Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1659/2004 AI generated

Military service eligibility for pension rights: requirement of service in labor directorate detachments versus military units

Case Number Decizia nr. 1659/2004
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby affirming the appellate court's decision that upheld the pension authority's rejection of the claimant's application. The dispute concerned the annulment of an administrative decision refusing to recognize the claimant's military service period for pension rights, with the claimant arguing that his service in a construction-specialized military unit involved physical labor equivalent to work labor. The court held that under Article 1 of Law No. 309/2002, eligibility for these specific pension benefits is strictly limited to Romanian citizens who performed military service in work detachments under the General Directorate of Labor between 1950 and 1961. Since the claimant served within a military unit under the Ministry of National Defense rather than the specified civilian labor authority, the statutory requirements were not met, and the lower court's dismissal of the action was confirmed.

Legislator headnote

AI generated

art. 1 din Legea nr. 309/2002; Military service eligibility for pension rights: requirement of service in labor directorate detachments versus military units: Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961.

Keywords

AI generated
military service pension rights right to work statutory benefit military disciplinary law retirement conditions

Cited Legislation

AI generated
art. 1 din Legea nr. 309/2002
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința recurată, sentința civilă nr. 217, pronunțată la data de 1 iulie 2003 în dosarul nr. 758/2003/CA, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul D.Z., pentru anularea hotărârii nr. 1969 din 12 mai 2003, emisă de Comisia de specialitate din cadrul Casei Județene de Pensii Mureș.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că reclamantul a efectuat stagiul militar într-o unitate militară, iar nu în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, astfel că nu îndeplinește condițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002 și nu poate beneficia de drepturile acordate prin această lege.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs, reclamantul, susținând, în esență, că instanța a pronunțat o hotărâre greșită, deoarece nu a ținut seama că unitatea militară în care și-a satisfăcut stagiul militar, era specializată în construcții de căi ferate, în care el a efectuat muncă fizică.

Recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961.

Or, în cauză, este necontestat că recurentul-reclamant a satisfăcut stagiul militar în cadrul U.M. 01615 Brașov, aflată în structura Ministerului Forțelor Armate, iar nu în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, cum cer în mod expres prevederile legale citate mai sus.

Astfel fiind, rezultă că instanța de fond a reținut în mod judicios că cererea reclamantului este nefondată, nefiind îndeplinite cerințele art. 1 din Legea nr. 309/2002.

În concluzie, motivele de recurs invocate nu sunt în măsură să ducă la o altă soluție, sentința atacată fiind legală și temeinică, astfel că recursul va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.Z. împotriva sentinței civile nr. 217 din 1 iulie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2004.