Procedural nullity of civil judgment due to verbatim reproduction of party submissions as judicial reasoning

Decizia nr. 1611/2015

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1343 din 18 iunie 2013 pronunţată în Dosarul nr. x/3/2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis cererea formulată de reclamantul SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, a obligat pârâta SC C. SRL să plătească reclamantei SC A. SA echivalentul sumei de 51.000 de euro despăgubiri, a interzis pârâtei SC B. SRL utilizarea neautorizată a documentaţiilor aferente proiectării compresoare lor de tip 217, cu cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, în fapt, compresoarele tip 217 şi compresoarele tip 217 sunt compresoare unicat, de interi şi dimensiuni mari, care au necesitat proiecte speciale ale reclamantei, nefiind produse în serie. Compresoarele tip 217 şi compresoarele tip 217 au aceiaşi parametri de funcţionare diferind doar compoziţia gazului care se comprimă - Gazul comprimat de cele două compresoare este un amestec de hidrogen şi hidrocarburi, gaz cu caracteristici toxice şi explozive. Compresorul tip 217 are în plus în compoziţia gazului care se comprimă şi un însemnat procent de hidrogen sulfurat, un gaz puternic corosiv. Având aceiaşi parametri de funcţionare, toate piesele componente ale celor două tipuri de compresoare au aceleaşi dimensiuni gabaritice, dar diferă materialul din care sunt executate aceste piese pentru a se evita coroziunea produsă de gazul coroziv.

Deoarece compresorul tip 217 comprimă un gaz care conţine şi hidrogen sulfurat, Institutul de Cercetare - Proiectare Compresoare a prevăzut pentru o serie de piese din componenţa compresorului, cum ar fi: tije de piston şi bucşi de cilindru, piuliţe, tije, etc, materiale rezistente la coroziunea hidrogenului sulfurat, dimensiunile acestor piese rămânând aceleaşi cu ale compresorului tip 217. Din această cauză compresorul a avut schimbat indicativul din tip 217 în tip 217.

Cornpresoarele tip 217 şi compresorul tip 217 sunt compresoare de proces care trebuie să funcţioneze cu regim continuu de funcţionare în cadrul instalaţiilor în care se montează în rafinării. Acest regim de funcţionare se numeşte regim heavy-duty. Compresoarele tip 217 şi compresorul tip 217 comprimă gaze explozive. Datorită acestor regimuri de funcţionare severe, la reparaţiile capitale ale compresoarelor, care se fac la un interval de circa patru ani, trebuie înlocuite piesele importante care au fost solicitate la oboseală în timpul exploatării, pentru ca să nu apară deteriorări ale acestor tipuri de piese în timpul funcţionării, cazuri în care pot apărea opriri ale compresoarelor respective şi oprirea întregii instalaţii tehnologice în care acestea funcţionează, inclusiv cu producerea de accidente sau chiar explozii cu pierderi materiale si vieţi omeneşti, fiind vorba de piese dinamice, de dimensiuni mari. Având în vedere cele expuse mai sus Institutul Compresoare a întocmit documentaţia de execuţie pentru reparaţia capitala a compresorului, foarte detaliată şi cu condiţii tehnice drastice, care să asigure funcţionarea în deplină siguranţă a compresorului între două reparaţii capitale. Pârâta a dobândit de la reclamantă drepturile patrimoniale de autor asupra documentaţiei de proiectare pentru reparaţie capitală aferentă compresorului tip 217 pentru o singură utilizare conform menţiunilor prevăzute expres în contractele încheiate între părţi.

Pârâta a intrat în posesia documentaţiei de proiectare pentru reparaţie capitală aferentă compresorului tip 217 în baza contractului de proiectare încheiat de reclamantă cu pârâta SC B. SRL pentru reparaţia capitală singulară a unui compresor tip 217 de la SC D. SA, în data de 26 martie 2007, iar ulterior, prin încheierea a altor două contracte pentru întocmirea documentaţiei de reparaţie capitală a unui al doilea compresor tip 217, încheiate in datele de 27 mai 2008, respectiv 27 august 2008”.

Documentaţiile puse la dispoziţia pârâtei aveau ca obiect exclusiv reparaţia capitală a celor două compresoare tip 217 de la SC D. SA, fiind în mod expres interzisă utilizarea acestei documentaţii în alt scop decât cel prevăzut expres şi limitativ în cele trei contracte încheiate.

În cuprinsul celor trei contracte mai sus precizate, care se regăsesc în dosarul cauzei fiind anexate în copie la cererea de chemare în judecată, la art. 10 şi respectiv 13 din contracte (cele trei contracte au conţinut similar), există şi prevederi care nu lasă loc de echivoc cu privire la titularul drepturilor patrimoniale de autor asupra acestei documentaţii precum şi la regimul expres şi limitativ de utilizare a acestei documentaţii primite de SC B. SRL de la reclamantă.

