Judicial inspection closure ruling sent to Bucharest Court of Appeal on material competence.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the material incompetence exception and declined jurisdiction, sending the case to the Bucharest Court of Appeal (8th Administrative and Fiscal Division), which is now the competent court to resolve the complaint. The petitioner had challenged a resolution of the Judicial Inspection that ordered the closure (clasare) of his referral, under Law No. 317/2004 on the Superior Council of Magistracy. The Court held that, following Constitutional Court Decision No. 397/2014 (which struck down the provision making the closure resolution final), and by analogy with Article 47(5) of the same law, which expressly assigns appeals against rejection resolutions to the Bucharest Court of Appeal’s administrative section, that court is the proper venue for challenges regardless of the type of resolution issued. The decision is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 132 C. proc. civ, art. 47 din Legea nr. 317/2004, art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, art. 132 alin. (3) C. proc. civ; Judicial inspection closure ruling sent to Bucharest Court of Appeal on material competence: Potrivit art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, "(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată: (…) b) clasarea sesizării, în cazul, în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă; (…)".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 30 decembrie 2013, petentul A., în contradictoriu cu Inspecţia Judiciară şi Consiliul Superior al Magistraturii, a formulat plângere împotriva Rezoluţiei nr. x/IJ/1226/DIP/2013 din 3 decembrie 2013 a Inspecţiei Judiciare.
Potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. (1) şi ale art. 132 C. proc. civ. raportat la cele ale art. 248 din acelaşi cod, republicat, Înalta Curte, a procedat la verificarea, atât din oficiu, cât şi la cererea părţilor, a competenţei materiale în soluţionarea prezentei cauze şi a apreciat că se impune invocarea excepţiei necompetenţei materiale, pe care a apreciat-o întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin rezoluţia atacată în cauza pendinte, Inspecţia Judiciară a dispus clasarea sesizării formulată de petentul A. şi comunicarea către acesta a rezultatelor verificării.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, "(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată: (…) b) clasarea sesizării, în cazul, în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă; (…)".
Referitor la rezoluţia de clasare a sesizării, Înalta Curte constată că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul lit. b) a art. 47 alin. (1) din acelaşi act normativ, a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 397/2014, publicată în M. Of. al României nr. 529/16.07.2014. Din acest moment, dispoziţiile neconstituţionale au fost suspendate de drept, Înalta Curte constatând că, la momentul soluţionării prezentei cauze, norma legală menţionată mai sus şi-a încetat efectele, având în vedere că au trecut mai mult de 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, iar legiuitorul nu a pus de acord prevederile neconstituţionale cu prevederile Constituţiei, astfel cum stabilesc dispoziţiile art. 147 alin. (1) din Constituţia României.
Prin urmare, în lipsa unei reglementări exprese, şi având în vedere dispoziţiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, conform cărora, "Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi la alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile", precum şi caracterul de act administrativ al rezoluţiei, emis de o autoritate publică centrală (Inspecţia Judiciară), Înalta Curte constată că, prin analogie, indiferent de soluţia dispusă prin rezoluţie (clasarea, respectiv respingerea sesizării), Curtea de Apel Bucureşti este instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze contestaţia introdusă de persoana care a formulat sesizarea.
Pe cale de consecinţă, având în vedere dispoziţiile legale menţionate, rezultă că soluţionarea în primă instanţă a acestei cauze este de competenţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a plângerii formulată de A., împotriva Rezoluţiei nr. x/IJ/1226/DIP/2013 din 3 decembrie 2013 a Inspecţiei Judiciare, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2014.
Procesat de GGC - MI