Jurisdiction for challenging refusal of EU co-financing contract issued by regional authority versus central authority

Decizie nr. 1076/2015

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 23 octombrie 2013, reclamanta A. a solicitat anularea Notificării din 6 august 2013 privind neîncheierea contractului de finanţare, emisă de C.R.P.D.R.P.M., şi a Deciziei din 24 septembrie 2013 de respingere a contestaţiei administrative, emise de A.P.D.R.P., precum şi obligarea pârâtului la încheierea contractului de finanţare.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 91 din 10 februarie 2014, Tribunalul Teleorman a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârât, şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, apreciind că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 11 martie 2013.

Prin cererea depusă la dosar în data de 30 aprilie 2014, reclamanta a invocat excepţia necompetenţei materiale, cu consecinţa declinării competenţei în favoarea Tribunalului Teleorman, susţinând că C.R.P.D.R.P.M. este o autoritate judeţeană, iar nu centrală, astfel încât nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (11), ci cele ale art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentinţa nr. 2.911 din 30 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de reclamantă şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R. - A.P.D.R.P. - C.R.P.D.R.P.M., în favoarea Tribunalului Teleorman. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond s-a raportat la Notificarea din 6 august 2013 privind neîncheierea contractului de finanţare, al cărei emitent este C.R.P.D.R.P.M., unul dintre cele 8 centre regionale din compunerea A.P.D.R.P. În aceste condiţii, a reţinut că actul administrativ vătămător nu a fost emis de o autoritate publică centrală, centrele regionale fiind asimilate unor autorităţi publice de rang judeţean.

Or, conform art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

A reţinut, de asemenea, că actul administrativ ce face obiectul acţiunii nu se înscrie în sfera dispoziţiilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, fiind aplicabile, pentru stabilirea instanţei competente material, prevederile art. 10 alin. (1) teza I din aceeaşi lege.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Dispoziţiile legale incidente sunt cele prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) alin. (11) din Legea nr. 554/2004 "Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

În speţă, actul contestat, deşi priveşte sume reprezentând finanţare nerambursabilă din parte U.E., nu a fost emis de o autoritate publică de nivel central, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ este determinată de apartenenţa organului emitent al actului la categoria autorităţilor publice centrale sau locale, neavând relevanţă dacă acestea au sau nu au personalitate juridică.

Reţinând, pe de o parte, că autoritatea emitentă a deciziei este un centru regional, structură aflată în cadrul A.P.D.R.P. şi, pe de altă parte, că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanţă personalitatea juridică a autorităţii publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public, Înalta Curte constată că nu Curţii de Apel, ci Tribunalului, prin secţia specializată, îi revenea competenţa de soluţionare a cauzei.

Astfel, este suficientă capacitatea administrativă a autorităţii, respectiv posibilitatea emiterii de acte administrative, ce determină şi eventuala calitate procesuală pasivă într-un litigiu de contencios administrativ şi, în final, determinarea instanţei competente în raport de rangul autorităţii publice pârâte.

În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate locală, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul rangului organului emitent şi, astfel, aceasta revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe A. şi M.A.D.R. - A.P.D.R.P. - C.R.P.D.R.P.M. în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 martie 2015.

Procesat de GGC - N