Revision request rejected: no res judicata identity despite opposing outcomes on property title inclusion.

Decizia nr. 2741/2015

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 3 decembrie 2014 pe rolul Tribunalului Argeş, revizuientele A. şi B. au solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea Deciziei civile nr. 2473/2014 pronunţată de Tribunalul Argeş.

În motivarea cererii, revizuentele au susţinut următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 2473/2014 pronunţată de Tribunalul Argeş a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamantul C. şi a fost dispusă completarea titlului de proprietate din 20 ianuarie 2005, în sensul de a fi menţionat în cuprinsul acestuia reclamantul C., alături de pârâtele B. şi A. pentru suprafaţa de 9 ha de teren.

Iniţial, prin Decizia civilă nr. 479 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Argeş, a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamantul C. şi a fost dispusă reconstituirea în natură dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 23 ha teren cu vegetaţie forestieră, iar pentru suprafaţa de 25 ha teren arabil, cererea sa a fost respinsă.

Prin urmare, hotărârile judecătoreşti amintite simt contradictorii în înţelesul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece, pe de o parte, a fost respinsa, irevocabil, cererea reclamantului C. privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 25 ha teren arabil, iar pe de altă parte, prin Decizia civilă nr. 2473 din 03 noiembrie 2014, a fost admisă cererea aceluiaşi reclamant privind înscrierea sa în titlul de proprietate pentru suprafaţa de 9 ha de teren, parte integrantă a celor 25 ha cu privire la care s -a statuat irevocabil că nu este îndreptăţit la restituire.

Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 120 din 12 februarie 2015, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuiente In favoarea Curţii de Apel Piteşti, reţinând că acestea invocă contradictorialitatea dintre două decizii pronunţate de către Tribunalul Argeş, iar instanţa mai mare în grad este Curtea de Apel Piteşti.

Învestită prin declinare, la termenul din 02 aprilie 2015, Curtea de Apel Piteşti a luat act de renunţarea revizuentelor la judecata cererii de suspendare a executării Deciziei civile nr. 2473 din 3 noiembrie 2014 a Tribunalului Argeş, precum şi la renunţarea intimatelor la cererea privind suspendarea judecăţii cauzei, până la soluţionarea contestaţiei în anulare, reţinându-se că aceasta s-a şî judecat între timp şi prin urmare, nu mai există interes pentru formularea acesteia.

Prin Decizia civilă nr. 53 din 07 mai 2015, Curtea de Apei Piteşti, secţia l civilă, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentele A. şi B., împotriva Deciziei civile nr. 2473 din 3 noiembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Argeş, în Dosarul nr. x/280/2009, pretins a fi contradictorie cu Decizia civilă nr. 4797 din 16 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Argeş, în Dosarul nr. x/109/2011.

Curtea de apel a reţinut următoarele:

Pentru a fi incidente dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, în sensul de a exista identitate de părţi, obiect şi cauză.

Cele două hotărâri nu sunt identice sub aspectul acestei autorităţi de lucru judecat, deoarece prin Decizia civilă nr. 479 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Argeş a fost admisă acţiunea formulată de autorul C. şi s-a anulat, în parte, Hotărârea nr. 102/2006 a Comisiei Judeţene de Fond Funciar Argeş şi a fost obligată aceeaşi comisiei să-i reconstituie, în natură, petentului dreptul de proprietate cu privire la terenul de 23 ha vegetaţie forestieră,alături de celelalte două moştenitoare, respectiv revizuiente ie din cauza de faţă, A. şi B.

Ulterior, prin Decizia civilă nr. 2473 din 3 noiembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, s-a admis în parte cererea formulată de către C., respectiv autorul intimatelor, şi s-a dispus completarea titlului de proprietate din 20 ianuarie 2005, în sensul de a se trece şi reclamantul C. alături, de revizuientele A. şi B., în calitate de moştenitori ai defunctului F.

Prin urmare, nu există identitate de părţi, obiect şi cauză între cele două hotărâri.

Astfel, prin Decizia civilă nr. 479 din 16 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Argeş, după ce a fost anulată în parte Hotărârea nr. 102/2006 a Comisiei Judeţene de Fond Funciar Argeş, instanţa a stabilit că autorul intimatelor a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 247/2005, care viza suprafaţa de 23 ha teren cu vegetaţie forestieră.

Pentru diferenţa reconstituită iniţial în baza Legii nr. 18/1991, instanţa nu s~a pronunţat, întrucât nu a fost sesizată în baza. principiului disponibilităţii părţilor, cu anularea hotărârii de validare din 1991, care de altfel a făcut obiectul unei judecăţi ulterioare, însă a reţinut fără putinţă de tăgadă calitatea de persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate a autorului intimatelor,

Ulterior, prin Decizia civilă nr. 2473 din 3 noiembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, instanţa a avut în vedere hotărârea de validare din 1991 a Comisiei Judeţene de Fond Funciar Argeş şi a statuat. că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991, a formulat numai autoarea D., care anterior decesului său, respectiv în anul 1991, prin testamentul autentificat din 1991, a instituit ca legatar universal pe autorul intimatelor, alături de revîzuiente, situaţie faţă de care este evident că autorul C. era îndreptăţit să fie trecut în titlul de proprietate alături de cele două revizuiente.

