Cancellation complaint dismissed: late appeal of public sector salary regulations upheld despite claimed service date error

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 409 din 4 decembrie 2012, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, ca nefondată, şi a admis, în parte, excepţia de nelegalitate formulată de Sindicatul A. Botoşani pentru reclamanţii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ş., T., Ţ., U., V., X., Z., AA. şi AB. împotriva Ordinului comun nr. 42/77/2011 din 13 ianuarie 2011 emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Finanţelor Publice, în contradictoriu cu intimaţii Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Botoşani, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Finanţelor Publice.

Totodată, a constatat nelegalitatea dispoziţiilor art. II lit. a), b), c), d) şi e) din Normele Metodologice pentru aplicarea Legi 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 aprobate prin Ordinul 42/2011 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi prin Ordinul 77/14 ianuarie 2011 al Ministerului Finanţelor Publice în raport cu dispoziţiile art. 1 din Legea 85/2010.

2. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Înalta Curte a pus în discuţie, din oficiu, excepţia tardivităţii recursului raportat la prevederile art. 301 C. proc. civ., astfel cum rezultă din practica prezentei decizii.

II. Decizia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Prin Decizia nr. 5967 din 27 iunie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice împotriva Sentinţei nr. 409 din 4 decembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulate.

În speţă, verificând data la care au fost formulate recursurile, s-a constatat că acestea au fost declarate peste termenul prevăzut de Legea 554/2004.

Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 "Soluţia instanţei de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare".

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat că sentinţa recurată a fost comunicată Ministerului Finanţelor Publice la data de 27 decembrie 2012 şi a fost atacată cu recurs de acesta la data de 11 ianuarie 2013, iar Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice i-a fost comunicată sentinţa la data de 24 decembrie 2012 şi a fost atacată cu recurs de acesta la data de 8 ianuarie 2013, depăşindu-se, aşadar, cu mult termenul legal de 5 zile de la comunicare, prevăzut de textul de lege, sus-menţionat.

III. Calea de atac a contestaţiei în anulare

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare Ministerul Muncii Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza a I-a C. proc. civ., arătând că hotărârea pronunţată de instanţa de recurs este rezultatul unei greşeli materiale.

Susţine contestatorul că, sentinţa Curţii de Apel Suceava a fost comunicată şi înregistrată la registratura generală a Ministerului Muncii Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice în data de 27 decembrie 2012, conform dovezii anexate prezentei contestaţii, termenul de recurs începând să curgă de la 28 decembrie 2012. Calculând termenul de 5 zile, contestatoarea arată că el se sfârşea în data de 3 ianuarie 2013, însă, având în vedere că zilele de 1 şi 2 ianuarie 2013 au fost declarate nelucrătoare, ultima zi de declarare a recursului a fost 4 ianuarie 2013.

În acest context, susţine contestatoarea că decizia Înaltei Curţi este rezultatul unei greşeli materiale, constând în aceea că, s-a constatat tardivitatea cererii de recurs în raport de data de 24 decembrie 2012 - dată de comunicare a sentinţei şi data de 8 ianuarie 2013 - data înregistrării cererii de recurs la Curtea de Apel Suceava, date care nu au corespondent real în actele de procedură întocmite în dosarul cauzei.

IV. Hotărârea Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Analizând contestaţia în anulare, în raport de motivul invocat, precum şi de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este întemeiată pentru argumentele expuse în continuare.

La Dosarul de fond nr. x/40/2011 al Curţii de Apel Suceava se află originalul dovezii de primire şi procesul-verbal de predare pentru comunicarea Hotărârii civile din 4 decembrie 2012, act procedural pe care este înregistrată, de către agentul procedural însărcinat cu înmânarea hotărârii, data de 24 decembrie 2012.

Aceiaşi dată, de 24 decembrie 2012 este conţinută şi în ştampila aplicată de Oficiul Poştal Bucureşti, atât în dreptul semnăturii agentului, cât şi la rubrica "data înapoierii", menţiuni care dovedesc faptul că, în mod real, comunicarea sentinţei către Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice s-a realizat la data de 24 decembrie 2012, în condiţiile în care nu există nicio altă menţiune oficială a agentului procedural sau efectuată de Oficiul Poştal Bucureşti care să cuprindă data de 27 decembrie 2012, invocată de contestator, ca fiind data primirii hotărârii.

De altfel, şi pe dovada de comunicare depusă, în copie de contestator la prezentul dosar, în susţinerea contestaţiei în anulare, data ştampilei aplicată de către Oficiul Poştal Bucureşti este tot data de 14 decembrie 2012, ceea ce confirmă că menţiunile din dovada de predare şi procesul-verbal de primire aflate în original la dosarul instanţei de fond, sunt conforme cu realitatea.

Faptul că pe copia dovezii de comunicare rămasă la instituţia contestatoare au fost aplicate două parafe purtând data de 27 decembrie 2012, nu fac decât dovada că la acea dată a fost înregistrată în registrul de corespondenţă şi repartizată către departamentul corespunzător, corespondenţa venită pe data de 24 decembrie 2012. Or, din perspectiva îndeplinirii actului procedural al comunicării hotărârii judecătoreşti către instituţie, nu are nicio relevanţă data operaţiunilor interne ulterioare, efectuate ca urmare a predării - primirii acelui act expediat de către instanţa judecătorească.

Pe de altă parte, instanţa de recurs a avut la dispoziţie, pentru a putea verifica regularitatea învestirii sale, din punct de vedere al respectării termenului procedural de 5 zile de la comunicarea sentinţei recurate, doar cererea de recurs înregistrată la Curtea de Apel Suceava la data de 8 ianuarie 2013, pe plicul în care a fost expediată cererea nefiind aplicată nicio ştampilă cu data expedierii.

Prin urmare, datele reţinute de către instanţa de recurs respectiv, 24 decembrie 2012 data comunicării sentinţei recurate şi 8 ianuarie 2013 - data înregistrării cererii de recurs, corespund realităţii dovedite cu actele procedurale întocmite în cauză, neputându-se reţine existenţa vreunei greşeli materiale care să stea la baza raţionamentului juridic dezvoltat prin decizia contestată.

Pe de altă parte, chiar dacă am luat în calcul datele precizate de contestator ca fiind cele reale, respectiv 27 decembrie 2012 - data comunicării şi 4 ianuarie 2013 - data expedierii, tot nu ar fi respectat termenul de 5 zile de la comunicare. Calculat pe zile libere, conform art. 101 alin. (1) C. proc. civ., acest termen s-ar fi împlinit pe data de 3 ianuarie 2013, zi lucrătoare, neavând relevanţă faptul că zilele de 1 şi 2 ianuarie 2013 au fost declarate nelucrătoare, atâta vreme cât au căzut înlăuntrul acestui termen.

În concluzie, contestaţia în anulare formulată nu are suport probator în actele dosarului, nefiind întrunită ipoteza textului art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., care a constituit temeiul de drept al prezentei cereri, motiv pentru care Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, împotriva Deciziei nr. 5967 din 27 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - MI