Local transport subsidies audit measures upheld in appeal against Court of Accounts decision

Decizia nr. 1356/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL a formulat, în contradictoriu cu pârâtele C.C.R. şi C.C. Dâmboviţa, contestaţie împotriva Încheierii din 26 aprilie 2013 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul C.C.R. şi a Deciziei nr. 3/2013 emisă de C.C. Dâmboviţa, solicitând anularea acestora.

Prin Sentinţa nr. 200 din data de 17 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele C.C.R. şi C.C. Dâmboviţa.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta SC A. SRL a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi admiterea acţiunii.

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ. invocându-se că hotărârea recurată prin care s-a respins acţiunea formulată împotriva Încheierii din 26 aprilie 2015 şi a Deciziei nr. 3 din 14 februarie 2013 este contradictorie din punct de vedere al motivării şi dată cu aplicarea greşită a legii, a normelor de drept material în ceea ce priveşte aprecierile asupra legalităţii actelor contestate şi a dreptului vătămat pretins prin măsurile dispuse de organele C.C.

Recurenta-reclamantă arată că instanţa de fond, în mod greşit, nu a acceptat motivul de nulitate invocat privind prematuritatea emiterii Deciziei C.C. - C.C. Dâmboviţa nr. 3/2013.

Decizia nr. 3/2013 privind înlăturarea constatate şi consemnate în Raportul de control din 7 februarie 2013 încheiat în urma acţiunii controlului modului de utilizare a resurselor bugetului local destinate subvenţionării activităţii de transport public local la SC A. SRL, a fost prematur emisă deoarece la data emiterii ei nu era împlinit termenul de depunere a obiecţiunilor la Raportul de control din 7 februarie 2013, depuse de reclamantă la 20 februarie 2013.

După expirarea celor 15 zile calendaristice de la data înregistrării raportului de control la entitatea verificată sau de la data confirmării de primire a acestuia, când raportul de control a fost transmis prin poştă, termen în care conducătorul entităţii verificate are dreptul de a depune obiecţii, structurile de specialitate ale C.C. încep procedura de valorificare a constatărilor înscrise în actul de control.

Raportul de control este supus procesului de valorificare a constatărilor consemnate în acesta după împlinirea termenului de depunere a obiecţiilor, respectiv 15 zile calendaristice de la data înregistrării raportului la registratura entităţii controlate sau de la data confirmării de primire a acestuia, când raportul de control a fost transmis prin poştă.

Se arată că instanţa de fond, respingând acţiunea, a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 94/1992 apreciind că emiterea Deciziei nr. 3 înainte de expirarea termenului pentru formularea obiecţiunilor nu a produs recurentei o vătămare. Aceasta deoarece Decizia C.C. nr. 3/2013 a fost comunicată Primăriei Municipiului Târgovişte care a procedat din oficiu la compensarea sumei de 39.137 RON în defavoarea reclamantei.

Suma de 39.137 RON reprezintă contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă pentru transportul public al elevilor din cartierul Priseaca şi al beneficiarilor Legii nr. 341/2004 la care se face referire în raportul de control, serviciul prestat de către reclamantă fiind solicitat de Primăria Târgovişte şi D.A.S. Târgovişte.

În ceea ce priveşte pe fond, măsurile dispuse prin Decizia nr. 3/2013, recurenta arată că soluţia de respingere este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992 şi a Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice C.C. Aceasta deoarece măsurile stabilite în decizia contestată pe care ar trebui să le aducă la îndeplinire recurenta "pentru înlăturarea neregulilor" au caracter vag şi neprecizat, iar în cauză nu sunt arătate în concret măsurile ce urmează a fi duse la îndeplinire de către entitatea verificată pentru fiecare constatare.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

La dosar intimata-pârâtă a depus note având caracterul unei întâmpinări în care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Prin Încheierea din 6 octombrie 2014, Curtea a admis, în principiu, recursul declarat în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

La dosar recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de autoritatea pârâtă.

În şedinţa publică din 10 martie 2015, Curtea, în baza art. 389 C. proc. civ., a pus în discuţia părţilor competenţa materială a autorităţii pârâte privind verificarea legalităţii documentelor justificative utilizate pentru decontarea sumelor acordate de la bugetul autorităţii locale în raport de calitatea recurentei-reclamante care nu este o autoritate publică cu atribuţii în utilizarea fondurilor publice, faţă de o decizie de speţă a Î.C.C.J.

Curtea a dispus amânarea pronunţării pe excepţia invocată şi pe fondul recursului.

În termenul de amânare a pronunţării, intimata-pârâtă a depus la dosar concluzii scrise în care a solicitat respingerea excepţiei necompetenţei materiale a Curţii de Conturi de a efectua controlul asupra recurentei-reclamante, ca societate comercială şi pe fond respingerea recursului ca nefondat.