Pe de altă parte, hotărârile nu sunt nici contradictorii. în cea de-a doua hotărâre, instanţele judecătoreşti fac trimitere Ia Decizia civilă nr. 479/2011 a Tribunalului Argeş, reţinând-o ca autoritate de lucru judecat sub aspectul că autorul intimatelor este moştenitor testamentar, culegând prin retransmitere cota testatorului după autorul său.

Împotriva acestei decizii au formulat prezentul recurs revizuentele A. şi B., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea căii de atac, recurentele au arătat următoarele:

În mod nelegal a fost reţinut că hotărârea judecătorească nr. x/2014 pronunţată de Tribunalul Argeş nu este contradictorie cu Decizia civilă nr. 479 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Argeş.

Astfel, prin această din urmă decizie, a fost respinsă, irevocabil, acţiunea reclamantului C. privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 25 ha teren arabil şi 9 ha teren forestier din cei 25 ha înscrise în titlul de proprietate din 20 ianuarie 2005.

Prin Decizia civilă nr. 2473/2014, Tribunalul Argeş a admis, în parte, acţiunea şi a dispus completarea Titlului de proprietate din 20 ianuarie 2005 în sensul în care a fost menţionat şi reclamantul C. alături de pârâtele A. şi B. titulari ai dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 9 ha de teren arabil.

Prin urmare, pe de o parte, prin Decizia civilă nr. 479 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Argeş, a fost respinsă, în rnod irevocabil acţiunea reclamantului C. privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 25 ha teren arabil şi 9 ha teren forestier din cele 25 ha înscrise în titlul de proprietate din 20 ianuarie 2005, iar pe de altă parte, prin Decizia civilă nr. 2473/2014, Tribunalul Argeş a admis, în parte, acţiunea şi a dispus completarea Titlului de proprietate din 20 ianuarie 2005 în sensul în care a fost menţionat şi reclamantul C. alături de pârâtele A. şi B. în calitate de titulari ai dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 9 ha de teren din cei 25 ha teren arabil.

Prioritar, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs, revizuientele nu au indicat niciunui din motivele de nelegalitate expres şi limitative prevăzute de dispoziţiile art. 304 din C. proc. civ. Din conţinutul criticilor formulate însă se constată că recurentele critică decizia curţii de apel din perspectiva aplicării şi interpretării greşite a dispoziţiilor art. 322 pct 7 C. proc. civ.

Prin urmare, văzând dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va analiza criticile de nelegalitate, din perspectiva motivului de nelegalitate reglementat de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând recursul în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele care succed:

Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., permite anularea celei de-a doua hotărâri în cazul în care se ajunge în situaţia ca acelaşi proces să fie soluţionat de două ori, prin pronunţarea unor hotărâri contradictorii, pentru a se da eficienţă principiului puterii lucrului judecat.

De aceea pentru a fi admisibil acest motiv de revizuire este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarele condiţii: hotărârile să fie definitive, chiar dacă prin ele nu a fost soluţionat fondul cauzei şi contradictorii, să fie pronunţate în dosare diferite, dar să privească aceiaşi litigiu, adică să existe identitate de părţi, obiect şi cauză între hotărâri; în cel de-al doilea dosar să nu se fi invocat excepţia puterii lucrului judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.

Revizuientele invocă existenţa contrarietăţii între hotărârea judecătorească nr. x/2014 pronunţată de Tribunalul Argeş şi Decizia civilă nr. 479 din 16 februarie 2011 aTribunalulut Argeş.

Prin sentinţa civilă nr. 7795 din 18,11.2009 pronunţată de Judecătoria Piteşti, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 479 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Argeş, a fost admisă, în parte, plângerea reclamantului şi a fost anulată, în parte, hotărârea din 24 august 2006 emisă de Comisia Judeţeană de aplicare a Legii fonduiui funciar Argeş numai în ceea ce îl priveşte pe autorul C. şi a fost obligată pârâta să îi reconstituie reclamantului C. dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 23 ha teren cu vegetaţie forestieră, alături de celelalte două moştenitoare B. şi E. A fost respinsă plângerea formulată de pârâta Comisia Locală de fond funciar Bascov.

Reiese că obiectul principal al cererii de chemare în judecată, finalizată prin Decizia civilă nr. 479 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Argeş, La reprezentat anularea hotărârii din 24 august 2006 emisă de Comisia judeţeană de aplicare a Legii fonduiui funciar Argeş.

