Securitate collaborator status: duress not a statutory defense and general information insufficient to negate restriction of fundamental rights

Decizia nr. 1341/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin Cererea formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 1 august 2013, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al securităţii.

La data de 31 octombrie 2013 au fost depuse concluzii scrise formulate de pârât, prin care a invocat excepţia prematurităţii acţiunii, în susţinerea căreia s-a arătat că nu s-a făcut dovada existenţei avizului Direcţiei Juridice, aviz ce este obligatoriu, şi nici dovada că nota de constatare i-a fost comunicată prin sesizare recomandată cu confirmare de primire, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 3.336 din data de 31 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul A. şi s-a constatat că pârâtul A. a avut calitatea de colaborator al Securităţii.

Recursul.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

A solicitat pârâtul admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

În susţinerea recursului, a invocat motivele prevăzute de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., arătând că instanţa de fond a pronunţat sentinţa cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 159 C. proc. civ., iar vătămarea ce i-a fost adusă putea fi înlăturată prin acordarea unui nou termen de judecată, ceea ce instanţa nu a încuviinţat.

Astfel, a susţinut recurentul că deşi dosarul a primit aleatoriu un termen de judecată, acesta a fost preschimbat din oficiu, iar procedura de citare pentru noul termen nu a fost respectată.

Totodată, a arătat că deşi apărătorul a formulat cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitate medicală de prezentare, cererea nu a fost admisă, fiind astfel pus în posibilitatea de a nu putea invoca excepţii şi de a formulat apărări.

De asemenea, a invocat şi motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., arătând că instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se constata calitatea de colaborator a pârâtului bazându-se doar pe susţinerile reclamantei, dar fără a motiva înlăturarea apărărilor formulate de pârât, deşi acestea îşi găsesc susţinerea în înscrisurile depuse chiar de reclamantă la dosar.

În acest sens, s-a susţinut că toate informaţiile oferite au avut un caracter general, prin care nu erau vizată îngrădirea drepturilor şi libertăţilor omului.

A mai arătat prin motivele de recurs că informaţiile au fost furnizate datorită unor constrângeri psihice de natură a-i vicia consimţământul, fiind chemat la postul de poliţie şi de câte două ori pe săptămână.

A susţinut, de asemenea, că acţiunea este prematură pentru că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 7, art. 10 din O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel, a precizat că în cauză nu există nicio dovadă a existenţei avizului Direcţiei juridice, chiar dacă acesta are un caracter consultativ, având însă un caracter obligatoriu.

De asemenea, a arătat că nu există dovada comunicării notelor de constatare de către autoritatea reclamantă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 6 octombrie 2014 a fost admis în principiu recursul.

Recurentul a depus în probaţiune declaraţia olografă a persoanei care îndeplinea funcţia de şef de post la Miliţia Leleasca şi copia carnetului de muncă.

Apărările intimatului.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea soluţiei primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu art. 488 pct. 5 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

În fapt, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al securităţii.

Se reţine că pârâtul ocupa funcţia de primar al comunei Leleasca, jud. Olt, temeiul verificării din oficiu constituindu-l art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008.

De asemenea, se reţine că prin Cererea din 14 septembrie 2012 domnul B. a solicitat verificarea pârâtului având în vedere calitatea menţionată anterior.

Un prim motiv de recurs invocat de recurentul-pârât este cel prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ("Când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii"), motiv căruia îi pot fi subsumate criticile constând în nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În speţă, recurentul-pârât a invocat încălcări ale îndatoririlor privind citarea şi soluţionarea cererilor şi ale garanţiilor dreptului la un proces echitabil, prin nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 159 C. proc. civ., respingerea cererii de amânare a cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales şi neacordarea posibilităţii de a formula apărări şi de a invoca excepţii.

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma celor menţionate mai sus, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este fondat.

