Untimeliness of Extraordinary Appeal Against Non-Executable Final Judgment: 15-Day Subjective Deadline Triggered by Awareness
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed as untimely the extraordinary contest (contestație în anulare) filed by a defendant against its prior decision of 15 April 2013, thereby leaving the 23 June 2011 appellate decision final and irrevocable; that prior appellate ruling had granted the claims of the heirs of nationalized property owners, declaring the absolute nullity of various property transfer contracts and state acts, ordering the in-kind restitution of thirty-four apartments, and mandating compensation for non-restitutable assets. The dispute concerned the validity of state expropriation under Decree No. 92/1950 and subsequent sales of real estate in Sibiu, challenging the nullity of title and subsequent alienations by the state and private parties. The decisive legal basis was Article 319(2) of the Code of Civil Procedure, which sets a 15-day subjective deadline for contesting irrevocable judgments that are not subject to forced execution; the court determined the plaintiff had knowledge of the decision by May 2014, rendering the August 2015 filing outside the statutory limit, with sanctions applied under Article 103(1).
Legislator headnote
AI generatedart. 17 C. proc. civ, art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 137 C. proc. civ, art. 319 alin. (2) C. proc. civ, art. 101 alin. (1) C. proc. civ; Untimeliness of Extraordinary Appeal Against Non-Executable Final Judgment: 15-Day Subjective Deadline Triggered by Awareness: The dispute concerned the validity of state expropriation under Decree No. 92/1950 and subsequent sales of real estate in Sibiu, challenging the nullity of title and subsequent alienations by the state and private parties. The decisive legal basis was Article 319(2) of the Code of Civil Procedure, which sets a 15-day subjective deadline for contesting irrevocable judgments that are not subject to forced execution; the court determined the plaintiff had knowledge of the decision by May 2014, rendering the August 2015 filing outside the statutory limit, with sanctions applied under Article 103(1).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedJustifies the dismissal of the extraordinary appeal as untimely due to the expiration of the statutory deadline.
Basis for the order imposing the payment of judicial costs on the contestator.
Full text
Decizia nr. 2549/2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 17 aprilie 2001, pe rolul Tribunalului Sibiu, sub nr. x/2001, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N. au chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Sibiu, prin primar, şi Consiliul local al Municipiului Sibiu, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a preluării fără titlu de către Statul Român a unui număr de treizeci de apartamente, teren şi grădini (optsprezece apartamente cu destinaţia de locuinţă şi dependinţe, nouă spaţii comerciale situate la parterul imobilelor, trei ateliere şi construcţii anexe), situate în Sibiu, proprietatea SC O. SRL, să se constate nulitatea absolută a înscrierii titlului statului în aceste cărţi funciare, să se constate nulitatea absolută a actelor juridice care au stat la baza preluării abuzive şi ilegale a proprietăţilor.
Prin sentinţa civilă nr. 2 din 10 ianuarie 2002, Tribunalul Sibiu a declinat, în favoarea Judecătoriei Sibiu, competenţa de soluţionare a acţiunii, constatând că aceasta nu este evaluabilă în bani.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, sub Dosar nr. x/2002, fiind precizată la 17 aprilie 2002, în sensul că temeiul juridic al acţiunii îl reprezintă Legea nr. 10/2001; totodată, acţiunea a fost completată în sensul că reclamanţii şi P. au solicitat constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea Legii nr. 112/1995 privind apartamentele din cele două imobile, şi introducerea în cauză, ca pârâţi, a foştilor chiriaşi, care au cumpărat apartamentele prin contractele atacate (filele 90-91, vol. I).
Pe parcursul procesului, a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Statul Român, SC R. SA, solicitând respingerea acţiunii principale pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor, şi, în subsidiar, respingerea pe fond (fila 172, vol. I).
Au formulat cerere de intervenţie în interes propriu S. şi T., U. şi V., X., Z., Y. şi A.A., SC B.B. SRL Sibiu, solicitând să se constate că aceştia au calitatea de proprietari tabulari asupra apartamentelor dezmembrate din imobilele identificate în C.F. colectiv Sibiu, construcţii situate în Sibiu, şi că au dobândit cu bună-credinţă aceste imobile şi cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării (filele 173-180, vol. I).
