Bucharest Sector 6 Court holds jurisdiction over succession partition claim; conflicting referrals to Slatina Court resolved.

Decizia nr. 237/2016

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Slatina la 6 ianuarie 2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. şi C., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună partajul succesoral al averii rămase de pe urma defunctei D., decedată în anul 1992, din titlurile de proprietate din 26 aprilie 2013, terenuri reconstituite după data decesului.

În motivarea cererii, reclamantul a precizat că nu contestă calitatea de succesori legali a pârâtelor, însă, dat fiind că între părţi au intervenit neînţelegeri datorate obligaţiilor de plată datorate Primăriei Oporelu, judeţul Olt, se impune ieşirea din indiviziune, conform art. 1143 C. civ. şi art. 979 - 995 C. civ.

Reclamantul a depus ulterior o precizare, prin care a arătat că solicită să se constate deschisă succesiunea autoarei D., decedată, având ca moştenitori legali pe A., frate, B., soră şi C., fiică a fratelui autoarei, E., decedat, şi unică moştenitoare a acestuia, conform certificatului de moştenitor din 24 noiembrie 2014.

De asemenea, s-a precizat că masa succesorală se compune doar din terenurile ce figurează în titlurile de proprietate din 4 din 28 aprilie 2013, depuse la dosar.

La termenul din 9 septembrie 2015, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale.

Prin sentinţa civilă nr. 6234 din 9 septembrie 2015, Judecătoria Slatina a admis excepţia invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Slatina a reţinut că, în conformitate cu dispozițiile art. 118 alin. (1) C. proc. civ., cererile în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului.

Cum, în speţă, s-a solicitat dezbaterea succesiunii defunctei D., respectiv deschiderea succesiunii, constatarea calităţii de moştenitor, stabilirea moştenitorilor şi ieşirea din indiviziune cu privire la bunurile rămase de pe urma defunctei, s-a constatat că, având în vedere ultimul domiciliu al defunctei, situat în Bucureşti, se aplică dispoziţiile art. 118 C. proc. civ., astfel încât competenţa revine Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti.

Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 10203 din 8 decembrie 2015, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a reţinut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 117 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi nu cele ale art. 118 C. proc. civ., în sensul că acţiunea ar avea ca obiect o cerere privitoare la succesiune şi, astfel, în cauză ar fi incidente dispoziţiile privind competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al defunctului.

Astfel, s-a constatat că numita D. a decedat la 15 ianuarie 1992, când terenul nu se mai afla în patrimoniul acesteia, motiv pentru care nu se poate susţine că terenurile cu privire la care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate prin cele două titluri menţionate ar fi făcut parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei.

Prin urmare, s-a considerat că terenurile ce se regăsesc în cele două titluri de proprietate constituie bunuri proprii ale numiţilor A., E. şi B., în calitatea acestora de moştenitori ai defunctei D.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va constata că în cauză competenţa soluţionării cererii în primă instanţă aparţine Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 118 C. proc. civ., în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare, cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia, precum şi cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar.

Astfel, în sfera de aplicare a normei legale menţionate intră şi cererile de sistare a indiviziunii succesorale şi orice alte cereri prin care moştenitorii valorifică pretenţiile pe care le-ar avea unul împotriva altuia, însă numai în legătură cu moştenirea.

În condiţiile în care art. 117 C. proc. civ. a exclus explicit din sfera sa de aplicare cererile de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea rezultă din succesiune, fără a distinge dacă s-a dezbătut sau nu succesiunea, este evident că este atrasă competenţa relativă la ultimul domiciliu al defunctului, şi nu cea de la locul imobilului.

În acest context este lipsită de relevanţă împrejurarea că titlul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 a fost emis direct pe numele moştenitorilor, câtă vreme imobilele au aparţinut autorului comun şi se solicită partajarea acestora.

În speţă, dreptul de proprietate asupra averii funciare rămase de pe urma defunctei D. şi eliberarea titlurilor de proprietate au avut loc după data decesului acesteia, terenurile aflându-se în posesia tuturor moştenitorilor, conform actelor depuse la dosar, întrucât succesiunea autoarei nu s-a dezbătut până la data introducerii acţiunii.

De altfel, prin cererea reconvenţională depusă la 18 martie 2015 la Judecătoria Slatina, pârâta B. a solicitat atât constatarea deschiderii succesiunii defunctei D., decedată, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, sector 6, constatarea calităţii de moştenitori a părților şi compunerea masei succesorale cât şi partajul succesoral.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ. constatând incidenţa în cauză a dispozițiilor art. 118 C. proc. civ., va stabili competenţa soluţionării cererilor în primă instanţă în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, ca instanţa în a cărei circumscripţie teritorială s-a aflat ultimul domiciliu al defunctei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2016.