Judicial transfer dispute: scope of CSM's discretion to prioritize seniority over personal circumstances under transfer regulations

Decizia nr. 1941/2015

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea Secţiei pentru judecători a C.S.M.

Prin Hotărârea nr. 1111 din 21 octombrie 2014, Secţia pentru judecători a C.S.M. a respins cererea formulată de doamna judecător A., judecător la Judecătoria Roman, prin care a solicitat transferul de la Judecătoria Roman la Judecătoria Iaşi, cerere înregistrată la C.S.M., reţinând, în esenţă, următoarele:

În raport cu dispoziţiile art. 2 alin (11) din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006, (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor”), conform situaţiei posturilor vacante la data de 01 octombrie 2014, publicată pe pagina de internet a C.S.M. la aceeaşi dată, rezultă că, la Judecătoria Roman, instanţa de la care se solicită transferul, toate cele 13 posturi de judecător prevăzute în schema de personal erau ocupate, existând un post temporar vacant, un judecător fiind delegat la altă instanţă.

La această instanţă, în anul 2013 încărcătura/judecător a fost de 617 de cauze, faţă de media naţională de 1014 cauze/judecător, iar, în aceeaşi perioadă, încărcătura a fost de 569 de cauze pe schemă spre deosebire de media naţională de 883 de cauze pe schemă.

La Judecătoria Iaşi, instanţa la care se solicită transferul, din cele 55 posturi de judecător prevăzute în schemă, 53 posturi sunt ocupate, fiind vacante 2 posturi, din care 1 post la data de 01 noiembrie 2014 şi 1 post la data publicării decretului de eliberare din funcţie a unui judecător. Totodată, sunt 4 posturi temporar vacante, 1 post fiind ocupat prin delegare.

La această instanţă, în anul 2013 încărcătura/judecător a fost de 1118 cauze, faţă de media naţională de 1014 cauze, iar, în aceeaşi perioadă, încărcătura a fost de 915 cauze pe schema, spre deosebire de media naţională de 883 cauze pe schemă.

Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Iaşi şi Judecătoria Iaşi au comunicat aviz nefavorabil în legătură cu cererea de transfer formulată de doamna judecător A., iar Judecătoria Roman a transmis aviz favorabil.

La soluţionarea solicitării formulate, Secţia pentru judecători a C.S.M. are în vedere motivele invocate de doamna judecător, dar şi faptul că, pentru Judecătoria Iaşi, instanţă la care există 2 posturi vacante, din care 1 post la data de 01 noiembrie 2014 şi 1 post la data publicării decretului de eliberare din funcţie a unui judecător, au formulat cereri de transfer 8 judecători.

Analizând comparativ criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea, Secţia pentru judecători a C.S.M. a reţinut că doamna judecător B. are o vechime în funcţia de judecător de 9 ani, 11 luni şi 2 zile şi o vechime la instanţă de 3 ani, 3 luni şi 16 zile, doamna judecător C. are o vechime în funcţia de judecător de 9 ani, 8 luni şi 2 zile şi o vechime la instanţă de 3 ani şi 16 zile, domnul judecător D. are o vechime în funcţia de judecător şi o vechime la instanţă de 8 ani, 10 luni şi 9 zile, doamna judecător E. are o vechime în funcţia de judecător şi o vechime la instanţă de 4 ani, 7 luni şi 23 zile, domnul judecător F. are o vechime în funcţia de judecător şi o vechime la instanţă de 4 ani, 3 luni şi 11 zile, doamna judecător A. are o vechime în funcţia de judecător de 4 ani şi 16 zile şi o vechime la instanţă de 8 luni şi 17 zile, doamna judecător G. are o vechime în funcţia de judecător de 3 ani, 7 luni şi 15 zile şi o vechime la instanţă de 8 luni şi 15 zile şi domnul judecător H. are o vechime în funcţia de judecător de 3 ani, 7 luni şi 15 zile şi o vechime în instanţă de 8 luni şi 15 zile.

Secţia pentru judecători a C.S.M. a avut în vedere, pe lângă motivele personale şi profesionale invocate, vechimea mare în funcţia de judecător a doamnelor B. şi C., comparativ cu ceilalţi judecători care au formulat cereri de transfer pentru Judecătoria Iaşi.

