Claimant’s rei vindicatio claim rejected for lack of continuous ownership; intervenors’ appeal quashed and remanded for unreasoned dismissal.

Decizia nr. 320/2016

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 50/A din data de 6 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti,A. secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de apelanta - reclamantă A. şi de apelanţii - intervenienţi B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 566 din 09 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii - pârâţi D., E., Municipiul Bucureşti prin primarul general, SC F. SA, Asociaţia Foişor Programul acţiunilor salariaţilor şi intimaţii - intervenienţi G., H. şi I.

Au fost obligaţi intimaţii-pârâţi şi intimaţii-intervenienţi la 1.100 lei cheltuieli de judecată către D.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. 566 din 9 martie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă;

A respins acţiunea precizată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti prin primar general, SC F. SA, Asociaţia Foişor Programul acţiunilor salariaţilor, D. şi E., ca neîntemeiată.

A respins cererea de intervenţie accesorie formulata de intervenientul G., ca neîntemeiată.

A constatat rămasă fără obiect cererea de intervenţie principală formulată de intervenienţii H. şi I.

A respins cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă D., ca neîntemeiată.

A respins cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul B., ca neîntemeiată.

A respins cererea de intervenţie principală formulată de intervenienţii B. şi C., ca neîntemeiată.

A obligat reclamanta la plata sumei de 3.450 lei cheltuieli de judecată către pârâta-reclamanta D.. A emis adresa la Administraţia Financiară sector 4 pentru a fi daţi în debit intervenienţii principali H. şi I. pentru suma de 1.000 lei reprezentând onorariu de expertiză neachitat.

Prin Decizia civilă nr. 43/A din 18 februarie 2013,Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelanta reclamantă-pârâtă A., precum şi de apelanţii-intervenienţi B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 566 din 09 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, dispunând obligarea apelanţilor la 2.345 lei cheltuieli de judecată către intimata D.

Prin Decizia civilă nr. 4630 din 21 octombrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a admis recursurile declarate de reclamanta A. şi de intervenientul B., a casat decizia de apel şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru a se soluţiona litigiul în temeiul şi în condiţiile dreptului comun, art. 480 C. civ.

Rejudecând cauza, instanţa de apel a reţinut că apelurile sunt nefondate, avându-se în vedere dispoziţiile obligatorii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care fac trimitere la soluţionarea cauzei numai sub aspectul soluţionării litigiului în temeiul şi în condiţiile dreptului comun şi anume cu referire la art. 480 C. civ.

Art. 480 C. civ. arată că „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege” (art. 475, 479, 481 şi urm C. civ., art. 585, 586, 620 şi urm. C. civ., art. 841 şi urm., art. 1001, art. 1002, art. 1306 şi art. 1310 C. civ.).

Prin sentinţa civilă nr. 4040 din 21 mai 2007, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a pronunţat o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare a cotei de 2/8 din imobil, în contradictoriu cu A., rămasă irevocabilă prin neapelare (filele 208-209).

Or, A. formulează cerere de revendicare în baza art. 480 C. civ. pentru întregul imobil deşi nu mai era proprietar neposesor, cu referire la cota sa de 2/8.

Cu aplicarea art. 274 C. proc. civ., au fost obligaţi intimaţii pârâţi la plata a 1.100 lei cheltuieli de judecată în apel către D.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta A. şi intervenienţii B. şi C.

1. Reclamanta A. a susţinut în recursul său următoarele:

1.a. În mod greşit instanţa de apel a dispus respingerea tuturor apelurilor motivat de faptul că recurenta-reclamantă nu mai era proprietara imobilului şi că nu mai putea formula cerere în revendicare.

Intervenienţii B. şi C. au formulat cerere de intervenţie în interes propriu, deoarece prin sentinţa civilă nr. 4040 din 21 mai 2007 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, definitivă şi irevocabilă la data de 21 august 2007 (prin neapelare), s-a constatat că între reclamanta recurentă şi aceştia a intervenit vânzarea-cumpărarea cotei de 2/8 din imobilul în litigiu.

La data introducerii acţiunii în revendicare, având în vedere că hotărârea prin care se recunoştea dreptul de proprietate intervenienţilor nu era definitivă, era încă proprietara imobilului în discuţie; abia la data de 21 august 2007, odată cu rămânerea definitivă a sentinţei Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, intervenienţii au devenit proprietarii.