La dosarul cauzei se mai găsesc şi documentele ce atestă predarea respectiv primirea documentaţiei în virtutea contractelor încheiate şi a comenzilor trimise de pârâtă reclamantei.

Aşadar, drepturile de utilizare a respectivei documentaţii au fost transmise în mod limitativ şi exclusiv pentru reparaţiile capitale efectuate în baza celor trei contracte menţionate, fiind stipulat în mod expres în contractele de proiectare încheiate faptul că drepturile de proprietate intelectuală aparţin exclusiv proiectantului precum şi interdicţia expresă de a folosi documentaţia de către SC B. SRL. în alte scopuri, tară acordul scris al SC A. SA în fapt, această interdicţie este precizată în mod expres pe fiecare dintre desenele ce constituie documentaţia de proiectare pentru reparaţie capitală aferentă compresorului tip 217 şi care a avut ca destinaţie exclusivă compresoarele SC C. SRL Sucursala fiind menţionată limitarea dreptului la utilizare la compresoarele ce au făcut obiectul celor trei contracte mai sus amintite.

În pofida angajamentelor asumate prin contractele încheiate (cele trei contracte mai sus precizate) şi fără să ţină cont de notificările primite de ia reclamantă, SC B. SRL., în perioada septembrie - octombrie 2011, a folosit această documentaţie in mod neautorizat pentru efectuarea reparaţiei capitale a compresorului tip 217, beneficiarul fiind SC E. SRL o companie deţinută de Rompetrol.

Pârâta, cu încălcarea flagrantă a obligaţiilor contractuale mai sus amintite şi cu încălcarea legislaţiei privind drepturile de autor, ignorând avertismentele primite în mod repetat şi argumentat de la reclamantă, a efectuat reparaţia capitală la un compresor de tip 217, beneficiarul fiind SC E. SRL o companie deţinuta de SC E. SRL, deşi nu deţinea autorizaţie de utilizare a documentaţiei de proiectare pentru reparaţie capitală din partea SC A. SA pentru aceste operaţiuni.

În toată perioada anterioară reclamanta a încercat să atenţioneze pârâta asupra încălcării drepturilor sale patrimoniale de autor, indicând în mod temeinic şi argumentat obligaţiile pârâtei de a obţine acordul reclamantei pentru utilizarea acestei documentaţii la reparaţia capitală efectuată la compresorul tip 217. Corespondenţa purtată pe această temă se regăseşte în Anexa la prezenta cerere. Inclusiv atenţionarea pârâtei prin intermediul beneficiarului SC E. SRL nu a dat roade, toate avertismentele fiind ignorate sub pretextul unui fals temei contractual sau al dobândirii drepturilor de utilizare a documentaţiei de la beneficiarul SC E. SRL.

Însăşi documentaţia de atribuire a licitaţiei organizate de către beneficiarul SC E. SRL şi câştigate de pârâta SC B. SRL, obligă la încheierea unui contract cu proiectantul documentaţiei şi societatea care urma să asigure executarea reparaţiilor capitale la compresorul tip 217.

SC E. SRL a avut cunoştinţă de complexitatea, anvergura şi necesitatea realizării în deplină siguranţă a lucrărilor de reparaţie capitală a compresorului tip 217, în procedura de selecţie (licitaţie) a prestatorului serviciilor de reparaţie a acestui compresor de la Rafinăria aparţinând Rompetrol, atunci când a comunicat chestionarul anexa la licitaţia „Lucrări de reparaţii şi servicii compresoare cu piston din rafinăria Petromidia" publicată în decembrie 2010 pentru execuţie de lucrări, servicii, operaţii pentru activităţi de reparaţii curente, intervenţii şi reparaţii capitale la următoarele compresoare cu piston, inclusiv gospodăria de ulei, pentru anul 2011.

Acest chestionar trebuia să fie completat de către ofertanţi în calitate de potenţiali furnizori ai serviciilor de reparaţie, iar la punctul 3.3 din documentaţie se precizează de către SC E. SRL: „La capitolul „Experienţa” pag. 9 - filele 6/8 şi 7/8 din chestionar, candidaţii trebuie să furnizeze informaţii referitoare strict la executarea categoriilor de servicii menţionate, în ultimii trei ani”.

