Revision for contradictory judgments denied due to lack of identity in object and cause between labor law reinstatement and administrative act validity rulings.

Decizia nr. 2768/2015

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, la data de 9 iulie 2015, primarul Municipiului Caracal şi Consiliul Local al Municipiului Caracal au solicitat revizuirea Deciziei nr. 373 din 9 iunie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, în raport de sentinţa civilă nr. 2984 din 3 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Olt, menţinută prin Decizia nr. 1482 din 5 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, întrucât dispozitivul deciziei ce se cere a fi revizuită conţine dispoziţii potrivnice, ce nu pot fi aduse la îndeplinire.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 1 şi 7 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 491 din 1 septembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând că decizia a cărei revizuire se solicită este pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 23 septembrie 2015, sub nr. x/54/2015.

În motivare, revizuienţii au arătat că prin decizia a cărei revizuire o solicită a fost admis recursul formulat de recurentul reclamant A. pentru membrul de sindicat B., a fost modificată sentinţa civilă nr. 159/2015 din 4 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Olt, în sensul că a fost admisă contestaţia, a fost anulată Dispoziţia nr. 402 din 19 septembrie 2012 emisă de primarul municipiului Caracal şi s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul reintegrării contestatorului pe postul deţinut anterior şi plata către contestator a despăgubirilor prevăzute de art. 80 C. muncii de la data concedierii până la data reintegrării efective.

S-a mai arătat că dispozitivul Deciziei civile nr. 373/2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în ceea ce priveşte repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior, conţine dispoziţii potrivnice ce nu pot fi duse la îndeplinire, având în vedere faptul că postul ce a fost deţinut de contestator, respectiv inspector de specialitate gr. II (S) din cadrul Biroului operare, introducere, validare şi prelucrare date a fost desfiinţat ca urmare a reorganizării instituţiei prin Hotărârea Consiliului local Caracal nr. 31 din 6 august 2012.

Asupra legalităţii şi temeiniciei Hotărârii Consiliului local Caracal nr. 31/2012 s-a pronunţat definitiv şi irevocabil Tribunalul Olt, prin sentinţa civilă nr. 2984 din 3 decembrie 2013, dată în Dosarul nr. x/104/2012*, menţinută prin Decizia nr. 1482 din 5 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În consecinţă, s-a susţinut că există două hotărâri definitive şi irevocabile potrivnice, şi anume Decizia civilă nr. 373 din 9 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/104/2013 - prin care se dispune reîncadrarea contestatorului B. pe postul deţinut anterior emiterii Dispoziţiei de concediere din 19 septembrie2012 şi sentinţa civilă nr. 2984 din 3 decembrie 2013 pronunţată în Dosarul nr. x/104/2012*, menţinută prin Decizia nr. 1482 din 5 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova - prin care a fost constatată legalitatea desfiinţării postului contractual de execuţie deţinut de reclamant, aşa cum a fost aprobat prin Hotărârea Consiliului local Caracal nr. 31/2012.

Analizând cererea de revizuire prin prisma criticilor formulate şi a temeiului de drept invocat, Înalta Curte o va respinge pentru următoarele considerente:

Prin acţiunea înregistrată la data de 17 octombrie 2012 la Tribunalul Olt, secţia I civilă, sub nr. x/104/2012, reclamantul A., în calitate de reprezentant legal al membrului de sindicat B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local al municipiului Caracal şi primarul municipiului Caracal, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Hotărârii Consiliului local al municipiului Caracal nr. 31 din 6 august 2012, prin care a fost aprobată organigrama şi statul de funcţii al aparatului de specialitate al primarului municipiului Caracal şi serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor al municipiului, anularea Dispoziţiei primarului municipiului Caracal nr. 402 din 19 septembrie 2012, prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului, repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei contestate, în sensul de a obliga pârâţii la reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior desfacerii contractului de muncă, obligarea primarului municipiului Caracal, în calitate de angajator, la plata către contestator a unei despăgubiri egală cu salariile indexate majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând de la data de 20 septembrie 2012 până la data reintegrării efective, actualizate cu inflaţia la data plăţii.

Prin încheierea din data de 19 februarie 2013, ţinându-se cont de faptul că ultimele capete de cerere vizează anularea dispoziţiei de desfacere a contractului individual de muncă emisă membrului de sindicat B., care are calitatea de personal contractual, s-a dispus disjungerea capetelor de cerere 2, 3 şi 4 (anularea Dispoziţiei nr. 402 din 19 septembrie 2012 privind încetarea contractului de muncă, repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea la plata de despăgubiri) şi înaintarea acestora către secţia I civilă, din cadrul Tribunalului Olt, în vederea repartizării către un complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă.

