Limits of judgment clarification under Law 10/2001: Court rejects conversion of land compensation order into fixed monetary value

Decizia nr. 407/2016

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Buzău la 13 februarie 2015, petenţii A., B., C. şi D. au solicitat lămurirea înţelesului şi întinderii dispozitivului sentinţei civile din 10 martie 2008, pronunţată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. x/2007, în sensul de a se face menţiuni cu privire la echivalentul total de 3.307.500 euro pentru suprafaţa de 0,7500 ha teren în zona A, calculat la 441 euro/mp şi la echivalentul total de 50.641.500 euro pentru suprafaţa de 20,67 ha teren în zona C5 calculat la 245 euro/mp.

În motivarea cererii, petenţii arată că sunt titularii dreptului la despăgubiri stabilite prin sentinţa civilă nr. 231 din 10 martie 2008 ca urmare a cumpărării drepturilor litigioase de la reclamanţii E., F., G., H. şi I., pe numele cărora a fost înregistrată cererea de chemare în judecată sub nr. x/114/2007 la Tribunalul Buzău, pe baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.

Au învederat petenţii că, aşa cum rezultă din dispozitivul sentinţei civile nr. 231 din 10 martie 2008, instanţa de fond a obligat pârâtul Municipiul Buzău prin primar să plătească despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 20.67 ha, amplasat în zona C în sumă de 245 euro/mp şi pentru suprafaţa de 0,7500 ha amplasată în zona A, în sumă de 441 euro/mp, conform completării la raportul de expertiză. în cuprinsul acestui dispozitiv nu s-au trecut, însă, valorile totale ce reprezintă echivalentul măsurilor reparatorii pentru fiecare categorie de teren, motiv pentru care procedura acordării despăgubirilor de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, unde este înregistrată cererea sub nr. x/CC/2010 şi nr. x/CC72010 nu a putut fi finalizată până în prezent.

În această situaţie, petenţii au solicitat lămurirea înţelesului şi întinderii dispozitivului, cu menţionarea în mod expres a valorilor totale pentru cele două suprafeţe de teren ce nu pot fi restituite în natură, întrucât vechiul amplasament din str. ... şi str. ... este ocupat de biocuri de locuinţe şi alte detalii de sistematizare.

Au susţinut reclamanţii că valorile menţionate rezultă în mod expres din raportul de expertiză întocmit de expertul J. şi din completarea la acesta, probă administrată de instanţa de fond şi care a stat la baza soluţiei pronunţate, în prezent definită şi irevocabilă.

Intimatul primarul Municipiului Buzău a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii privind lămurirea înţelesului şi întinderii dispozitivului sentinţei civile nr. 231 din 10 martie 2008, având în vedere că prin contestaţia formulată de E., F., G., H. şi I. împotriva Dispoziţiei nr. 342 din 8 mai 2007 a primarului Buzău, contestaţie însuşită de cesionarii de drepturi litigioase A., B., C. şi D., nu s-a solicitat stabilirea valorii imobilului notificat. O astfel de cerere nici nu ar fi fost, de fapt, admisibilă, întrucât primăria nu avea şi nu are nici în prezent competenţe în stabilirea valorii imobilului imposibil de restituit în natură, acest atribut aparţinând Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, conform prevederilor legale.

A considerat intimatul că reclamanţii încearcă pe această cale sa-şi constituie un titlu prin care să se stabilească valoarea despăgubirilor la care ar avea dreptul şi să oblige în acest fel Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor să le acorde această despăgubire, ceea ce excede, însă, obiectului contestaţiei formulate şi cadrului procesual deja finalizat prin hotărâre irevocabilă. Valorile stabilite conform raportului de expertiză la acel moment şi preluate în dispozitivul hotărârii aveau în vedere obligarea municipiului Buzău la eventuala atribuire de teren în compensare de o anumită valoare şi nu au cum să lege în vreun fel Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în stabilirea despăgubirilor în echivalent ce s-ar putea acorda reclamanţilor.

Prin încheierea de şedinţă din 11 iunie 2015, Tribunalul Buzău a respins cererea privind lămurirea înţelesului şi întinderii dispozitivului sentinţei civile nr. 231 din 10 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. x/114/2007.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Buzău la data de 7 iunie 2006, sub nr. x/114/2007, petiţionarii E., F., G., H. şi I., au formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 342 din 8 mai 2007 emisa de primarul Municipiului Buzău.

