Labor review inadmissible for lack of triple identity regarding contradictory appellate decisions

Decizia nr. 396/2016

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată la data de 12 ianuarie 2016 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, revizuienta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., revizuirea Deciziei nr. 5126 din 17 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în raport de Decizia nr. 723/R din 13 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, s-a arătat că prin decizia a cărei revizuire se solicită a fost admis apelul declarat de intimata-reclamantă B., a fost schimbată în tot sentinţa instanţei de fond şi a fost admisă în parte acţiunea, dispunându-se anularea Deciziei nr. 868 din 24 decembrie 2013 şi reintegrarea reclamantei pe postul deţinut anterior, cu acordarea de despăgubiri egale cu salariile indexate şi reactualizate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, contestatoarea de la concediere până la reintegrarea efectivă.

S-a mai arătat ea această decizie contravine unei hotărâri judecătoreşti pronunţată anterior de o altă curte de apel, încălcând autoritatea de lucru judecat a acesteia şi fiind potrivnică cu aceasta, respectiv Decizia nr. 723/R din 13 iulie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, cât priveşte momentul de la care produce efecte decizia de concediere şi problema calculării perioadei de preaviz.

Prin întâmpinare, intimata B. a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Analizând cererea de revizuire prin prisma criticilor formulate şi a temeiului de drept invocat, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secţia civilă, la data de 7 decembrie 2010 reclamantul C. a chemat în judecată pârâta SC D. SRL, contestând Decizia emisă de aceasta cu nr. 4105 din 18 noiembrie 2010 şi solicitând anularea ei. reintegrarea în funcţia avută anterior şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit în urma concedierii.

Prin sentinţa civilă nr. 585 din 10 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Harghita, secţia civilă, în Dosarul nr. x/96/2010, a fost admisă excepţia invocată de pârâta SC D. SRL referitoare la lipsa de obiect a cererii de chemare în judecată şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul C. în contradictoriu cu pârâta SC D. SRL, ca rămasă Iară obiect.

Împotriva acestei sentinţe reclamantul C. a formulat recurs, care, prin Decizia nr. 723/R din 13 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a fost respins, ca nefondat, cu obligarea reclamantului la plata de cheltuieli de judecată către pârâtă.

Prin acţiunea înregistrată la data de 11 februarie 2014 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de munca şi asigurări sociale, sub nr. x/3/2014, reclamanta B., în contradictoriu cu pârâta SC E. SRL, în temeiul art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011 - a dialogului social, a solicitat anularea Deciziei nr. 868 din 24 decembrie 2013, emisă de SC A. SRL, ca fiind netemeinică şi neîegaiă şi obligarea angajatorului la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate - majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în situaţia în care nu ar fi fost concediată, reintegrarea pe postul deţinut anterior concedierii, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, acordarea indexărilor salariale pe ultimii 3 ani, începând cu 11 februarie 2011, prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate SC E. SRL, la o valoare ce va fi actualizată, indexată şi majorată până la data efectuării plăţii conform art. 106 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate SC E. SRL. Din 20 ianuarie 2011, precum şi a celui înregistrat din 17 aprilie 2013. S-a mai solicitat acordarea diurnelor aferente deplasărilor efectuate în alte localităţi începând cu 11 februarie 2011 şi până la 1 ianuarie 2014, sume actualizate indexate şi majorate până la data efectuării plăţii, conform pontajelor înregistrate şi semnate de angajator, drepturi salariale izvorâte din Contractul colectiv de muncă şi dispoziţiile C. muncii, în cuantumul stabilit în aceste acte normative, dar şi acordarea t icnetelor de masă prevăzute conform art. 106 din Contractul colectiv de muncă nr. 40 din 20 ianuarie 2011 pentru perioada 11 februarie 2011-17 aprilie 2013, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3720 din 14 aprilie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vlll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2014, a fost respinsă cererea de chemare în judecata formulată de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâta SC E. SRL, ca neîntemeiată.

Prin Decizia civilă nr. 5126 din 17 decembrie 2015 pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admis apelul formulat de apelanta-reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 3720 din data de 14 aprilie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vlll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. x/3/2014, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC A. SRL. A fost schimbată sentinţa, a fost admisă în parte acţiunea şi a fost anulată Decizia nr. 868 din 24 decembrie 2013 emisă de intimată. S-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior concedierii. A fost obligată intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexase, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contesta toarea de la concediere şi până la reintegrarea efectivă. Au fost respinse celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.

Înalta Curte reţine că revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desfiinţării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunţarea acesteia.

Cum retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte asupra stabilităţii raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

În ipoteza de revizuire invocată de revizuientă, potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...), există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de htem judecat a primei hotărâri".

Acest caz de revizuire se întemeiază pe autoritatea de lucru judecai şi are în vedere situaţia în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară.

Rezultă că revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat va fi admisă doar dacă sunt întrunite, cumulativ, următoarele condiţii; existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice şi să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză. De asemenea, hotărârile trebuie să fie pronunţate în dosare diferite, ce privesc două cereri de chemare în judecată distincte.

În speţă se constată că în situaţia celor doua hotărâri pretins potrivnice, indicate în cererea de revizuire de față, nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, respectiv, a doua hotărâre nu este pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, cu aceeaşi calitate.

Astfel, acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secţia civilă, la data de 7 decembrie 2010, are ca părţi pe reclamantul C. şi pe pârâta SC D. SRL, în timp ce cererea formulată la data de 11 februarie 2014, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VlII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost promovată de reclamanta B. în contradictoriu cu părâta SC E. SRL, sens în care nu se poate reţine că în cele două cauze există identitate de părţi.

Obiectul primei acţiunii îl reprezintă solicitarea anulării Deciziei emisă de pârâtă cu nr. 4105 din 18 noiembrie 2010, reintegrarea reclamantului C. în funcţia avută anterior şi obligarea paratei SC D. SRL la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit reclamantul în urma concedierii, pe când obiectul în cel de-al doilea litigiu constă în solicitarea anulării Deciziei nr. 868 din 24 decembrie 2013, emisă de SC A. SRL, obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar ii beneficiat reclamanta în situaţia în care nu ar fi fost concediată, reintegrarea reclamantei B. pe postul deţinut anterior concedierii, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, acordarea către reclamantă a indexărilor salariale pe ultimii 3 ani, a diurnelor aferente deplasărilor efectuate în alte localităţi începând cu 11 februarie 2011 şi până la 1 ianuarie 2014, sume actualizate indexate şi majorate până la data efectuării plăţii, astfel că nu există identitate de obiect în cele două hotărâri pretins potrivnice indicate în cererea de revizuire de faţă.

Temeiul juridic al primei cererii de chemare în judecată îl reprezintă dispoziţiile C. muncii, iar în cea de-a doua acţiune se invocă prevederile art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011 - a dialogului social.

Înalta Curte constată, astfel, că nu se poate reţine că au fost pronunţate de instanţele de judecată hotărâri potrivnice, întrucât nu este întrunită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză în cele două litigii soluţionate prin cele două decizii pretins contrare indicate în cererea de revizuire de faţă, respectiv că a doua hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi, chestiunea relevată de revizuientă putând fi apreciată ca o problemă de practică neunitară a instanţelor de recurs, care nu poate fi rezolvată pe această cale procedurală.

Prin urmare, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, poate fi exercitată numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege, ce nu se regăsesc în speţa de faţă conform celor mai sus arătate.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta SC A. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuienta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 5126 din 17 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2016.