Cauza privind anularea Dispoziţiei nr. 402 din 19 septembrie 2012, referitoare la încetarea contractului de muncă, repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea la plata de despăgubiri, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia I civilă, sub nr. x/104/2013.

Prin sentinţa civilă nr. 159 din 4 martie 2015 (Dosar nr. x/104/2013), Tribunalul Olt, secţia I civilă, a respins acţiunea, constatând că măsura concedierii a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie şi, în consecinţă, nu se impune anularea Dispoziţiei nr. 402 din 19 septembrie 2012.

Prin Decizia nr. 373 din 9 iunie 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a admis recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei de mai sus. A modificat sentinţa, în sensul că a admis acţiunea, a anulat Dispoziţia nr. 402 din 19 septembrie 2012. A repus părţile în situaţia anterioară, în sensul că a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior şi plata către contestator a despăgubirilor prevăzute de art. 80 C. muncii de la data concedierii până la data reintegrării efective.

În considerentele hotărârii s-a reţinut că, prin Decizia nr. 402 din 19 septembrie 2012, instituţia intimata a dispus încetarea contractului individual de munca al salariatului B., începând cu data de 20 septembrie 2012.

La momentul concedierii, contestatorul deţinea postul de inspector de specialitate gr. II (S) în cadrul Biroului Operare, Introducere, Validare și Prelucrare Date.

Desfiinţarea locului de muncă s-a făcut ca urmare a aprobării organigramei şi statului de funcţii ale instituţiei prin Hotărârea Consiliului Local nr. 31/2012.

Prin dispoziţia de concediere, instituţia intimata a pus în aplicare Hotărârea Consiliului Local nr. 31/2012, prin care, ca urmare a aprobării organigramei şi statului de funcţii, anumite posturi nu au mai fost cuprinse în noua structură, ceea ce a condus la desfiinţarea acestora şi concedierea salariaţilor respectivi.

Concedierea a avut loc pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, reglementată de art. 65 C. muncii.

Ca urmare, angajatorul a notificat sindicatul, Inspectoratul Teritorial de Muncă şi Agenția Județeană a Oficiului Forțelor de Muncă Olt cu privire la intenţia de declanşare a concedierii colective, notificare înregistrată sub nr. 9642 din 10 august 2012.

Sindicatul Consilium, în numele mai multor reclamanţi, printre care şi contestatorul din prezenta cauză, a solicitat anularea Hotărârii nr. 31/2012, cererea fiind respinsă prin sentinţa civilă nr. 2984 din 3 decembrie 2013 a Tribunalului Olt, sentinţă rămasa irevocabilă prin respingerea recursului, constatându-se legalitatea hotărârii respective.

Recurentul, prin motivele de recurs, a invocat, pe de o parte, doua considerente care ţin de nulitatea deciziei de concediere şi, pe de alta parte, un considerent care ţine de temeinicia deciziei concedierii, aspecte ce se regăsesc în cauză.

Prin sentinţa nr. 1372 din 16 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/104/2012, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a primarului municipiului Caracal şi a fost respinsă acţiunea faţă de acesta. Totodată, a fost respinsă cererea de anulare a Hotărârea Consiliului Local nr. 31 din 6 august 2012 formulată de reclamantul A., în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat C., D., B., E. şi F., în contradictoriu cu Consiliul local Caracal şi Primarul municipiului Caracal.

Împotriva acestei sentinţe aceşti reclamanţi, prin reprezentant legal A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local Caracal şi primarul municipiului Caracal, au declarat recurs. Recursul a fost admis prin Decizia nr. 11089 din 10 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, hotărâre prin care a fost casată sentinţa nr. 1372 din 16 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/104/2012 şi a fost trimisă cauza, având ca obiect anulare act emis de autorităţile publice locale, spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În rejudecare, prin sentinţa nr. 2984 din 3 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/104/2012*, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a primarului municipiului Caracal şi a fost respinsă acţiunea faţă de acesta. De asemenea, a fost respinsă cererea de anulare a Hotărârea Consiliului Local nr. 31 din 6 august 2012 formulată de reclamantul A., în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat C., D., B. şi E. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local Caracal şi primarul municipiului Caracal, ca neîntemeiată.

În considerentele sentinţei civile nr. 2984 din 3 decembrie 2013 a Tribunalului Olt s-a reţinut că reclamanţii susţin că hotărârea Consiliului local Caracal nu a respectat obligaţiile transparenţei, de informare şi de supunere a dezbaterii publice a proiectului de act normativ, fiind invocată în acest sens dispoziţia art. 6 din Legea nr. 52/2003.

