Jurisdictional competence for revision of civil judgment under Art. 323(1) Civil Procedure Code

Decizia nr. 1934/2015

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2/2015 din 16 ianuarie 2015, Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în cauză s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 708 din 29 iunie 2011 a Curţii de Apel Constanţa şi a sentinţei civile nr. 3173 din 10 decembrie 2010 a Tribunalului Tulcea, invocându-se în drept dispoziţiile art. 322 pct. 5 din vechiul C. proc. civ., aplicabile în speţă deoarece sub imperiul acestora s-au pronunţat cele două hotărâri menţionate.

În raport de dispoziţiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează că cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere, cu excepţia situaţiei reglementate de art. 322 pct. 7, dar care nu a fost invocată de către revizuent şi, având în vedere că sentinţa civilă nr. 3173 din 10 decembrie 2010 a Tribunalului Tulcea a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 708 din 29 iunie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, tribunalul a apreciat că în competenţa curţii de apel revine soluţionarea cererii de revizuire.

Prin decizia civilă nr. 337/CA din 19 martie 2015, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:

- a disjuns cererea de revizuire având ca obiect sentinţa civilă nr. 3173 din 10 decembrie 2010 a Tribunalului Tulcea, îndreptată prin încheierea din 14 februarie 2011,

- a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea cererii de revizuire a sentinţei civile nr. 3173 din 10 decembrie 2010 a Tribunalului Tulcea, îndreptată prin încheierea din 14 februarie 2011 pronunţată în Dosar nr. x/88/2010,

- a declinat competenţa soluţionării cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Tulcea,

- a constatat ivit conflictul negativ de competenţă,

- a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului,

- a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire a deciziei civile nr. 708 din 29 iunie 2011 a Curţii de Apel Constanţa,

- a respins cererea de revizuire promovată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 708/CA din 29 iunie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosar nr. x/88/2010, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ca inadmisibilă.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Curtea a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea şi înregistrată sub nr. 2296/88 din 16 decembrie 2014, revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 3173 din 10 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. x/88/2010 şi a deciziei civile nr. 708/CA din 29 iunie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în acelaşi dosar.

În drept, revizuentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 2 din 16 ianuarie 2015, Curtea de Apel Constanţa a disjuns cererea de revizuire având ca obiect sentinţa civilă nr. 3173 din 10 decembrie 2010 a Tribunalului Tulcea, a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Constanţa în soluţionarea acestei cereri şi, în temeiul art. 158 alin. (3) C. proc. civ. anterior, coroborat cu art. 323 alin. (1) din acelaşi Cod, a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei având ca obiect revizuire împotriva sentinţei civile nr. 3173 din 10 februarie 2010 în favoarea Tribunalului Tulcea.

Prin aceeaşi sentinţă s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire promovată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 708/CA din 29 iunie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosar nr. x/88/2010, prin care sentinţa civilă nr. 3173 din 10 decembrie 2010 a Tribunalului Tulcea a rămas irevocabilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocate ca temei al cererii formulate de revizuent, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.

Înalta Curte are în vedere faptul că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, iar dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că revizuirea nu poate fi promovată decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, procedura de judecată şi exercitarea căilor de atac ordinare şi extraordinare sunt stabilite numai prin lege.

Din aceste norme constituţionale rezultă că legiuitorul are dreptul şi libertatea de a stabili condiţiile în care părţile interesate pot exercita căile ordinare şi extraordinare de atac, cu respectarea normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentală şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte.

Conform prevederilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ.: „Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere.”

În raport de prevederile legale anterior menţionate şi de motivele invocate în susţinerea cererii de revizuire, competenţa de soluţionare a căii extraordinare de atac exercitate împotriva sentinţei civile nr. 3173 din 10 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 708/CA din 29 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, aparţine Tribunalului Tulcea.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe revizuentul A. şi pe intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 mai 2015.