Cassation inadmissible for sub-threshold mortgage cancellation claim governed by pre-2014 Land Registry Law

Decizia nr. 401/2016

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

La data de 10 septembrie 2015 a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie recursul declarat de reclamanta SC A. SRL - prin administrator special B. - împotriva Deciziei nr. 178/A din 31 martie 2015, pronunţată de pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 584 din 8 mai 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Prin rezoluţia de la data de 14 septembrie 2015 Înalta Curte a dispus comunicarea cererii de recurs intimatele-reclamante SC C. SA prin administrator special B. şi administrator judiciar SC D. PURL, precum şi intimaţilor pârâţi E. sector 1 şi F., cu menţiunea de a formula întâmpinare.

Urmare comunicării recursului s-a formulat întâmpinare de către G. Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei sector 1 a Finanţelor Publice, prin care s-a solicitat respingerea acestuia.

Prin rezoluţia de ia data de 4 noiembrie 2015 s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, care a fost efectuat la dota de 10 decembrie 2015, reţinându-se că recursul este inadmisibil.

Raportul a fost comunicat, aşa cum rezultă de la filele 30-40 din dosar, însă părţile nu au formulat puncte de vedere cu privire la acesta.

Analizând cererea de recurs prin prisma dispoziţiilor art. 483 alin. (2) modificat prin art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 26 iulie 2013 reclamantele SC C. SA şi SC A. SRL, prin administrator special B. şi administrator judiciar SC D. IPURL, au chemat în judecată pe intimateie-pârâte E. sector 1 Bucureşti şi F., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligate pârâtele să efectueze radierea ipotecii constituite asupra imobilului din com. Periş, judeţul ilfov, aparţinând SC A. SRL, ca fiind rămasă rară obiect.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 2344, 2397 şi 2419 C. civ.

Cu referire la obiectul cererii deduse judecăţii Înalta Curte reţine că în şedinţa publică de la 20 martie 2014 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, luând act de precizările formulate de reclamante in sensul că au solicitat în temeiul dreptului comun, radierea ipotecii constituite asupra imobilului situat în com. Periş, judeţul Ilfov în valoare de 1.061.616 lei, în limita sumei de 70,160 lei dintr-o creanţă de 2.284.230 lei, s-a declarat competent material să soluţioneze în prima instanţă în temeiul dispoziţiilor art. 95 pct. 1 cu referire la art. 94 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 584 din 8 mai 2014 Tribunalul Bucureşti a reţinut ea nu a fost învestit cu verificarea modului în care au fost îndeplinite obligaţiile asumate prin Decizia de acordare a amânării la plată nr. 1517476 din 22 iunie 2010.

La rândul său, instanţa de apel a reţinut prin decizia atacată cu recurs că obiectul cererii de chemare în judecată este o cerere de radiere a ipotecii constituite asupra imobilului din comuna Periş, judeţul ilfov, aparţinând SC A. SRL, ca fiind rămasă fără obiect.

Prin dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia României, art. 1 C. civ. din 1864, precum şi prin art. 6 alin. (1) teza a ll-a C. civ. din 2009 se consacră principiul neretroactivitâţii legii civile, regulă juridica potrivit căreia o lege civilă se aplică numai situaţiilor care se ivesc în practică după intrarea ci în vigoare, iar nu şi situaţiilor anterioare.

Conform art. 168 din Legea nr. 71/2011 „Ipotecile imobiliare constituite înainte de data intrării in vigoare a C. civ. sunt supuse, în ceea ce priveşte condiţiile de valabilitate, dispoziţiilor legale existente fa data constituirii lor", iar dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 71/2011 prevăd că „Dispoziţiile art. 876 - 915 C. civ. privitoare la cazurile, condiţiile, efectele si regimul înscrierilor in cartea funciară se aplică numai actelor şi faptelor juridice încheiate sau, dupd caz, săvârşite ori produse după intrarea în vigoare a C. civ."

Rectificarea înscrierilor din cartea funciară este reglementată de N.C.C. prin dispoziţiile art. 907, care, potrivit dispoziţiilor art. 76 din Legea nr. 71/2011, sunt aplicabile doar actelor şi faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârşite ori produse după intrarea în vigoare a C. civ.

S-a reţinut că prin Decizia de acordare a amânării la plată nr. 1517476 din 22 iunie 2010 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - E. sector 1 Bucureşti, s-a acordai apelantei reclamante SC C. SA, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 92/2009, amânarea la plată a obligaţilor fiscale până ia data de 20 decembrie 2010, obligaţii datorate până la 31 mai 2010 şi nestinse până ia eliberarea certificatului de atestare fiscală, în sumă totală de 2.284.230 lei.

În scopul asigurării executării obligaţiei de plată a sumei de 2.284.230 lei în privinţa căreia reclamantei i-a fost acordată amânarea la plată, prin actul de garanţie imobiliară autentificat din 7 iulie 2010 de B.N.P., Asociaţi H. şi I., a fost constituită în favoarea Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - E. sector 1 Bucureşti o ipotecă de rangul 1, asupra terenului în suprafaţă de 3.709,31 mp situat în com. Periş, sat Bâltcni, judeţul Ilfov, proprietatea apelantei reclamante garant ipotecar SC A. SRL, iar la data de 9 iulie 2010 această ipotecă a fost înscrisă în cartea funciară.

Aşadar, atât data deciziei de acordare a amânării la plată eât şi datele încheierii actului de garanţie imobiliară şi înscrierii în cartea funciară a ipotecii se situează anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor N.C.C., motiv pentru care aceste acte juridice sunt supuse vechilor reglementări.