Legea nr. 554/2004 defineşte, în art. 2 lit. c), actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturile juridice. Prin urmare, în competenţa autorităţilor publice este atât emiterea de acte administrative cu caracter individual, cât şi de act administrativ cu caracter normativ.

Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 52/2003 se referă la procedurile de elaborare a proiectelor de acte normative de către autoritatea administraţiei publice, care are obligaţia să publice un anunţ referitor la această acţiune pe site-ul propriu, să-l afişeze la sediu, într-un spaţiu accesibil publicului şi să-l transmită către mass-media centrală sau locală, după caz.

Hotărârea Consiliului Local nr. 31 din 6august 2013, fiind un act administrativ prin care se stabileşte organigrama şi statul de funcţii, este evident un act administrativ cu caracter individual, întrucât produce efecte faţă de un grup de persoane determinat, respectiv personalul încadrat în cadrul acestora.

Actul administrativ normativ reprezintă acea categorie de acte juridice care conţin o regulă, adică un act cu aplicabilitate repetată asupra unor subiecţi de drept nedeterminaţi, în timp ce actele individuale sunt acele acte care urmăresc stabilirea unei situaţii juridice precise în raport cu numărul relativ restrâns şi determinat de subiecţi de drept.

Cele două categorii de acte administrative trebuie diferenţiate atât în funcţie de obiectul lor, cât şi în funcţie de criteriul determinabilităţii persoanelor cărora lui se aplică, criterii în raport de care tribunalul a constatat că Hotărârea Consiliului Local nr. 31 din 6 august 2013, prin care a fost aprobată organigrama şi statul de funcţii al aparatului de specialitate al primarului municipiului Caracal şi Serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor al municipiului Caracal, nu prevede reglementări de principiu, nu are o aplicabilitate generală, nu se adresează şi nu produce efecte erga omnes, ci are ca scop reducerea personalului angajat, şi implicit, crearea unei situaţii juridice defavorabile unui număr restrâns de subiecte de drept, respectiv funcţionari publici şi personal contractual din instituţiile menţionate.

Prin urmare, s-a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa în actul decizional, actul fiind emis cu respectarea dispoziţiilor legale. Necesitatea emiterii unei noi organigrame a avut ca principală cauză stabilirea unor măsuri financiare, respectiv reducerea cheltuielilor de salarizare a personalului, având în vedere că sumele cheltuite cu plata personalului reprezentau 60% din buget. Oportunitatea emiterii actului administrativ nu poate fi supusă controlului instanţei de judecată, aşa cum susţin reclamanţii, întrucât stabilirea organigramei este atribuitul fiecărei instituţii în parte în raport de dispoziţiile legale referitoare la numărul de posturi şi încadrarea în cheltuieli.

În ceea ce priveşte critica reclamanţilor, ce a vizat reducerea numărului de salariaţi la 136, sub minimul prevăzut de O.U.G. nr. 63/2010, ce prevede în tabelul 1.3 poziţia 2 din anexă, un număr minim de 171 de salariaţi raportat la populaţia municipiului Caracal, instanţa a constatat că aceasta este neîntemeiată.

O.U.G. nr. 63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale se referă la numărul de posturi şi nu la numărul de angajaţi, iar numărul de posturi ca urmare a reorganizării este de 192, din care 2 funcţii de demnitate publică. Acest fapt rezultă din cuprinsul anexei nr. 1, depusă la dosar atât în primul ciclu procesual, cât şi în rejudecare.

În acest sens s-a avut în vedere şi procesul verbal încheiat la data de 6 august 2012 la şedinţa extraordinară a Consiliului local Caracal, în care, la pct. 1, se menţionează că limita minimă a numărului de posturi conform actelor normative este de 171.

În consecinţă, în baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererea de anulare a Hotărârii Consiliului Local nr. 31 din 6 august 2012 a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia nr. 1482 din 5 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În considerente se arată că, prin dispoziţiile art. 3 alin. (1), O.U.G. nr. 63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiare, este reglementată obligaţia de încadrare în numărul maxim de posturi determinat, pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege, la stabilirea numărului de posturi din aparatul de specialitate al primarului, aparatul de specialitate al consiliului judeţean, precum şi din instituţiile publice locale înfiinţate prin hotărâri ale autorităţilor deliberative, autorităţile administraţiei publice locale; în cuprinsul tabelului 1.3 din anexa actului normativ sunt indicate numărul posturilor din municipii, în raport de grupele privind numărul de locuitori.