Se constată netemeinicia susţinerilor recurentului-pârât, în condiţiile în care, preschimbarea termenului de judecată acordat iniţial la data de 4 noiembrie 2013 a fost justificată de un motiv obiectiv, respectiv, desfiinţarea Completului 15 Fond, astfel cum rezultă din Procesul-verbal aflat la dosar; de asemenea, Înalta Curte reţine că prin Încheierea din Camera de Consiliu de la data de 3 octombrie 2013 s-a preschimbat motivat termenul de judecată.

Recurentul-pârât, prin avocat, a luat cunoştinţă de ambele înscrisuri, potrivit cererii de xerocopiere depusă la dosar şi, implicit, şi de termenul de judecată preschimbat. În ceea ce priveşte acest termen, instanţa a apreciat că se impune citarea pârâtului prin fax şi notă telefonică potrivit dispoziţiilor art. 159 teza a II-a C. proc. civ.

Prin Încheierea de dezbateri din 24 octombrie 2014, prima instanţă a respins cererea de amânare formulată de apărătorul reclamantului faţă de imposibilitatea de prezentare pentru motive medicale, cu motivarea că acesta avea obligaţia de a-şi asigura substituirea.

În acest sens şi instanţa de control judiciar constată că dosarul a fost înregistrat pe rolul instanţei la data de 1 august 2013, iar comunicarea acţiunii şi a înscrisurilor pe care aceasta s-a întemeiat s-a făcut la data de 13 august 2013, de când recurentul avea 25 de zile de a formula întâmpinare, de a depune probe şi excepţii, sub sancţiunea decăderii.

Dispoziţiile art. 200 şi urm. din noul C. proc. civ. reglementează termene clare pentru depunerea actelor de procedură, respectiv a întâmpinării, sancţiunile aplicabile pentru nerespectarea acestora şi obligaţiile ce revin instanţei de judecată cu privire la comunicarea către părţi a acestor înscrisuri.

Or, se constată că recurentul-pârât, deşi a primit personal cererea de chemare în judecată nu a uzat de dreptul de a se apăra, în termenul prevăzut de lege, astfel că în mod corect, prima instanţă a constatat că a intervenit decăderea cu privire la formularea întâmpinării.

Totodată, Înalta Curte constată că, în aplicarea prevederilor art. 222 alin. (2) C. proc. civ., în considerarea dreptului la apărare, instanţa de fond, respingând cererea recurentului, a amânat pronunţarea hotărârii pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, iar în condiţiile în care pârâtul a depus excepţia perimării după dezînvestirea instanţei, în mod judicios nu a mai fost analizată.

Cu privire la motivele de recurs subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată, de asemenea, netemeinicia acestora pentru motivele ce vor fi în continuare prezentate.

În primul rând, în ceea ce priveşte cererea de respingere a acţiunii ca prematur introdusă, invocată sub forma unei excepţii, se reţine că acesta vizează, pe de o parte - încălcarea prevederilor art. 7 din O.U.G. nr. 24/2008, faţă de lipsa avizului Direcţiei Juridice, lipsă sancţionată, în opinia recurentul cu nulitatea notei de constatare, iar pe de altă parte - încălcarea prevederilor art. 10 din aceeaşi ordonanţă, respectiv necomunicarea notei de constatare către pârât.

Reţine Înalta Curte că, în faţa instanţei de recurs intimatul-reclamant a depus Avizul Direcţiei Juridice din 4 iunie 2013, astfel că susţinerile recurentului sub acest aspect, sunt nefondate.

În ceea ce priveşte necomunicarea notei de constatare către pârât, se constată că încălcarea dispoziţiilor art. 10 din O.U.G. nr. 24/2008 nu atrage sancţiunea prematurităţii acţiunii, astfel cum invocă recurentul, iar o eventuală vătămare a fost înlăturată prin comunicarea notei de constatare de către instanţa de judecată, astfel cum s-a arătat, la data de 13 august 2013.

Pe fondul acţiunii, se constată că prima instanţă a pronunţat o soluţie legală şi temeinică pentru următoarele considerente:

În fapt, din documentaţia depusă la dosar de reclamant, a rezultat că pârâtul a fost recrutat la data de 5 ianuarie 1987, sub numele conspirativ "R. II" pentru încadrarea informativă a C.A.P. Leleasca, judeţul Olt, unde era tehnician veterinar.

