Validity of administrative orders mandating recovery of taxes, penalties, and unjustified payments for failure to pursue appeals and improper contract cost adjustments

Decizia nr. 1534/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 27 februarie 2013 sub nr. 1586/2/2013 reclamanta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi, a solicitat anularea în tot a încheierii nr. III/11 din 06 februarie 2013 a Curţii de Conturi în sensul admiterii contestaţiei formulate de companie împotriva deciziei nr. III din 18 decembrie 2012 şi a procesului-verbal de constatare din 14 noiembrie 2012 precum şi suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea irevocabilă a litigiului.

Prin încheierea de şedinţă din data de 03 iunie 2013 Curtea a soluţionat capătul de cerere privind suspendarea executării actului administrativ.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2642 din 18 septembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea reclamantei Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România ca neîntemeiată.

2. Calea de atac exercitată

2.1. Împotriva sentinţei nr. 2642 din 18 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Susţinerile recurentei s-au subsumat, în esenţă, următoarelor motive de recurs:

- încălcarea de către instanţa ce a soluţionat fondul cauzei a dispoziţiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ.; motivarea instanţei ce a soluţionat fondul cauzei preia în cea mai mare parte susţinerile intimatei, fără a arăta considerentele care să justifice această decizie, făcând practic imposibilă cenzurarea hotărârii;

- încălcarea prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., hotărârea pronunţată fiind dată cu încălcarea normelor de drept material.

În concluzie, compania naţională recurentă a solicitat admiterea recursului şi, în principal, casarea cu trimitere pentru rejudecare, iar, în subsidiar, casarea cu reţinere, rejudecarea cauzei şi anularea actelor atacate.

2.2. Prin încheierea din data de 10 mai 2014 recursul formulat de C.N.A.D.R. a fost admis în principiu, fiind fixat termen pentru preluarea acestuia la data de 26 martie 2015.

3. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs, potrivit prevederilor art. 498-499 C. proc. civ.

3.1. Recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

3.2. În ceea ce priveşte criticile subsumate motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., rezultă că acestea sunt neîntemeiate.

Potrivit prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., considerentele hotărârii vor trebui să cuprindă obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În cauza de faţă, recurenta, raportându-se la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a imputat instanţei de fond faptul că a menţinut actele administrative emise de autoritatea administrativă autonomă pârâtă, însuşindu-şi argumentele acesteia şi susţinând că, în considerentele hotărârii pronunţate se regăsesc părţi întregi preluate din întâmpinarea depusă de autoritate în dosarul de fond, ceea ce ar echivala cu o nepronunţare asupra fondului, care atrage casarea acestei hotărâri cu consecinţa trimiterii cauzei pentru rejudecare.

Într-adevăr, respingând acţiunea formulată şi menţinând ca legale şi temeinice actele administrative atacate, instanţa de fond a înlăturat susţinerile făcute de reclamantă în acţiunea introductivă, fiind de înţeles că argumentele reţinute să se regăsească în logica susţinerilor făcute de autoritatea pârâtă în întâmpinarea depusă la dosar.

Cât priveşte susţinerea recurentei, potrivit căreia modul în care a procedat instanţa de fond ar face practic imposibilă cenzurarea/verificarea sentinţei pronunţate, instanţa de recurs reţine că este nefondată, din moment ce însăşi recurenta a formulat ample şi amănunţite critici asupra fondului soluţiei recurate.

3.3. În ceea ce priveşte criticile subsumate motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., rezultă că sunt neîntemeiate.

Potrivit prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., o hotărâre poate fi casată atunci când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

3.3. a) În ceea ce priveşte măsura dispusă la pct. II.3 şi II.4, Curtea de Conturi a dispus: „Stabilirea întinderii pagubei produse companiei prin renunţarea, în mod nejustificat, la parcurgerea tuturor căilor legale de atac în instanţă, în cazul dosarelor cu nr. x/3/2006 şi nr. z/3/2006, inclusiv a foloaselor nerealizate aferente, precum şi recuperarea acestora, potrivit legii.

