Revizuire inadmissibilă pentru lipsa calității de „înscris doveditor” a întâmpinării în recurs

Decizia nr. 1164/2015

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1782 din 4 aprilie 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de A şi B împotriva Sentinţei nr. 5411 din 1 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri recurentele A şi B au formulat cerere de revizuire.

Cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea cererii se arată că după pronunţarea deciziei din data de 4 aprilie 2014 în aceeaşi zi, conform dovezii care constituie anexa I, reclamantele au primit înscrisurile părţii potrivnice, respectiv întâmpinarea intimatului pârât Consiliul Superior al Magistraturii pe care nu le-au putut lua în considerare dintr-o împrejurare mai presus de voinţa lor, faptul că le-au fost comunicate în ziua pronunţării, nemaiexistând timpul material necesar pentru a le studia şi a prezenta instanţei punctul de vedere în apărare.

Revizuentele solicită admiterea cererii de revizuire pentru a se pronunţa o hotărâre judecătorească legală şi temeinică în dosarul respectiv, având în vedere că au fost lipsite de dreptul la apărare.

Acţiunea a fost înaintată la data de 28 mai 2012 şi după 2 ani de zile instanţa s-a grăbit să soluţioneze dosarul fără să ţină cont de respectarea procedurii şi a dreptului la apărare, probele administrate în cauză de către pârâtul-intimat fiind deţinute de acesta şi aduse la cunoştinţă după pronunţare, când nu îşi mai puteau exercita dreptul la apărare.

Examinând prezenta cerere de revizuire, în raport cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilităţii şi al faptelor pe care se întemeiază, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire pentru considerentele în continuare arătate.

Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, faţă de cea care fusese aleasă până în acel moment.

O astfel de situaţie nu se întâlneşte însă şi atunci când instanţa de recurs respinge recursul, cum este şi cazul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire.

În cauza de faţă cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.

Pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., se cere ca înscrisul doveditor pe care se sprijină cererea de revizuire să fi existat la data soluţionării fondului, să fi fost imposibil de procurat de către revizuentă dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, respectiv să fi fost reţinut de partea potrivnică şi să fie determinant pentru soluţia ce urmează a se da în cauză.

Drept urmare, calea extraordinară promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-arătat.

Înalta Curtea reţine totodată că cererea de revizuire formulată este inadmisibilă şi în condiţiile în care înscrisul la care fac referire revizuentele, respectiv întâmpinarea depusă la instanţa de recurs, nu poate fi circumscris noţiunii de „înscris doveditor", care a fost reţinut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Acest act procedural nu poate fi apreciat ca „înscris doveditor” în sensul de înscris prin care se probează o operaţiune, sau prin care se dovedeşte temeinicia ori netemeinicia unor pretenţii, pentru a ne putea afla în sfera de reglementare a prevederilor art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înscrisul, ca mijloc de probă reprezintă orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic referitoare la respectiva judecată, indiferent de suportul său material sau de modalitatea de conservare şi stocare. Ori, întâmpinarea nu poate fi asimilată noţiunii de înscris, ca mijloc de probă, aceasta fiind, după cum spuneam anterior, actul procedural prin care, într-un litigiu, pârâtul se apără în raport de pretenţiile reclamantului.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru ca cererea de revizuire să fie admisibilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază”.

Prin urmare, calea extraordinară de atac promovată în cauza de faţă este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-menţionat.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A şi B prin mandatar C împotriva Deciziei nr. 1782 din 4 aprilie 2014 din a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2015.

Procesat de GGC - LM