În documentaţia denumită Descriere generală pentru procedura de precalificare sunt menţionate în detaliu Ia pct. 2 (2.1. şi 2.2.) tipul de servicii care trebuie prestate pentru reparaţia capitală. Între cele mai importante se regăsesc următoarele: demontare instalaţii auxiliare, dopuri, capace şi apărători, supape, piston, tijă, presetupe, segmenţi, benxi portante, boit, bielă, patine întocmire fişe constatare cilindri; demontare cilindru, lagăre maneton, biele, lagăre palier; inspecţie arbore cotit; demontare arbore cotit; înlocuire arbore cotit; montare lagăre palier; realizare jocuri pe lagăre palier; aliniere arbore cotit cu arbore motor; asamblare biela; montare patine, biela; realizare jocuri pe lagăre maneton; montare cilindru, presetupa ulei, presetupe gaz; realizare centrări si alinieri; montare piston tija compresor, etc.

Aceste activităţi au fost prestate de către SC B. SRL în baza contractului de prestări servicii de reparaţie capitală cu beneficiarul SC E. SRL pentru compresorul tip 217.

Pentru execuţia cel puţin a acestor lucrări, SC B. SRL avea nevoie de documentaţia de execuţie pentru reparaţie capitală a compresorului şi a folosit documentaţia de execuţie pentru reparaţie capitală a compresorului tip 217.

Din lista de manoperă de demontare, reparaţie şi montare pentru compresorul tip 217 pusă la dispoziţia SC A. SA, prin e-mail în data de 12 octombrie 2012, rezultă că SC B. SRL a realizat lucrările de reparaţie capitală a compresorului tip 217, iar aceste lucrări au putut fi efectuate numai pe baza documentaţiei de execuţie pentru reparaţie capitală a compresorului tip 217 întocmită de SC A. SA.

Pârâta a recunoscut utilizarea documentaţiei SC A. SA la compresorul aparţinând SC E. SRL.

O dovada a utilizării neautorizate a acestei documentaţii o reprezintă între altele, însăşi declaraţiile şi documentele primite de la SC B. SRL şi SC E. SRL, societăţi care nu tăgăduie utilizarea acestei documentaţii, pretinzând în mod netemeinic că ar deţine un titlu legal pentru utilizarea acestei documentaţii.

Pârâta pretindea, în corespondenţa purtată cu reclamanta, că ar deţine drepturi de utilizare a documentaţiei aferente compresoarelor tip 217 de la SC C. SRL, în virtutea unui contract încheiat în anul 1997 pentru preluarea activităţii de asistenţă tehnică, service, revizii, reparaţii accidentale generale, sau capitale pentru toată durata de viaţă a produselor fabricate sau expediate de către SC C. SRL (adresă transmisă în data de 11 noiembrie 2011 prin directorul general al SC B. SRL, d-nul F.).

În realitate SC B. SRL nu a primit niciun fel de drepturi de utilizare a acestei documentaţii deoarece singura în măsură să transmită aceste drepturi este reclamanta SC A. SA, fapt dovedit şi de încheierea celor trei contracte mai sus amintite. Dacă ar fi deţinut aceste drepturi încă din 1997 aşa cum pretinde prin adresa transmisă în data de 11 noiembrie 2011 prin directorul general al SC B. SRL, d-nul F., nu ar mai fi încheiat cele trei contracte pentru cele două compresoare ale Petrom de la Arpechim Piteşti.

A fost anexată cererii de chemare în judecată şi corespondenţa purtată atât cu SC B. SRL cât şi cu SC E. SRL, corespondenţa din care rezultă fără putinţă de tăgadă avertismentele transmise de către reclamantă precum şi desfăşurarea efectivă a lucrărilor la compresorul tip 21 al cărei beneficiar final este SC E. SRL şi implicit folosirea documentaţiei de proiectare pentru reparaţie capitală aferentă compresorului tip 217 pentru care subscrisa SC A. SA deţine drepturi exclusive de utilizare şi exploatare.

Pârâta, cu rea-credinţă, a şters de pe copiile documentaţiei trimise pentru executarea pieselor, menţiunile înscrise de către SC A. SA, privind limitarea drepturilor de utilizare a documentaţiei în scopul creării aparenţei de legalitate a utilizării acestei documentaţii faţă de fabricanţii pieselor solicitate.

Aşa cum s-a precizat mai sus, pe fiecare dintre desenele ce constituie documentaţia de proiectare aferentă compresorului tip 217 şi care a avut ca destinaţie exclusivă compresoarele SC D. SA - a fost menţionată limitarea dreptului la utilizare la compresoarele ce au făcut obiectul celor trei contracte mai sus amintite.

Din informaţiile deţinute, unele piese de schimb pentru reparaţia compresorului tip 217 de la Rompetrol au fost comandate la furnizori în baza unei documentaţii întocmită de SC A. SA pentru alte compresoare (contracte de modernizare cornpresoare Petromidia), de pe care a fost ştearsă menţiunea utilizării exclusive pentru tipul compresorului pentru care a fost întocmită documentaţia şi contractul de proiectare respectiv.