În motivarea contestaţiei, petenţii au arătat că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, E., în nume propriu a formulat doua notificări, respectiv din 8 august 2001 şi din 8 august 2001 şi împreuna cu ceilalţi moştenitori, notificarea din 2001, prin care solicitau, conform Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a două terenuri intravilane situate în Buzău, în suprafaţă de 7.500 mp şi str. ..., în suprafaţă de 80,000 mp, precum şi despăgubiri pentru construcţiile demolate la cele doua adrese, însă prin dispoziţia contestată s-a respins cererea formulata prin notificare cu motivaţii care nu au temei probator şi nici legal.

S-a mai reţinut că, prin întâmpinarea depusa la dosar, intimata a arătat că este de acord cu restituirea în natură a terenului cu respectarea dispoziţiilor art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul a mai reţinut că la 20 noiembrie 2007 s-a încheiat contractul autentificat prin care petiţionarii au cedat (vândut) drepturile litigioase ce decurg din Dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Buzău, cesionarilor A., B., C. şi D., aceştia fiind introduşi în cauza în locul reclamanţilor iniţiali.

Prin sentinţa civilă nr. 231 din 10 martie 2008 Tribunalul Buzău a admis în parte contestaţia, a anulat în totalitate Dispoziţia din 8 mai 2007 emisa de primarul Municipiului Buzău în baza Legii nr. 10/2001 şi a constatat dreptul petiţionarilor, prin cesionari, la restituirea în natură a suprafeţelor de teren libere şi care au făcut obiectul notificării, respectiv 4.300 mp drum canal centură, 2.100 mp parcare, 1.637 mp, centură pasaj, 3.100 mp parcare pasaj, identificate conform completării la raportul de expertiză.

Totodată, a fost obligat Municipiul Buzău, prin primar, să retrocedeze petenţilor în natură aceste suprafeţe, iar pentru restul terenului pană la 20,67 ha să acorde masuri reparatorii în teren echivalent a 245 euro/mp potrivit zonei C şi 441 euro/mp potrivit zonei A din completarea la raportul de expertiză din domeniul public sau privat prin negociere directă cu primarul, Tribunalul a constatat că în considerentele hotărârii sus-menţionate s-a reţinut că în cauză s-a formulat notificare potrivit Legii nr. 10/2001, soluţionată prin Dispoziţia din 8 mai 2007 de primarul Municipiului Buzău, prin respingere. Dispoziţia conţine motive contradictorii şi neîntemeiate, respectiv la art. 1 se motivează respingerea cererii de acordarea despăgubirilor pe considerentul că imobilele au fost preluate abuziv, iar la art. 2 se propune acordarea de despăgubiri aferente imobilelor preluate în mod abuziv,

Pe de alta parte, instanţa a stabilit că este dovedit, cu actele autentice depuse şi cu expertiza efectuată, că autorul petiţionarilor a deţinut terenuri intravilane, respectiv 7.500 mp teren aferent locuinţei din str. ... şi 22 ha aferente conacului din str. ..., acestea din urma, parte din moşia de peste 80.000 ha. Terenurile au fost identificate în schiţele anexe la expertiză, schiţe din care rezultă că terenul din str. Democraţiei este afectat de lucrări de utilitate publică necesare normalei folosiri a blocurilor din zonă, iar cel din str. Transilvaniei este parţial ocupat de gospodarii individuale parţial libere.

Cu privire la terenul din str. ... s-a constatat că pe acesta s-au construit blocuri de locuinţe, parte din teren fiind ocupat de trotuar, cu instalaţiile subterane, spaţiu verde între blocuri, acestea răspunzând unei necesităţi fireşti de utilizare a construcţiilor, deci, nefiind susceptibil de restituire în natură.

Referitor la terenul din str. ..., s-a constatat, conform raportului de expertiză, ca există mai multe parcele libere, neafectafe de utilităţi care ar face imposibila restituirea în natură, astfel ca, sub acest aspect solicitările petenţilor au fost apreciate de instanţă ca fiind fondate.