Ulterior, reclamanţii şi P. şi-au precizat acţiunea, în sensul că înţeleg să cheme în judecată şi pe pârâţii SC R. SA, C.C., D.D., E.E., F.F., G.G., H.H., SC I.I. SRL, J.J., K.K., L.L., M.M., N.N., O.O., P.P., R.R., S.S., T.T., U.U., V.V., X.X., S. şi T., Z., U. şi V., X., SC Z.Z. SRL, SC B.B. SRL, Y. şi A.A., solicitând să se constate că imobilele înscrise în C.F. Sibiu, situat în Sibiu, au fost preluate fără titlu valabil, în temeiul Decretului nr. 92/1950, de la SC O. SA; să se constate că reclamanţii sunt moştenitorii legali ai acţionarilor acestei societăţi, respectiv Y.Y., A.A.A., B.B.B., K., exceptate de la naţionalizare; să se constate nulitatea absolută a tuturor actelor de înstrăinare făcute de Statul Român în favoarea pârâţilor, cu privire la imobilele înscrise în C.F. menţionate şi să se dispună restituirea imobilelor respective, atât cele vândute, cât şi cele nevândute, în deplină proprietate şi posesie, reclamanţilor. În subsidiar, în cazul imposibilităţii restituirii în natură a unora dintre imobile, să fie obligat Statul Român la plata despăgubirilor corespunzătoare (filele 240-245, vol. I).
Faţă de întâmpinarea depusă la dosar de pârâţi, privind decesul unora dintre părţile chemate în judecată şi necitarea, în proces, a altora (filele 320-324, vol. II), reclamanţii au depus o nouă precizare, prin care au menţionat ca pârâţi, alături de pârâţii iniţiali în viaţă, pe C.C.C. şi C.C., moştenitorii lui C.C., decedată, D.D.D., moştenitoare a lui E.E.E., şi E.E., în nume propriu şi ca moştenitoare a aceluiaşi defunct, F.F.F., G.G.G., H.H.H. şi I.I.I., J.J.J., K.K.K., în nume propriu şi ca moştenitoare a lui R.R., L.L.L., M.M.M. (filele 382-384, vol. II).
Prin sentinţa civilă nr. 2727 din 8 mai 2003, Judecătoria Sibiu a declinat, în favoarea Tribunalului Sibiu, competenţa de soluţionare a acţiunii, astfel cum a fost precizată, şi a constatat conflict de competenţă, dispunând înaintarea dosarului la Curtea de Apel Alba-Iulia, în vederea soluţionării. Instanţa a constatat că cererea principală vizează valabilitatea titlului statului, astfel încât cauza trebuie soluţionată în raport de valoarea imobilului, cererea de constatare a nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâţi fiind accesorie şi urmând regulile dispoziţiilor art. 17 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 63 din 30 iulie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, constatând că acţiunea reclamanţilor este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi că nesoluţionarea notificărilor până la această dată echivalează cu o respingere a pretenţiilor acestora, de restituire a imobilelor. Cererile accesorii trebuie soluţionate de aceeaşi instanţă, în raport de capătul principal al acţiunii, privind restituirea imobilelor preluate abuziv de Statul Român.
Această soluţie a fost menţinută prin Decizia nr. 565 din 27 ianuarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, conform căreia s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de S., T., Z., V., X., Y., A.A. şi SC B.B. SRL împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel, în regulator de competenţă. Instanţa de recurs a constatat că temeiul acţiunii îl constituie dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi, conform art. 24 din acest act normativ, contestaţiile sau cererile contra Deciziei, ofertei sau altor acte de procedură prealabilă sunt în competenţa tribunalului, în primă instanţă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, sub Dosar nr. x/2004.
