Securitate collaborator status certificate; failure to join certificate holder in administrative litigation violates principle of contradictoriness.

Decizia nr. 1071/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii

Prin acţiunea înregistrată la data de 18 aprilie 2013 pe rolul Curţii de apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.S.A.S., anularea Adeverinţei din 19 martie 2013.

În motivare, reclamantul a arătat că a solicitat C.N.S.A.S. copii de pe propriul dosar, ocazie cu care a constatat că în unul din procesele-verbale întocmite de Securitate sunt redate informaţii preluate de la numitul B., care în prezent este primarul comunei Săceni, din judeţul Teleorman, motiv pentru care, la data de 14 august 2012, a formulat o cerere către C.N.S.A.S. prin care a solicitat eliberarea unei adeverinţe din care să reiasă că domnul B. a făcut poliţie politică şi a fost informator al Securităţii.

Această cerere a fost încadrată ca fiind o cerere de verificare, întemeiată pe dispoziţiile art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, iar C.N.S.A.S. a comunicat răspunsul cuprins în Adeverinţa din 19 martie 2013.

Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 17 mai 2013, pârâtul C.N.S.A.S. a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 2.162 din 27 iunie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul C.N.S.A.S. şi a anulat Adeverinţa din 19 martie 2013 emisă de C.N.S.A.S.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin Adeverinţa din 19 martie 2013, pârâtul C.N.S.A.S. a stabilit că elementele verificate nu se circumscriu prevederilor art. 2 lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că domnului B. nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securităţii.

Curtea a constatat că aspectele invocate de reclamant sunt întemeiate şi că pârâtul a emis, în mod nelegal, Adeverinţa din 19 martie 2013, în condiţiile în care, prin informaţiile oferite organelor de securitate şi redate în cuprinsul procesului-verbal de efectuare a unor acte premergătoare întocmit la data de 2 martie 1982, domnul B. a denunţat o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist, vizând îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale reclamantului.

Informaţiile furnizate de domnul B. cu privire la atitudinea reclamantului faţă de orânduirea socială comunistă şi intenţia sa de a părăsi ţara îndeplinesc prima condiţie impusă de legiuitor în art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008.

Faţă de conţinutul acestei delaţiuni, prima instanţă a reţinut că intenţia unei persoane de a-şi stabili definitiv domiciliul într-un alt stat era o atitudine extrem de gravă din perspectiva regimului, iar cei care luau o astfel de hotărâre erau priviţi ca nişte trădători de patrie.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că şi cea de-a doua condiţie legală este îndeplinită în cauză, deoarece nu se poate susţine că furnizarea unor informaţii de asemenea natură nu a fost făcută conştient, domnul B. având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări.

În consecinţă, contrar celor reţinute de pârât în cuprinsul Adeverinţei din 19 martie 2013, instanţa de fond a constatat că în privinţa domnului B. sunt întrunite cumulativ cele două condiţii prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru ca acesta să fie declarat colaborator al Securităţii.

De altfel, Curtea a reţinut că, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul nu a negat întrunirea acestor două condiţii în persoana domnului B., ci a invocat faptul că acesta s-ar încadra într-o situaţie similară cazului de exonerare prevăzut de art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, susţinere care, însă, în opinia instanţei, nu poate fi primită.

Recursul

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C.N.S.A.S., solicitând în principal casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, invocând incidenţa art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, recurentul a arătat că prima instanţă ar fi trebuit să aplice prevederile art. 161 din Legea contenciosului administrativ, dar şi cele ale art. 78 alin. (2) C. proc. civ., dat fiind că domnul B., titularul adeverinţei ce face obiectul cauzei, nu a fost parte în proces, aspect de natură a afecta grav drepturile acestei persoane.

În subsidiar, recurentul a solicitat, în situaţia rejudecării cauzei, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând susţinerile recurentului, prin prisma actelor dosarului şi a normelor procedurale aplicabile în speţă, Înalta Curte a constatat incidenţa în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., în considerarea argumentelor în continuare arătate.

În conformitate cu prevederile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 175 (1) C. proc. civ. "actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia".

În conformitate cu prevederile art. 161 din Legea nr. 554/2004, "instanţa de contencios administrativ poate introduce în cauză organismele sociale interesate sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum şi a altor subiecte de drept".

Ipoteza a doua a textului reflectă rolul activ al judecătorului, putând fi interpretată şi înţeleasă doar prin raportare la prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în discuţia lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.

În considerarea acestor prevederi legale, în litigiile de contencios administrativ se poate pune în discuţia părţilor necesitatea lărgirii cadrului procesual.

Totodată, prezintă relevanţă prevederile art. 78 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane."

Exerciţiul rolului activ din această perspectivă, implică, în mod evident, respectarea drepturilor procesuale ale părţilor, inclusiv a dreptului la apărare, precum şi a celorlalte principii care guvernează procesul civil.

Or, exigenţa fundamentală a contradictorialităţii, ca element inerent dreptului la un proces echitabil, implică obligaţia de a oferi fiecărei părţi o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie de dezavantaj în comparaţie cu adversarul său, instanţa fiind datoare să asigure părţilor, între altele, posibilitatea de a ridica şi a cunoaşte excepţiile de procedură invocate în cauză.

În consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (2) coroborat cu art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În cadrul rejudecării, instanţa de trimitere va pune în discuţia părţilor necesitatea lărgirii cadrului procesual, prin chemarea în judecată a numitului B. - titularul Adeverinţei din 19 martie 2013 emisă de recurentul-pârât şi a cărui anulare este solicitată de către reclamantul-intimat A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva Sentinţei nr. 2.162 din 27 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 martie 2015.

Procesat de GGC - N