Extinderea verificărilor şi asupra unor cazuri similare derulate în perioada 2008 - 2012 la nivelul direcţiilor regionale de drumuri şi poduri şi respectiv la nivelul centralei Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, în vederea stabilirii întinderii pagubelor produse companiei şi a foloaselor nerealizate aferente, precum şi recuperarea acestora, potrivit legii”.

Recurenta a criticat soluţia pronunţată de instanţa de fond susţinând că: „Pentru a exista un prejudiciu trebuie să avem în vedere definiţia dată de C. civ. şi care; are în vedere că este un efect negativ, cu caracter patrimonial sau nepatrimonial, produs unei persoane prin fapta ilicită a altei persoane ori prin acţiunea lucrurilor sau animalelor care se află sub pază juridică a altei persoane.

Curtea de Conturi face o evaluare greşită în ceea ce priveşte neutilizarea tuturor căilor de atac în cele două dosare fără a se raporta la celelalte cauze similare atât cu A. cât şi cu alte societăţi comerciale ce s-au aflat pe rolul instanţelor de judecată, care au avut acelaşi obiect - pretenţii în baza H.G. nr. 726/2005, biletele la ordin şi care au avut drept rezultat, soluţii în defavoarea companiei”.

Or, instanţa de fond a reţinut în mod corect, situaţie de fapt necontestată, că deşi au fost declarate recursurile în termen legal, C.N.A.D.N.R. fie a renunţat la judecata recursului declarat împotriva deciziei pronunţate în apel (Dosar nr. x/3/2006), fie nu a achitat în termenul legal taxa judiciară de timbru pentru recursul declarat împotriva deciziei pronunţate în apel (Dosar nr. z/3/2006), astfel încât deciziile Curţii de apel au devenit irevocabile prin încheieri ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut în mod judicios, că nu poate fi primită explicaţia C.N.A.D.R., conform căreia nu au existat resurse disponibile pentru achitarea taxei de timbru şi că s-a dorit efectuarea de economii, având în vedere atât disproporţia evidentă dintre valoarea taxei de timbru (6.188,5 RON în Dosarul nr. x/3/2006 şi 57.365 RON în Dosarul nr. z/3/2006) şi sumele plătite ca penalităţi (30.194.356 RON din care: 1.930.063 RON în Dosarul nr. x/3/2006 şi 28264.293 RON în Dosarul nr. z/3/2006), la recuperarea cărora s-a renunţat prin întreruperea recursului, cât şi faptul că, în Dosarul nr. x/3/2006, taxa de timbru fusese deja achitată.

3.3. b) În ceea ce priveşte măsura dispusă la pct. II.5 şi II.6, Curtea de Conturi a dispus: „Stabilirea întinderii pagubei produsă companiei de plata nejustificată a unor sume cu titlu de actualizări ale unor situaţii de lucrări aferente derulării contractului nr. B/2008, inclusiv foloasele nerealizate aferente, după caz, precum şi recuperarea acestora, potrivit legii.

Extinderea verificărilor asupra tuturor operaţiunilor similare, efectuate în perioada derulării contractului nr. B/2008, în vederea stabilirii întinderii prejudiciilor produse companiei şi recuperarea acestora, potrivit legii”.

Recurenta a criticat soluţia pronunţată de instanţa de fond susţinând că: „Lucrările de anrocamente decontate prin situaţia de lucrări nr. 29/2012 reprezintă lucrări suplimentare ce fac obiectul Acului adiţional nr. 5/2012 la contractul nr. B/2008, (conform Anexa nr. 1), reprezentând, de asemenea, rest de executat la data încheierii Actului adiţional nr. 5/2012 (conform Anexa nr. 2) şi pentru care în conformitate cu condiţiile contractuale prevăzute la art. 10 din Actul adiţional nr. 5/2012 (Anexa nr. 3), se poate aplica ajustarea preţului, în condiţiile respectării graficului de execuţie”.

De asemenea se mai susţine faptul că „s-a convenit că pentru lucrările rămase de executat să se aplice actualizarea preţurilor. Lucrările decontate în situaţiile de lucrări nr. 29 şi 30 se aflau, conform graficului de execuţie din actul adiţional nr. 5, la categoria lucrări care urmează a fi executate”.

