Validity of suspending tax objection proceedings pending criminal investigation for suspected tax evasion

Decizia nr. 1232/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa nr. 7 din 15 ianuarie 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta Societatea A. SA în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

2. Cererea de recurs şi motivele de casare

Împotriva sentinţei a declarat recurs, în condiţiile art. 483 C. proc. civ. reclamanta Societatea A. SA, invocând prevederile art. 488 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

2.1. Principalele argumente invocate

Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., reclamanta a învederat că instanţa de fond, deşi a reţinut că există indiciile săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală care justifică măsura suspendării soluţionării contestaţiei pentru suma de 1.450.921 RON, nu motivează care sunt aspectele pe baza cărora şi-a format convingerea.

Sub acest aspect, reclamanta a arătat că stabilirea unui posibil caracter penal al faptelor investigate nu afectează existenţa şi întinderea obligaţiilor fiscale, suspendarea soluţionării contestaţiei fiind de natură a întârzia nejustificat accesul contribuabilului la o instanţă de judecată, ceea ce contravine prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 21, 52 şi 126 din Constituţia României.

Cu privire la motivul de nelegalitate referitor la pronunţarea hotărârii recurate cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, reclamanta a precizat că prima instanţă nu şi-a exercitat rolul activ în soluţionarea cauzei, reţinând fără temei că nu au fost indicate împrejurări de fapt şi temeiuri de drept, respectiv mijloace de probă care să justifice anularea măsurii prin care organul fiscal a respins contestaţia ca nemotivată pentru suma de 59.055 RON.

3. Apărarea intimatului

Prin întâmpinare Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esenţă că instanţa de fond a procedat corect, reţinând ca justificată măsura suspendării soluţionării contestaţiei pentru unul dintre punctele menţionate în actul de control, motivat de faptul că s-a dispus sesizarea organelor de urmărire penală cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni, aspect având o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei din procedura administrativă.

De asemenea pârâta a învederat că este corectă şi soluţia privind pct. 3 din decizia contestată, întrucât respingerea contestaţiei ca nemotivată este urmarea faptului că reclamanta nu a expus motivele de fapt şi de drept ale cererii şi nici dovezile pe care se întemeiază, soluţia dispusă fiind conformă prevederilor pct. 11.1 lit. b) din OPANAF nr. 2137/2011 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului IX C. proc. fisc.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru fiind comunicat părţilor prin încheierea din 24 iunie 2014 în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea din 9 octombrie 2014 completul filtru a declarat recursul formulat de reclamantă admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond.

4.2. Cu privire la fondul recursului

4.2.1. Analiza motivelor de casare invocate

Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Curtea constată că prin considerentele expuse, judecătorul fondului a motivat convingător soluţia pronunţată, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că au fost temeinic analizate probele cauzei.

Astfel, prin Decizia nr. 485 din 21 decembrie 2012 pârâta a dispus la pct. 1 suspendarea soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere nr. 25 din 4 noiembrie 2011 pentru suma totală de 1.450.921 RON, reprezentând impozit pe profit şi TVA, cu accesoriile aferente, reţinându-se că există suspiciuni de evaziune fiscală, motiv pentru care s-a dispus la 15 iulie 2011 sesizarea organelor de urmărire penală.

Referitor la critica de nelegalitate adusă deciziei emise de pârâtă în soluţionarea contestaţiei, instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că, deşi suspendarea procedurii administrative este facultativă, potrivit art. 214 C. proc. fisc., legătura de cauzalitate între aspectele ce fac obiectul sesizării penale şi întinderea obligaţiilor fiscale ale reclamantei justifică măsura dispusă, hotărârea pronunţată în penal asupra laturii civile fiind opozabilă organelor fiscale.

Astfel, s-a reţinut în mod corect că stabilirea în cadrul procesului penal a caracterului faptelor sesizate are o influenţă hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a fi dată în procedura administrativă, nefiind justificată cererea reclamantei de anulare a măsurii suspendării, în care caz s-ar putea ajunge la o contrarietate între hotărârea penală şi cea civilă, cu toate consecinţele ce ar decurge din această situaţie.

În atare condiţii, considerentele sentinţei atacate îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., neregăsindu-se niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv nemotivarea hotărârii sau cuprinderea de motive contradictorii sau străine de natura pricinii.

Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Curtea constată că hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea corectă a legii.

Astfel cum a reţinut prima instanţă, deşi prin contestaţie reclamanta a solicitat desfiinţarea în totalitate a raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere nr. 2513, ambele datate 4 noiembrie 2011, nu a motivat contestarea debitului de 59.055 RON, reprezentând impozit pe profit de 33.272 RON, TVA de 4.415 RON, iar diferenţa accesorii ale celor două categorii de obligaţii fiscale.

De menţionat că nici prin acţiunea introductivă de instanţă reclamanta nu a adus motivaţii prin care să combată constatările organelor fiscale referitoare la debitul sus-menţionat, astfel încât, în mod justificat, s-a reţinut prin hotărârea recurată că este legală soluţia organului de soluţionare a contestaţiei prin care s-a respins ca nemotivată solicitarea societăţii, fiind conformă prevederilor art. 216 alin. (1) C. proc. fisc. şi pct. 11.1 lit. b) din OPANAF nr. 2137/2011.

4.2.2. Soluţia instanţei de recurs

În raport de considerentele expuse mai sus, criticile privind nelegalitatea sentinţei fiind neîntemeiate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă, în conformitate cu prevederile art. 497 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SA împotriva Sentinţei nr. 7 din 15 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2015.

Procesat de GGC - LM