În consecinţă, având în vedere motivele personale invocate, vechimea în funcţia de judecător şi la instanţa de la care se solicită transferul, secţia pentru judecători a C.S.M., în temeiul art. 40 lit. i) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, şi art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu completările şi modificările ulterioare, precum şi în conformitate cu prevederile Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecătorilor, a admis cererile de transfer formulate de judecătorii care au cea mai mare vechime în funcţia de judecător - doamnele judecător B. şi C. - şi a respins celelalte cereri de transfer, şi implicit a doamnei judecător A.

2. Hotărârea Plenului C.S.M.

Împotriva hotărârii Secţiei pentru judecători a C.S.M. a formulat contestaţie doamna judecător A.

Prin Hotărârea nr. 1381 din 11 decembrie 2014, Plenul C.S.M. a respins contestaţia formulată de doamna judecător A., reţinând, în esenţă, următoarele:

Secţia pentru judecători a C.S.M., analizând concomitent cele 8 cereri de transfer formulate pentru Judecătoria laşi, toate circumscrise criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor, a admis cererile de transfer formulate de doamnele judecător B. şi C., reţinând că au vechimea cea mai mare în funcţia de judecător şi la instanţă, şi a respins celelalte cereri, implicit şi cererea de transfer a doamnei judecător A.

La soluţionarea cererilor de transfer, Secţia pentru judecători a C.S.M. a analizat cumulativ criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor, având în vedere motivele de ordin personal şi profesional invocate, situaţia instanţelor de la care se solicită transferul, vechimea solicitanţilor la instanţele de la care solicită transferul şi în funcţia de judecător, precum şi avizele exprimate de către instanţele implicate, având în vedere situaţia posturilor de judecător la instanţele implicate, volumul de activitate înregistrat la instanţele respective şi încărcătura de cauze pe judecător/schemă.

Motivele de ordin personal şi familial, precum şi domiciliul solicitantei, reprezintă criterii care trebuie avute în vedere la soluţionarea cererilor de transfer, potrivit prevederilor Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecătorilor, însă aceste criterii nu constituie prin ele însele, motive determinante în admiterea transferului, fiind supuse cerinţei coroborării şi cu alte criterii, cum ar fi vechimea efectivă în funcţia de judecător şi la instanţa de la care se solicită transferul, precum şi situaţia existentă la instanţa Ia care se solicită transferul, astfel încât prin admiterea cererii de transfer să se aibă în vedere buna funcţionare a instanţei.

Pentru fiecare cerere de transfer în parte există situaţii şi împrejurări diferite care conduc la adoptarea hotărârii de către Secţia pentru judecători a C.S.M., în acord cu criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor.

3. Calea de atac exercitată împotriva hotărârii Plenului C.S.M.

Prin cererea înregistrată la data de 6 februarie 2015 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii (C.S.M.), în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a declarat recurs împotriva Hotărârii nr. 1381 din 11 decembrie 2014 a Plenului C.S.M., solicitând anularea acestei hotărâri, precum şi a Hotărârii Secţiei pentru judecători a C.S.M. nr. 1111 din 21 octombrie 2014, cu consecinţa obligării pârâtului C.S.M. la emiterea unei noi hotărâri prin care să dispună transferul său de la Judecătoria Roman la Judecătoria Iaşi.

În motivarea căii de atac exercitate, se arată, în esenţă, următoarele:

Prin cererea de transfer depusă la C.S.M., a solicitat transferul de la Judecătoria Roman la Judecătoria Iaşi, invocând motive profesionale şi personale, în special:

- distanţa mare dintre localitatea în care se află instanţa (Roman, judeţul Neamţ) şi localitatea de domiciliu (Iaşi), dificultăţile pe care le implică efectuarea navetei (oboseală, risc crescut de accidente),

- intenţia de a se stabili cu titlu permanent în Iaşi;

- faptul că era însărcinată, iar medicul de familie şi cel ginecolog sunt în Iaşi, acolo urmând a avea loc toate consultaţiile prenatale şi naşterea;

- faptul că familia sa şi a soţului său locuiesc tot în Iaşi, iar ajutorul pe care l-ar putea acorda în viaţa privată şi de familie ar fi unul deosebit.

Contestatoarea susţine că hotărârea atacată este nelegală şi încalcă dispoziţiile art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor, întrucât că nu au fost analizate comparativ toate criteriile cu privire la fiecare din cei 8 magistraţi care au formulat cereri de transfer la Judecătoria Iaşi.