Astfel au ajuns în posesia reclamantei documente folosite de către pârâta în procesul de reparaţie a compresorului tip 217 aflat în lucru sau în curs de finalizare la SC E. SRL, documente ce reprezintă reproduceri ilegale ale documentaţiei originale aparţinând SC A. SA copii ale desenelor originale de execuţie şi de pe care a fost ştearsă menţiunea privind interdicţia la utilizare pentru alte scopuri decât destinaţia precizată, respectiv numărul contractului şi tipul de compresor căruia îi este destinat.

Menţiunea privind întocmirea documentaţiei de către reclamantă, inclusiv semnăturile proiectanţilor, au fost păstrate.

Spre exemplu, prin compararea desenului aferent documentaţiei pentru compresorul tip 183, pentru detaliile de execuţie ale unui şurub de bielă cu un desen utilizat de SC B. SRL (anexat la prezenta cerere) pentru realizarea aceleiaşi piese, dar pentru compresorul tip 217, se constată identitate între cele două desene, fiind prezentă menţiunea executantului respectiv SC A. SA, dar lipsind menţiunea „valabil numai pentru contract de proiectare pentru modernizare şi tipul de compresor căruia îi este destinat”.

La dosarul cauzei au fost depuse dovezi care atestă faptul că pârâta a efectuat o reparaţie capitală a compresorului de la SC E. SRL, fotografiile depuse la dosarul cauzei probând că au fost înlocuite piesele vechi cu unele noi, realizate pe baza documentaţiei primite de la reclamantă şi folosite neautorizat de către pârâtă în cadrul acestor reparaţii.

O dovadă în plus că pârâta a comandat realizarea de piese de schimb prin utilizarea fără drept a documentaţiei primite de la reclamantă, o constituie şi fotografiile depuse la dosarul cauzei şi care probează modului în care a fost realizată de către pârâtă reparaţia compresorului tip 217 de la SC E. SRL. La data de 12 Octombrie 2011, la solicitarea SC E. SRL, delegaţii SC A. SA s-au deplasat pentru a lua date privind modificarea unei instalaţii de gaze la unul din compresoarele la care SC A. SA a întocmit proiectul de modernizare.

Reclamanta SC A. SA„ în explicaţiile anexate fotografiilor depuse la dosarul cauzei precizează următoarele: „După ce au fost efectuate lucrările necesare pentru care am făcut deplasarea la Petromidia, cunoscând faptul că se face reparaţie capitală la compresorul tip 217, ne-am îndreptat spre instalaţia în care era montat compresorul tip 217 şi am efectuat fotografiile pe care le prezentăm în continuare cu explicaţiile necesare".

Aceste fotografii reprezintă doar o parte din piesele noi montate la reparaţia capitală. Ele constituie probe din care reiese că SC B. SRL, a folosit documentaţia de reparaţie a compresorului tip 217 la reparaţia capitală a compresorului tip 217.

Nu au fost probate susţinerile pârâtei care a invocat în mod fals că beneficiarul final SC E. SRL ar fi deţinut drepturile de utilizare a documentaţiei aferente compresorului tip 217 şi nici că le-ar fi primit anterior.

În urma corespondenţei purtate cu pârâta, inclusiv prin intermediul SC E. SRL, pârâta a încercat să justifice utilizarea neautorizată a acestei documentaţii aferente compresoarelor tip 217 şi prin pretinsă punere la dispoziţie de către proprietarul compresorului respectiv SC E. SRL, în realitate documentaţia deţinută de către Rominserv este limitată şi are ca scop exclusiv aspecte de punere în funcţiune şi utilizare în regim normal, necuprinzând elementele de detaliu necesare efectuării reparaţiilor capitale la compresorul tip 217. În fapt, şi această documentaţie este semnată de către M. Popescu, directorul general al reclamantei SC A. SA.

Aşa cum s-a arătat anterior această documentaţie este un simplu manual de utilizare care nu conţine desene de inginerie de detaliu.

De asemenea, nu se susţin pretenţiile SC B. SRL privind utilizarea unei documentaţii puse la dispoziţia SC B. SRL de către Rominserv ca beneficiar final deoarece pentru compresorul tip 217, SC A. SA a elaborat doar următoarea documentaţie pentru SC E. SRL: a) conform contractului din 10 septembrie 2002: reactualizare documentaţie de execuţie pentru specificaţii termice piese din import (segmenţi piston treapta 1 + treapta 2, presetupe de ulei, presetupe de gaz treapta 1 + treapta 2, supape de aspiraţie şi refulare treapta I + treapta 2); b (conform contractului din 2004: elaborare documentaţie de execuţie pentru presetupe de gaz treapta 1 + treapta 2 şi presetupă de ulei (conform anexa la contract).

