Recession appeal null for challenging factual assessment of expropriated land restitution and topographic expertise under strict legality control

Decizia nr. 2500/2015

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin sentinţa civila nr. 131 din 23 aprilie 2010, Tribunalul Braşov a admis contestaţia formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu intimatul Oraşul Predeal, reprezentat prin primar; a anulat Dispoziţia nr. 528 din 02 octombrie 2007 şi a dispus obligarea intimatului să procedeze la emiterea unei noi dispoziţii prin care să soluţioneze notificarea pe care antecesoarea contestatoarei - B. - a formulat-o în temeiul Legii nr. 10/2001, cu privire la imobilul cu destinaţia de teren, în suprafaţă totală de 1.000 mp, prin restituirea în natură a suprafeţei de 529,90 mp, şi prin efectuarea de propuneri de restituire în echivalent a suprafeţei de teren de 107,30 mp, precum şi a suprafeţei de teren de 107,30 mp, conform identificării imobilului realizate prin raportul judiciar de expertiză, efectuat de ing. expert C., raport de expertiză ce face parte integrantă din sentinţă; a dispus obligarea contestatoarei la plata sumei de 2.195 lei, reprezentând diferenţă de onorariu cuvenit domnului expert C.

În motivarea sentinţei, s-a reţinut că, prin Dispoziţia nr. 528 din 02 octombrie 2007, intimatul Oraşul Predeal, a dispus restituirea în natură către autoarea reclamantei, B., a suprafeţei de 479 mp din imobilul cu destinaţia de teren, situat în Oraşul Predeal, s-a propus acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de 413,69 mp, ce este ocupată de strada ... din oraşul Predeal, şi a fost respinsă notificarea pe care persoana menţionată a formulat-o pentru suprafaţa de 107,31 mp.

Cercetând documentaţia tehnică depusă de titularul notificării în susţinerea acesteia, tribunalul a constatat că imobilul în litigiu este situat în oraşul Predeal, că acesta are o suprafaţă totală de 1.000 mp şi că el a constituit, iniţial, obiectul dreptului de proprietate al numitului D., fiind preluat de către Statul Român.

Din acest imobil sunt ocupate următoarele suprafeţe: 18,06 mp; 107,31 mp; 321,84 mp, iar suprafaţa de 552,79 mp este ocupată de strada ... şi de zona liberă neîmprejmuită.

La data de 02 decembrie 2004, a survenit decesul titularului notificării - B., iar prin certificatul de calitate de moştenitor din 03 septembrie 2007, emis de către B.N.P., E. s-a stabilit că unicul succesor în drepturi al acesteia este contestatoarea din prezenta cauză - A., în calitate de legatar universal.

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie întocmit de expert C., s-a arătat că, din studiul întregii documentaţii aflate la C.F. Braşov, precum şi la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Braşov şi în urma elementelor de georeferenţiere expuse în raport, rezultă că imobilul pentru care antecesorul contestatoarei a formulat notificare (proprietatea numitului D.) este situat în Oraşul Predeal. S-a constatat că suprafaţa măsurată a acestui imobil coincide cu cea scriptică de 1.000 mp.

În ceea ce priveşte situaţia juridică actuală a acestei suprafeţe de teren, expertul a arătat că suprafaţa de 107,30 mp, este ocupată de strada ..., suprafaţa de 529,90 mp, este liberă, astfel că poate fi restituită în natură, iar suprafaţa de 107,30 mp, se suprapune cu pârâul Mănăstirei şi Valea ...

Expertul a mai arătat că documentaţia tehnică ce a stat la baza emiterii dispoziţiei atacate, nu a identificat în mod corect imobilul din litigiu, în cuprinsul acesteia neindicându-se care sunt elementele de georeferenţiere luate în calcul la identificarea imobilului.

Având în vedere calitatea domnului C. de expert tehnic autorizat, precum şi faptul că acesta, fiind un expert numit de către instanţa de judecată, se bucură de prezumţia de imparţialitate, totodată, întreaga documentaţie pe care expertul a folosit-o la întocmirea lucrării de specialitate şi concluziile fundamentate ale acestuia, tribunalul a determinat măsurile reparatorii de care poate beneficia contestatoarea, în calitatea sa de succesor în drepturi al titularului notificării, prin raportare la lucrarea de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauză de către acest expert.

