Inadmissibility of appeal against interlocutory order evoking the cause after annulment for procedural defects
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the claimant’s appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal’s decision to annul the first-instance judgment and retain the case for trial, which leaves the first-instance order placing the respondent under legal interdiction null and void pending a final decision on the merits. The dispute arose when the public prosecutor appealed a civil judgment that had placed an individual with Alzheimer's disease under interdiction for lack of discernment, challenging the procedure on two grounds: the failure to notify the place of birth as required by family law and the hearing of the protected person without the prosecutor present, a procedural defect allegedly violating specific statutory provisions. The decisive legal basis for the appellate dismissal was the procedural doctrine that when a court of appeal annuls a first-instance judgment for procedural defects without entering the merits, it is obligated to evocate the cause and render a single final decision; consequently, the intermediate order evoking the cause is not independently appealable under the Code of Civil Procedure, rendering the claimant's separate recourse inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 297 alin. (1) C. proc. civ, art. 282 alin. (2) C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against interlocutory order evoking the cause after annulment for procedural defects: Potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care prima instanță a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului și, instanța de apel găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul pronunțând o hotărâre definitivă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
X
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1629 din 11 noiembrie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV – a civilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul M.G., în contradictoriu cu bolnava C.I. și Autoritatea Tutelară – Consiliul Local al sectorului 4 și a dispus punerea sub interdicție a bolnavei, comunicarea hotărârii Serviciului de Stare Civilă a Primăriei sectorului 4 și Direcției Sanitare a Municipiului București pentru constituirea supravegherii medicale.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul București a avut în vedere probele administrate în cauză, înscrisuri, declarații martori și expertiza medico-legală, din care rezulta că bolnava suferă de maladia alzheimer și este lipsită de posibilitatea psihică de a înțelege conținutul actelor sale (lipsa discernământului și a capacității de exercițiu).
Împotriva sentinței susmenționate, a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pe care a criticat-o pentru nerespectarea dispozițiilor art. 144 alin. (2) din C. fam. în sensul că, nu s-a dispus comunicarea hotărârii instanței locului de naștere al bolnavei și pentru nerespectarea dispozițiilor art. 33 alin. (3) din Decretul nr. 32/1954, în sensul că, s-a procedat la ascultarea bolnavei în lipsa procurorului, conducând la nulitatea hotărârii.
Prin decizia civilă nr. 48/A din 3 februarie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III – a civilă, s-a admis apelul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul București, împotriva sentinței civile nr. 1629 din 11 noiembrie 2002 a Tribunalului București, secția a IV – a civilă, s-a anulat sentința și a reținut cauza, pentru evocarea fondului.
Împotriva deciziei susmenționată, a declarat recurs reclamantul M.G., arătând că cele două condiții nu au fost respectate din vina sa și a cerut să se mențină punerea sub interdicție a sorei sale C.I., astfel cum a hotărât Tribunalul.
Recursul urmează a fi respins ca inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care prima instanță a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului și, instanța de apel găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul pronunțând o hotărâre definitivă.
Prin dispozițiile procedurale menționate, pentru celeritatea judecății, față de caracterul devolutiv al apelului, în ipotezele respingerii sau anulării cererii de chemare în judecată fără a se fi intrat în cercetarea fondului s-a prevăzut obligația instanței de apel de a anula hotărârea instanței de fond și de a evoca fondul pricinii. Hotărârea pronunțată de instanța de apel, în aceste ipoteze, are caracterul unei încheieri interlocutorii, dar premergătoare, susceptibilă de a fi recurată odată cu fondul, potrivit art. 282 alin. (2) C. proc. civ.
Instanța de apel, investită să soluționeze calea de atac a apelului se dezinvestește prin pronunțarea unei hotărâri definitive, act procedural unic.
Față de considerentele menționate, Curtea va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil, declarat M.G., împotriva deciziei nr. 48 A din 3 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a III - a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2003.