Pe parcursul procesului au fost introduşi în cauză Statul Român, prin N.N.N., pentru soluţionarea cererii în despăgubiri (cererea completatoare depusă la fila 230, vol. I), şi pârâţii O.O.O. (moştenitoare de pe urma lui X.X.), P.P.P., R.R.R., dobânditori succesivi ai apartamentului deţinut de X.X., SC S.S.S. SRL şi T.T.T. (cererea completatoare depusă la fila 232, vol. I,), SC U.U.U. SRL. (cererea de la fila 282, vol. I), CN V.V.V. SA pentru soluţionarea cererii de anulare a actului prin care aceasta a dobândit spaţiul comercial înscris în C.F. Sibiu, transcris în C.F. Sibiu, situat în Sibiu, şi a încheierii de intabulare a acestui imobil pe numele pârâtei (fila 334, vol. II).
P. şi X.X.X. au formulat cerere de intervenţie în interes propriu şi în interesul reclamanţilor, solicitând să se constate că prima are calitatea de moştenitoare de pe urma lui B.B.B. şi de pe urma lui Z.Z.Z., acţionare la SC O. SA, iar cea de-a doua are calitatea de moştenitoare de pe urma defunctei A.A.A., de asemenea, acţionară la aceeaşi societate; să se constate că imobilele în litigiu au fost preluate fără titlu valabil de la societatea menţionată; să se constate nulitatea absolută a tuturor actelor de înstrăinare făcute de Statul Român în favoarea pârâţilor şi să le fie restituite imobilele, în deplină proprietate şi posesie; în subsidiar, să fie obligat Statul Român la plata despăgubirilor pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură (filele 256-258, vol. I). Cererea de intervenţie a fost admisă în principiu.
În urma decesului lui H.H., instanţa a constatat că au calitatea de moştenitori F.F. şi G.G., iar, în urma decesului lui J., are calitatea de moştenitoare P.
Y.Y.Y. şi A.A.A.A. au formulat cerere de intervenţie în interesul pârâţilor SC S.S.S. SRL Sibiu şi T.T.T., solicitând respingerea acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale active şi ca inadmisibilă, respectiv, ca nefondată (filele 542-543, vol. II). Cererea de intervenţie a fost admisă în principiu.
Prin sentinţa civilă nr. 530/2006 pronunţată de Tribunalul Sibiu, s-au admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., H., F., I., P., în calitate de moştenitoare a reclamantului J., K., M., N. şi L. şi cererea de intervenţie formulată de P. împotriva pârâtului primarul Municipiului Sibiu.
A fost obligat pârâtul primarul Municipiului Sibiu să emită, în favoarea reclamanţilor, dispoziţie prin care să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor, la nivelul sumelor stabilite prin expertiza efectuată în cauză, respectiv suma de 2.150.300 lei pentru imobilul situat în Sibiu, şi suma de 6.988.000 lei pentru cel situat în Sibiu.
S-au respins celelalte cereri formulate de reclamanţi şi de interveniente.
S-a respins acţiunea formulată de reclamanţi împotriva celorlalţi pârâţi persoane fizice şi persoane juridice.
S-a respins, în totalitate, acţiunea formulată de reclamanta G. împotriva tuturor pârâţilor din prezenta cauză.
S-a respins cererea de intervenţie în interes propriu şi în interesul reclamanţilor formulată de intervenienta X.X.X.
S-a respins cererea de intervenţie formulată de intervenienta SC R. SA, în interesul pârâtului Statul Român.
S-a admis cererea de intervenţie formulată de intervenienţii Y.Y.Y. şi A.A.A.A., în interesul pârâţilor SC S.S.S. SRL şi T.T.T.
S-a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii S., T., U. şi V., Bogdan Ileana Doina, Z., Y., A.A. şi SC B.B. SRL, ca rămasă fără obiect.
A fost obligat pârâtul primarul Municipiului Sibiu să plătească reclamanţilor a căror acţiune a fost admisă suma de 20.000 lei cheltuieli de judecată parţiale; au fost obligaţi reclamanţii să plătească pârâţilor SC B.B. SRL suma de 300 lei şi lui J.J. suma de 2.242 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii P., H., I., A., B., C., D., E., F., G., L., K., M. şi N., pârâta Primăria Municipiului Sibiu, prin primar, şi intervenienta X.X.X.