Aşadar, în baza documentaţiei menţionate la punctele,,a)” şi,,b)” de mai sus, considerată de SC E. SRL ca fiind documentaţie originală, SC B. SRL. nu poate să efectueze reparaţia capitală a compresorului, aceasta reprezentând cea. 0,1% din documentaţia necesară pentru efectuarea lucrărilor; prin urmare, SC B. SRL. nu se putea angaja să realizeze aceste lucrări numai în baza acestei documentaţii.

Din analizarea borderourilor de desene (anexate), ce reprezintă documentaţia compresorului tip 217, prin comparare cu necesarul de lucrări aferente compresorului tip 217 cărei beneficiar este SC E. SRL si pentru care SC B. SRL efectuează sau a efectuat lucrări de reparaţie, se poate observa cu uşurinţă că este vorba despre aceleaşi detalii de execuţie, fiind folosite desenele al căror titular este reclamanta SC A. SA.

Aşadar, apărările pârâtei aşa cum au fost precizate în corespondenţa purtată şi în special în întâmpinare sunt nefondate, aceasta neputând proba că ar deţine în vreun fel drepturi de utilizare asupra documentaţiei utilizate pentru comandarea pieselor de schimb din cadrul reparaţiilor capitale.

Ulterior, la dosarul cauzei au fost depuse cu obligaţia de a nu putea fi fotocopiate un set de înscrisuri care la un moment dat au fost şi în mod involuntar rătăcite faţă de dosarul cauzei. Pentru a observa aceste documente cu pretins caracter secret, în data de 28 ianuarie 2013, reprezentanţii reclamantei au analizat documentaţia depusă de SC B. SRL în Dosarul nr. x/3/2012 în data de 18 decembrie 2012.

Documentaţia depusă la dosar de către SC B. SRL. este compusă din: 1. Procedură operaţională tehnologie de reparaţie compresoare cu cilindrii opuşi rev. 1; - nu are nicio relevanţă faţă de obiectul cauzei; 2. Pagina cu antet - SC B. SRL şi semnată de director F., în care se spune că firma are personal cu experienţă care lucrează în regim de asigurare a calităţii, după care enumera certificatele ataşate în continuare: G. cu certificatul de conformitate a Sistemului de Management al Calităţii - nu are nicio relevanţă faţă de obiectul cauzei; Sistem de management al sănătăţii şi securităţii ocupaţionale conform cu cerinţele din 2007 cu certificat din 2009 - nu are nicio relevanţă faţă de obiectul cauzei; Sistem de management de mediu conform cu cerinţele din 2004 cu certificat din 2009 - nu are nicio relevanţă faţă de obiectul cauzei; Organismul de Certificare Sisteme - Sistem de management al calităţii conform cu cerinţele din 2008, cu certificat din 2008 -nu are nicio relevanţă faţă de obiectul cauzei; Urmează încă 4 certificate ca cele de mai sus, cu datele de valabilitate expirate, nu are nicio relevanta faţă de obiectul cauzei; procedura de reparaţie mai sus precizată reprezintă în fapt o descriere generală a tehnologiei de reparaţie a pieselor componente din cadrul compresoarelor orizontale cu cilindri opuşi. Procedura face parte din manualul de asigurarea calităţii a firmei SC B. SRL. Acest tip de proceduri nu poate sta la baza execuţiei pieselor de schimb şi nici la baza reparaţiilor capitale. Pentru aceste operaţiuni era obligatoriu să se utilizeze documentaţia depusă de reclamantă la dosarul cauzei.

Piesele care trebuie verificate şi eventual reparate sau înlocuite, enumerate în procedură, sunt cele prevăzute în documentaţia de execuţie întocmită de SC A. SA pentru compresoarele la care s-a făcut reparaţie capitală odată cu modernizarea acestora în anul 2005, compresoare din cadrul SC E. SRL. Pentru aceste compresoare SC B. SRL a realizat reparaţia compresoarelor şi o parte din execuţia de modernizare tot în baza unei documentaţii de execuţie întocmită în anul 2005 de reclamanta SC A. SA pentru aceste compresoare. în fapt, aceste înscrisuri nu au caracter original fiind practic copii ale unor documentaţii primite anterior de la reclamantă.

În procedură nu se precizează nici o tehnologie de verificare sau reparaţie a pieselor. Verificarea, reparaţia sau înlocuirea cu piese noi se poate realiza la o reparaţie capitală numai pe baza documentaţiei de execuţie pentru reparaţie capitală întocmită de SC A. SA, societatea care a întocmit documentaţia de execuţie iniţială după care s-a executat compresorul.

Documentaţia de execuţie pentru reparaţie capitală pentru compresorul tip 217 este cea depusă la dosar de către SC A. SA.