Dispoziţia normativă menţionată prezintă caracterul unei norme de restructurare.

În realizarea obligaţiei de încadrare în numărul de posturi, prin Hotărârea Consiliului local al municipiului Caracal, cu numărul 31/2012, a fost aprobată organigrama şi statul de funcţii al Serviciului Public Poliţia Comunitară Caracal; în vederea stabilirii numărului de posturi, a fost emis avizul din 2 august 2012 al G.

În condiţiile în care dispoziţiile O.U.G. nr. 63/2010 reglementează obligaţia de încadrare în numărul maxim de posturi, în temeiul Hotărârea Consiliului Local nr. 31/2012 operează o reorganizare a activităţii instituţiei publice, prin reducerea posturilor până la limita de 171,conform anexei la O.U.G. nr. 63/2010, tab. 1.3, poziţia 2, număr ce a fost stabilit prin adresa din 21 noiembrie 2011 a Instituţiei prefectului judeţului Olt în raport de numărul de locuitori la data de 1 ianuarie 2011, comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

În conformitate cu anexa la Hotărârea Consiliului Local nr. 31/2012, numărul de posturi ce au rezultat în urma reorganizării instituţiei a fost stabilit la 192, nefiind astfel coborât sub numărul impus de calculul rezultat şi comunicat de către Instituţia Prefectului, fiind astfel nefondată susţinerea în sensul că numărul de posturi rezultate în urma reorganizării este de 136, stabilit sub numărul maxim prevăzut de O.U.G. nr. 63/2010.

Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, numărul maxim de posturi prevăzut în organigramă diferă de numărul de posturi efectiv ocupate, nefiind incident motivul de nelegalitate invocat privind nerespectarea dispoziţiilor legale ce reglementează reorganizarea instituţiei, fiind corect incluse în organigramă atât posturile ocupate, cât şi cele vacante, desfiinţarea acestora din urmă intervenind ulterior, prin adoptarea O.U.G. nr. 77/2013, act normativ ce nu era incident la data stabilirii organigramei.

S-a reţinut, ca nefondată, şi critica privind neanalizarea de către instanţa de fond a incidenţei dispoziţiilor art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009, întrucât prin acest text de lege s-a reglementat suspendarea de drept a ocupării posturilor vacante, iar instanţa de fond a reţinut corect că posturile aflate în această situaţie, la data adoptării Hotărârea Consiliului Local nr. 31/2012, figurau ca şi posturi existente în organigramă, fiind suspendată doar ocuparea acestora. De altfel, verificarea legalităţii actului administrativ contestat se face prin prisma dispoziţiilor legale în vigoare la data adoptării sale.

În ceea ce priveşte critica referitoare la justificarea măsurii adoptate privind reducerea cheltuielilor cu plata personalului, s-a constatat că este nefondată, având în vedere că adoptarea O.U.G. nr. 63/2010 îşi găseşte raţiunea în necesitatea eficientizării activităţii instituţiilor publice locale şi a îmbunătăţirii actului managerial în condiţiile reducerii cheltuielilor bugetare locale, luând în considerare opiniile şi recomandările Fondului Monetar Internaţional, Comisiei Europene şi ale Băncii Mondiale, fiind necesară adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare şi de întărire a disciplinei financiare, astfel încât să se reducă deficitele dintre veniturile şi angajamentele legale de cheltuieli publice locale, aşa cum se reţine în preambulul acesteia. Or, restrângerea cheltuielilor cu salarizarea s-a făcut în limite legale.

S-a constatat că este nefondată şi critica referitoare la calificarea eronată a caracterului Hotărârii Consiliului Local de act administrativ cu caracter individual.

În acest sens, instanţa de recurs a apreciat că în mod corect instanţa de fond a reţinut caracterul de act administrativ cu caracter individual, în raport de dispoziţiile Legii contenciosului administrativ, având în vedere că în conţinutul hotărârii de consiliu criticate sunt cuprinse reglementări ce se adresează unui număr determinat de persoane, vizând o categorie distinctă de subiecţi cărora li se adresează, fiind determinat acest grup de persoane identificate în cuprinsul actului. Actul administrativ criticat în speţă nu cuprinde reglementări de principiu cu caracter general, care să producă efecte erga omnes, cuprinzând reglementări precise în favoarea unui număr restrâns şi bine definit de subiecte de drept.

Fiind reţinut ca fiind corect caracterul actului administrativ contestat, este fondată şi reţinerea instanţei de fond privind inaplicabilitatea dispoziţiilor din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa în actul decizional, aceste dispoziţii făcând trimitere la adoptarea de acte cu caracter normativ, în speţă, fiind adoptat un act administrativ cu caracter individual.