Pe parcursul procesului au decedat intimaţii pârâţi V.V., L.L., N.N., fiind introduşi în cauză B.B.B.B. şi C.C.C.C., de pe urma pârâtei V.V., F.F.F., D.D.D.D. şi E.E.E.E. de pe urma pârâtului L.L., G.G.G., F.F.F.F. şi G.G.G.G. de pe urma pârâtului N.N.
Prin Decizia civilă nr. 121/A din 28 martie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a admis apelurile declarate în cauză şi a desfiinţat sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, reţinând că, în mod greşit, prima instanţă a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune cu privire la cererea de nulitate a contractelor de vânzare-cumpărare
Reclamanţii şi-au precizat acţiunea la data de 17 aprilie 2002, chemând în judecată, în calitate de pârâtă, pe SC R. SA Sibiu, şi solicitând anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu terţe persoane.
În consecinţă, a fost respectat termenul de prescripţie prevăzut de art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, care s-a împlinit la 14 august 2002. Deci, cererea privind anularea contractelor s-a făcut anterior acestei date, chiar dacă, cumpărătorii au fost indicaţi, în calitate de pârâţi, de abia la data de 14 octombrie 2002.
Instanţa de apel a dispus ca tribunalul, cu ocazia rejudecării, să cerceteze şi să administreze probe pentru a stabili dacă părţile contractante au fost sau nu de bună-credinţă la data încheierii contractelor, dacă reclamanţii şi intervenienţii au calitatea de persoane îndreptăţite la restituirea în natură ori echivalent, în raport şi de O.G. nr. 11/2002, urmând a se face o corectă aplicare a Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost completată şi modificată prin Legea nr. 247/2005.
Această soluţie a fost menţinută prin Decizia civilă nr. 3697 din 6 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform căreia s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii SC I.I. SRL, SC U.U.U. SRL., E.E., I.I.I., H.H.H., F.F., G.G., F.F.F.F., G.G.G., G.G.G.G., J.J., M.M.M., M.M., L.L.L., S.S., D.D.D.D., E.E.E.E., F.F.F., H.H.H.H., K.K.K., P.P., D.D. şi de intervenienţii A.A.A.A. şi Y.Y.Y.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia civilă, sub nr. x/57/2006.
Pe parcursul procesului a decedat pârâtul I.I.I., fiind introduse în cauză, în calitate de moştenitoare, I.I.I.I. şi J.J.J.J.
De asemenea, au fost citaţi, în calitate de moştenitori de pe urma defunctului E.E.E., K.K.K.K. şi L.L.L.L., de pe urma defuncţilor T.T. şi M.M.M.M., N.N.N.N., O.O.O.O. şi P.P.P.P., iar de pe urma defunctului U., V., R.R.R.R. şi S.S.S.S.
În raport de împrejurarea că SC S.S.S. SRL a intrat în procedură de insolvenţă, a fost citată această societate prin lichidator judiciar.
A fost introdus în cauză, în calitate de pârât, şi T.T.T.T., cumpărător al imobilului situat în Sibiu, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 24 septembrie 2004 de B.N.P., U.U.U.U.. La rândul său, acesta a înstrăinat imobilul menţionat către Y.Y.Y. şi A.A.A.A., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 21 octombrie 2004 de acelaşi B.N.P (filele 299-300).
Pe parcursul procesului, reclamanţii au depus o precizare a acţiunii, prin care au indicat contractele de vânzare-cumpărare a căror nulitate o solicită (filele 259-264).