Drept consecinţă, instanţa a admis în parte contestaţia şi a anulat dispoziţia atacată.

A mai reţinut tribunalul că, prin cererea de faţă, petenţii cumpărători de drepturi litigioase A., B., C. şi D., au susţinut că procedura acordării despăgubirilor de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, unde este înregistrată cererea din 2010, nu a putut fi finalizată până în prezent întrucât în cuprinsul dispozitivului sentinţei mai sus redate nu s-au trecut valorile totale ce reprezintă echivalentul măsurilor reparatorii pentru fiecare categorie de teren, solicitând lămurirea înţelesului şi întinderii acestuia în sensul de a se face menţiuni cu. privire la echivalentul total de 3,307.500 euro pentru suprafaţa de 0,7500 ha teren în zona A, calculat la 441 euro/mp şi la echivalentul total de 50.641.500 euro pentru suprafaţa de 20,67 ha teren în zona C, calculat ia 245 euro/mp.

Cererea a fost apreciază de instanţă ca neîntemeiată, pentru urătoarele considerente:

Potrivit art. 2811 C. proc. civ. „În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau sa înlăture dispoziţiile potrivnice", or, dispozitivul sentinţei a cărui lămurire se solicită este clar în sensul că pentru terenurile pentru care expertiza efectuată în cauză a constatat că sunt libere s-a dispus retrocedarea în natură iar pentru cele afectate de utilităţi care fac imposibila restituirea în natură instanţa a stabilit că trebuie urmata procedura constatării dreptului la despăgubiri.

A mai reţinut instanţa că nicio clipă nu s-a stabilit că dreptul la despăgubiri se va calcula la valoarea de 441 euro/mp pentru suprafaţa de 0,7500 ha teren din zona A, respectiv la valoarea de 245 euro/mp pentru suprafaţa de 20,67 ha teren din zona C aşa cum pretind petenţii. Conform dispozitivului analizat a fost obligat Municipiul Buzău prin primar ca „pentru restul terenului până la 20,67 ha să acorde masuri reparatorii în teren echivalent a 245 euro/mp potrivit zonei C şi 441 euro/mp potrivit zonei A din completarea la raportul de expertiză din domeniul public sau privat prin negociere directă cu primarul".

Împotriva acestei încheieri au formulat apel petenţii A., B., C. şi D., care au susţinut că este nelegală, întrucât nu a fost lămurit înţelesul şi întinderea dispozitivului sentinţei civile nr. 231 din 10 martie 2008, în sensul solicitărilor din cererea introductiva.

În dezvoltarea motivelor de apei5 petenţii au arătat că prin sentinţa nr. 231 din 10 martie 2008 Tribunalul Buzău a obligat Municipiul Buzău să acorde măsuri reparatorii pentru restul terenului până la 20,67 ha, respectiv 245 euro/mp, potrivit zonei C şi 441 euro/mp potrivit zonei A, conform completării ia raportul de expertiza J. sau prin negociere directă din domeniu! public sau privat al municipiului, însă această dispoziţie nu a fost adusă la îndeplinire, Dosarul fiind înaintat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților unde a fost înregistrat cu nr. x/CC/2010 şi nr. x/CC/2010, pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent bănesc cu privire la aceste terenuri, rămânând nesoluţionat până în prezent întrucât s~a apreciat că dispozitivul nu este lămuritor.

Au mai arătat petenţii că Tribunalul Buzău a respins cererea privind lămurirea înţelesului şi întinderii dispozitivului, reţinând că măsurile reparatorii se referă la atribuirea în natură, în echivalent de teren.

Faţă de conţinutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, petenţii apreciază că este evidentă interpretarea diferită a pârâtului Municipiul Buzău, care a sesizat Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în vederea acordării masurilor reparatorii în echivalent bănesc, motivat de faptul că nu poate fi pusă în executare sentinţa de atribuire de teren în natură.

Prin Decizia nr. 1725 din 4 noiembrie 2015, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de petenţii A., B., C. şi D. împotriva încheierii de şedinţă pronunţată la 11 iunie 2015 în Dosarul nr. x/114/2007 ai Tribunalului Buzău.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că dispozitivul sentinţei civile nr. 231 din 10 martie 2008 a Tribunalului Buzău este clar, complet şi lipsit de echivoc şi nu cuprinde dispoziţii potrivnice, astfel încât să fie incidente dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ.