Se arată că, în jurisprudenţa Înaltei Curţi, s-a stabilit că analiza unei cereri de transfer prin prisma criteriilor prevăzute în art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor nu trebuie să fie formală, ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiţii de transparenţă, legalitate şi oportunitate, în raport cu circumstanţele concrete ale fiecărei cereri de transfer, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care C.S.M. are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat cererea de transfer. Împrejurarea că intimatul C.S.M. beneficiază de o marjă largă de apreciere în emiterea unor astfel de acte nu poate conduce la concluzia că puterea decizională a instituţiei se poate manifesta independent de criteriile obiective sau de considerentele de oportunitate, întrucât o astfel de hotărâre ar avea caracter arbitrar.

Susţine contestatoarea că, deşi Plenul C.S.M. a reţinut că Secţia pentru judecători a analizat concomitent cele 8 cereri de transfer, în realitate aceste cereri au fost analizate separat, iar hotărârea dată conţine argumente doar privind situaţia sa, iar nu şi a celorlalţi colegi. Contestatoarea apreciază că, pentru asigurarea condiţiilor de transparenţă, Secţia pentru judecători ar fi trebuit să conexeze cererile de transfer formulate pentru aceeaşi instanţă şi să le analizeze concomitent în adevăratul sens al cuvântului, adică să expună în aceeaşi hotărâre situaţia completă a fiecărui solicitant şi să motiveze de ce au prioritate unele cereri în detrimentul altora.

Astfel, în hotărârile contestate, a fost analizat comparativ doar criteriul referitor la vechimea solicitanţilor, fără a se analiza comparativ şi celelalte criterii despre care Plenul a menţionat că s-a ţinut seama, respectiv: motivele de ordin personal şi profesional invocate, situaţia instanţelor de la care se solicită transferul şi avizele exprimate de către instanţele implicate.

Nici din lectura celorlalte hotărâri ale Secţiei pentru judecători privind cererile de transfer ale celorlalţi judecători nu rezultă că Secţia pentru judecători ar fi analizat toate criteriile menţionate şi cu atât mai puţin cele prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor, iar anumite aspecte privind încărcătura instanţelor şi situaţia posturilor vacante au fost menţionate în fiecare cerere, dar nu au fost analizate comparativ.

Chiar dacă s-a menţionat în mod repetat că au fost avute în vedere motivele personale invocate de toţi solicitanţii, aceste motive nu au fost precizate în hotărârile Secţiei pentru judecători şi nici nu au fost analizate în hotărârea Plenului, astfel încât aceste motive rămân necunoscute, neputându-se efectua un control asupra modului în care a fost aplicat acest criteriu.

În ceea ce priveşte situaţia instanţelor de la care se solicită transferul, Plenul C.S.M. nu a efectuat o analiză concretă a situaţiei instanţelor tuturor solicitanţilor. Dacă se făcea o astfel de analiză, s-ar fi constatat că la Judecătoria Roman încărcătura de dosare pe judecător este cu puţin peste jumătatea mediei naţionale, iar admiterea cererii de transfer nu ar fi afectat în niciun mod activitatea instanţei, în timp ce situaţia la Tribunalul Vaslui, instanţă de la care au solicitat transferul persoanele cărora le-au fost admise cererile de transfer, este una nefavorabilă admiterii cererii de transfer, situaţie consacrată de aceeaşi Secţie pentru judecători prin Hotărârile nr. 921 şi 924 din 16 septembrie 2014, prin care au fost respinse cererile de transfer formulate de aceleaşi doamne judecător în luna septembrie 2014, cu motivarea că „la Tribunalul Vaslui sunt 4 locuri vacante, încărcătura pe judecător situându-se în apropierea mediei naţionale, iar, în ipoteza admiterii unei cereri de transfer, încărcătura/judecător s-ar situa peste media naţională, precum şi dificultăţile de ocupare a posturilor la această instanţă”.

Dat fiind că, din septembrie 2014 până în octombrie 2014, nu au intervenit modificări în ceea ce priveşte situaţia Tribunalului Vaslui, se impunea ca soluţia Secţiei pentru judecători în luna octombrie să respecte considerentele stabilite anterior. Admiţând aceste cereri de transfer după ce s-a stabilit că situaţia de la Tribunalul Vaslui nu permitea transferuri, Secţia a încălcat orice previzibilitate a soluţiilor adoptate, care apar ca fiind arbitrare.