Prin sentinţa civilă nr. 605 din 2 iulie 2009 a aceleiaşi instanţe, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârâţi; s-au admis, în parte, acţiunea principală precizată împotriva pârâtului primarul Municipiului Sibiu şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta P.; a fost obligat pârâtul să emită, în favoarea reclamanţilor şi a intervenientei, dispoziţie prin care să facă propunere de acordare a despăgubirilor băneşti pentru imobilele înscrise în C.F. Sibiu, compuse din mai multe apartamente; s-au respins, în rest, acţiunea principală precizată şi cererea de intervenţie în interes propriu; s-au respins acţiunea principală precizată şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de reclamanţi şi de intervenienta P. împotriva pârâţilor Statul Român, prin N.N.N., Consiliul local Sibiu şi pârâţii persoane fizice. S-a respins acţiunea principală precizată, formulată de reclamanta G. împotriva pârâţilor; s-a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta X.X.X. S-a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienţii Y.Y.Y. şi A.A.A.A., în interesul pârâţilor SC S.S.S. SRL şi T.T.T. S-a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta SC R. SA, în interesul pârâtului Statul Român. S-a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii S., T., V., R.R.R.R. şi S.S.S.S., în calitate de moştenitori ai defunctului U., X., Z., Y., A.A. şi SC B.B. SRL Au fost obligate părţile la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, intervenienta X.X.X., pârâtul primarul Municipiului Sibiu şi pârâţii E.E., K.K.K.K., L.L.L.L., K.K.K., K.K., H.H.H., I.I.I.I., J.J.J.J., F.F., G.G., P.P., J.J.J., G.G.G., V.V.V.V., G.G.G.G., D.D., N.N.N.N., P.P.P.P., O.O.O.O., S.S., L.L.L., D.D.D.D., E.E.E.E., F.F.F., C.C., C.C.C., J.J., M.M.M. şi M.M.
Pe parcursul procesului, a decedat intimata pârâtă K., fiind introdus în cauză, în calitate de moştenitor, X.X.X.X.
Prin Decizia civilă nr. 13/A din 29 ianuarie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a admis apelurile declarate de reclamanta G. şi de intervenienta X.X.X., de pârâtul primarul Municipiului Sibiu şi de pârâţii persoane fizice împotriva sentinţei civile sus-menţionate.
S-a schimbat, în parte, sentinţa atacată, în ceea ce priveşte soluţionarea acţiunii formulată de reclamanta G., a cererii de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta X.X.X. şi a cererilor privind cheltuielile de judecată formulate de părţi.
În aceste limite, s-au admis acţiunea formulată de reclamanta menţionată şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de X.X.X. împotriva pârâtului primarul Municipiului Sibiu, care a fost obligat să emită, în favoarea reclamantei şi a intervenientei, alături de ceilalţi reclamanţi şi de intervenienta P., dispoziţie prin care să se facă propunere de acordare a despăgubirilor băneşti pentru imobilele în litigiu.
S-au respins, în rest, acţiunea formulată de G. şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta X.X.X.
A fost înlăturată obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată, în favoarea reclamanţilor, stabilită de prima instanţă în sarcina pârâtului primarul Municipiului Sibiu.
Au fost obligaţi reclamanţii şi intervenientele P. şi X.X.X. să plătească cheltuieli de judecată pârâţilor în dosarul de fond, conform dispozitivului Deciziei.
Au fost menţinute, în rest, dispoziţiile sentinţei atacate.
S-a respins apelul declarat de reclamanţi şi de intervenienta P., care au fost obligaţi la cheltuieli de judecată către pârâţii persoane fizice, conform dispozitivului aceleiaşi hotărâri.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii şi intervenientele X.X.X. şi P.
Pe parcursul procesului au decedat recurenta reclamantă E. şi intimata pârâtă M.M.M., fiind introduşi în cauză, în calitate de moştenitori, Z.Z.Z.Z., Y.Y.Y.Y. şi A.A.A.A.A. pentru reclamantă şi, respectiv, B.B.B.B.B. pentru pârâtă.
Prin Decizia civilă nr. 2221 din 10 martie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de reclamanţi şi de cele două interveniente, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de apel.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, sub nr. x/1/2010.
Instanţa a invocat, din oficiu, excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a SC S.S.S. SRL, în raport de sentinţa comercială nr. 867/C din 29 aprilie 2010 a Tribunalului Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin care s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei, descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri şi responsabilităţi şi radierea societăţii din Registrul Comerţului, excepţie cu privire la care a dispus că urmează a fi soluţionată prin decizie.