Or, în cauză, a rezultat că lucrările au fost executate în anii 2010-2011, anterior datei emiterii situaţiilor de lucrări nr. 29 aprilie 2012 şi nr. 30 din mai 2012 şi au fost confirmate prin procese - verbale de lucrări ascunse şi procese - verbale cantitative şi, ca urmare, nu se poate considera ca fiind lucrări ce urmează a fi executate, chiar dacă în graficul de lucrări revizuit apar ca executate în luna aprilie 2012, precum şi că lucrările au fost executate efectiv în perioada de valabilitate a contractului, modificat prin Actele nr. 2/2010, nr. 3/2011 şi nr. 4/2011, care prevedeau că pentru lucrări suplimentare nu se aplică escaladarea.

3.3. c) În ceea ce priveşte măsura dispusă la pct. II.7 şi II.8, Curtea de Conturi a dispus: „contractul nr. B/2008 - Stabilirea întinderii pagubei produse companiei de plata nejustificată a unor sume cu titlu de cost de finanţare, aferente garanţiilor de bună execuţie, inclusiv foloasele nerealizate aferente şi recuperarea acestora, potrivit legii.

Extinderea verificărilor asupra tuturor operaţiunilor similare, efectuate în perioada; derulării cntractului nr. B/2008, în vederea stabilirii întinderii prejudiciilor produse companiei şi recuperarea acestora, potrivit legii”.

Recurenta a criticat soluţia pronunţată de instanţa de fond susţinând că: „rezultă în mod evident netemeinicia acestei măsuri, iar prin punerea în aplicare pe viitor a acestei măsuri s-ar ajunge atât la încălcarea legislaţiei în vigoare privind achiziţiile publice cât şi la riscuri contractuale imposibil de acoperit. Scopul garanţiei de bună execuţie este acela de a avea acces la un fond disponibil în perioada derulării contractului şi în perioada de garanţie a acestuia, nu în momentul în care autoritatea contractantă îşi va îndeplini efectiv obligaţiile de plată”.

Or, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, constituirea garanţiei de bună execuţie prin reţineri succesive a fost clauză a contractului încheiat în condiţiile derulării unei licitaţii publice, aşa încât nu se putea schimba pe parcursul derulării acestuia, în sensul asigurării bancare în locul reţinerilor succesive cum prevedea contractul.

Deci, în condiţiile în care s-a schimbat nejustificat modul de constituire a garanţiei de bună execuţie, prin poliţă bancară, s-a aplicat costul de finanţare, implicit, la întreaga valoare a situaţiilor de lucrări facturate şi nu numai asupra a 90%, aşa cum prevedea contractul înaintea actului adiţional nr. 1/2009, iar schimbarea modului de constituire a garanţiei nu presupunea şi modificarea modului de calcul al costului de finanţare, astfel încât C.N.A.D.N.R. nu trebuia să suporte costuri de finanţare şi pentru valoarea garanţiei de bună execuţie inclusă în valoarea biletelor la ordin.

3.3. d) În ceea ce priveşte măsura dispusă la pct. II.9, Curtea de Conturi a dispus: „Recuperarea cheltuielilor nejustificate, generate de plata din bugetul companiei a sumei de 250.500 RON reprezentând amenzi achitate, pentru care instanţa s-a pronunţat definitiv şi irevocabil în favoarea entităţilor care au aplicat amenzile sau care nu au fost contestate în instanţă de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA”.

Recurenta a criticat soluţia pronunţată de instanţa de fond, referindu-se la amenda aplicată de A.N.R.M.A.P. şi susţinând că, litigiul privind procesul-verbal din 6 martie 2011, este în curs de soluţionare.

Or, în cauză, este necontestat că C.N.A.D.R. a achitat şi înregistrat în contul de cheltuieli 6581 „despăgubiri, amenzi şi penalităţi" sumele respective, inclusiv suma de 17.500 RON aplicată de A.N.R.M.A.P., la care se referă criticile recurentei, fără a realiza ulterior o analiză/verificare a responsabilităţilor/vinovăţiei, cu dispunerea măsurilor necesare de recuperare a sumelor-sumei respective.

Astfel fiind, rezultă că soluţia instanţei de fond este, legală şi temeinică, recursul fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA împotriva sentinţei nr. 2642 din 18 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2015.