Jurisdictional conflict resolved in favor of Bucharest Tribunal for annulment of EU fund recovery notice.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 2799/2014 din 15 aprilie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamanta a formulat acţiune în anulare a Deciziei nr. 136585 din 14 august 2012, prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva documentului intitulat Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 28 iunie 2012, emis de Ministerul Mediului şi Pădurilor prin Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial de Mediu, privind actele adiţionale din 21 decembrie 2010, 10 mai 2011 şi 9 iulie 2011 la contractul de lucrări din 15 decembrie 2009 - Staţia nouă de epurare Bumbeşti-Jiu din cadrul proiectului "Extinderea şi reabilitarea sistemelor de alimentare cu apă şi apă uzată în judeţul Gorj".

A reţinut tribunalul că nota de constatare a fost emisă ca urmare a controlului efectuat cu privire la respectarea legislaţiei achiziţiilor publice în aplicarea de către beneficiari a prevederilor privind achiziţiile publice în cadrul atribuirii actului adiţional din 21 decembrie 2010, a actului adiţional din 10 mai 2011 şi a actului adiţional din 9 iulie 2011 la contractul de lucrări din 15 decembrie 2009 şi că, potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce înseamnă, cu atât mai mult, că activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare ce se desfăşoară după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 se finalizează cu aplicarea prevederilor acestei ordonanţe.

Potrivit art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.

Tribunalul a reţinut că acţiunea a fost formulată la data de 16 februarie 2013, dată la care dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 erau în vigoare, acest alineat fiind introdus prin pct. 3 din Legea nr. 76/2012 începând cu data de 15 februarie 2013.

Prin Sentinţa civilă nr. 2282 din 5 septembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial de Mediu, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, introduse prin pct. 3 din Legea nr. 76/2012, nu se aplică în cauza de faţă, din moment ce Legea nr. 76/2012 a intrat în vigoare la 15 februarie 2013, aşadar ulterior învestirii instanţei cu prezenta cerere de chemare în judecată şi nu cuprinde dispoziţii derogatorii, similare prevederilor art. XXIII din Legea nr. 2/2013.

În mod greşit s-a raportat Tribunalul la data de 16 februarie 2014 ca dată de formulare a acţiunii, curtea reţinând că cererea de chemare în judecată a fost predată recomandat la oficiul poştal Târgu-Jiu la data de 13 februarie 2014, conform ştampilei aplicate pe plic, astfel că data de 13 februarie 2014 trebuie avută în vedere pentru a se determina regulile de procedură aplicabile cauzei.

Ca atare, competenţa de soluţionare a unei cauze se determină prin raportare la normele legale în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data de 13 februarie 2013.

A mai reţinut Curtea că, în acelaşi sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a statuat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 76/2012 că în cazul litigiilor având ca obiect anularea proceselor-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, întocmite în baza O.U.G. nr. 66/2011, competenţa de soluţionare a acţiunii se determină prin raportare la criteriul valoric şi nu la rangul autorităţii emitente, exemplificativă fiind în acest sens Decizia civilă nr. 465 din 30 ianuarie 2013 pronunţată în Dosarul x/2012.

Constatând că litigiul de faţă priveşte o creanţă bugetară mai mică de 500.000 RON, Curtea a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 159 pct. 2 C. proc. civ. şi, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Curtea a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 16 februarie 2013 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, (fostă secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal), reclamanta SC A. SA a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial de Mediu, acţiune în anulare împotriva Deciziei nr. 136585 din 14 august 2012, înregistrată sub nr. 6056 din 16 august 2012 în evidenţele reclamantei, prin care s-a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare având ca obiect actele adiţionale din 21 decembrie 2010, 10 mai 2011 şi 9 iulie 2011 la contractul de lucrări din 15 decembrie 2009 - Staţia nouă de epurare Bumbeşti-Jiu din cadrul proiectului "Extinderea şi reabilitarea sistemelor de alimentare cu apă şi apă uzată în judeţul Gorj".

Reclamanta a solicitat admiterea plângerii şi anularea Deciziei nr. 136585 din 14 august 2012 ca neîntemeiată.

În speţă, obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de contestarea unor acte emise în cadrul procedurii reglementate de O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, act care face trimitere la competenţa instanţelor de contencios administrativ, reglementată de Legea nr. 554/2004.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) pct. c din O.U.G. nr. 66/2011, fondurile europene reprezintă sume provenite din asistenţa financiară nerambursabilă acordată României din bugetul general al Uniunii Europene şi/sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Fonduri publice naţionale aferente fondurilor europene, potrivit art. 2 pct. 1 lit. d), reprezintă sume provenite din bugetul general consolidat, utilizate pentru asigurarea cofinanţării, plata prefinanţării, înlocuirea fondurilor europene în situaţia indisponibilităţii sistării temporare a plăţii acestor fonduri, completarea fondurilor europene în vederea finalizării proiectelor, precum şi alte categorii de cheltuieli legal reglementate în acest scop.

Potrivit art. 51 pct. 1 din O.U.G. nr. 66/2011, deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestator la instanţa de judecată de contencios administrativ competentă în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 (forma în vigoare la data formulării acţiunii), potrivit cărora: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincţie pentru stabilirea competenţei instanţelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).

Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).

Înalta Curte are în vedere faptul că obiectul prezentului litigiu este reprezentat de analizarea legalităţii actelor emise de pârât în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale şi că, potrivit art. 51 pct. 1 din acest act normativ, deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestator la instanţa de judecată de contencios administrativ competentă în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Art. 218 alin. (2) C. proc. fisc. face trimitere, în privinţa competenţei de soluţionare a acţiunilor judiciare îndreptate împotriva deciziilor emise în soluţionarea contestaţiilor administrativ fiscale prealabile, la dispoziţiile "legii", respectiv, în lipsa altor precizări, la dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia competenţei instanţelor de contencios administrativ.

Drept urmare, procedura de control, constatare, contestare şi recuperare a sumei ce face obiectul prezentului litigiu, care are un caracter specific şi reprezintă, din punct de vedere al naturii sale juridice, o obligaţie bugetară, ce poate fi asimilată noţiunii de contribuţie din legislaţia fiscală, urmează regimul de drept comun prevăzut în C. proc. fisc.

În raport de această caracterizare a creanţei respective, de valoarea care face obiectul recuperării, de natura publică a fondurilor, sunt aplicabile sub aspectul competenţei materiale, prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Aşa cum s-a arătat anterior, potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON, se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Prin urmare, fiind vorba de recuperarea unei creanţe fiscale asimilate, competenţa materială a instanţei se stabileşte prin aplicarea criteriului valoric stabilit prin textul legal anterior citat.

Actele contestate de reclamantă se referă la o creanţă bugetară care nu depăşeşte suma de 500.000 RON (respectiv 43.038,62 RON), iar potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare în primă instanţă a litigiului se stabileşte, prin raportare exclusiv la criteriul valoric, în raport de cuantumul sumei la care se referă actele contestate (inferior valorii de 500.000 RON), în favoarea tribunalelor administrativ fiscale.

În speţă nu se aplică dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale, care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dat fiind faptul că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 13 februarie 2013, data poştei, anterior datei de 15 februarie 2013, dată la care a fost modificată Legea nr. 554/2004 prin introducerea acestui alineat.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile legale menţionate anterior, Înalta Curte va trimite cauza la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SA şi pe pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial de Mediu, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - MI