Soluţia Plenului C.S.M. a fost adoptată fără a analiza în concret datele statistice, prin prisma impactului admiterii cererii formulate asupra activităţii tuturor instanţelor implicate.

În ceea ce priveşte avizele instanţelor implicate, C.S.M. şi Înalta Curte au stabilit în practica şi jurisprudenţa lor constantă că acestea sunt doar facultative, neobligând C.S.M. să ia o anumită hotărâre.

În ceea ce priveşte vechimea sa la Judecătoria Roman de „numai 8 luni”, contestatoarea apreciază că nu reprezenta un obstacol în admiterea cererii de transfer, atât timp cât criteriile trebuie analizate concomitent, iar, din practica C.S.M., rezultă că au fost admise cereri ale unor judecători cu vechime chiar mai mică, respectiv: Hotărârile nr. 205 din 28 martie 2013 şi nr. 410 din 23 mai 2013 prin care a fost admisă o cerere de transfer în cazul unui magistrat care avea o vechime de 3 luni la instanţa de la care a solicitat transferul. În schimb, prin Hotărârea nr. 409 din 23 mai 2013, a fost respinsă o cerere de transfer formulată de un judecător cu vechime de 15 ani, 9 luni şi 22 de zile, cu motivarea că „la instanţa de la care se solicită transferul toate posturile sunt ocupate, însă există 2 locuri temporar vacante, iar încărcătura/judecător este situată în apropierea mediei naţionale”. Prin Hotărârea nr. 207 din 28 martie 2013, a fost admisă o cerere de transfer formulată de un judecător având vechime de o lună la instanţa de la care a solicitat transferul, reţinându-se că „instanţa la care s-a solicitat transferul are o încărcătură pe schemă şi pe judecător cu mult peste media naţională. În timp ce încărcătura pe schemă şi pe judecător la instanţa de la care s-a solicitat transferul s-a situat cu mult sub media naţională, fiind de asemenea situată sub media înregistrată la instanţele unde activează ceilalţi magistraţi care au solicitat transferul”. Contestatoarea afirmă că se afla într-o situaţie asemănătoare ultimei situaţii expuse în ceea ce priveşte încărcătura Judecătoriei Roman şi a Judecătoriei Iaşi faţă de media naţională, iar vechimea sa la instanţă era de 8 luni, iar nu de o lună.

Deşi Plenul a menţionat că motivele de ordin personal şi familial şi domiciliul solicitantului reprezintă criterii care trebuie avute în vedere la soluţionarea cererilor de transfer, însă nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea transferului, au fost situaţii în care Secţia pentru judecători a admis o cerere de transfer şi a respins alte 6 cereri formulate pentru aceeaşi instanţă, în considerarea doar a situaţiei familiale şi a domiciliului, fără a se ţine seama de vechime sau de alte criterii. În susţinere, contestatoarea indică Hotărârile Secţiei pentru judecători nr. 844 din 25 septembrie 2013, nr. 68 din 29 ianuarie 2013, nr. 443 din 23 mai 2013, nr. 1019 şi 1022 din 19 noiembrie 2013.

4. Apărările pârâtului

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând contestaţia formulată de reclamanta A., în raport cu circumstanţele cauzei şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine aspectele arătate în continuare.

Faţă de obiectul Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1381 din 11 decembrie 2014, a cărei anulare se solicită, Înalta Curte, în temeiul art. 152 C. proc. civ. din 2010, constată că, în cauză, calea de atac exercitată - pe care contestatoarea în mod eronat a denumit-o recurs - este o contestaţie care se judecă în complet format din 3 judecători, conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Având în vedere obiectul cauzei, în speţă sunt relevante dispoziţiile art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor (forma în vigoare la data emiterii hotărârilor contestate), conform cărora:

„Art. 3. - La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor şi procurorilor la alte instanţe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii:

- volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

- vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror;

- vechimea la instanţa sau parchetul de la care se solicită transferul;

- vechimea în gradul aferent instanţei, respectiv parchetului la care se solicită transferul;

- specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei/completului corespunzător specializării, precum şi disponibilitatea de a activa în alte secţii/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanţei/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerinţele acesteia;

- domiciliul solicitantului;

- locul de muncă al soţului sau soţiei;

- distanţa dintre domiciliul şi sediul instanţei sau parchetului la care funcţionează judecătorul ori procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

- starea de sănătate şi situaţia familială.”