Din materialul depus la dosar de către SC B. SRL. rezultă foarte clar, comparând cu documentaţia de execuţie depusă de SC A. SA, că nu se poate face o reparaţie capitală a unui compresor care conţine piese cu dimensiuni tolerate care trebuie la montaj să se încadreze în anumite jocuri funcţionale, decât având la bază această documentaţie de execuţie.

Se observă că în documentaţia de execuţie întocmită de SC A. SA pentru compresorul tip 217, este precizat pentru fiecare piesă în parte ce trebuie verificat, ce poate fi reparat şi în ce condiţii se poate face reparaţia, sau dacă este necesar să se înlocuiască obligatoriu anumite piese.

Procedura tehnologică operaţională prezentată de SC B. SRL nu reprezintă un document tehnic care ar putea fi luat în considerare ca servind la execuţia pieselor de schimb sau pentru reparaţia capitală. Este absolut nerelevant pentru procedurile derulate de pârâta la reparaţia capitală a compresorului tip 217.

În ceea ce priveşte certificatele de calificare ale SC B. SRL, acestea nu au relevanţă pentru cauză. Ele pot constitui mai degrabă o dovadă a nerespectării acestor proceduri, în special certificatul G. pentru conformitate cu E.N. nr. 9001/2008, cel care atestă că societăţile comerciale respectă toate regulile privind realizarea de lucrări în condiţii de asigurare a calităţii conform EN nr. 9001/2008. Cu siguranţă că o verificare de către G. a lucrărilor efectuate va include şi solicitarea ca SC B. SRL să prezinte documentaţia de execuţie după care s-au executat lucrările respective şi în special să prezinte date privind specializarea societăţii comerciale care a întocmit documentaţia de execuţie după care s-au executat lucrările, mai ales pentru lucrări de reparaţie compresoare cu piston care comprimă la presiuni mari, medii de lucru explozive. SC B. SRL nu va putea să dovedească că a respectat toate precizările prevăzute în documentaţia de execuţie respectivă.

Reaua-credinţă a pârâtei este probată de neseriozitatea solicitării de a depune aceste înscrisuri la camera de valori, apreciind în mod nelegal că ar fi avut caracter secret.

În fapt, înscrisurile cu denumirea „Procedura Operaţionala Tehnologie de Reparaţie Compresoare cu Cilindri Opuşi" nu au caracter confidenţial şi nici măcar valoare tehnică. Certificările depuse, de asemenea, nu au caracter confidenţial, acestea pot fi vizionate şi copiate de pe site. Contractul de prestări servicii din 21 martie 1997 expirat şi reziliat în 2007 se află deja la Dosarul nr. x/3/2012. Verificând înscrisurile de mai sus pe site-ul internet ai pârâtei SC B. SRL se observă că este menţionat iară echivoc faptul că „reparaţiile de compresoare se execută după documentaţie elaborata de SC A. SA Or, aceasta este o recunoaştere implicită a drepturilor patrimoniale de autor ale reclamantei fiind omisă doar obligaţia de a achita şi remuneraţia corespunzătoare.

În cauză, s-a probat că suntem deţinătorii drepturilor patrimoniale de autor şi că însăşi pârâta a încheiat contracte de execuţie pentru documentaţia de la compresorul tip 217, documentaţie pe care ulterior a utilizat-o în mod nelegal pentru comandarea şi executarea de piese de schimb şi lucrări de reparaţie capitală a compresorului tip 217.

În cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, având în vedere toate cele de mai sus, independent de momentul la care s-a desfăşurat efectiv reparaţia capitală la compresorul tip 217 de la R. faţă de intrarea în vigoare a C. civ., elementele răspunderii rămân aceleaşi.

Deosebit de modurile specifice de reparare, repararea patrimonială a prejudiciului este supusă condiţiilor generale ale răspunderii delictuale (art. 1349, coroborat cu art. 1381 C. civ.) ori 969, 970 şi 998 C. civ. de la 1864.

Apreciază ca fiind îndeplinite condiţiile pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală a pârâţilor, astfel: Existenţa unui prejudiciu, constând în folosirea în mod neautorizat a documentaţiei dobândită de la reclamantă pentru comandarea şi executarea de piese de schimb utilizate la reparaţiile capitale executate la compresorul tip 217 şi a încercat prin toate mijloacele să se sustragă de la obligaţia achitării remuneraţiei cuvenite deţinătorului drepturilor patrimoniale de autor, aşa cum a fost detaliat mai sus şi probat inclusiv prin recunoaşterea acestor aspecte de către pârâtă. În fapt, pârâta nu a negat utilizarea documentaţiei însă a considerat în mod nelegal şi netemeinic că ar avea acest drept şi că nu se cuvenea să achite reclamantei drepturile de autor pretinse.

