Petitioner’s revision against procedural annulment ruling held inadmissible; application rejected as final.

Decizia nr. 385/2016

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 2 decembrie 2015 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2015, revizuienta A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 2410 din 29 octombrie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

În motivare a arătat că Decizia civilă nr. 2410 din 29 octombrie 2015 nu i-a fost comunicată. Instanţa de judecată nu a respectat şi aplicat dispoziţiile art. 4 pct. 1, 2 şi 4 C. proc. civ. în vederea aflării adevărului şi în scopul obligării intimatei să achite drepturile băneşti solicitate prin cererea de chemare în judecată.

S-a mai arătat că în intervalul de timp cuprins între 29 iulie 2015, când a fost emisă citaţia, şi 29 octombrie 2015, când a fost pronunţată decizia a cărei revizuire se solicită, instanţa nu a luat măsurile legale, conform procedurii urgente de soluţionare prevăzută de art. 320 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. în scopul obligării intimatei dea-şi îndeplini obligaţiile.

S-a susţinut că instanţa trebuia să aplice măsurile juridice corespunzătoare conform art. 861 alin. (1) şi (3) coroborat cu art. 90 prima teză din alin. (1) C. proc. civ. în vederea obţinerii întâmpinării şi comunicării acesteia. în acest sens a fost susţinută încălcarea dispoziţiilor art. 1311 alin. (6) C. proc. civ., 1551 alin. (1) şi 1321 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, s-a arătat că Tribunalul Hunedoara, Curtea de Apel Alba Iulia şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au acţionat cu rea credinţă faţă de dispoziţiile procedurale în raport de ceea ce s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

În fine, s-a arătat că soluţionarea contestaţiei în anulare s-a făcut „în baza lipsei procedurilor"; hotărârea atacată cu contestaţie în anulare a fost dată cu încălcarea cerinţelor art. 261 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ., iar diapozitivul conţine dispoziţii potrivnice şi contradictorii.

Revizusenta nu a indicat temeiul de drept al cererii.

Intimata B. nu a formulat întâmpinare.

Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat ia aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2410 din 29 octombrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie, și Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 2643 din data de 9 octombrie 2014 şi a încheierii din data de 3 aprilie 2014, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiem secţia I civilă, în Dosarul nr. x/1/2011/al. reinterându-se, în esenţă, că motivele invocate vizează aspecte de fond şi nu se pol încadra în cazurile de contestaţie în anulare reglementate de art. 317-318 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ. revizuirea are ca obiect hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.

Din textul citat rezultă că pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţe de recurs, legiuitorul a impus o condiţie specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect ai unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.

O instanţă de recurs evocă fondul cauzei atunci când, statuând în drept in mod diferit faţă de modalitatea în care au făcut-o instanţele anterioare, pronunţă o soluţie proprie şi diferită de cele anterior date în aceeaşi cauză.

Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că, în speţă, prin decizia ce se tinde a fi revizuită a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 2643 din data de 9 octombrie 2014 şi a încheierii din data de 3 aprilie 2014 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/1/2011/al.

În cauză, decizia a cărei revizuire se solicită, nu se circumscrie dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere soluţia pe care o conţine şi stadiul procesual în care a fost pronunţată.

Aşa fiind, se reţine că nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiţie impusă de dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., şi anume aceea ca hotărârea pronunţată să evoce fondul, situaţie în raport de care nu se mai impune analizarea celorlalte condiţii specifice ale acestei căi de atac de retractare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire formulată de revizuiema A., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibila, cererea de revizuire formulată de revizuienta A. împotriva Deciziei nr. 2410 din 29 octombrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2016.