În acest sens, instanţa a constatat că, în conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, contestatoarea este îndreptăţită la restituirea în natură a suprafeţei de 529,90 mp, în timp ce pentru restul suprafeţelor terenului în litigiu, ce sunt aferente unui drum public, respectiv albiei unor râuri, constituind, prin destinaţie, bunuri care fac parte din domeniul public, reclamanta nu poate beneficia decât de măsuri reparatorii în echivalent, conform prevederilor art. 10 alin. (1) şi 10 din actul normativ menţionat.

Prin Decizia nr. 58 din 17 mai 2012, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei menţionate, pe care a schimbat-o parte, în sensul că a obligat pe intimatul Oraşul Predeal să efectueze propunerea de restituire în echivalent a suprafeţei de 470,1 mp, în loc de 107,30 mp şi 107,30 mp, păstrând restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că raportul de expertiză întocmit în apel de expertul F. din 5 iunie 2011 ajunge la concluzii asemănătoare celor stabilite de expertul desemnat de prima instanţă, C.

Astfel, în apel, în vederea identificării imobilului, expertul a suprapus cele două planuri vechi (cel din 1927 şi cel din 1940), în vederea verificării limitelor parcelelor, constatând că majoritatea liniilor de proprietate diferă între cele două planuri, că limitele de sud şi de est ale parcelei în cauză au fost modificate prin amenajarea străzii, fiind păstrate limitele de nord şi de vest ale parcelei în cauză.

Ca urmare a suprapunerii planului parcelar din 1927 pe planul de situaţie rezultat în urma măsurătorilor, s-a constatat că limita de nord, a fost modificată datorită umpluturii cu pământ şi balastru şi că imobilul revendicat este afectat de extinderea proprietăţilor, precum şi de str. ...

În urma măsurătorilor, s-a reţinut că terenul în litigiu nu este delimitat de garduri, fiind situat într-o zonă deschisă şi că zona liberă este străbătută de str. ..., formată din segmentul ce se regăseşte în planurile vechi depuse la dosar şi un segment relativ nou, care face legătura cu DN 1.

Terenul în suprafaţă de 1.000 mp revendicat de contestatoare se compune din: 513 mp teren liber, neafectat de construcţii sau detalii de sistematizare; 116 mp teren ocupat de imobil prin extindere; 29 mp ocupat de imobilul prin extindere; 234 mp ocupat de stradă; 92 mp zonă verde şi 6 mp ocupat de imobilul cu număr administrativ 10 (situat la sud de terenul apelantei contestatoare), identificat în planul de situaţie - anexa nr. 1 la raportul de expertiză.

În aplicarea art. 1 alin. (1), art. 7 şi 9 care stabilesc prevalenţa restituirii în natură a imobilelor preluate de stat şi art. 10 din Legea nr. 10/2001, respectiv art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a legii, aprobate prin H.G nr. 250/2007, instanţa a constatat că reclamanta este îndreptăţită la restituirea în natură numai a suprafeţei libere identificate în raportul de expertiză din 2010 ca fiind de 513 mp.

Având în vedere, însă, că prima instanţa a stabilit o suprafaţă de teren liber de 529,90 mp, pentru a nu înrăutăţi părţii situaţia în propria cale de atac, Curtea a păstrat această dispoziţie a primei instanţe, urmând ca pentru restul suprafeţei de 470,1 mp, aferentă aceluiaşi nr. cadastral, să primească măsuri reparatorii în echivalent.

Împotriva deciziei menţionate, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta A..

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 927 din 22 februarie 2013 a admis recursul şi a casat decizia dispunând trimiterea spre rejudecare a cauzei aceleiaşi instanţe de apel.