Transmiterea dreptului de proprietate a intervenit în timpul judecării cauzei, iar instanţele trebuia să ia act de acest lucru şi să dispună introducerea lor în calitate de reclamanţi, ceea ce nu s-a întâmplat.

În susţinerea dreptului de proprietate s-a făcut un istoric al situaţiei juridice a imobilului.

1.b. Nu s-a motivat respingerea apelului declarat de către B. şi C., aceştia invocând un drept propriu.

1.c. Pe fondul cauzei s-au formulat critici privind valabilitatea cele două contracte de vânzare-cumpărare şi spaţiile deţinute cu contracte de închiriere, inclusiv în ceea ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare acţiuni.

Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Singurele critici ce se pot circumscrie prezentei faze procesuale faţă de soluţia instanţei de apel, cu aplicarea art. 299 alin. (1) coroborat cu art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., sunt cele care vizează calitatea de proprietar neposesor al imobilului, calitate necesară într-o acţiune în revendicare. Celelalte critici pe fondul cauzei nu pot constitui obiectul controlului judiciar, din perspectiva aceloraşi dispoziţii procedurale, în condiţiile în care instanţa de apel nu a făcut o cercetare a fondului cauzei, iar în ceea ce priveşte situaţia procesuală a intervenienţilor şi soluţionarea apelului declarat de aceştia, recurenta nu are interes în formularea motivului de recurs.

Reclamanta-recurentă nu contestă prin cererea de recurs considerentul reţinut de instanţa de apel în justificarea modului de soluţionare a apelului său, referitor la transmiterea proprietăţii asupra imobilului către intervenienţii-recurenţi, însă aceasta se prevalează de calitatea de proprietar la data formulării acţiunii, generată de caracterul nedefinitiv al hotărârii judecătoreşti care a confirmat înstrăinarea bunului.

Apărarea formulată nu poate fi primită, calitatea reclamantului în cadrul unei acţiuni în revendicare fiind necesar a fi menţinută pe tot parcursul derulării litigiului, concretizându-se şi în soluţionarea acţiunii, când acesta este beneficiarul măsurilor dispuse de către instanţă.

2. Recurenţii-intervenienţi B. şi C. au criticat decizia, indicând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se reclamă faptul că li s-a respins ca nefondat apelul, fără nicio motivare.

Înalta Curte constată că prin decizia de apel s-au respins şi apelurile declarate de intervenienţi împotriva sentinţei primei instanţe, însă în considerente se regăsesc argumentele avute în vedere în soluţionarea celuilalt apel, formulat de reclamanta A.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit permanent în jurisprudenţa sa că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1 din Convenţie, cuprinde, printre altele, dreptul părţilor unui proces de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Convenţia nevizând să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective (cu trimitere la cauza Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, § 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt într-adevăr "ascultate", adică analizate cum se cuvine de către instanţa sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică în special, în sarcina instanţei, obligaţia de a se dedica unei analize efective a temeiurilor, argumentelor şi propunerilor de probatoriu ale părţilor, fără a prestabili pertinenţa acestora (cu trimitere la cauzele Perez împotriva Franţei (M.C.), nr. 47287/99, § 80, Curtea Europeană a Dreptului Omului 2004-I, şi Van de Hurk împotriva Olandei, Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria A nr. 288, p. 19, § 59).

Aceste considerente fac să fie întemeiat motivul de recurs susţinut pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C.proc.civ (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină), nefiind astfel posibil controlul judiciar de instanţa de recurs, şi atrag incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C.proc.civ (decizia de apel necercetând practic apelul), impunând casarea în parte a deciziei şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului declarat de intervenienţi - cu menţinerea dispoziţiile deciziei referitoare la respingerea apelului declarat de reclamanta A.

În aceste condiţii este exclusă analiza motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ invocat în cadrul recursului, ţinând cont totodată şi de interesul şi limitele în care aceştia pot contesta decizia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 50/A din data de 6 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Admite recursul declarat de intervenienţii B. şi C. împotriva Deciziei nr. 50/A din data de 6 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează, în parte, decizia atacată şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului declarat de intervenienţii B. şi C. la aceeaşi instanţă.

Menţine dispoziţiile deciziei referitoare la respingerea apelului declarat de reclamanta A.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2016.