Jurisdictional conflict over litigation by judicial auxiliary staff: application of Article 127 CPC to prevent bias in employer courts

Decizia nr. 2573/2015

Asupra conflictului negativ de competenţa de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, sub nr. x/3/2014, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B., C.C., D.D., E.E., F.F., G.G., H.H., I.I., J.J., K.K., L.L., M.M., N.N., O.O., P.P., R.R., S.S., T.T., U.U., V.V., X.X., Z.Z., Y.Y., A.A.A., B.B.B., C.C.C., D.D.D., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin E.E.E., F.F.F., Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Bucureşti şi G.G.G. au solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor la plata către reclamanţi a dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de drepturi salariale restante prin Decizia civilă nr, 331/R din 11 februarie 2007, pronunţată de Curtea de apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin sentinţa civilă nr. 6453 din 17 iunie 201, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necornpetenţei teritoriale şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., art. 269 C. muncii şi art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Instanţa a avut în vedere funcţiile pe care le ocupă reclamanţii şi instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, precum şi manifestarea de voinţă a acestora.

Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, astfel învestit, prin încheierea din 8 octombrie 2015, a declinat la rândul său, competenţa de soluţionare a camei în favoarea Tribunalului Bucureşti si, constatând ivit conflictul negativ de competenţă l-a înaintat, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Dâmboviţa a reţinut că reclamanţii au calitatea de personal auxiliar şi conex în cadrul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, iar în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 269 C. muncii potrivit cărora cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Tribunalul Dâmboviţa a considerat că în cauză nu se poate face aplicarea prevederilor art. 127 C. proc. civ., întrucât reclamanţii nu îşi desfăşoară activitatea la Tribunalul Bucureşti, ci la Judecătoria sectorului 6 Bucureşti.

Înalta Curte, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a acţiunii reclamanţilor ce face obiectul Dosarului nr. x/3/2014 în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., „Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de aceiaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Alin. (2) al art. 127 C. proc. civ. prevede că „în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fî fost competentă, potrivit legii" iar alin. (3) că „Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

În ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar, grefierul are calitatea de reclamant, norma interzice sesizarea instanţei competente, dacă este aceea la care judecătorul îşi desfăşoară activitatea, reclamantului revenindu-i însă alegerea între mai multe alte instanţe dintre cele indicate de legiuitor.

În ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar, grefierul are calitatea de pârât, reclamantul poate alege să sesizeze fie instanţa competentă - chiar dacă este cea la care pârâtul respectiv îşi desfăşoară activitatea - fie vreuna din instanţele arătate de legiuitor.

Atât în prima ipoteză, cât şi în cea de-a doua, atunci când reclamantul nu se adresează instanţei competente, intervine o prorogare legală a competenţei teritoriale, deoarece instanţa sesizată nu soluţionează, în mod obişnuit, cererea cu care este învestită.

Referitor la norma de competenţă statuată de art. 127 C. proc. civ. în aplicarea căreia s-a ivit conflictul negativ de competenţă în cauză se reţin următoarele:

Noţiunea de "instanţa Ia care îşi desfăşoară activitatea" prevăzută de textul legal enunţat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate instanţele din raza unei curţi de apel şi ciclurile procesuale ale judecăţii, întrucât finalitatea acestei dispoziţii este aceea de a evita suspiciunile de lipsă de imparţialitate ale judecătorilor, procurorilor, asistenţilor judiciari sau grefierilor, care duceau la formularea de cereri de strămutare sub vechea reglementare (şi la care fac referire şi dispoziţiile art. 140 din N.C.P.C.), concluzie care rezidă din interpretarea teleologică a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Pentru a putea invoca aceste dispoziţii legale şi pentru a sesiza o altă instanţă este suficient ca, la data promovării cererii, reclamanţii să fie judecători, procurori, asistenţi judiciari sau grefieri care îşi desfăşoară activitatea în raza teritorială a instanţei competente să soluţioneze cauza.

În speţă, din adresa emisă la 03 martie 2015 de Tribunalul Bucureşti (filele 253-259 din Dosarul nr. x/3/2014 al Tribunalului Bucureşti) rezultă că reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., X., Y., A.A., B.B., C.C., D.D., E.E., F.F., G.G., H.H.,, J.J., K.K., L.L.L., M.M., N.N., O.O., P.P., R.R., S.S., T.T., U.U., V.V., X.X., Y.Y., A.A.A., B.B.B., C.C.C., şi D.D.D., fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, în sensul an.3, alin. (2) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea.

Din adresă rezultă şi faptul că reclamanţii Z., U., V. Z.Z., I.I., fac parte din categoria personalului conex din cadrul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, în sensul art. 3 alin. (4) din Legea nr. nr. 567/2004.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea esie format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori şi specialişti IT, alin. (2) dispunând în sensul ca corpul grefierilor este alcătuit din grefieri cu studii superioare şi grefieri cu studii medii.

Art. 3 alin. (3) din Legea nr. 567/2004 prevede că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea funcţiile de agent procedural, aprod şi şofer.

Conflictul negativ de competenţă nu a fost generat de situaţia particulară a reclamanţilor care fac parte din categoria personalului conex din cadrul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, chestiune care nu poate face obiectul prezentei dezlegări.

Faţă de această împrejurare, stabilirea instanţei competente în raport de funcţiile pe care le ocupă reclamanţii Z., U., V., Z.Z., I.I., urmează a se face de către instanţa care va soluţiona cauza.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speţă, operează prorogarea legală a competenţei teritoriale statuată prin art 127 C. proc. civ., astfel că instanţa abilitată să soluţioneze raportul juridic dedus judecăţii de către reclamanţii care fac parte dîn personalul auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti este Tribunalul Dâraboviţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În majoritate:

Stabileşte competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovîia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2015.