Severance repayment judgment survives; motion for revision inadmissible due to res judicata argument already examined.

Decizia nr. 442/2016

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel laşi, la data de 6 octombrie 2015, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 703 din 26 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte munca şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2013, definitivă prin respingerea apelului, ca fiind nelegală şi netemeinică, schimbarea sentinţei civile, iar în rejudecare, respingerea acţiunii ca urmare a admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat.

În motivarea cererii, s-a arătat că prin sentinţa a cărei revizuire se solicita, instanţa a admis acţiunea formulată de SC B. SA împotriva sa şi l-a obligat la plata sumei de 35.100 lei, suma actualizata de la data de 09 noiembrie 2012 şi până la data plăţii efective, precum şi la plata dobânzii legale reprezentând indemnizaţie de concediere plătită de reclamantă.

Revizuentul a arătat că sentinţa nr. 703 din 26 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a conflicte muncă şi asigurări sociale, este nelegală întrucât este pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat ce derivă din Decizia civilă nr. 1509/2012, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosar nr. x/99/2011, prin care cererea de restituire a sumei de 35.100 lei a fost respinsă ca nefondată. Reclamanta SC B. SA a formulat în dosarul Curţii de Apel Iaşi o cerere de lămurire dispozitiv, cerere ce a fost respinsă de instanţa, ca nefondată, prin încheierea din 8 martie 2013 a Curţii de Apel laşi.

Prin Decizia nr. 104 din 27 octombrie 2015 a Curţii de Apel laşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost declinată competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuientul A., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

2. Analizănd cererea de revizuire, Înalta Curte constată că este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evoca fondul poate fi cerută dacă „există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, pentru a fi aplicabil motivul de revizuire de mai sus, se prevede de legiuitor condiţia ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive potrivnice, contradictorii; hotărârile contradictorii să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fte pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în aî doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, sau, daca a fost ridicată, instanţa să fi omis să se pronunţate asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, pentru că aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Se reţine că, prin prima cerere de chemare în judecată înregistrată la data de 21 ianuarie 2011, pe rolul Tribunalului Iaşi, sub nr. x/99/2011, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC B. SA, anularea Deciziei de concediere nr. 143 din 26 noiembrie 2010, reintegrarea pe postul deţinut anterior şi obligarea intimatei ia plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data concedierii şi până la reintegrarea efectivă, precum şi obligarea intimatei la plata daunelor morale în cuantum de 20.000 lei şi a cheltuielilor de judecată. în subsidiar, contestatorul a solicitat majorarea cuantumului indemnizaţiei de concediere prevăzute la art. 6 din decizie şi obligarea intimatei la plata indemnizaţiei de concediere în cuantumul corect şi la plata drepturilor aferente concediului de odihnă pentru anul 2011.

Pe cale reconvenţională, reclamanta SC B. SA a solicitat ca, în cazul în care va fi admisă contestaţia şi anulată decizia de concediere, să fie obligat contestatorul ia restituirea indemnizaţiei de concediere încasate.

Prin sentinţa nr. 209 din 1 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia civilă, au fost respinse atât contestaţia formulată de contestatorul A., cât şi cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă SC B. SA.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul A., admis prin Decizia nr. 1509 din 9 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, A fost modificată în parte sentinţa recurată în sensul admiterii, în parte, a contestaţiei formulate de contestator împotriva Deciziei nr. 143 din 25 noiembrie 2010 emisă de SC B. SA, decizie ce a fost anulată şi s-a dispus reintegrarea contestatorului pe un post similar celui avut anterior concedierii, a fost obligată intimata să plătească contestatoruiui o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data desfacerii contractului de muncă şi până la reintegrarea efectivă. A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată pentru fond, fiind menţinute restul dispoziţiilor sentinţei civile recurate ce nu sunt contrare deciziei.

Prin cea de-a doua cerere de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/3/2013, la data de 4 decembrie 2013, la Tribunalul Bucureşti, reclamanta SC B. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul la plata sumei de 35.100 lei, în valoare actualizata de la data de 09 noiembrie 2012 şi până ia data plătii efective, precum şi la plata dobânzii legale.

În motivarea acţiunii s-a arătat ca, urmare a admiterii acţiunii de anulare a deciziei de concediere şi reintegrare prin Decizia nr. 1509 din 9 noiembrie 2012 a Curţii de Apel iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, SC B. SA a emis Decizia nr. 127 din 15 februarie 2013 prin care pârâtul a fost reintegrat ca salariat în funcţia de încărcător-descărcător la Depozitul laşi, unitate a SC B. SA Or, faţă de soluţia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi şi de reintegrarea efectivă a salariatului, rezultă ca suma achitata pârâtului cu titlu de indemnizaţie de concediere a devenit o sumă nedatorată, în sensul prevederilor art. 256 C. muncii.

Prin sentinţa nr. 703 din 26 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VlII-a conflicte muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2013, a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârât, fiind admisă acţiunea formulată de reclamanta SC B. SA şi obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 35.100 lei, suma actualizată de la data de 09 noiembrie 2012 pana la data plăţii efective şi la plata dobânzii legale.

Prin Decizia nr. 2977 din 10 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât împotriva sentinţei civile nr. 703 din 26 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte muncă şi asigurări sociale.

Analizând decizia a cărei anulare se cere prin promovarea prezentei revizuiri, Înalta Curte constată că revizuientul, prin întâmpinarea depusă în Dosarul nr. x/3/2013 al. Tribunalul Bucureşti, secţia a VlII-a conflicte muncă şi asigurări sociale, a invocat caracterul irevocabil al dezlegării date prin sentinţa civilă nr. 209 din 1 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul laşi, secţia civilă, în Dosarul nr. x/99/2011, cu privire la cererea de obligare a con testatorului la restituirea indemnizaţiei de concediere încasate, în cuantum de 35.100 lei, respectiv autoritatea de lucru judecat a considerentelor şi dispozitivului sentinţei menţionate.

Prin sentinţa civilă nr. 703 din 26 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VllI-a conflicte muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2013, a cărei revizuire se solicită, a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârât.

Aşa cum s-a arătat, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire pe temeiul în discuţie este necesar ca, între celelalte condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ, fie să nu fi fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea dosar, fie să ii fost invocată, iar instanţa în faţa căreia s-a invocat să fi omis să o analizeze.

Raţiunea acestei condiţii este aceea ca instanţa de revizuire învestită cu soluţionarea unei cereri întemeiate pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ., să nu încalce ca însăşi autoritatea de lucru judecat a hotărârii a cărei anulare se solicită.

Or, Înalta Curte constată că în cauza de faţă, Tribunalului Bucureşti, prin sentinţa civile nr. 703 din 26 ianuarie 2015, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2977 din 10 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a analizat apărarea pârâtului A., respingând excepţia autorităţii de lucru judecat,

Faţă de cele ce preced, se constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiiie de invocarea a motivului de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, în raport de cele constatate, Înalta Curte apreciază că nu mai prezintă relevanţă analiza celorlalte condiţii de admisibilitate a cererii de revizuire ce face obiect al prezentei cauze.

În consecinţă, având în vedere şi dispoziţiile art. 513 alin. (3) C.proc.civ, potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea cererii de revizuire şi la faptele pe care se întemeiază, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. urmează să fie respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 703 din 26 ianuarie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2016.