Inadmissibility of recourse against irrevocable appellate decision suspending tax assessment execution

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. x/117/2012, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. B din 14 noiembrie 2011, emisă de pârâtă, până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare.

Prin Sentinţa civilă nr. 355 din 11 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosar nr. x/117/2012, s-a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu şi, în consecinţă, s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite de inspecţia fiscală nr. B din 14 noiembrie 2011 şi prin Decizia nr. C din 14 februarie 2012, până la pronunţarea instanţei de fond în acţiunea în contencios fiscal pe care a promovat-o sub nr. x/33/2012, aflată pe rolul Curţii de Apel Cluj.

Instanţa a reţinut că, în conformitate cu art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, în cauzele fiscale este necesară achitarea unei cauţiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate.

În speţă, reclamanta a făcut dovada achitării unei cauţiuni de 25.000 RON, conform dispoziţiei instanţei de judecată, precum şi dovada formulării plângerii prealabile, în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, iar, prin Decizia civilă nr. 5866 din 20 mai 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei de interes şi, în consecinţă, a respins ca lipsit de interes recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 355 din 11 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. x/117/2012 al Tribunalului Cluj, pe care a menţinut-o în întregime şi a respins cererea de restituire a cauţiunii.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 12219 din 6 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. x/117/2012 al Tribunalului Cluj, a fost respinsă acţiunea în contencios fiscal formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere suspendate, iar Decizia civilă nr. 4246 din 15 aprilie 2013 a menţinut în întregime sentinţa tribunalului.

Curtea de Apel a reţinut că, existând o soluţie pronunţată pe fondul actului administrativ fiscal atacat, în sensul menţinerii acestuia, suspendarea pronunţată prin hotărârea primei instanţe atacate în prezentul recurs a încetat de drept, iar ca urmare a încetării de drept nu există un folos practic concret care să poată fi obţinut de recurenta emitentă a actului fiscal menţinut.

În privinţa cauţiunii solicitate verbal spre restituire, Curtea a reţinut că potrivit art. 7231 C. proc. civ., în cazurile prevăzute de lege, suma datorată de parte cu titlu de cauţiune se fixează de către instanţă şi se depune, după caz, la Trezoreria statului, Casa de Economii şi Consemnaţiuni sau la orice altă instituţie bancară pe numele părţii respective, la dispoziţia instanţei sau, după caz, a executorului judecătoresc; cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei; cauţiunea se eliberează de îndată numai când partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.

Curtea a constatat că în speţă nu s-a făcut dovada că nu s-a formulat o cerere de despăgubiri sau că partea interesată ar fi declarat în mod expres că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, iar, în consecinţă, nu poate fi considerată în prezent întrunită ipoteza textului legal privitoare la restituire.

Împotriva acestei hotărâri pronunţate la data de 20 mai 2013 a declarat recurs recurenta-reclamantă SC A. SRL, recurs înregistrat la data de 6 iunie 2013.

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea unui recurs declarat împotriva unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, prin care s-a respins ca lipsit de interes recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond.

Declarând recurs împotriva unei hotărâri irevocabile, reclamanta SC A. SRL nu s-a conformat condiţiei specifice de admisibilitate a recursului în această materie, încălcând dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora sunt supuse recursului "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională".

Din interpretarea textului de lege menţionat rezultă că hotărârile judecătoreşti care potrivit legii sunt irevocabile nu mai pot fi atacate cu recurs.

Cum Decizia civilă nr. 5866 din 20 mai 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind irevocabilă, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca inadmisibil.

În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., cu referire la dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 5866 din 20 mai 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - MI