S-au reţinut următoare argumente în susţinerea soluţiei de casare cu trimitere:

Instanţa de apel nu a făcut o corectă aplicare a normei citate din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, în condiţiile în care nu a verificat documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, însă concluzia instanţei de apel privind existenţa unei amenajări de utilitate publică nu poate fi cenzurată de către această instanţă de control judiciar, cât timp situaţia de fapt nu este pe deplin stabilită, privind împrejurarea dacă terenul în litigiu este efectiv ocupat de stradă, amenajată ca atare în mod legal ori, cel puţin, era destinat unei asemenea afectări legale la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi, totodată, privind dimensiunile reale ale străzii, pentru a se aprecia asupra posibilităţii restituirii în natură, în raport de suprafeţele afectate acestei amenajări de utilitate publică.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va verifica documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism privind amenajarea străzii în timp, după data preluării de către stat a imobilului ce face obiectul notificării - 1963, precum şi orice alte documente relevante din evidenţele autorităţilor publice, inclusiv referitoare la investiţii preconizate a afecta terenul în litigiu, după discutarea relevanţei acestora din punct de vedere probator, cu respectarea principiului contradictorialităţii.

În ceea ce priveşte suprafeţele de teren ocupate de proprietari ai unor imobile învecinate, instanţa de apel a reţinut, pe baza constatărilor expertului, că acestea ar fi fost înglobate „prin extindere” în proprietăţile învecinate.

Instanţa de apel ar fi trebuit să stabilească regimul juridic al acestor suprafeţe de teren, în sensul dacă figurau, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, în patrimoniul unităţii administrativ - teritoriale ori al unor terţe persoane, în baza unui titlu de proprietate, întrucât, în cazul apartenenţei imobilelor la domeniul public sau privat al unităţii administrativ - teritoriale, restituirea în natură către persoana îndreptăţită în sensul legii ar fi putut fi împiedicată doar dacă este întrunită vreuna dintre situaţiile prevăzute în art. 10 din Legea nr. 10/2001.

Situaţia de fapt este insuficient stabilită în legătură cu suprafeţele ce însumează 151 mp, motiv pentru care sunt incidente şi în acest caz prevederile art. 314 C. proc. civ., nefiind posibilă exercitarea controlului de legalitate în privinţa modului de aplicare a legii de către instanţa de apel.

În rejudecare, prin Decizia nr. 824/Ap din 24 iunie 2015, Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă, a admis în parte apelul declarat de contestatoarea A., împotriva sentinţei civile nr. 131/D din 23 aprilie 2010 a Tribunalului Braşov, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat intimatul Oraşul Predeal să efectueze propunerea de restituire în echivalent a suprafeţei de 470,10 mp aferentă în loc de 214,60 mp, cum s-a dispus prin sentinţă; a obligat intimatul Oraşul Predeal la plata către contestatoarea A. a sumei de 2.195 lei cheltuieli de judecată în primă instanţă reprezentând cost expertiză şi 7.796 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând contravaloarea expertizei topo şi onorariu avocat; a păstrat restul dispoziţiilor sentinţei.

În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut următoarele considerente:

Având în vedere îndrumările Înaltei Curţi de Casație și Justiție din finalul deciziei de casare, în rejudecare instanţa de apel a pus în discuţia părţilor probele ce rezulta din considerentele deciziei de casare, respectiv înscrisuri şi o noua expertiza de specialitate. Astfel, la termenul din 14 noiembrie 2013, instanţa, la cererea apelantei contestatore a încuviinţat proba cu înscrisuri tocmai în scopul lămuririi situaţiei juridice a străzii ... care străbate terenul autorilor contestatoarei şi lamurii regimului juridic al suprafeţelor de teren de 116 mp, 29 mp şi 6 mp indicate în decizia de casare ca fiind înglobate prin extindere în proprietăţile învecinate imobilului solicitat a fi restituit în natura de contestatore.

În legătură cu solicitările instanţei de a se lămuri situaţia juridica a străzii ... şi a suprafeţelor de teren deţinute de imobilele cu nr. administrativ 96, 94 şi 10 ce se suprapun cu suprafaţa de teren, al autoarei contestatoarei, cat şi a suprafeţei de 92 mp identificata de expertul F. ca fiind zona verde, intimata Oraşul Predeal a formulat note de şedinţa la filele 38 vol. I, pag. 115 vol. I, fila 285 vol. II, fila 307 vol. II dosar curte de apel în rejudecare şi a depus înscrisurile solicitate de instanţa constând în anexa 6 poziţia 2 din H.G. nr. 972/2002 conţinând inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Orașului Predeal, cu referire la strada ... - amplasament, dimensiuni - cu menţiunea ca strada este cuprinsă în P.U.G. Oraş Predeal din 1993 cât şi în tabelul cu străzile din cuprinsul Oraşului Predeal din anul 1940 aflat la fila 73 vol. I dosar curte rejudecare.

