Legality of approving fund prospectus amendments under a subsequent regulation waivering investor withdrawal rights.

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată la data de 28 octombrie 2010, A. şi Asociaţia B. au chemat în judecată Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (în prezent Autoritatea de Supraveghere Financiară), solicitând anularea Avizului din 25 mai 2010 şi a Deciziei din 9 septembrie 2010 de soluţionare a contestaţiei.

În motivarea cererii, reclamanţii au învederat în esenţă că avizul anulează în mod nelegal dreptul investitorilor de a-şi răscumpăra integral titlurile de participare la Fondul D., în situaţia în care nu sunt de acord cu modificările aduse prospectului de emisiune al fondului, avizate în forma prevăzută în anexa avizului.

Reclamanţii au mai arătat că Decizia Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare din 22 mai 2010 şi dispunerea de măsuri din 18 martie 2010, în baza cărora s-a susţinut de către pârâtă legalitatea avizului contestat, sunt lovite de nulitate, întrucât instituie o derogare de la Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 15/2004, cu încălcarea prevederilor Legii nr. 24/2000, potrivit cărora modificarea, completarea, abrogarea ori suspendarea unor dispoziţii dintr-un act normativ nu pot fi dispuse prin acte normative de nivel inferior.

La termenul de judecată din 1 noiembrie 2011 reclamanţii au invocat excepţia de nelegalitate a Deciziei din 22 mai 2010 şi a dispunerii de măsuri din 18 martie 2010.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus prin Încheierea din 21 februarie 2012 admiterea excepţiei şi a constatat nelegalitatea celor două acte administrative emise de pârâtă, iar prin Încheierea din 26 iunie 2012 a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea recursului declarat de pârâtă referitor la excepţia de nelegalitate.

Prin Decizia din 12 octombrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat recursul formulat împotriva Încheierii din 21 februarie 2012.

Fondul cauzei a fost soluţionat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 1284 din 9 aprilie 2013 prin care s-a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi s-a admis acţiunea, dispunându-se anularea Avizului din 25 mai 2010 şi a Deciziei din 9 septembrie 2010, precum şi obligarea pârâtei la plata sumei de 709,40 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantul A. are, potrivit Încheierii Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti din 22 ianuarie 2011 calitatea de preşedinte al Asociaţiei B., având dreptul de a reprezenta asociaţia în justiţie.

Pe fondul cauzei, prima instanţă a constatat că dispunerea de măsuri din 18 martie 2010 a stat la baza modificărilor din prospectul de emisiune care constituie anexa Avizului din 25 mai 2010, şi totodată, temeiul invocat în actul contestat, îl constituie Decizia din 22 mai 2010 prin care s-a hotărât ca modificările în documentele organismelor de plasament colectiv, efectuate exclusiv ca urmare a alinierii acestora la reglementările obligatorii ale pieţei de capital emise de pârâtă se vor realiza fără aplicarea prevederilor art. 133 alin. (1), 208 alin. (3) şi 212 alin. (4) din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 15/2004 cu privire la retragerea investitorilor din organismele de plasament colectiv.

În raport de soluţia irevocabilă prin care s-a constatat nelegalitatea dispunerii de măsuri din 18 martie 2010 şi a Deciziei din 22 mai 2010, instanţa a constatat că este întemeiată cererea de anulare a Avizului din 25 mai 2010 emis în aplicarea celor două acte administrative sus-menţionate.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând respingerea acţiunii.

Astfel, pârâta a învederat că Avizul din 25 mai 2010 prin care s-au aprobat modificările prospectului de emisiune al fondului închis de investiţii "Fondul D.", administrat de SC C. SA, a fost emis nu numai în baza Deciziei din 22 mai 2010 şi a dispunerii de măsuri din 18 martie 2010 ci şi potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004, art. 185 alin. (1) lit. e) şi art. 212 alin. (1) şi (2) din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 15/2004, art. 2 lit. d) din Instrucţiunea nr. 2/2006 şi ale art. 2, art. 7 alin. (1) şi 4 şi art. 9 alin. (4) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.