În ipoteza de revizuire invocată de revizuienti, potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (…) 7. dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate”.

Revizuirea, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive şi potrivnice, date în dosare deosebite în una şi aceeaşi pricină; existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia puterii lucrului judecat, sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi format obiect de dezbatere.

Prin urmare, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul logic în respectarea principiului puterii lucrului judecat şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.

Pe de altă parte, posibilitatea de a obţine revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de împrejurarea ca în cadrul celui de al doilea proces să nu se fi invocat excepţia puterii lucrului judecat sau, chiar dacă aceasta a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe.

Analizând cele două hotărâri pretins potrivnice indicate în cererea de revizuire de faţă, Înalta Curte reţine că nu există identitate de obiect şi cauză.

În cazul dedus prezentei judecăţi se constată, în primul rând, că obiectul juridic al cauzei subsecvente, reprezentat de o acţiune în anularea Dispoziţiei primarului municipiului Caracal nr. 402 din 19 septembrie 2012, prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului B., cu repunerea părţii în situaţia anterioară emiterii deciziei contestate, este diferit de cel al cauzelor anterioare - soluţionate în Dosarul nr. x/104/2012 şi Dosarul nr. x/104/2012*, având ca obiect anularea act administrativ - Hotărârea Consiliului Local nr. 31 din 06 august 2012. Prin urmare, niciuna dintre hotărârile menţionate nu poate constitui un argument în invocarea contrarietăţii, cerută de cazul de revizuire ce constituie obiect al cercetării în prezenta cauză, în condiţiile în care au fost pronunţate în dosare având ca obiect pricini diferite.

Înalta Curte constată că aceste hotărâri prin care s-au recunoscut anumite drepturi contestatorului B. în legătură cu dispoziţia de desfacere a contractului de muncă nu sunt contrare celor prin care s-a respins acţiunea anularea Hotărârea Consiliului Local nr. 31 din 06 august 2012.

Cât priveşte cauza celor două litigii, se observă că, în primul caz, temeiul acţiunii l-a constituit nulitatea Dispoziţiei nr. 402 din 19 septembrie 2012, în condiţiile în care aceasta a fost emisă de primarul municipiului Caracal cu neacordarea preavizului şi a fost nemotivată, iar, în cel de-al doilea caz, au fost invocate aspecte referitoare la nelegalitatea reorganizării aparatului de specialitate al Primarului, prin prisma încălcării dispoziţiilor O.U.G. nr. 63/2010. S-a arătat că Hotărârea Consiliului Local nr. 31 din 06 august 2012 nu are caracter de act administrativ normativ, ci acela de act administrativ individual şi, ca atare, nu sunt incidente prevederile Legii nr. 52/2003 referitoare la transparenţa emiterii unor astfel de acte.

Mai mult, în cauza pendinte, se constată că instanţa ce a pronunţat decizia ce se cere a fi revizuită nu a ignorat litigiile anterioare, dimpotrivă, a ţinut cont de constatările statuate prin sentinţa civilă nr. 2984 din 3 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/104/2012, privind legalitatea Hotărârea Consiliului Local nr. 31 din 06 august 2012.

Revizuienţii au susţinut că dispozitivul Deciziei civile nr. 373/2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în ceea ce priveşte repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior, conţine dispoziţii potrivnice ce nu pot fi duse la îndeplinire, având în vedere faptul că postul ce a fost deţinut de contestator, respectiv inspector de specialitate gr. II (S) din cadrul Biroului operare, introducere, validare şi prelucrare date a fost desfiinţat ca urmare a reorganizării instituţiei prin Hotărârea Consiliului local Caracal nr. 31 din 6 august 2012.

Înalta Curte apreciază însă că argumentele invocate în susţinerea cererii îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de netemeinicie, prin care se urmăreşte reformarea hotărârii judecătoreşti, revizuenţii exprimându-şi nemulţumirea faţă de soluţia conţinută de decizia irevocabilă atacată, iar un asemenea demers ar duce, contrar a ceea ce instituţia revizuirii presupune şi îngăduie, la o rejudecare a cauzei cât priveşte nulitatea deciziei de concediere, respectiv de temeinicia acestei decizii.

Pentru considerentele ce preced, se constată că nu sunt îndeplinite cerinţele dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., iar cererea de revizuire va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienţii primarul Municipiului Caracal şi Consiliul Local al Municipiului Caracal împotriva Deciziei nr. 373 din 9 iunie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2015.