Recovery of EU rural development funds: irrelevance of contractual termination declaration when regulatory irregularities establish budgetary debt under Emergency Ordinance No. 66/2011
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s judgment that upheld the public agency’s claim for the recovery of non-reimbursable EU financing. The dispute concerned a challenge by an insolvent company against a finding of irregularities and a subsequent budgetary credit claim established by the regional payment center under a rural development finance contract; the appellant argued that the agency’s failure to issue a formal unilateral declaration of resolution prevented the contractual termination required to trigger the obligation to repay the funds. The court held that under Emergency Ordinance No. 66/2011, the competent authorities must investigate and establish budgetary claims based on detected irregularities in the use of European funds, independent of contractual resolution clauses; the court determined that the initial insolvency and specific contractual breaches constituted detected irregularities that automatically generated the budgetary debt, rendering the appellant’s interpretation regarding the necessity of a formal termination notice inapplicable.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (7) C. proc. civ, art. 496 C. proc. civ, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 488 C. proc. civ; Recovery of EU rural development funds: irrelevance of contractual termination declaration when regulatory irregularities establish budgetary debt under Emergency Ordinance No. 66/2011: Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 4 februarie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 3240/2015
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
1. Hotârârea pronunţată de instanţa de fond
Prin sentinţa civilă nr. 36 din 28 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Galaţi a fost respinsă ca nefondată cererea reclamantei SC A. SRL Galaţi prin administrator judiciar B. SPRL în contradictoriu cu Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Bucureşti şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit-Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 2 S-E Constanţa.
2. Cererea de recurs. Motivele de casare
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta SC A. SRL Galaţi prin administrator judiciar B. SPRL, criticând ca nelegală şi netemeinică hotărârea atacată.
Recurenta a arătat situaţia de fapt a cauzei şi a susţinut că prevederile art. 11 alin. (3) din Anexe Cl.l la contractul de finanţare au semnificaţia unui pact comisoriu de gradul II, conform căruia rezoluţiunea contractului va opera pe baza declaraţiei unilaterale de rezoluţiune a părţii îndreptăţite, declaraţie ce trebuie notificată celeilalte părţi.
Recurenta a susţinut că nu există o asemenea declaraţie din partea autorităţii contractante, motiv pentru care nu se poate aprecia că a intervenit rezoluţiunea contractului de finanţare.
S-a susţinut că obligaţia de restituire integrală a sumelor primite ca finanţare nerambursabilă intervine numai în cazul rezoluţiunii contractului de finanţare.
3. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea formulată de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii atacate.
S-a susţinut faptul că starea de insolvenţă în care beneficiarul A. SRL se află în prezent, contravine condiţiilor care au stat la baza finanţării, iar criteriile de eligibilitate prevăzute în contractul dintre părţi nu mai sunt îndeplinite, fiind astfel încălcate prevederile contractului de finanţare.
4. Procedura de soluţionare a recursului
4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 4 februarie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.
Părţile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin încheierea din data de 13 mai 2015 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
4.2 Cu privire la fondul recursului. Soluţia instanţei de recurs.
4.2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Criticile formulate de recurentă, care susţine că obligaţia de restituire integrală a sumelor primite ca finanţare nerambursabilă intervine numai în cazul rezoluţiunii contractului de finanţare, iar această rezoluţiune nu a operat, nu pot fi primite de instanţa de control judiciar, care va menţine în totalitate hotărârea instanţei de fond ca temeinică şi legală.
Înalta Curte reţine, în acord cu considerentele Deciziei nr. 342 din 24 septembrie 2013 a Curţii Constituţionale, faptul că O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora a fost adoptată ca urmare a necesităţii reglementării, în mod complet, a cerinţelor cuprinse în reglementările Uniunii Europene aplicabile fondurilor europene post-aderare referitoare la modul de constatare a neregulilor şi de recuperare a creanţelor bugetare provenite din nereguli.
Astfel, analizând prevederile O.U.G. nr. 66/2011 se constată că prima obligaţie a autorităţilor competente în gestionarea fondurilor europene este aceea de a începe activitatea de constatare a eventualelor nereguli apărute în derularea contractului, fără a prezuma că intrarea în insolvenţă reprezintă de plano o neregulă care a prejudiciat bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora. A doua obligaţie a autorităţilor competente în gestionarea fondurilor europene este aceea de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din neregulile constatate, fiind, deci, o activitate subsecventă constatării unor nereguli, şi fiind evident că nu pot fi imputate sumele acordate în cadrul contractului fără ca beneficiarul să nu aibă nicio culpă la intrarea în insolvenţă.
Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, obiect al acţiunii judiciare de faţă, identifică neregulile raportat la clauzele contractului de finanţare, fără a se rezuma la constatarea stării de insolvenţă a reclamantei, stare care să fie tratată automat ca neregulă. Astfel, prin procesul-verbal în discuţie echipa de control a CRPDRP 2 Sud Est Constanţa consideră că beneficiarul a încălcat prevederile contractului de finanţare încheiat pentru investiţia „înfiinţare laborator producţie cofetărie, patiserie şi depozit produse finite prin schema de ajutor de stat XS13/123A/2008" prin nerespectarea art. 1 din contractul de finanţare şi a art. 1,3,11 şi 13 din Anexa I- Prevederi Generale la contractul de finanţare. Totodată, urmare a verificărilor efectuate s-a constatat că investiţia realizată de beneficiarul SC A. SRL a devenit neeligibilă ca urmare a prevederilor legale şi contractuale încălcate prezentate la capitolul 7.
Din aceste considerente, critica recurentei nu poate fi reţinută având în vedere faptul că, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, constatarea neregulilor atrage stabilirea creanţei bugetare, fiind o procedură legală care nu poate fi îngrădită de interpretarea dată de recurent a clauzei contractuale din contractul de finanţare, conform căreia între cele două activităţi s-ar interpune notificarea asupra încetării valabilităţii contractului, pe care trebuie să o adreseze autorităţii contractante.
4.2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 C. proc. civ., republicat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar B. SPRL împotriva sentinţei civile nr. 36/F din 28 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.