Or, anterior N.C.C. radierea ipotecii era supusă prevederilor Legii nr. 7/1996 şi Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de carte funciară aprobat prin Ordinul nr. 633/2006, cu modificările şi completările ulterioare, motiv pentru care pretenţiile apelantelor reclamante trebuie analizate, astfel cum în mod corect a procedat instanţa de fond, prin raportare la dispoziţiile legale cuprinse în aceste acte normative.

Astfel, potrivit art. 33 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 7/1996 „în cazul în care cuprinsul cărţii funciare nu corespunde, în privinţa înscrierii, cu situaţia juridica reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia. Prin rectificare se înţelege radierea, îndreptarea sau menţionarea înscrierii oricărei operaţiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.

De asemenea, alin. (4) al aceluiaşi articol prevede că „Rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declaraţie autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă".

Acţiunea în rectificarea conţinutului cărţii funciare reprezintă mijlocul cel mai eficace în a restabili concordanţa între situaţia juridică reală şi înscrierea efectuată în cartea funciară, astfel încât înscrierea să reflecte în mod constant situaţia juridica a imobilului. Prin intermediul acţiunii in rectificare se poate îndrepta orice înscriere din cartea funciara care nu mai corespunde realităţii.

Potrivii art. 34 din Legea nr. 7/1996 "orice persoană interesată poate cere rectificarea unor înscrieri de carte funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă se constată unul dintre cele patru cazuri prevăzute de lege, respectiv: "înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil dreptul înscris a fost greşit calificat, nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea sau înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului".

În cauză, apelanta-reclamantă nu se încadrează în nieiurta din ipotezele prevăzute de art. 34 alin. (1) și (2) din Legea nr. 7/1996, întrucât prin acţiune nu s-a susţinut că actul de garanţie imobiliara nu a fost valabil la momentul încheierii lui sau că obligaţia de garanţie ar fi fost greşit calificată.

În ceea ce priveşte ipotezele prevăzute de ari.34 pct. 3 şi 4 din Legea nr. 7/19%, nu s-a reţinut că efectele contractului de ipotecă ar fi încetat în baza Deciziei de comunicare a pierderii valabilităţii amânării la plată nr. 1517476 din 21 decembrie 2010.

Chiar în cuprinsul acestei decizii se precizează că ''potrivit prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr, 92/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 363/2009, pierderea valabilităţii amânării la plată atrage anularea acesteia, precum şi începerea sau continuarea, după caz, a executării silite."

În sensul acestei interpretări trebuie avut în vedere şi faptul că obiectul Actului de garanţie imobiliară, formulat clar şî precis în cuprinsul actului, La format „garantarea irevocabilă a obligaţiei de rambursare a sumei de 2.284,230 lei", obiect al contractului de amânare ta plată. Totodată, prin contractul de ipotecă, părţile au stipulat că obligaţiile de garanţie ce decurg din acesta încetează de drept numai în cazul în care debitoarea SC C. SA şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin Decizia de acordare a amânării la plată nr. 1517476 din 22 iunie 2010.

Or, debitoarea nu şî-a îndeplinit obligaţiile ce au iăcut obiectul amânării la plată, deci. nu se poate considera că ipoteca s-a stins prin plata datoriei principale, aceasta situaţie rezultând din faptul că, după ce a anulat "Decizia de acordare a amânării la plată", intimata parată E. sector 1 Bucureşti a continuat executarea silită prin instituirea de popriri pe contul bancar ai SC C. SA, în baza prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 363/2009.

Prin urmare, în mod corect a reţinut instanţa de fond, în raport de dispoziţiile legale arătate, că, în lipsa acordului părţii adverse sau în lipsa unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, apelanta reclamanta nu a probat că ar fi incidemă în cauză vreuna dintre situaţiile prevăzute expres şi limitativ de art. 34 din Legea nr. 7/1996, pentru a proceda la radierea contractului de ipoteca înscris în cartea funciară.

Apelanta nu a prezentat instanţei nici actul autentic din care să rezulte consimţământul titularului dreptului de ipotecă la radierea acestui drept, pentru a ti incidente dispoziţiile art. 33 alin. (4) din Legea nr. 7/1996.

Prin urmare, deducţia logică în lipsa acestui consimţământ este aceea că radierea dreptului real de ipotecă presupune negarea acestui drept. După ce a anulat "Decizia de acordare a amânării la plată", intimata parată E. sector 1 a continuat executarea silită prin instituirea de popriri pe contul bancar al SC C. SA, în baza prevederilor act. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 363/2009.

Faţă de natura pretenţiei deduse judecăţii, se reţine că aceasta se circumscrie cauzelor care intră în competenţa tribunalului de soluţionare în primă instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 95 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea pronunţată fiind supusă doar apeiului, întrucât Ipoteca a fost constituită în limita sumei de 970.160 lei.

Potrivit art. 97 C. proc. civ.: „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă; 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. Orice alte cereri date prin lege în competenţa sa".

Conform art. 483 alin. (2) modificat prin art. 18 alin. (2) din Lcgcti nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. nu sunt supuse recursului hotărârile date în cereri evaluabile în bani, care au o valoare de până la 1.000.000 lei.

Aşa fiind, remită că Decizia civilă nr. 178/A din 31 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, nu este susceptibilă de recurs, astfel că, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta SC A. SRL - prin administrator special D. împotriva Deciziei civile nr. 178/A din 31 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă. Decizia nu este supusă nici unei căi de atac şi se comunică părţilor.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2016.