Potrivit art. 139 alin. (1)-(2) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, titularii drepturilor recunoscute şi protejate prin prezenta lege pot solicita instanţelor de judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoaşterea drepturilor lor şi constatarea încălcării acestora şi pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat. La stabilirea despăgubirilor instanţa de judecată ia în considerare fie criterii cum ar fi consecinţele economice negative, în special câştigul nerealizat, beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor şi, atunci când este cazul, alte elemente în afara factorilor economici, cum ar fi daunele morale cauzate titularului dreptului, fie acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, în cazul în care nu se pot aplica criteriile menţionate. Justificarea economică a sumelor pretinse de reclamantă de la pârâtă în baza utilizării neautorizate a documentaţiei compresoarelor tip 217, reprezentând remuneraţia cuvenită SC A. SA, ca deţinător al drepturilor patrimoniale de autor asupra acestei documentaţii, se întemeiază pe un calcul economic care include consecinţele negative, şi anume câştigul nerealizat, dar şi impactul de imagine care tentează la utilizarea neautorizată a unor documentaţii similare.

Prin Decizia nr. 153 din 18 martie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de pârâta SC B. SRL împotriva sentinţei menţionate, cu consecinţa anulării sentinţei şi a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a apreciat că prima instanţă şi-a motivat soluţia reproducând fidel conţinutul cererii de chemare în judecată şi al notelor scrise ale reclamantei, într-o manieră care nu include nici un moment dezvoltarea unei idei proprii instanţei.

Practic, partea de argumentaţie din sentinţă care trebuia a fi rodul deliberării şi analizei proprii a instanţei, se constituie din reluarea întocmai a susţinerilor tăcute de reclamantă în cererile sale.

Este adevărat că instanţa îşi poate însuşi punctul de vedere al uneia dintre părţi, însă, înlocuirea argumentaţiei prin reproducerea exactă a considerentelor regăsite în cererile acestei părţi ridică dubii cu privire la existenţa reală a unui proces deliberativ, proces pe care existenţa motivării instanţei are rolul de a-l garanta.

Echivalarea reproducerii argumentelor uneia din părţi ca fiind motivare a instanţei cu o nemotivare a hotărârii se impune mai ales în condiţiile în care, chiar dacă s-ar admite posibilitatea instanţei de a-şi însuşi argumentele părţii pe care le consideră corecte, nu se regăsesc dezvoltate, în speţă, motivele pentru care sunt înlăturate apărările pârâtei.

Mai cu seamă, ceea ce este total nemotivat în speţă, este modul în care a fost stabilit cuantumul prejudiciului, adică al despăgubirilor de 51.000 euro acordate cu acest titlu; prima instanţă a apreciat că pârâta a încălcat o obligaţie contractuală şi, prin aceasta, că a săvârşit un delict, utilizând neautorizat desenele de execuţie de detaliu a documentaţiilor de proiectare aferente compresorului tip 217 asupra cărora reclamanta ar deţine drepturi patrimoniale de autor, însă nu a stabilit cum a ajuns la cuantificarea prejudiciului ca fiind de 51.000 euro, ci a enunţat pur şi simplu această valoare.

Constatând că hotărârea primei instanţe este nemotivată, fiind nulă din perspectiva art. 261 pct. 5 C. proc. civ. coroborat cu art. 105 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce se asimilează unei neanalizări a fondului, instanţa de apel, în baza art. 297 C. proc. civ., a admis apelul, a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare.

Împotriva deciziei menţionate, a declarat recurs reclamantul SC A. SA, criticând-o pentru neiegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând următoarele:

Art. 261 pct. 5 din V.C.P.C., a cărui încălcare a fost constatată de către instanţa de apel, nu interzice instanţei să-şi motiveze sentinţa utilizând argumentele oricăreia dintre părţile implicate în cauză, textul de lege indică doar obligaţia de a le arăta, ceea ce, în mod obiectiv, prima instanţă a şi făcut.

Chiar instanţa de apel a admis că prima instanţă îşi poate însuşi punctul de vedere al uneia dintre părţi (ceea ce, în mod evident, a făcut şi instanţa de apel, care şi-a însuşit integral argumentaţia pârâtei), astfel încât, în mod nefondat şi nejustificat din perspectiva textelor de lege incidente, a considerat că „reproducerea considerentelor ar ridica dubii cu privire ia existenţa reală a unui proces deliberativ".

Motivarea sentinţei nu reprezintă o reproducere „fidelă” a conţinutului cererii de chemare în judecată şi a notelor scrise ale reclamantei, în condiţiile în care concluziile scrise ale reclamantei au 20 de pagini, iar cererea de chemare în judecată are 10 pagini. Motivarea sentinţei civile nr. 1343 din 18 iunie 2013 este cuprinsă la filele 10-17 ale sentinţei şi cuprinde inclusiv considerentele pentru care s-au respins apărările pârâtei, dar şi justificarea prejudiciului. Nu se poate vorbi astfel despre o reproducere, cu atât mai puţin despre o reproducere fidelă.