S-a considerat că, pe calea procedurii de lămurire a dispozitivului, petenţii urmăresc să obţină de fapt o modificare a acestuia, fn sensul de a se face menţiunea cu privire Ia echivalentul total de 3.307.500 euro pentru suprafaţa de 0,7500 ha teren în zona A, calculat la 441 euro/mp şi la echivalentul total de 50.641,500 euro pentru suprafaţa de 20,67 ha teren în zona C, calculat la 245 euro/mp, lucru care nu este posibil.

Argumentul apelanţilor în sensul că hotărârea nu poate fi adusă la îndeplinire întrucât dispoziţiile saie au fost interpretate diferit de părţi şi instanţă a fost înlăturat ca nejustificând admiterea cererii întrucât dispozitivul sentinţei civile nr. 231 din 10 martie 2008 nu se impune a fi lămurit.

Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs în termenul legal petenţii A., B., C. şi D., criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ.

Dezvoltând criticile aduse deciziei reeurate, petenţii au susţinut că instanţa a reţinut că la momentul pronunţării sentinţei civile nr. 231 din 10 martie 2008 de Tribunalul Buzău s-a făcut o corectă aplicare a art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, însă nu a reţinut şi faptul caprin aceeaşi sentinţă a fost stabilită şi valoarea terenului vechiului amplasament.

Prin Dispoziţiile din 5 noiembrie 2010 şi din 3 decembrie 2010, primarul Municipiului Buzău a restituit în compensare bunuri disponibile cu aceleaşi caracteristici ca ale terenurilor preluate de stat de la autori.

Deoarece la nivelul Municipiului Buzău nu au mai fost identificate bunuri care să poată face obiectul compensării, singura măsură posibilă era acordarea de despăgubiri pentru restul bunurilor imposibil de restituit în natură pe vechiul amplasament sau în compensare pe alte amplasamente, motiv pentru care prin art. 4 al Dispoziţiei din 16 decembrie 2010 s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, echivalent pentru terenul în suprafaţă de 195.789,90 mp, construcţiile demolate şi gardul de scândură.

S-a învederat că, la momentul emiterii dispoziţiilor menţionate, s-a ţinut cont de valoarea terenului pe vechiul amplasament, stabilită de instanţă prin omologarea raportului de expertiză întocmit de expert J. şi că nu a fost dată o altă interpretare a dispozitivului sentinţei civile nr. 231 din 10 martie 2008 a Tribunalului Buzău.

Recurenţii au precizat că prin promovarea procedurii de lămurire a dispozitivului nu au dorit o modificare a sentinţei civile nr. 231 din 10 martie 2008 a Tribunalului Buzău, ci, dimpotrivă, au dorit să ştie dacă prin aceasta instanţa a înţeles să stabilească valoarea terenului vechi amplasament pentru care a dispus întocmirea raportului de expertiză menţionat.

S-a susţinut că o altă interpretare ar fi eronată, deoarece dacă instanţa ar fi dorit a stabili doar acordarea de despăgubiri, atunci nu ar li dispus stabilirea valorii terenului preluat de către Statul Român de la autorii petenţilor, ci s-ar fi mulţumit doar cu o expertiză din care sa rezulte dacă terenul este liber sau ocupat.

În finalul motivelor de recurs, petenţii au invocat, în susţinerea admiterii cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ., considerentele Deciziei nr. 52/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, prin care se conchide că instanţa învestită cu soluţionarea unei astfel de speţe este competentă, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicţie să stabilească şi întinderea despăgubirilor corespunzătoare imobilului preluat abuziv a cărui restituire în natură nu mai este posibilă.

Examinând criticile invocate de recurenţi, raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., căruia acestea i se circumscriu, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. 231 din 10 martie 2008, Tribunalul Buzău a admis în parte contestaţia formulată împotriva Dispoziţiei din 8 mai 2007, emisa de primarul Municipiului Buzău în baza Legii nr. 10/2001, pe care a anulat-o în totalitate constatând dreptul cesionarilor de drepturi litigioase A., B., C. şi D., la restituirea în natură a suprafeţelor de teren libere, ce au făcut obiectul notificării, respectiv 3.200 mp drum canal centură, 2.100 mp parcare, 1.637 mp centură pasaj, 3.100 mp parcare pasaj, identificate conform completării la raportul de expertiză.