În legătură cu regimul juridic al străzii ..., care străbate imobilul pretins de contestatoare, din înscrisurile descrise rezulta că, denumirea acestei străzi nu a suferit schimbare, nu exista două străzi cu nume asemănător şi amplasament diferit, aşa cum susţine apelanta, respectiv str. ... sau str. ... (încheiere din 04 septembrie 2014 fila 265 vol. II rejudecare curte de apel şi răspuns la cererea instanţei emis de Orașul Predeal fila 285 vol. II dosar curte rejudecare), fiind o singură stradă denumită str. ... poziţionata în sistem electronic editat în 1979 de către Institutul de Geodezie, fotogrametrie, cartografie şi Amenajarea Teritoriului Bucureşti conform înscrisului de la filele 318-320 vol. II rejudecare dosar curte.

Str. ... atestată de anexa la H.G. nr. 972/2002 privind domeniul public al Oraşului Predeal este cuprinsă în acest inventar al domeniului public ca stradă încă din 1940, deci înainte de preluarea imobilului de către stat, cât şi după data preluării imobilului de către stat, apoi este menţinută cu acest regim juridic şi în 1993 când este cuprinsă în P.U.G. al Oraşului Predeal, având acelaşi regim juridic şi înainte de apariţia Legii nr. 10/2001, ceea ce confirmă calitatea acesteia de „amenajare de utilitate publică” chiar dacă nu este asfaltată şi marcată cu borduri, împrejurare ce justifica aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001 şi art. 10.3 din Normele de aplicare a acestei legi, privind restituirea în natură a suprafeţei de teren aparţinând apelantei ocupată de această stradă. De altfel, atât din nota de şedinţa de la fila 285 vol. II rejudecare, cât şi din expertiza efectuată în rejudecare de către expert G., rezultă că str. ... este singura care asigură accesul persoanelor în zonă, dată fiind înclinaţia foarte mare a terenului înspre DN 1. Imobilele învecinate terenului apelantei, evidenţiate în lucrările dosarului sub nr. administrativ 94, 96, 10, deşi au o dublă numerotare administrativă, atât pentru str. ..., cât şi pentru DN1, au accesul asigurat doar prin str. ....

În legătură cu regimul juridic al suprafeţelor de: 116 mp, ocupată de imobilul cu nr. administrativ 96 din terenul pretins de apelantă, cea de 29 mp, ocupată de imobilul cu nr. administrativ 92 din terenul pretins de apelantă, cea de 6 mp ocupată de imobilul cu nr. administrativ 10 din terenul solicitat a fi restituit în natură de către apelantă, la cererea instanţei, Oraşul Predeal a depus nota de şedinţă din 30 ianuarie 2014, însoţită de copii ale contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu privire la aceste imobile, cât şi actele de dezmembrare deţinute în legătură cu unele din aceste imobile, din care rezultă că imobilele acestor proprietari nu au făcut obiectul legilor de reparaţie după procesul de restituire a proprietăţilor particulare preluate de Statul Roman în perioada 1945-1989, respectiv nu au făcut obiectul Legii nr. 18/1990 şi a Legii nr. 10/2001, după cum nu au fost nici naţionalizate sau expropriate de stat în perioada comunista, nefigurând în patrimoniul unităţii teritorial administrative, neputându-se astfel aplica dispoziţiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 în legătura cu care Înalta Curte de Casație și Justiție solicită verificări în decizia de casare fila 30 dosar Înalta Curte de Casațieși Justiție alin. (4).

Chiar dacă în cuprinsul contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu privire la imobilul cu nr. administrativ 96, se face vorbire de o suprafaţa a acestui imobil de 500 mp, iar în realitate acest imobil după dezmembrarea care a avut loc în 1971 are o suprafaţa totala mai mare de 500 mp, ceea ce justifică poziţionarea actuală a imobilului şi identificarea acestuia de către expertul G. în completarea de expertiză de la fila 358 vol. II dosar apel rejudecare, nu se poate reţine că diferenţa de suprafaţă dintre cea reală şi cea înscrisă în contractul de vânzare cumpărare care ar echivala cu suprafaţa de teren ocupata din imobilul apelantei, suprafaţa identificata ca fiind de 116 mp în expertiza efectuata în primul apel de către expert F.

