Revision jurisdiction over appellate disciplinary ruling: Competence to review judgments of the first-instance appellate court

Decizia nr. 1428/2015

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1148 din 20 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:

- a respins excepţiile de nelegalitate privind Ordinul nr. 218 din 06 octombrie 2010 al Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Decretul nr. 906 din 16 septembrie 2010 al Preşedintelui României şi Hotărârea nr. 165 din 25 februarie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, invocate de către reclamantul A., în contradictoriu cu intimaţii Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Preşedintele României, ca inadmisibile;

- a admis în parte acţiunea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia de Disciplină pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii;

- a dispus desfiinţarea parţială a rezoluţiei din 11 februarie 2011, emisă de Comisia de disciplină pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în privinţa considerentelor referitoare la existenţa indiciilor privind săvârşirea faptei de către reclamant.

Prin decizia nr. 298 din 23 ianuarie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca lipsit de interes recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1148 din 20 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva celor două hotărâri a formulat cerere de revizuire reclamantul A., invocând prevederile art. 322 alin. (1) pct. 5 teza a II-a C. proc. civ.

În motivarea căii de atac formulate, revizuentul redă istoricul cauzei şi invocă dispoziţiile legale pe care le consideră incidente.

Prin cererea precizatoare depusă ulterior la dosar, revizuentul a arătat că cererea de revizuire este formulată doar împotriva sentinţei civile nr. 1148 din 20 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti şi nu şi împotriva deciziei nr. 298 din 23 ianuarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum s-a indicat iniţial.

Înainte de a analiza motivele invocate în calea de atac formulată, examinând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată în cauză, Înalta Curte reţine că se impune trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ., „când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent”, iar potrivit dispoziţiilor art. 159 pct. 2 C. proc. civ., „necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad”.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, iar dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că revizuirea nu poate fi promovată decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, procedura de judecată şi exercitarea căilor de atac ordinare şi extraordinare sunt stabilite numai prin lege.

Din aceste norme constituţionale rezultă că legiuitorul are dreptul şi libertatea de a stabili condiţiile în care părţile interesate pot exercita căile ordinare şi extraordinare de atac, cu respectarea normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentală şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte.

În raport de motivarea cererii de revizuire, competenţa de soluţionare a căii extraordinare de atac exercitate împotriva sentinţei civile nr. 1148 din 20 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, scţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, aparţine Curţii de Apel Bucureşti, în temeiul art. 323 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere.

În aceste condiţii, cererea de revizuire formulată împotriva sentinţei civile nr. 1148 din 20 februarie 2012 va fi soluţionată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care are competenţa de a analiza îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a unei astfel de cereri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite cauza având ca obiect cererea de revizuire, astfel cum a fost precizată, formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 1148 din 20 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 martie 2015.