Prin Decizia civilă nr. 132 din 23 iunie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a admis apelurile declarate de intervenienta P. şi de intervenienta X.X.X., precum şi de reclamanţi împotriva sentinţei civile sus-menţionate.
A schimbat, în tot, sentinţa atacată, în sensul că a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi a intervenientelor P. şi X.X.X.
A admis acţiunea formulată de reclamanţi, precum şi cererile de intervenţie în interes propriu formulate de intervenientele P. şi X.X.X. împotriva pârâţilor CN V.V.V. SA, primarul Municipiului Sibiu, Statul Român, prin N.N.N., SC R. SA Sibiu, pârâţii persoane fizice, SC Z.Z. SRL şi SC B.B. SRL.
A constatat că imobilele înscrise în C.F. Sibiu, situate în Sibiu, şi C.F., au fost preluate abuziv şi fără titlu valabil de Statul Român, de la SC O. SA Sibiu.
A constatat că reclamanţii şi intervenientele sunt moştenitori legali ai defunctelor Y.Y., A.A.A., B.B.B. şi K.
A constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între pârâţii persoane fizice (unii dintre ei, în prezent, decedaţi, procesul fiind continuat de moştenitori) şi D.D.D.D.D. Sibiu, respectiv între Municipiul Sibiu, prin primar, şi SC U.U.U. SRL.; între Primăria Municipiului Sibiu şi SC S.S.S. SRL, între SC S.S.S. SRL şi T.T.T., între T.T.T. şi T.T.T.T., între T.T.T.T. şi Y.Y.Y. şi A.A.A.A., între R.A.G.C.L. Sibiu şi SC Z.Z. SRL, între SC Z.Z. SRL şi SC B.B. SRL, între R.A.G.C.L. Sibiu şi S.C. Intercons S.R.L şi a încheierilor de intabulare a imobilelor în cărţile funciare individuale.
A obligat pe pârâtul primarul Municipiului Sibiu să emită dispoziţie motivată prin care să dispună restituirea în natură a treizeci şi patru de apartamente individualizate în dispozitivul Deciziei, cu privire la înscrierea iniţială în C.F., nr. top., transcrierea în C.F. actuală şi persoanele în proprietatea cărora se află în prezent.
A fost obligat acelaşi pârât să emită dispoziţie motivată prin care să propună Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru apartamentul care nu poate fi restituit în natură, înscris, iniţial, în C.F., transcris în C.F., aflat, în prezent, în proprietatea pârâţilor Y. şi A.A.
A dispus obligarea pârâtei CN V.V.V. SA să emită dispoziţie motivată prin care să dispună restituirea în natură a apartamentului, înscris, iniţial, în C.F. Sibiu, în C.F., aflat, în prezent, în proprietatea acestei pârâte.
A respins acţiunea formulată de reclamanţi şi cererile de intervenţie în interes propriu formulate de P. şi X.X.X. împotriva pârâţilor O.O.O., C.C.C.C.C., P.P.P., R.R.R., Y., A.A. şi Consiliul local Sibiu.
A respins cererea de intervenţie formulată de intervenienţii în interes propriu S. şi T., U. şi V., Z., X., SC Z.Z. SRL şi SC B.B. SRL.
A respins cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta SC R. SA, în interesul pârâtului Statul Român, prin N.N.N.
A respins cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienţii Y.Y.Y. şi A.A.A.A., în interesul pârâţilor.
A respins apelul declarat de pârâtul primarul Municipiului Sibiu împotriva aceleiaşi sentinţe.
A respins apelul declarat de pârâţii persoane fizice împotriva hotărârii menţionate.
A dispus obligarea pârâţilor să plătească reclamanţilor suma de 32.500 lei şi intevenientei P. suma de 8.400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale; a obligat pe reclamanţi şi pe interveniente să plătească pârâtei Y. suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată, în fond şi apel.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii SC I.I. SRL (două cereri de recurs), S. şi T., V., R.R.R.R. şi S.S.S.S., Z., F.F.F., D.D.D.D., E.E.E.E., K.K.K., H.H.H., I.I.I.I., J.J.J.J., N.N.N.N., O.O.O.O., P.P.P.P., G.G.G., V.V.V.V., G.G.G.G., F.F., G.G., C.C.C., C.C., J.J., B.B.B.B.B., S.S., L.L.L., D.D., M.M., SC Z.Z. SRL, Y.Y.Y., A.A.A.A., P.P., J.J.J., SC U.U.U. SRL., CN V.V.V. SA şi X.