şi respectiv de 113 mp de către expert G. în raportul de expertiză şi în completarea la expertiza de la fila 358 vol. II dosar curte rejudecare, nu se cuvine a fi restituita în natura apelantei pe calea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, respectiv a contestaţiei împotriva deciziei emise de unitatea deţinătore în soluţionarea notificării emise în temeiul Legii nr. 10/2001. S-ar ajunge la efectuarea unui control privitor la titlul de proprietate al fiecărui deţinător de imobil învecinat, iar acesta procedura este permisa numai prin acţiunea în revendicare prin comparare de titluri care presupune contradictorialitatea dintre proprietarii învecinaţi, deci nu în cadrul prezentei proceduri de contestaţie împotriva deciziei emise în temeiul art. 9, 10, 20 şi 26 din Legea nr. 10/2001 ce presupune un raport juridic doar între emitentul dispoziţiei atacate prin contestaţie şi notificator sau succesorul notificatorului, cum este cazul în speţă.

Pe de altă parte, având în vedere că imobilul cu nr. administrativ 96 a cunoscut o succesiune de acte translative de proprietate, proprietatea fiind transmisa de la primul proprietar care îl deţinea cu titlu de moştenire şi partaj, prin contracte de vânzare cumpărare după dezmembrarea lui iniţiala în loturile de 197,50 mp şi de 302,50 mp conform actului de dezmembrare şi partaj autentificat din 11 mai 1971, se poate concretiza ca prin încheierea succesiva a contractelor de vânzare cumpărare în anii 1999, 1998, 2004, 2007 conform actelor autentice de la filele 115-139 vol.

I dosar rejudecare curte, acest imobil nu a fost scos din circuitul civil pentru a exista posibilitatea schimbării regimului juridic şi trecerea lui în patrimoniul Unității Administrativ Teritoriale pentru a putea atrage aplicarea art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001. În speţă, nu există dovezi că proprietarii acestui imobil astfel dezmembrat cu nr. administrativ 96 au modificat limitele acestuia, schimbând amplasamentul gardului dinspre strada ..., diferenţa de suprafaţa dintre cea din contractul de vânzare cumpărare şi cea reala putând fi identificată după înscrierea imobilului în sistem de carte funciara nedefinitivă, având în vedere, ca la origini, respectiv la momentul primului transfer de proprietate, chiar şi la nivelul anului 1991 acest imobil figura înscris în Registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni fila 131 vol.

I dosar curte rejudecare. Aceeaşi situaţie juridica este desprinsa şi din înscrisurile cu privire la imobilul învecinat cu nr. administrativ 10 din care rezulta ca imobilul a suferit dezmembrări şi vânzări succesive începând cu 1972, 1996, 2002 conform contractelor de vânzare cumpărare, ceea ce denota ca şi acest imobil a fost în circuitul civil toata perioada 1945-1989 şi nu a aparţinut Unitatea Administrativ Teritorială, excluzând astfel aplicarea Legii nr. 10/2001 cu privire la aceste suprafeţe.

Instanţa a constatat că nu poate dispune restituirea în natură către apelantă a suprafeţelor de: 113 mp deţinută de imobilul - nr. adm. 96, de 29 mp deţinuta de imobilul - nr. adm. 94, a suprafeţei de 6 mp deţinuta - nr. adm. 10. aşa cum au fost identificate pe anexa nr. 9 în expertiza efectuata de expert G. în cadrul rejudecării apelului, întrucât nu se identifica nicio situaţie similara celei ce rezulta din aplicarea art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 care ar îndreptaţi-o pe apelanta la aceste suprafeţe, dar nici situaţia „extinderii” fără titlu a proprietăţii acestor titulari ai imobilelor învecinate cu cel al reclamantei, neexistând probe care să ateste modificarea limitelor hotarului, a împrejmuirilor, cu atât mai mult cu cat aceste imobile învecinate conţin şi construcţii şi anexe aproape de limita gardului existent, conform datelor şi concluziilor din expertiza iniţială efectuata de expert G.