Asupra excepţiei necompetenţei materiale a Curţii de Conturi a României invocată din oficiu şi pusă în discuţia părţilor, Curtea o va respinge pentru următoarele considerente:

Curtea apreciază că în cauză autoritatea intimată, prin organele sale de control, avea competenţa materială de a efectua controlul vizând utilizarea fondurilor publice reprezentând bugetul local al U.A.T.M. Târgovişte indiferent de faptul că recurenta-reclamantă nu avea calitatea de instituţie publică utilizator de fonduri publice sau administrator de fonduri publice.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 şi art. 21 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată şi actualizată, C.C. în unităţile administrativ-teritoriale, îşi exercită funcţiile prin camerele de conturi judeţene şi a municipiului Bucureşti, efectuând controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public.

În cadrul competenţelor prevăzute la art. 21 din lege, pe lângă categoriile de entităţi publice prevăzute la art. 23, C.C. poate hotărî desfăşurarea activităţilor stabilite de lege şi la alte persoane, respectiv la cele prevăzute la art. 24 lit. c) din Legea nr. 92/1994, care "beneficiază de garanţii guvernamentale pentru credite, de subvenţii sau alte forme de sprijin financiar din partea statului a unităţilor administrativ-teritoriale, a altor instituţii publice".

Totodată, această competenţă de a efectua controlul la această societate comercială, rezultă şi din prevederile art. 24 lit. c) din Legea nr. 94/1992, respectiv "administrează şi/sau utilizează fonduri publice, în sensul prezentei legi, verificările urmând a se efectua numai în legătură cu legalitatea administrării şi/sau utilizării acestor fonduri"

Potrivit art. 2 lit. l) din lege, semnificaţia expresiei "fonduri publice" este următoarea: "sumele alocate din bugetul de stat, bugetele locale, ...".

În consecinţă, Curtea în baza art. 389 C. proc. civ. va respinge excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Conturi privind emiterea actelor de control contestate.

Pe fondul cauzei, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că recursul este nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi reţinute aspectele de nelegalitate privind motivarea primei instanţe care nu a reţinut aspectul de nelegalitate privind emiterea Deciziei nr. 3/2013 anterior împlinirii termenului de 15 zile pentru depunerea obiecţiunilor la raportul de control.

Aceasta deoarece până la data concilierii 5 iulie 2013 şi anterior acesteia recurenta-reclamantă, ca societatea controlată, nu a formulat obiecţiuni şi şi-a însuşit neregulile şi abaterile constatate.

Entitatea a precizat, în ceea ce priveşte, constatările reţinute la pct. 2 şi 3, că îşi menţine punctele de vedere prezentate prin notele de relaţii şi pentru care în cadrul raportului de control s-a răspuns punctual, conducerea apreciind că aspectele reţinute trebuie clarificate cu U.A.T.M. Târgovişte.

Instanţa de fond, în mod corect, a interpretat situaţia de mai sus, precizând că "prin emiterea Deciziei nr. 3/2013 înainte de expirarea termenului pentru formularea obiecţiilor şi, implicit, fără luarea în considerară a obiecţiilor formulate, nu s-a produs nicio vătămare reclamantei, aceasta având posibilitatea de a formula şi de a-i fi avute în vedere obiecţiilor în cadrul contestaţiei la decizia emisă".

Pe fond, motivele invocate prin obiecţiunile depuse nu au fost de natură să modifice situaţia de fapt şi să înlăture existenţa abaterilor constatate privind decontarea de la bugetul local sub formă de subvenţii a unui număr de abonamente lunare pentru beneficiarii Legii nr. 341/2004.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat.

Prima instanţă a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile Legii nr. 94/1992 şi a dispoziţiilor pct. 181 lit. c) din Regulamentul privind modalitatea de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse.

Potrivit prevederilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, "În situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii auditate".

Potrivit celor de mai sus, rezultă faptul că în decizie se înscriu măsurile cu privire la abaterea constatată, însă modalitatea prin care aceste măsuri trebuie duse la îndeplinire este stabilită de către conducerea entităţii, auditorul public extern neavând obligaţia legală de a descrie în concret şi modalitatea de ducere la îndeplinire a măsurilor.

Măsurile dispuse sunt concrete şi clare, şi se referă la abaterile constatate, însă entitatea, în mod eronat, a considerat că în decizie trebuie precizată şi modalitatea de ducere la îndeplinire a acestora.

Pe fond, în mod corect, prima instanţă a constatat legalitatea actelor de control contestate apreciindu-se că nu există o hotărâre a Consiliului local al Municipiului Târgovişte privind aprobarea tarifului subvenţionat pentru această categorie de persoane şi în consecinţă deşi recurenta-reclamantă este îndreptăţită la încasarea contravalorii acestui serviciu de transport prestat, dar nu de la bugetul local ci de la beneficiarii serviciului prestat. Iar în ceea ce priveşte contractul public privat încheiat între recurentă şi autoritatea locală, ambele părţi sunt obligate să respecte dispoziţiile Legii nr. 341/2004 şi art. 19 din Legea nr. 283/2011.

În raport de dispoziţiile legale aplicabile s-a constatat că U.A.T.M. Târgovişte a plătit necuvenit reclamantei suma de 32.001,92 RON reprezentând subvenţii din bugetul local pentru gratuităţile acordate în perioada ianuarie - decembrie 2012, suma fiind recuperată prin compensare în baza Notei contabile din 27 iunie 2013.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Conturi a României.

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 200 din 17 septembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 martie 2015.

Procesat de GGC - N