Tax authority secures RON 70,724 from security deposit to offset company’s unpaid fiscal debts.

Decizia nr. 1402/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Autoritatea Naţională a Vămilor şi Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova în contradictoriu cu SC A. SA au formulat cerere de despăgubiri în temeiul art. 7231 alin. (3) C. proc. civ.

1.2. Soluţia primei instanţe

Curtea de Apel Piteşti prin sentinţa nr. 164/F-CONT din 4 septembrie 2013 a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova în nume propriu precum şi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor în contradictoriu cu pârâta SC A. SA.

2. Calea de atac exercitată

2.1. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii judecătoreşti în sensul admiterii cererii de plată a cauţiunii în contul bugetului general consolidat al statului cu titlu de despăgubire în temeiul art. 7231 alin. (3) C. proc. civ.

În motivarea căii de atac s-a arătat că pe rolul Curţii de Apel Piteşti s-a aflat Dosarul nr. x/46/2011 ce a avut ca obiect cererea de suspendare a executării deciziei nr. 3712 din 3 februarie 2011, pentru care instanţa a stabilit o cauţiune de 70.724 RON, reprezentând 10% din valoarea contestată. Prin sentinţa nr. 209 din 18 martie 2011 a fost respinsă acţiunea, hotărâre irevocabilă prin nerecurare.

Pe rolul Curţii de Apel Piteşti s-a format Dosarul nr. z/46/2011 având ca obiect contestaţia formulată de SC A. SRL împotriva deciziei nr. 75 din 22 martie 2011 emisă de D.G.F.P. Argeş în soluţionarea contestaţiei pe cale administrativă împotriva deciziei nr. 3712 din 3 februarie 2011 emisă de D.R.A.O.V. Craiova.

S-a mai arătat că instanţa de fond a admis acţiunea prin sentinţa nr. 30 din 25 ianuarie 2012, iar prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5208 din 26 aprilie 2013 recursurile S.G.F.P. Argeş şi D.R.A.O.V. Craiova în nume propriu şi pentru A.N.V. au fost admise în sensul modificării hotărârii instanţei de fond şi a admiterii în parte a acţiunii în contencios administrativ a reclamantei.

În opinia recurentei, având în vedere aceste obligaţii neachitate, în mod legal D.R.A.O.V. Craiova a solicitat instanţei să dispună plata sumei de 70.724 RON achitată de SC A. SRL cu titlu de cauţiune, în contul bugetului general consolidat al statului cu titlu de despăgubire.

Criticile aduse sentinţei recurate se mai referă şi la faptul că cererea de restituire a cauţiunii ca şi cererea pentru plata despăgubirii din cauţiune reprezintă cereri accesorii în raport de cererea de suspendare a executării unui act administrativ fiscal şi în raport de cererea de anulare a actului administrativ fiscal.

2.2. Intimata SC A. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate.

S-a învederat şi faptul că prin încheierea pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş în Dosarul nr. x/159/2013 a fost admisă cererea sa pentru deschiderea procedurii generale de insolvenţă, fiind numit administrator judiciar, astfel că toate sumele de bani deţinute de debitoare cu orice titlu trebuie colectate în contul unic al procedurii de insolvenţă.

2.3. În cauză a fost întocmit raport asupra admisibilităţii, iar prin încheierea din Camera de Consiliu de la 19 noiembrie 2014, a fost admis în principiu recursul formulat de recurentă şi fixat termen de judecată pe fond a acestuia la 26 martie 2015.

3. Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este fondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei că în Dosarul nr. x/46/2011 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, având ca obiect suspendare a executării deciziei nr. 3712 din 3 februarie 2011, intimata-pârâtă a depus cauţiunea de 70.724 RON, iar prin sentinţa nr. 209 din 18 martie 2011 a fost respinsă cererea în mod irevocabil.

De asemenea, prin decizia nr. 5208 din 26 aprilie 2013 a Înaltei Curţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost anulată parţial decizia nr. 75/2011 emisă de D.G.F.P. Argeş şi decizia nr. 3712/2011, procesul-verbal de control nr. 3711/2011, în ceea ce priveşte debitele accesorii în cuantum de 423.923 RON majorări de întârziere şi 36.950 RON penalităţi de întârziere, fiind menţinute actele atacate în privinţa debitului principal în cuantum de 246.351 RON.

La 16 mai 2013, recurenta a formulat cererea care formează obiectul cauzei de faţă în temeiul art. 7231 alin. (3) C. proc. civ. 1865.

Potrivit art. 7231 alin. (3) C. proc. civ. 1865: „Cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauţiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate”.

Rezultă din fişa Dosarului nr. x/46/2011 al Curţii de Apel Piteşti că, prin încheierea din 13 ianuarie 2012, intimatei SC A. SA i-a fost respinsă cererea de restituire a cauţiunii. De asemenea, s-a reţinut în considerentele acestei încheieri că prin sentinţa nr. 262 din 27 iulie 2011 i s-a respins cererea de restituire a cauţiunii în temeiul art. 7231 alin. (3) C. proc. civ., reţinându-se că nu s-a soluţionat irevocabil contestaţia cu privire la fondul cauzei.

Nu există dovezi că a fost formulată cerere de eliberare a cauţiunii după soluţionarea irevocabilă a fondului cauzei.

Recurenta a formulat cerere pentru despăgubiri în termenul de 30 de zile de la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei.

La data formulării cererii de despăgubiri de către recurentă, este necontestat faptul că societatea comercială intimată avea debite fiscale neachitate, în valoare de 246.351 RON, conform actelor administrative fiscale menţinute prin decizia nr. 5208 din 26 aprilie 2013 a Înaltei Curţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acestea fiind achitate parţial în prezent, în sumă de 33.000 RON, conform recunoaşterii recurentei.

Este evident că în această situaţie recurenta este interesată şi urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.

Astfel, cauţiunea depusă garantează, cel puţin parţial, inclusiv plata debitelor fiscale.

În consecinţă, instanţa de recurs apreciază că este întemeiată acţiunea formulată de reclamantă, urmând a fi admisă cererea de despăgubiri aşa cum a fost formulată în privinţa sumei de 70.724 RON.

Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va admite cererea de despăgubire aşa cum a fost formulată în privinţa sumei de 70.724 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva sentinţei nr. 164/F-CONT din 4 septembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi admite cererea de despăgubiri aşa cum a fost formulată în privinţa sumei de 70.724 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2015.