Aceste concluzii referitoare la situaţia juridica a acestor suprafeţe mici de teren din terenul reclamantei ce se suprapun pe suprafeţele evidenţiate în sistem de către funciara nedefinitivă ce aparţin proprietarilor, au fost conturate de expert în urma măsurătorilor doar a terenului apelantei ce face obiectul prezentei contestaţii identificat cu nr. cadastral, fără a avea expertul posibilitatea măsurării imobilelor învecinate, dat fiind obiectul contestaţiei ce nu presupune desfăşurarea cercetării judecătoreşti şi în contradictoriu cu proprietarii învecinaţi. Tocmai de aceea, pentru cercetarea regimului juridic al acestor suprafeţe, sensibil egale cu cele menţionate de expert F. în expertiza efectuata în primul apel care au fost avute în vedere în decizia de îndrumare a Înaltei Curţi de Casație și Justiție, instanţa a obţinut în probaţiune copii ale contractelor de vânzare cumpărare ale imobilelor învecinate proprietăţii apelantei, aşa cum figurează în evidentele de rol fiscal ale Oraşului Predeal.

În legătură cu regimul juridic al „zonei verzi” identificată în expertiza F. ca fiind de 92 mp iar în expertiza G. ca fiind de 81 mp - completarea la raportul de expertiza - pag. 414 vol. II rejudecare curte, instanţa a constatat că este poziţionată de-a lungul străzii ... ce străbate terenul apelantei şi lipita de proprietăţile cu nr. adm. 96,94. Se observa ca identificarea şi poziţionarea acestei suprafeţe este asemănătoare cu cea oferita de expertiza F. la prima judecata a apelului. Nu poate fi restituită în natură către apelanta contestatore deoarece ar fi imposibilă folosirea ei de către aceasta din moment ce este cuprinsă între stradă şi proprietăţile cu nr. administrativ 96,94 şi este singurul mod de acces de la strada ... la imobilele învecinate, inclusiv la imobilul apelantei. Acesta suprafaţa ar fi practic un „ fond aservit” pentru proprietăţile cu nr. adm. 96, 94, grevata de servitutea de acces la aceste imobile. Pe de alta parte, expertul identificând pe această suprafaţa un stâlp de beton pentru reţeaua de electricitate, s-ar putea retine ca acesta suprafaţa face parte din cele definite la art. 10.3 din normele de aplicare a Legii nr. 10/2001 pentru care nu se poate dispune restituirea în natura. Pe de altă parte, strada ... aşa cum este identificata ca şi dimensiuni în anexa la H.G. nr. 972/2002 fiind cuprinsa în domeniul public al Oraşului Predeal şi atestată ca strada cu acesta denumire şi poziţionare încă din 1940 ar putea fi amenajata şi asfaltata, iar porţiunea de 81 mp respectiv 96 mp denumita „zona verde” ar fi ocupata atunci de trotuare - concluzii pct. 4 din completarea la expertiza G. din data de 04 decembrie 2014.

În legătura cu identificarea imobilului ce face obiectul prezentei contestaţii, în rejudecare s-a dispus efectuarea unei noi expertize topografice de către expert G. cu obiectivele cerute de apelanta - fila 160 vol. I dosar rejudecare curte, încuviinţate de instanţa la termenul din 30 ianuarie 2014 şi detaliate cu precizările instanţei de la acelaşi termen tocmai în scopul respectării dispoziţiilor de îndrumare date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de casare.

La termenul din 04 decembrie 2014, instanţa constatând ca în completarea la raportul de expertiză s-a făcut vorbire de anumite reţele de utilităţi care străbat terenul ce face obiectul notificării, a dispus ca expertul sa identifice traseul acestora.

Potrivit acestei completări la expertiză, pe schiţa numerotată ca anexa 9 se evidenţiază reţelele de gaz şi apă ce străbat proprietatea apelantei fiind amplasate chiar pe traseul străzii ... marcat cu mov pe acesta schiţă cât şi poziţionarea reţelei de electricitate prin amplasarea a doi stâlpi de beton cu nr. de identificare pe schiţă 70 şi 32, din care cel cu nr. 70 se află în interiorul terenului ce face obiectul notificării. Aceste concluzii ale completării la expertiză au determinat instanţa sa constate ca imposibil de restituit în natură a terenului în suprafaţa totala de 485 mp în temeiul art. 10 din Legea nr. 10/2001 (pct. 10.3 din norme).