În cauză, Înalta Curte constată că cele 8 cereri de transfer la Judecătoria Iaşi au fost analizate concomitent, iar faptul că au fost soluţionate prin hotărâri diferite, iar nu prin aceeaşi hotărâre, nefiind conexate în sensul celor susţinute de contestatoare, nu constituie un motiv de nelegalitate a actelor contestate în cauză.

Aşa cum rezultă din actele contestate, la soluţionarea cererilor de transfer au fost avute în vedere, în principal, primele trei criterii prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor, referitoare la volumul de activitate şi numărul posturilor vacante de la instanţele vizate de cererile de transfer, vechimea efectivă în funcţie şi vechimea la instanţa de la care se solicită transferul.

Sub acest aspect, din analiza prevederilor citate, se constată că acestea nu instituie o ordine de prioritate a criteriilor avute în vedere la soluţionarea cererilor de transfer, acestea fiind analizate de Secţia pentru judecători a C.S.M. în funcţie de particularităţile fiecărei cereri de transfer, în cadrul marjei de apreciere ce îi este conferită în materie.

Împrejurarea că la soluţionarea cererilor de transfer nu au fost luate în considerare cu precădere motivele de ordin personal invocate de contestatoarea A. nu demonstrează nelegalitatea şi nu denotă o exercitare a dreptului de apreciere conferit C.S.M. cu exces de putere, în înţelesul dat acestei noţiuni, în materia contenciosului administrativ, prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, respectiv „exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor”.

Sub acest aspect, se reţine că intimatul C.S.M. şi-a exercitat dreptul de apreciere în limitele competenţei conferite de art. 36 alin. (2) şi art. 40 lit. i) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu completările şi modificările, şi art. 19 alin. (1) pct. 17 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.S.M., aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 326/2005, cu modificările şi completările ulterioare, prin exercitarea dreptului de apreciere în raport de criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor, fără a se putea reţine existenţa unei încălcări a drepturilor şi libertăţilor contestatoarei.

În materia cererilor de transfer, exercitarea dreptului de apreciere cu exces de putere poate fi reprezentată, spre exemplu, de luarea în considerare în privinţa unor candidaţi a unora dintre criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor, iar, în privinţa altor candidaţi, a altor criterii sau încălcarea unor drepturi şi libertăţi ale petentului, împrejurări a căror existenţă nu se constată în litigiul dedus judecăţii.

Or, atâta timp cât, la soluţionarea tuturor cererilor de transfer, intimatul a luat în considerare aceleaşi criterii - menţionate anterior - şi în cauză nu a fost invocată şi probată încălcarea unor drepturi sau libertăţi, Înalta Curte nu poate reţine exercitarea de către C.S.M. a dreptului de apreciere cu exces de putere.

Susţinerile contestatoarei referitoare la practica C.S.M. în privinţa altor cereri de transfer nu sunt de natură a demonstra netemeinicia actelor atacate, întrucât instanţa este învestită cu controlul de legalitate al actelor respective în limitele cadrului legal aplicabil, Înalta Curte nefiind învestită cu efectuarea unei analize comparative a hotărârilor adoptate de C.S.M. în privinţa unor diverse cereri de transfer soluţionate de-a lungul timpul în funcţie de particularităţile fiecărei situaţii, apte să conducă la soluţii diferite prin aplicarea criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor.

Faptul că, prin hotărârile contestate, intimatul nu a arătat expres care sunt argumentele pentru care nu a avut în vedere cu precădere motivele de ordin personal invocate de petentă nu atrage nelegalitatea ori netemeinicia actelor contestate, atâta timp cât în cuprinsul hotărârilor au fost analizate, în privinţa tuturor cererilor de transfer, aceleaşi criterii avute în vedere şi argumentele care justifică admiterea unora şi respingerea altora. Sub acest aspect, se reţine că actele contestate răspund cerinţei motivării şi cuprind motivele de fapt şi de drept pe care se fundamentează soluţiile date cererilor de transfer în limitele cadrului legal şi cu exercitarea dreptului de apreciere fără exces de putere, în sensul celor expuse anterior, emitentul actului nefiind ţinut să răspundă exhaustiv tuturor susţinerilor invocate în cererile de transfer.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1381 din 11 decembrie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2015.