Pârâta a arătat că instanţa de fond trebuia să analizeze întreaga bază legală a actului administrativ contestat pentru a da o justă dezlegare în drept a cauzei, întrucât prin modificările avizate prin actul din 25 mai 2010 nu s-a adus atingere dreptului de proprietate al investitorilor fondului sau clauzelor convenţiilor civile prin care au consimţit să adere la acel organism de plasament colectiv.

Pârâta a precizat şi faptul că prin O.U.G. nr. 32/2012, în vigoare din 10 februarie 2012, au fost preluate prevederile dispunerii de măsuri din 18 martie 2010 şi ale Deciziei din 22 mai 2010, în raport de evoluţia la nivel comunitar a cadrului de reglementare privind organismele de plasament colectiv.

Prin întâmpinare reclamanţii au solicitat respingerea recursului, învederând în esenţă că prevederile legale în vigoare nu acordă pârâtei dreptul de a impune organismelor de plasament colectiv modificarea obligatorie a prospectelor de emisiune.

Referitor la dispoziţiile invocate în recurs că ar fi constituit temeiul legal al avizului contestat, reclamanţii au arătat că acestea se referă la îndeplinirea condiţiilor privind calitatea autorităţii emitente, efectuarea publicităţii şi semnării actului de persoana competentă, împrejurări necontestate, actele ce au stat la baza avizului fiind, astfel cum a reţinut prima instanţă, dispunerea de măsuri şi decizia a căror nelegalitate s-a constatat prin hotărâre irevocabilă.

Cât priveşte dispoziţiile O.U.G. nr. 32/2012, reclamanţii au precizat că, pe lângă faptul că a fost adoptată ulterior emiterii actului contestat, se aplică numai organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare, Fondul D. neavând o asemenea autorizaţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respinsă ca atare.

Astfel cum a reţinut în mod corect instanţa de fond, avizul în litigiu a fost emis în aplicarea celor două acte administrative a căror nelegalitate s-a constatat, art. 2 preluând dispoziţia din Decizia din 22 mai 2010 cu privire la neaplicarea prevederilor art. 212 alin. (4) din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 15/2004 referitoare la retragerea investitorilor din fond, iar modificările din prospectul de emisiune al Fondului D. având la bază prevederile dispunerii de măsuri din 18 martie 2010.

Cât priveşte invocarea dispoziţiilor legale şi regulamentare în preambulul avizului, Curtea nu poate reţine apărarea pârâtei că aceste norme ar fi stat la baza actului administrativ contestat prin care s-a avizat modificarea conţinutului prospectului de emisiune al fondului închis de investiţii administrat de SC C. SA.

Astfel, art. 114 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital cuprinde dispoziţiile generale aplicabile organismelor de plasament colectiv, altele decât cele în valori mobiliare, constituite şi sub forma fondurilor închise de investiţii, în timp ce în textul art. 7 şi 9 din Statutul aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002 sunt prevăzute prerogativele şi actele emise în vederea îndeplinirii obiectivelor Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare ca autoritate competentă de reglementare şi supraveghere a pieţei de capital.

Referitor la dispoziţiile art. 185 şi 212 din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 15/2004, acestea enumeră categoriile de organisme de plasament colectiv, altele decât cele în valori mobiliare, precum şi documentele necesare în vederea înregistrării lor la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, ca şi menţiunea că sunt supuse avizării autorităţii pârâte modificările intervenite în documentaţia avută în vedere iniţial.

În consecinţă, apare ca fără temei susţinerea pârâtei în sensul că instanţa de fond nu a analizat legalitatea avizului şi în raport de normele legale şi regulamentare sus-menţionate, ca şi faţă de dispoziţiile art. 2 lit. d) din Instrucţiunea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 2/2006 care prevăd obligativitatea înregistrării la autoritatea pârâtă a organismelor de plasament colectiv, altele decât cele în valori mobiliare, specializate în investiţii în acţiuni.

Referitor la modificarea cadrului legislativ prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004, această împrejurare nu poate fi analizată, având în vedere data emiterii actului administrativ contestat prin prisma principiului neretroactivităţii legii civile noi, consacrat atât de Constituţia României, cât şi de C. civ.

În raport de cele expuse mai sus, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, Curtea va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva Sentinţei civile nr. 1284 din 9 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - MI