Pe de altă parte, prin sentinţa civilă nr. 4327 din 06 mai 0214 pronunţată de Judecătoria Piteşti, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2473/2014 a Tribunalului Argeş, a fost admisă, în parte, acţiunea aceluiaşi reclamant, C. şi a fost dispusă completarea Titlului de proprietate din 20 ianuarie 2005, în sensul în care acesta a fost menţionat alături de pârâtele A. şi B. A fost respins capătul de cerere privind înscrierea defunctei D. ca persoană îndreptăţită, în locul defunctului F.

Reiese că obiectul cererii de chemare în judecată finalizat prin Decizia civilă nr. 2473/2014 a Tribunalului Argeş, a fost reprezentat de modificarea titlului de proprietate din 20 ianuarie 2005, în sensul menţionării reclamantului C. în calitate de moştenitor al numitului F., alături de pârâtele B. şi E.

Privite comparativ, eeie două litigii finalizate cu pronunţarea celor două decizii pretins a fi contradictorii, nu au acelaşi obiect juridic, aceleaşi părţi şi nici aceeaşi cauză, condiţie esenţială pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, în litigiu finalizat cu pronunţarea deciziei civile nr. 479 din 16 februarie 2011 de Tribunalul Argeş, părţi au fost reclamantul C. şi intimaţii Comisia Locală de Aplicare a Legii Fonduiui Funciar Bascov şi Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de proprietate asupra terenurilor Argeş, pe când în litigiul finalizat cu pronunţarea Deciziei civile nr. 2473 din 03 noiembrie 2014 a Tribunalului Argeş, părţi au fost reclamantul C. şi pârâţii A., B., Comisia Locală de Fond Funciar Bascov, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş. Lipsa identităţii de părţi între cele două hotărâri judecătoreşti, a fost susţinuta chiar de revizuiente care au invocat că nu au figurat ca părţi în dosarul finalizat cu pronunţarea deciziei civile nr. 479 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Argeş.

Deşi privite în ansamblu, cele două litigii s-au purtat cu privire la acelaşi patrimoniu al defuncţilor F. şi D., acestea nu au acelaşi obiect juridic, prin obiect juridic înţelegând pretenţia concretă a reclamantului dedusă judecăţii.

Nici criteriul identităţii de cauză nu este îndeplinit, prin cauza juridică a unei acţiuni civile înţelegând scopul urmărit de parte la momentul introducerii cererii de chemare în judecata.

În primul Dosar, înregistrat sub nr. x/280/2006 pe rolul Judecătoriei Piteşti, reclamantul C. a solicitat, în calitate de fiu al numiţilor F. şi D. , reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 25 ha teren arabil şi 20,41 ha, respectiv 1,87 ha teren cu vegetaţie forestieră, şi punerea sa în posesie cu privire la aceste suprafeţe, ca urmare a respingerii prin hotărârea din 24 august 2006, a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate al autorilor acestuia. Pe de altă parte, cauza juridică a dosarului în care a fost pronunţată decizia a cărei revizuire se solicită, este reprezentată de menţionarea reclamantului C. în cuprinsul titlului de proprietate emis ia 20 ianuarie 2005, alături de celelalte două moştenitoare, A. şi B.

Împrejurarea că prin cele două hotărâri judecătoreşti se tranşează chestiuni în legătură cu patrimoniul autorilor reclamantului C., nu este suficient pentru a statua asupra faptului că ne aflăm în prezenţa a două hotărâri contradictorii.

Pe de altă parîe, raţiunea instituirii acestei căi extraordinare de atac este aceea de a nu încălca puterea de lucru judecat stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă şi de rezolvare a situaţiilor în care, judecând~se separate două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia. Drept urmare, revizuirea întemeiata pe dispoziţiile ari. 322 pct 7 C. proc. civ. poate fi cerută dacă există hotărâri ale căror dispozitive conţin prevederi de neconciliat, care nu se pot executa simultan.

Or, din conţinutul dispozitivelor celor doua hotărâri nu reiese imposibilitatea de executare concomitentă a acestora, Decizia civilă nr. 479 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Argeş a constatat că reclamantul este îndreptăţit, de pe urma părinţilor acestuia F. şi D., de a beneficia de reconstituirea suprafeţei de 23 ha teren forestier, în timp ce prin decizia a cărei revizuiri se solicită, s-a statuat că reclamantul în calitate de moştenitor, prin retransmitere, al luiF., este îndreptăţit la înscrierea sa în cuprinsul Titlului de proprietate din 20 ianuarie 2005, alături de celelalte două moştenitoare, A. şi B.

Faţă de cele anterior arătate, Înalta Curte constata că în mod fondat, Curtea de Apel Piteşti a respins cererea de revizuire, analizând în mod corect incidenţa dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în consecinţă, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenteie A. şi B. împotriva Deciziei nr. 53 din 07 mai 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondaî, recursul declarat de revizuenteie A. şi B. împotriva Deciziei nr. 53 din 07 mai 2015 a Curţii de Apei Piteşti, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 decembrie 2015.