Prin Decizia nr. 2167 din 15 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii SC I.I. SRL, S. şi T., V., R.R.R.R. şi S.S.S.S., Z., F.F.F., D.D.D.D., E.E.E.E., K.K.K., H.H.H., I.I.I.I., J.J.J.J., N.N.N.N., O.O.O.O., P.P.P.P., G.G.G., V.V.V.V., G.G.G.G., F.F., G.G., C.C.C., C.C., J.J. şi B.B.B.B.B., S.S. şi L.L.L., D.D., M.M., SC Z.Z. SRL, Y.Y.Y., A.A.A.A., P.P. şi J.J.J., SC U.U.U. SRL., CN V.V.V. SA şi X. împotriva Deciziei civile nr. 132 din 23 iunie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă; au fost obligaţi recurenţii la plata sumelor de câte 4.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, pentru fiecare dintre intimaţii L., B. şi H.
La data de 18 august 2015, pârâtul T.T.T. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 2167 din 15 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
În motivarea acesteia a arătat că Decizia atacată a fost pronunţată fără ca procedura de citare să fie legal îndeplinită în ceea ce-l priveşte, arătând că din anul 2008 îşi are domiciliul în comuna Şelimbăr, judeţul Sibiu, astfel că la momentul soluţionării procesului în care fost dată hotărârea atacată procedura de citare cu contestatorul a fost viciată.
Ca atare, nelegala îndeplinire a procedurii de citare determină incidenţa art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca motiv de anulare a Deciziei pronunţate în recurs.
Intimaţii Statul Român, Consiliul local Sibiu, primarul Municipiului Sibiu, Y., A.A., P., M., X.X.X.X., N., Y.Y.Y.Y., Z.Z.Z.Z., A.A.A.A.A., H., P.P. şi J.J.J. au depus întâmpinări prin care au fost invocate excepţiile tardivităţii, lipsei de interes şi inadmisibilităţii contestaţiei în anulare.
La termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2014, Înalta Curte a supus dezbaterii excepţia declarării peste termen a contestaţiei în anulare, pe care analizând-o cu prioritate faţă de excepţiile lipsei de interes şi inadmisibilităţii, în raport de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., o găseşte întemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Prin Decizia contestată nr. 2167 din 15 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, au fost respinse ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii SC I.I. SRL, S. şi T., V., R.R.R.R. şi S.S.S.S., Z., F.F.F., D.D.D.D., E.E.E.E., K.K.K., H.H.H., I.I.I.I., J.J.J.J., N.N.N.N., O.O.O.O., P.P.P.P., G.G.G., V.V.V.V., G.G.G.G., F.F., G.G., C.C.C., C.C., J.J. şi B.B.B.B.B., S.S. şi L.L.L., D.D., M.M., SC Z.Z. SRL, Y.Y.Y., A.A.A.A., P.P. şi J.J.J., SC U.U.U. SRL., CN V.V.V. SA şi X. împotriva Deciziei civile nr. 132 din 23 iunie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Această decizie nu cuprinde dispoziţii care pot fi aduse la îndeplinire pe cale de executare silită, astfel că nu este susceptibilă de executare silită.
Conform art. 319 alin. (2) C. proc. civ., „contestaţia se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau c). Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă”.
Textul citat face distincţie între hotărârile judecătoreşti după modul în care sunt supuse sau nu executării silite, în raport de această distincţie fiind stabilite termene diferite de formulare a contestaţiei în anulare.
În ceea ce priveşte hotărârile judecătoreşti irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, adică acele hotărâri judecătoreşti care nu cuprind în dispozitivul lor dispoziţii susceptibile a fi puse în executare, cum este cazul în speţă, legiuitorul stabileşte un termen subiectiv de formulare a contestaţiei în anulare şi altul limită, până la care se poate introduce contestaţia în anulare.