Prin aceeaşi hotărâre a fost obligat Municipiul Buzău, prin primar, să retrocedeze petenţilor în natură aceste suprafeţe, iar pentru restul terenului până la 20,67 ha să acorde măsuri reparatorii în teren echivalent a 245 euro/mp potrivit zonei C şi 441 euro/mp potrivit zonei A, din domeniul public sau privat, prin negocierea directă cu primarul.

Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 146 din 20 mai 2008 a admis apelul declarat de pârâtul Municipiului Buzău prin primar şi a schimbat în parte sentinţa menţionată în sensul că a constatat dreptul reclamanţilor la restituirea în natură a terenurilor libere, mai puţin suprafaţa de 2.100 mp, reprezentând parcarea şi a luat act de renunţarea reclamanţilor la apelul declarat.

Recursul declarat de Municipiul Buzău prin primar împotriva acestei decizii a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 4628 din 30 martie 2009 pronunţat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dispozitivul sentinţei menţionate, a cărei lămurire s-a solicitat prin promovarea cererii de lămurire întemeiate pe dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ. este clar şi lipsit de echivoc.

Astfel cum rezultă din alin. (4) al dispozitivului sentinţei civile nr. 231 din 10 martie 2008 a Tribunalului Buzău, pentru restul terenului ce nu poate fi restituit în natură, până la 20,67 ha, Municipiul Buzău prin primar a fost obligat să acorde măsuri reparatorii în teren echivalent prin negociere directă cu primarul, conform completării la raportul de expertiză efectuat în cauză.

Este evident că măsurile reparatorii stabilite pentru terenul imposibil de restituit în natură au constat în compensarea cu teren în echivalent disponibil din patrimoniul unităţii administrativ teritoriale, situaţie ce rezultă şi din considerentele Deciziei nr. 4628 din 30 martie 2009 pronunţată în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care se reţine că instanţele au stabilit corect, ca primă modalitate de reparaţie, compensarea cu alte bunuri, respectiv teren în echivalent disponibil din patrimoniul Municipiului Buzău, sens în care s-a apreciat ca s-a făcut o corectă aplicare a art. 10 alin. 10 din Legea nr. 10/2001.

Împrejurarea că primarul Municipiului Buzău a dat o altă interpretare dispozitivului sentinţei civile a cărei lămurire s-a solicitat, în sensul că a sesizat Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în vederea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent conform procedurii reglementate de Legea nr. 165/2013 având în vedere că dispoziţia menţionată din hotărâre nu poate fi pusă în executare, nu poate justifica admiterea cererii de lămurire formulate în temeiul dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ., întrucât excede acestor dispoziţii legale.

O astfel de cerere în sensul stabilirii valorii despăgubirilor cuvenite pentru terenurile imposibil a fi restituite în natură şi, pe cale de consecinţă, în sensul obligării Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la acordarea despăgubirilor în cuantumul solicitat excede obiectului contestaţiei formulate şi cadrului procesual finalizat prin pronunţarea unei hotărâri irevocabile.

Valorile stabilite prin raportul de expertiză, preluate în dispozitivul hotărârii a cărei lămurire s-a solicitat aveau în vedere exclusiv obligarea Municipiului Buzău la atribuirea de teren în compensare de o anumită valoare, în condiţiile în care primarul nu are competenţe potrivit legii în stabilirea valorii imobilelor imposibil de restituit în natură.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că instanţa de apel a interpretat corect dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ., constatând că solicitarea petenţilor nu întruneşte condiţiile pentru admiterea cererii de lămurire formulate în temeiul prevederilor legale menţionate.

Prin urmare, se va constata că nu este întrunit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Celelalte motive, prevăzute de art. 304 pct. 7 şi. 8 C. proc. civ. nu vor fi examinate, fiind invocate formal, în condiţiile în care din dezvoltarea acestora nu rezultă argumente care să se circumscrie respectivelor cazuri de nelegalitate.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul petenţilor ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D. împotriva Deciziei nr. 1725 din 4 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2016.