Restul de 515 mp identificaţi cu S1 pe anexa 9 la completarea la expertiză ca fiind teren liber şi ca lot 1 pe anexa nr. 13 din nota de completare aflată la fila 47 din vol. III dosar curte rejudecare (lotizare efectuata în procedura de avizare a expertizei de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară conform solicitării Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară de la fila 42 dosar curte rejudecare vol. II prin care s-a constatat de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară ca identificarea imobilului contestatoarei prin expertiza G. este bine făcută, dar s-a cerut o propunere de rectificare a limitelor acestuia respectându-se imobilele învecinate aşa cum sunt actualmente pe teren), poate fi restituit în natura, însă instanţa constatând ce este o suprafaţa mai mica decât cea găsita libera în prima expertiza efectuată la judecata în fond de către expert C. de 529 mp, va păstra dispoziţia instanţei de fond de restituire în natură a suprafeţei de 529,90 mp cu identificarea din acea expertiza având în vedere principiul „non reformatio în peius” avut în vedere de instanţa de apel şi la prima judecată a apelului formulat de aceeaşi apelantă, urmând ca pentru restul suprafeţei de 471 mp (1.000 mp ce fac obiectul notificării privind imobilul - 529,90 mp = 470,1 mp) să fie obligat intimatul Orașul Predeal să facă propunere de restituire în echivalent, forma măsurii reparatorii pentru terenul ce nu se poate restitui în natura intrând în puterea lucrului judecat prin nerecurarea de către Or Predeal a Deciziei nr. 85 din 21 iunie 2012 pronunţata iniţial de Curtea de Apel Braşov cu privire la apelul declarat împotriva sentinţei nr. 131/2010 a Tribunalului Braşov.

În legătura cu susţinerile apelantei din notele de şedinţă referitoare la o greşită identificare a imobilului de către expertul G. şi la necesitatea de a fi deplasat amplasamentul imobilului cu 10 mp spre stânga, peste imobilele cu nr. adm 96 şi 94, instanţa a dispus în sensul respingerii lor conform argumentelor din încheierea de la termenul din 05 martie 2015. Faptul ca expertiza efectuata de expertul G. în rejudecarea apelului oferă o identificare corecta a imobilului rezulta din concluziile aproape similare cu cele din expertiza efectuată de expert F. care identifică o suprafaţă liberă de restituit de 513 mp, spre deosebire de expertiza G. care identifica o suprafaţă liberă de 515 mp, expertiza F. identifica suprafaţa ce se suprapune cu imobilul cu nr. adm 96 ca fiind de 116 mp iar expertiza G. o identifică în suprafaţă de 113 mp, expertiza F. identifica suprafaţa străzii ce traversează imobilul notificat ca fiind de 234 mp, iar exp. G. o identifica ca fiind 256 mp. Aşadar, două expertize topo stabilesc aspecte comune, respectiv suprafaţa liberă şi suprafaţa ocupată cu dimensiuni mult apropiate ca mărime chiar şi faţă de datele expertizei iniţiale dispusă la fond, ceea ce denotă faptul că amplasamentul indicat de apelantă în schiţe de natură convenţională nu este bazat de date tehnice.

Pentru aceste considerente, instanţa a constatat că apelul formulat de contestatoare este fondat doar sub aspectul întinderii suprafeţei care nu poate fi restituită în natură, pentru care se va face propunere de restituire în echivalent, acesta nefiind de 214,60 mp, cum s-a dispus la fond, ci de 470,1 mp.

Împotriva menţionatei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta A.

În motivarea cererii de recurs, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., reclamanta a formulat următoarele susţineri:

În cadrul primului memoriu de recurs, recurenta contestă modul în care s-au efectuat expertizele în cauză, susţinând că toate lucrările efectuate în Biroul de expertiză Braşov sunt eronate, falsificate sau incomplete. Ultima expertiză a reconstituit terenul revendicat, în mod nelegal şi abuziv, într-o altă locaţie decât cea indicată în actele depuse la dosar, în scopul de a proteja vecinii.

