Sufficiency of default-judgment notice to waive statutory suspension for absent parties
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed as unfounded the appeal lodged by the claimant, thereby upholding the Court of Appeal's decision to suspend the proceedings; this ruling is final. The dispute centered on a procedural measure where the lower court suspended the judgment of an annulment appeal because neither the legally summoned claimant nor the respondent appeared at the hearing, despite the claimant arguing that the summons containing a notice for default judgment should have allowed the case to proceed without suspension. The decisive legal basis involved Article 411(1) point 2 of the Code of Civil Procedure, which mandates suspension when no parties appear unless one has expressly requested judgment in absentia; the court held that the standard notice in the summons regarding potential default judgment does not constitute a written request for such procedure, nor does it derogate from the statutory requirement for suspension in the absence of an explicit request.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 414 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 pct. 5 C. proc. civ, art. 489 alin. (3) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Sufficiency of default-judgment notice to waive statutory suspension for absent parties: The dispute centered on a procedural measure where the lower court suspended the judgment of an annulment appeal because neither the legally summoned claimant nor the respondent appeared at the hearing, despite the claimant arguing that the summons containing a notice for default judgment should have allowed the case to proceed without suspension. The decisive legal basis involved Article 411(1) point 2 of the Code of Civil Procedure, which mandates suspension when no parties appear unless one has expressly requested judgment in absentia; the court held that the standard notice in the summons regarding potential default judgment does not constitute a written request for such procedure, nor does it derogate from the statutory requirement for suspension in the absence of an explicit request.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThis provision provided the legal basis for dismissing the appeal as unfounded, which is the main operative outcome of the decision.
Full text
Decizia nr. 395/2016
După deliberare asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La dala de 3 septembrie 2015 s-a înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din data de 5 august 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Prin rezoluţia din data de 14 septembrie 2015 s-a dispus comunicarea cererii de recurs către intimata B. Dâmboviţa, care nu a formulat întâmpinare.
Prin rezoluţia de la data de 3 decembrie 2015 s-a întocmirea raptortului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin raportul întocmit în cauză s-a reţinut că recursul este admisibil în principiu. Raportul a fost comunicat părţilor, aşa cum rezultă de la filele 26-36 din dosar, cu privire ta acesta rectirenta-reclamantă a depus punct de vedere.
Recursul a fost admis în principiu prin încheierea din data de 12 ianuarie 2016, când s-a acordat termen pentru soluţionarea recursului la data de 11 februarie 2016.
Astfel, prin încheierea pronunţată la data de 5 august 2015 în Dosarul nr. x/120/20I4/al.l. Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării contestaţiei în anulare formulată de petenta A. împotriva Deciziei civile nr. 434 din 26 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 414 alin. (1) C. proc. civ.: „Asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."
La alin. (2) al aceluiaşi articol se dispune: „Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului".
Faţă de aceste dispoziţii legale încheierea din data de 5 august 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză, este supusă recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cartea a Il-a Secţiunea a III-a C. proc. civ. reglementează situaţiile de suspendare a procesului, dispunând în art. 411 alin. (1) pct. 2 că judecătorul va suspenda judecata „când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".
În cererea de recurs recurenta a arătat că a fost în imposibilitate de prezentare la termenul din data de 5 august 2015, despre care a luat cunoştinţă prin citaţia emisă de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/120/2014/al.l. Cum în această citaţie există menţiunea că „cererea se poate judeca în lipsă în caz de neprezerstare a părţilor", apreciază că măsura luată de instanţă la data de 5 august 2015, de suspendare a judecării cauzei, este contrară dispoziţiilor C. proc. civ.
Nu a fost indicat vreun temei juridic, dar analiza criticii formulate în cererea de recurs permite încadrarea în dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., întrucât prin cererea de recurs s-a susţinut că instanţa a pronunţat încheierea atacată cu încălcarea, respectiv cu aplicarea greşită a normelor de drept procesual.
Nu au fost identificate motive de ordine publică potrivit dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ.
Examinând cererea de recurs prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine că nu aste fondat, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata „când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".
Lipsa părţilor, legal citate, nu împiedică judecarea cauzei, sub condiţia ca, cel puţin una dintre acestea, să fi solicitat judecarea în lipsă.
În cauză, se constată că la termenul din 5 august 2015 procedura de citare a fost legal îndeplinită atât cu reeurenta-reclamantă A., cât şi cu intimata-pârăta B. Dâmboviţa; niciuna dintre părţi nu a solicitat judecarea în lipsă.
Împrejurarea că prin citaţie părţile sunt înştiinţate că, în caz de neprezentare, pricina se poate judeca şi în lipsă nu are semnificaţia unei derogări de ia dispoziţiile art 411 alin. (1) pct. 2 teza a Il-a C. proc. civ., care prevăd că judecata în lipsă se poate face numai în cazul în care părţile au solicitai judecarea în lipsă, în caz contrar dispunându-se suspendarea judecăţii.
Pentru motivele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din data de 5 august 2015, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A., domiciliată în municipiul Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, împotriva încheierii din 5 august 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/120/2014/al.I. în contradictoriu cu pârâta B. Dâmboviţa, cu sediul în municipiul Târgovişte, jud. Dâmboviţa.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2016.