Termenul subiectiv este cel de 15 zile şi curge de la data la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre.
În prezenta speţă, se constată, că, prin Decizia civilă nr. 132 din 23 iunie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursurilor declarate împotriva acesteia prin Decizia contestată în prezenta cauză, a fost constatată, printre altele, şi nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între pârâţii persoane fizice, între care şi cel încheiat între T.T.T., în calitate de vânzător, şi T.T.T.T., în calitate de cumpărător.
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar la filele 216-235, de către intimaţii primarul Municipiului Sibiu şi Consiliul local Sibiu, ca urmare a constatării nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 2004 prin Decizia sus-menţionată, cumpărătorul T.T.T.T. a formulat, la data de 14 aprilie 2014, acţiune în regres împotriva vânzătorului T.T.T., solicitând restituirea preţului vânzării.
În această cerere de chemare în judecată, ce a format obiectul Dosarului nr. x/85/2014 al Tribunalului Sibiu, se face referire la faptul că nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare a fost constatată prin Decizia civilă nr. 132 din 23 iunie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia şi că hotărârea instanţei de apel a fost menţinută prin Decizia nr. 2167 din 15 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Mai mult, după comunicarea cererii de chemare în judecată din Dosarul nr. x/85/2014 al Tribunalului Sibiu, contestatorul T.T.T. a formulat, la data de 13 mai 2014, întâmpinare, iar în cadrul apărărilor invocate în cuprinsul acestei întâmpinări se fac referiri exprese şi la Decizia contestată în prezenta cauză, menţionându-se că în dosarul în care s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare procedura de citare cu pârâtul T.T.T. a fost viciată atât în fond şi apel, cât şi în recurs.
Împrejurarea că, în cadrul cererii de chemare în judecată şi al apărărilor formulate de T.T.T. în cuprinsul întâmpinării depuse în Dosarul nr. x/85/2014 al Tribunalului Sibiu se fac referiri, exprese la Decizia nr. 2167 din 15 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă reprezintă dovada deplină a datei la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărârea a cărei anulare o cere, cel mai devreme la momentul comunicării cererii de chemare în judecată şi cel mai târziu la data la care a fost înregistrată întâmpinarea depusă în Dosarul nr. x/85/2014 al Tribunalului Sibiu, respectiv data de 13 mai 2014.
Prin urmare, există dovada că, în speţă, contestatorul T.T.T. a luat cunoştinţă de Decizia contestată cel mai târziu la data de 13 mai 2014, aspect care determină incidenţa termenului de 15 zile pentru formularea contestaţiei în anulare, termen care s-a împlinit la data de 29 mai 2014, fiind calculat pe zile libere în temeiul art. 101 alin. (1) C. proc. civ.
Întrucât contestaţia în anulare de faţă a fost formulată la data de 18 august 2015 (data poştei de pe plicul cu care a fost trimisă prezenta contestaţie în anulare), a fost depăşit cu mult termenul de formulare a contestaţiei în anulare, ceea ce atrage sancţiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cu care „Neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei”.
Deoarece nu a fost invocată o astfel de împrejurare, iar termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare de retractare a contestaţiei în anulare a fost depăşit, în temeiul art. 103 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare, ca tardiv formulată.
În aplicarea art. 274 C. proc. civ., va obliga pe contestatorul T.T.T. la plata sumei de 1.700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, conform dovezii de plată aflată la fila 120 din dosar, către intimata Y. şi la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, conform chitanţei aflate la dosar la fila 628, către intimaţii P., M., X.X.X.X., N., Y.Y.Y.Y., Z.Z.Z.Z. şi A.A.A.A.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul T.T.T. împotriva Deciziei nr. 2167 din 15 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Obligă pe contestatorul T.T.T. la plata sumei de 1.700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata Y. şi la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimaţii P., M., X.X.X.X., N., Y.Y.Y.Y., Z.Z.Z.Z. şi A.A.A.A.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 noiembrie 2015.