Clawback notification annulled; rebate base must exclude VAT and expired medicines.

Decizia nr. 1155/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea instanţei de fond

Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 81 din 21 februarie 2014, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC "A" SRL în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a anulat Notificarea nr. MS/FD/2381 din 31 octombrie 2012 emisă de pârâtă privind comunicarea datelor necesare declarării şi plăţii contribuţiei clawback aferentă trimestrului III al anului 2012.

Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin Notificarea nr. MS/FD/2381 din 31 octombrie 2012, pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a comunicat reclamantei SC ”A” SRL valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din FNUAS şi din Bugetul Ministerului Sănătăţii pentru trimestrul III 2012, înregistrată conform declaraţiilor furnizorilor de servicii medicale şi de medicamente ca fiind de 1.837.855.928,71 RON. În anexa ce însoţeşte această notificare s-au transmis reclamantei datele privind valoarea vânzărilor individuale înregistrate în trimestrul III 2012, suportate din FNUAS şi din Bugetul Ministerului Sănătăţii, centralizate conform declaraţiilor fiecărui plătitor al contribuţiei.

Împotriva acestei notificări reclamanta a formulat contestaţie prin care a adus critici în ceea ce priveşte modalitatea de constituire a bazei de impozitare, precum şi obiecţii de nelegalitate din perspectiva nesocotirii prevederilor art. 43 şi art. 87 C. proc. fisc. care impun obligaţia motivării actului administrativ fiscal.

Prin Adresa MS/FD/2634 din 29 noiembrie 2012 pârâta a comunicat reclamantei faptul că transmiterea datelor pentru trimestru III al anului 2012 s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011.

Prima instanţă a menţionat faptul că, pentru trimestrul III al anului 2012, modul de calcul al contribuţiei trimestriale pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii era prevăzut de art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum acesta a fost modificat prin O.U.G. nr. 110/2011.

Prin O.G. nr. 17/2012 s-a revenit la soluţia legislativă anterioară modificării aduse prin O.U.G. nr. 110/2011, prevăzându-se în mod explicit faptul că, începând cu trimestrul IV al anului 2012, formula de calcul nu va mai include taxa pe valoarea adăugată.

Raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză confirmă faptul că în cazul notificării ce formează obiectul pricinii de faţă, calculul vânzărilor individuale comunicate reclamantei s-a realizat prin includerea taxei pe valoarea adăugată în preţul medicamentelor, prin valorificarea formulei de calcul introduse prin art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011 astfel cum acesta a fost modificat prin O.U.G. nr. 110/2011, fapt de altfel necontestat de către pârâtă.

Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013, a constatat că sintagma "care include şi taxa pe valoarea adăugată", din cuprinsul art. 31 alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile sănătăţii şi protecţiei sociale, este neconstituţională.

Ca atare, în raport de decizia anterior individualizată, concluzia primei instanţe a fost aceea că este fondată critica reclamantei care vizează nelegalitatea valorii indicatorilor menţionaţi în notificarea contestată în cauză, datorită includerii în valoarea vânzărilor a taxei pe valoarea adăugată.

Totodată, instanţa a mai reţinut că prin includerea unor medicamente a căror serii de fabricare erau expirate încă din anul 2011 în consumul de medicamente aferent trimestrului III al anului 2012 s-a ajuns la majorarea injustă a indicilor de calcul al contribuţiei datorate de reclamantă cu sume care nu au fost suportate în mod real din fonduri publice, astfel că şi pe acest temei se impune anularea Notificării nr. MS/FD/2381 din 31 octombrie 2012 emisă de pârâtă.

În fine, instanţa de fond a apreciat că celelalte critici formulate de reclamantă referitoare, pe de o parte, la nerespectarea principiului motivării actului administrativ, iar pe de altă parte, la încălcarea art. 1 din Protocolul 1 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale -prin prisma cuantumului ridicat al contribuţiei de clawback - sunt nefondate.

2. Recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate

În recursul său, pârâta a solicitat casarea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.

În motivarea căii extraordinare de atac, încadrabilă în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a formulat următoarele critici cu privire la hotărârea judecătorească atacată:

În mod eronat, prima instanţă a stabilit că Decizia Curţii Constituţionale nr. 39 din 5 februarie 2013 este aplicabilă în speţă şi conduce la nelegalitatea notificării deduse judecăţii, fără a ţine seama de dispoziţiile art. 11 lit. c) alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora deciziile acestei instanţe sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. O interpretare contrară a normei anterior nominalizată ar conduce la aplicarea retroactivă a deciziei, ceea ce este inadmisibil.

De altfel, instanţa constituţională a precizat că deciziile sale sunt obligatorii pentru persoanele şi autorităţile publice şi urmează a fi aplicate în cauzele pendinte la momentul publicării acestora.

Ca atare, până la momentul publicării deciziei Curţii Constituţionale a fost aplicat cadrul legal incident în materia taxei de clawback.

În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, consumul centralizat de medicamente, înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, vizează consumul de medicamente de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate care este calculat în baza preţului de referinţă suportat din bugetul FNUASS şi Ministerului Sănătăţii şi include TVA.

