Inadmissibility of revision based on ECtHR judgment due to failure to cite specific European Court decision

Decizia nr. 1488/2015

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 2146 din 9 mai 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 646 din 12 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că în speţă nu se regăseşte nici ipoteza unui refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri şi nici cea a nesoluţionării în termenul legal a unei cereri, deoarece pârâtul a răspuns solicitărilor reclamantului în scris, prin adresa de răspuns din 9 februarie 2012, prin care i s-a comunicat reclamantului că în urma verificărilor în evidenţele interne ale instituţiei, cât şi la alţi foşti deţinători de arhivă (SRI), a rezultat că numitul B. este „necunoscut ”în evidenţele create de securitate şi, prin urmare, nu poate fi soluţionată favorabil cererea acestuia, fără a-i putea fi imputat pârâtului faptul că nu a procedat la comunicarea unui răspuns favorabil reclamantului.

Împotriva Deciziei civile nr. 2146 din 9 mai 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire recurentul A., în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 4 şi 5 C. proc. civ.

În susţinerea cererii de revizuire au fost expuse argumente privind persecuţia la care au fost supuşi revizuentul şi familia sa, fiind depuse o serie de înscrisuri în dovedirea aspectelor învederate de revizuent.

Prin precizările formulate ulterior, revizuentul a indicat, ca temei al cererii de revizuire, dispoziţiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ.

Intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând cererea de revizuire în raport de dispoziţiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ., invocate de către revizuent, şi prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, apreciază că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

Conform acestor dispoziţii legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi cele date de o instanţă de recurs când evocă fondul, numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de text.

În speţă, revizuentul a argumentat incidenţa motivelor de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 9 C. proc. civ., anume constatarea, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a unei încălcări a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, ale cărei consecinţe grave continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Prima condiţie impusă de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ. priveşte hotărârea supusă revizuirii care, în situaţia în care este pronunţată de o instanţă de recurs, trebuie să evoce fondul.

În speţă, însă, admisibilitatea cererii de revizuire nu va fi examinată prin prisma îndeplinirii acestei condiţii, raportat la Decizia nr. 233 din 15 februarie 2011 a Curţi Constituţionale a României, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ. sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit revizuirea unei hotărâri judecătoreşti prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi şi libertăţi fundamentale, încălcări constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Înalta Curte constată, însă, că argumentele dezvoltate şi înscrisurile depuse de revizuent nu justifică admisibilitatea cererii de revizuire, raportat la ipoteza specifică avută în vedere de dispoziţiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ., în condiţiile în care acesta nu a indicat, ca primă premisă, hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-ar fi constatat grava încălcare a drepturilor şi libertăţilor sale fundamentale, prin hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Simplele susţineri privind încălcarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale nu pot determina, în aceste condiţii, reexaminarea soluţiei pronunţate de instanţa de control judiciar.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ., se va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 2146 din 9 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2015.

Procesat de GGC - LM