Statute of limitations for annulment of administrative acts: one-year deadline triggered by formal knowledge in prior litigation

Decizia nr. 2162/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 367 din 21 octombrie 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de tardivitate şi a respins, ca atare, cererea prin care reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii SC C. SR. şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, solicitau anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, din 14 martie 1994, reţinând că aceasta a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs reclamanţii.

În motivarea recursului, care nu se raportează în mod expres la vreunul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., se invocă o serie de argumente care vizează fondul cauzei şi care, fiind de prisos în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă, nu vor fi analizate de instanţa de recurs.

Singura critică adusă sentinţei atacate, din perspectiva soluţiei de tardivitate a acţiunii, este susţinerea potrivit căreia instanţa de fond în mod greşit a reţinut că reclamanţii ar fi trebuit să cunoască data înscrierii în registrul de carte funciară a actului contestat, respectiv 08 august 1994, dată faţă de care acţiunea ar fi tardivă; în realitate, susţin recurenţii, data la care au luat cunoştinţă de actul contestat este … „vara anului 2011”, în raport cu care acţiunea înregistrată la data de 28 septembrie 2011 este formulată în termenul legal.

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile recurenţilor, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Obiectul cererii de chemare în judecată este anularea parţială a unui act administrativ, respectiv a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, din 14 martie 1994.

În conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ nu poate fi introdusă mai târziu de un an de la data comunicării/luării la cunoştinţă a actului a cărui anulare se cere, acest termen fiind de decădere.

Aşa cum rezultă din actele dosarului, între recurenţii-reclamanţi şi intimata-pârâtă SC C. SRL au existat, anterior prezentului litigiu, mai multe procese de natură civilă, având ca obiect terenul în litigiu, între care şi procesul ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/318/2008 al Judecătoriei Târgu-Jiu, în care a fost pronunţată sentinţa nr. 2448 din 31 martie 2008.

În cadrul acestui proces, la termenul din 31 martie 2008, când recurenţii-reclamanţi au fost prezenţi şi asistaţi de avocat, a fost depus la dosarul cauzei certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, din 14 martie 1994, a cărui anulare parţială este solicitată în prezenta cauză, instanţa de fond reţinând în mod corect că aceasta este data luării la cunoştinţă de către reclamanţi a actului contestat.

Raportat la această dată, 31 martie 2008, acţiunea înregistrată la peste 1 an, respectiv la 29 septembrie 2011, este tardiv formulată, cum în mod temeinic şi legal a reţinut şi instanţa de fond, dispunând respingerea acesteia ca atare.

Nu este fondată critica potrivit căreia instanţa de fond în mod greşit ar fi reţinut, ca dată a luării la cunoştinţă de către reclamanţi a actului contestat, data de 08 august 1994, când a fost înscris în registrul de carte funciară actul respectiv, din considerentele sentinţei atacate nerezultând că prima instanţă şi-ar fi întemeiat soluţia pe un astfel de argument.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată, ca fiind temeinică şi legală.

Totodată, având în vedere cererea intimatei SC C. SRL, în temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., recurenţii vor fi obligaţi la plata către aceasta a cheltuielilor de judecată, în sumă de 1000 RON, stabilite prin apreciere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 367 din 21 octombrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenţii la plata către intimata SC C. SRL a sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2015.