Totodată, recurenta a precizat faptul că taxa de clawback aferentă trim. III 2012, fiind o obligaţie fiscală, putea fi dedusă de reclamantă, în condiţiile stabilite prin legislaţia fiscală.

3. Apărările formulate de intimata SC "A" SRL

Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar ICCJ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Intimata-reclamantă SC "A" SRL a învestit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea având ca obiect anularea Notificării nr. MS/FD/2381 din 31 octombrie 2012 emisă de recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate privind comunicarea datelor necesare declarării şi plăţii contribuţiei clawback aferentă trimestrului III al anului 2012.

Curtea de apel a admis acţiunea pentru argumentele prezentate la pct. I.1 din decizia de faţă.

Soluţia primei instanţe este corectă, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Reevaluând întregul ansamblu probator administrat în cauză, inclusiv în etapa recursului, şi răspunzând, în acelaşi timp, la criticile formulate de recurentă, Înalta Curte reţine următoarele:

Referitor la aplicabilitatea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39 din 5 februarie 2013

Cu privire la acest aspect, recurenta susţine faptul că Decizia Curţii Constituţionale nr. 39 din 5 februarie 2013, prin care s-a stabilit neconstituţionalitatea sintagmei ”care include şi TVA” din cuprinsul art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, nu poate produce efecte în cauza de faţă, întrucât deciziile acestei instanţe produc efecte numai pentru viitor, în raport de dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală a ţării. În concret, ea trebuie avută în vedere doar în privinţa notificărilor ce urmează a fi comunicate contribuabililor vizaţi de O.U.G. nr. 77/2011 în perioada ulterioară publicării sale în M. Of. al României.

Înalta Curte nu poate primi această susţinere a recurentei.

Regula instituită de art. 147 alin. (4) din Constituţie trebuie interpretată în sensul în care o decizie a Curţii Constituţionale urmează să primească eficienţă în orice raport juridic guvernat de dispoziţiile legii declarate neconstituţionale care nu a fost definitiv soluţionat, fiind supus controlului judiciar, aşa cum este şi cazul de faţă.

Cu alte cuvinte, instanţa de control judiciar apreciază că decizia Curţii Constituţionale se aplică tuturor raporturilor juridice care nu sunt epuizate la data publicării sale, respectiv tuturor cauzelor aflate în faţa instanţelor de contencios administrativ şi cărora le sunt incidente în continuare dispoziţiile legale declarate neconstituţionale, mai precis tuturor cauzelor pendinte.

Această interpretare a fost consacrată şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a statuat că deciziile sale de admitere a unei excepţii de neconstituţionalitate sunt obligatorii pentru autorităţile publice şi urmează a fi aplicate de acestea de la data publicării, iar de instanţele de judecată în cauzele pendinte la momentul publicării în care respectivele decizii sunt aplicabile (Decizia nr. 223 din 13 martie 2012 a Curţii Constituţionale).

Aşadar, declararea neconstituţionalităţii sintagmei ”care include şi TVA” din cuprinsul art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, după data formulării contestaţiei administrative, face ca decizia aflată în discuţie să se aplice şi în speţa de faţă, tocmai în raport de forţa obligatorie pentru viitor a acestei decizii.

Noul context legal, determinat de constatarea neconstituţionalităţii parţiale a textului normativ analizat, nu poate fi ignorat doar pentru că decizia Curţii Constituţionale a fost adoptată ulterior emiterii notificării comunicată intimatelor în data de 5 mai 2012.

Ca atare, instanţa de control judiciar apreciază că este fondată critica intimatei referitoare la nelegalitatea valorii indicatorilor menţionaţi în Notificarea nr. MS/FD/2381 din 31 octombrie 2012 datorită includerii în valoarea vânzărilor de medicamente a taxei pe valoarea adăugată.

Referitor la dreptul de deducere al taxei pe valoarea adăugată

Recurenta susţine faptul că includerea TVA în valoarea indicatorilor stabiliţi pentru trim. III 2012, deşi declarată neconstituţională, nu ar fi de natură să atragă nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu câtă vreme intimata are posibilitatea să uzeze de dreptul de deducere al TVA.

Înalta Curte nu poate primi această susţinere a recurentei.

Dreptul de deducere al TVA, consacrat atât în dreptul intern cât şi în legislaţia europeană, este irelevant pentru obligaţia de plată a taxei de clawback.

Aşadar, în raport de soluţia instanţei de fond, confirmată prin prezenta decizie, şi de cele două motive pentru care s-a dispus anularea Notificării nr. MS/FD/2381 din 31 octombrie 2012, recurenta-pârâtă va putea emite, în condiţiile legii, o nouă notificare către intimata-reclamantă, în raport de volumul real al încasărilor şi al vânzărilor, dar care să nu includă TVA, aşa cum a stabilit instanţa de contencios constituţional, precum şi medicamentele ale căror serii de fabricare erau expirate încă din anul 2011.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În consecinţă, din cele anterior expuse, rezultă că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în speţă nu există motive de ordine publică care să poată fi reţinute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinţei civile nr. 81/2014 din 21 februarie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2015.

Procesat de GGC - LM