Recurentul-pârât se încadrează în sfera persoanelor supuse verificărilor în legătură cu existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, îndeplinind funcţia de Primar al comunei Leleasca, jud. Olt, menţionată în art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din acest act normativ, prin colaborator al Securităţii se înţelege "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor".

Curtea de Apel a reţinut că sunt îndeplinite cele trei condiţii referitoare la:

1) furnizarea de informaţii, indiferent sub ce formă;

2) calitatea informaţiilor, de a viza activităţi sau atitudini potrivnice regimului;

3) efectele informaţiilor, de a fi apte să conducă la îngrădirea dreptului şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Criticile recurentului vizează, în fapt, aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008.

Astfel cum a reţinut şi prima instanţă, fiind reiterat prin motivele de recurs, pârâtul recunoaşte redactarea notelor, însă apreciază că informaţiile furnizate, analizate în ansamblul lor, nu se încadrează în textul de lege reţinut, nefiind informaţii care să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, ci aspecte cu caracter general, cunoscute de către colectivitate.

Or, constată instanţa de control judiciar că intimatul-reclamant a prezentat în probaţiune mai multe înscrisuri care dovedesc că recurentul-pârât a furnizat informaţii prin care denunţa atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, apte prin ele însele să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

Constată Înalta Curte că notele cuprind relatări despre cetăţeni determinaţi (C. şi D. care doreau să emigreze în SUA, E. care asculta postul de radio E.L. şi purta discuţii cu alte persoane cu privire la ştirile prezentate despre evenimentele de la Braşov, precum şi faptul că era nemulţumit de nivelul de trai din România, F. care avea o atitudine duşmănoasă faţă de conducerea de partid, G. care aducea injurii la adresa conducerii de stat), despre activităţi şi atitudini interzise şi considerate potrivnice regimului totalitar comunist şi în urma cărora organele de securitate au dispus verificări specifice.

În ceea ce priveşte condiţia ca informaţiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, este evident că prin efectul nominalizării persoanelor care au purtat discuţii referitoare la conţinutul ştirilor difuzate de postul de radio mai sus menţionat, a persoanelor care doreau să părăsească ţara, sau a persoanelor care îşi exprimau nemulţumirea faţă de conducerea ţării - a fost îngrădit dreptul acestor persoane la viaţa privată, drept prevăzut de art. 17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat de România în anul 1974.

De asemenea, este în afara oricărei îndoieli faptul că pârâtul putea şi trebuia să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiilor furnizate, acceptând că asupra persoanelor respective urma să se desfăşoare acţiuni care vizau încălcarea dreptului la viaţă privată, prin ingerinţele autorităţilor în viaţa acestora (acţiuni de investigaţii, încercarea de împiedicare să părăsească ţara etc).

Cu privire la apărarea recurentului-pârât, în sensul că notele au fost furnizate ca urmare a presiunilor exercitate de către organele de Securitate, instanţa de control judiciar reţine că potrivit textului de lege citat, sunt prevăzute doar două situaţii de natură a înlătura calitatea de colaborator al Securităţii, una când persoana a furnizat informaţiile în timpul unei anchete sau a unui proces penal şi cea de-a doua în cazul în care persoana care a furnizat informaţiile nu împlinise 16 ani.

Nici una din aceste două situaţii nu a putut fi reţinută în speţă.

A fost opţiunea legiuitorului de a reţine ca motive de înlăturare a calităţii de colaborator numai furnizarea informaţiilor în cursul unor anchete sau procese.

Prin urmare, apărările recurentului cu privire la existenţa unor presiuni exercitate prin chemarea sa în nenumărate rânduri la postul local de Miliţie nu pot conduce la înlăturarea calităţii de colaborator al Securităţii.

Declaraţia depusă de către recurent în probaţiune, nu îmbracă nici forma prevăzută de lege, fiind un înscris olograf extrajudiciar, nefiind nici concludentă nici din punct de vedere al conţinutului său.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 3.336 din 31 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2015.

Procesat de GGC - N