Instanţa nu a ţinut seama de înscrisurile depuse la dosar şi de titlurile de proprietate din care rezultă că, cu excepţia unei ramificaţii stradale ilegale ce traversează proprietatea de la vest la est, în suprafaţă de 100 mp, restul suprafeţei de 900 mp poate fi retrocedată, deoarece există fizic, din care însă, peste 350 mp sunt ocupaţi abuziv de vecini şi de primărie.

În al doilea memoriu de recurs, după descrierea parcursului procesual al litigiului, recurenta formulează următoarele susţineri:

Hotărârea curţii de apel a aplicat greşit legea energiei, potrivit căreia, doar suprafaţa ocupată efectiv de stâlp, de aproximativ 0,3 mp să nu poată fi restituită, întrucât stâlpul este de joasă tensiune (0,4 Kv). Or, instanţa de apel a considerat că este imposibil de restituit suprafaţa de 485 mp, pe care se află amplasaţi doi stâlpi de beton, astfel cum s-a menţionat în suplimentul la raportul de expertiză.

Instanţa de apel a stabilit în mod eronat că boscheţii de pe marginea drumului de circa 85 mp, ar fi un fond aservit, grevat de servitute, precum şi împrejurarea că dacă s-ar restitui imobilul, nu ar mai exista acces.

În continuare, recurenta contestă, pe larg, concluziile expertizei privind identificarea şi amplasarea terenului, a trotuarelor, lăţimea căilor de acces.

La termenul de la 12 noiembrie 2015, în şedinţă publică, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor excepţia nulităţii recursului, pe care o va admite, pentru următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în condiţiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Obligaţia părţii de a arăta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor este prevăzută sub sancţiunea nulităţii de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Prin exercitarea recursului se urmăreşte realizarea controlului de legalitate al hotărârii recurate, astfel că, spre deosebire de calea ordinară de atac, care este devolutivă, în recurs, părţile sunt obligate a-şi conforma conduita procesuală la dispoziţiile imperative anterior invocate.

În speţă, deşi recurenta a indicat prin memoriile de recurs motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., din dezvoltarea criticilor formulate nu rezultă niciun element care să se subsumeze ipotezelor reglementate de acestea.

Astfel, niciuna dintre critici nu vizează nemotivarea hotărârii atacate, motivarea contradictorie sau străină de natura pricinii, situaţie faţă de care motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care reglementează aceste ipoteze, apare ca fiind invocat numai formal.

Dezvoltarea criticilor formulate nu permite încadrarea recursului nici în motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., care vizează interpretarea greşită a actului dedus judecăţii, în sens de negotium juris, iar nu a actelor, ca înscrisuri probatorii şi nici în cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care reglementează lipsa de temei legal a hotărârii atacate ori pronunţarea acesteia cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Aceasta deoarece, nemulţumirea exprimată de recurentă vizează exclusiv greşita stabilire de către instanţă a situaţiei de fapt, raportat la probele administrate.

Astfel, recurenta contestă concluzia instanţei de apel privind suprafaţa de teren pentru care s-a dispus propunerea de restituire în echivalent, identificarea şi amplasarea terenului, sens în care aduce în discuţie probele administrate, respectiv expertizele efectuate în cauză, tinzând la schimbarea situaţiei de fapt prin reaprecierea probelor.

Or, modul în care instanţa de apel se pronunţă asupra probelor administrate şi stabileşte pe baza acestora o anumită situaţie de fapt nu mai constituie motiv de recurs după abrogarea, prin O.U.G. nr. 138/2000, a pct. 10 şi pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., care permiteau cenzurarea în recurs a greşelilor grave de fapt şi pronunţarea asupra mijloacelor de probă.

În actuala reglementare, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie, astfel că instanţa de recurs nu mai are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, aşa cum urmăreşte în realitate recurenta.

Aşa fiind, având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ., iar criticile formulate de recurenta - reclamantă nu se circumscriu acestui cadru legal, iar în cauză nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului, admiţând excepţia cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 824/Ap din 24 iunie 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2015.