Pe de altă parte, simpla „ridicare de dubii” nu poate constitui temei legal pentru anularea unei hotărâri. Dacă s-ar fi aplecat asupra cauzei, şi nu doar superficial asupra argumentelor pârâtei, instanţa de apel ar fi observat, pe lângă motivele reţinute de prima instanţă şi probatoriul administrat, faptul câ derularea fondului din prezenta cauză a impus nu mai puţin de 13 termene, între care o încheiere prin care s-a respins motivat excepţia lipsei calităţii procesuale active şi o repunere pe rol pentru suplimentarea probatoriului.

Nu există niciun dubiu asupra procesului deliberativ al primei instanţe pentru pronunţarea sentinţei. Utilizarea unei frazări apropiate de textul notelor scrise ale reclamantei a fost necesară prin prisma elementelor tehnice aferente documentaţiei depuse atât de reclamantă, cât şi de pârâtă, care au presupus reluarea unor denumiri care descriau documentele ce au constituit probatoriul în cauză.

Argumentele pentru care au fost respinse de către prima instanţă apărările pârâtei se regăsesc în sentinţă la fila 15, parag. 1, 2, 3, 4 şi 5 şi la fila 16, parag. 1, 3, 5 şi 7.

Argumentele care au justificat în fapt şi în drept modul în care a fost stabilit prejudiciul se regăsesc în cuprinsul sentinţei la fila 16, ultimele trei paragrafe şi fila 17, primele trei paragrafe, invocând şi temeiul de drept care a stat la baza acordării contravalorii acestui prejudiciu (art. 139 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe), apreciind şl asupra întrunirii elementelor răspunderii civile delictuale.

Prima instanţă a observat, între altele, contractele încheiate de pârâtă cu beneficiarul SC E. SRL, depuse la dosarul cauzei de pârâtă sub obligaţia consultării doar de către instanţă, contracte din care a rezultat fără putinţă de tăgadă şi suma încasată de pârâtă prin utilizarea neautorizată a documentaţiei reclamantei, iar calculul proporţional reţinut de prima instanţă prin raportare la alte contracte, reprodus integral şi la filele 34 şi 35 din decizia de apei, a stat la baza aprecierii în fapt a contravalorii prejudiciului acordat prin sentinţă.

Motivarea sentinţei este suficient de clară, precisă, se referă argumentat la toate probele administrate în cauză şi este concordanţă cu acestea (toate probele indicate au fost menţionate la filele 10-15), iar motivarea răspunde în fapt şi în drept tuturor pretenţiilor formulate de către părţi şi conduce în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv.

Aşadar, prima instanţă - spre deosebire de instanţa de apel -, a examinat cauza sub toate aspectele pentru a lua hotărârea anulată de decizia instanţei de apel, examinând în detaliu, atât pe parcursul celor 13 termene acordate, cât şi cu ocazia deliberării, o soluţie care dezleagă cauza sub toate aspectele.

În consecinţă, nu se poate reţine că prima instanţă a soluţionat procesul Iară a intra în judecata fondului, nefiind incident art. 261 pct. 5 coroborat cu art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea, nu sunt incidente dispoziţiile art. 297 teza a II-a C. proc. civ., instanţa de apel ignorând obligaţia de a evoca fondul cauzei. Nu a analizat în niciun mod aspectele de fond, cu toate că în apel s-a încuviinţat pârâtei proba cu înscrisuri, fiind depuse înscrisuri noi la dosarul cauzei. Instanţa de apel nu a analizat nici măcar superficial dacă argumentele reclamantei sunt sau nu sunt corecte şi întemeiate.

Dacă argumentele invocate de instanţa de apel pentru anularea sentinţei ar fi valide şi s-ar aplica tuturor cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecată, probabil, pentru considerentele reţinute de instanţa de apel ca motive de anulare, mai mult de jumătate din aceste cauze ar fi supuse aceleiaşi pretinse sancţiuni - anularea.

Instanţa de apel nu a precizat care sunt dovezile pretinsei vătămări asupra pârâtei şi prin care s-ar atrage nulitatea hotărârii în condiţiile art. 105, alin. (2), C. proc. civ., nefiind dovedită existenţa unei vătămări, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.

Examinând decizia recurată în raport de criticile formulate şi actele dosarului, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat.

Instanţa de apel a constatat în mod corect că partea din hotărârea primei instanţe care ar fi trebuit să conţină motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei în adoptarea soluţiei favorabile reclamantei conţine o reproducere exactă a susţinerilor din concluziile scrise depuse de către reclamantă.

Astfel, tribunalul a preluat textual 9 pagini din concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor pe fond la termenul din 12 februarie 2013, în vederea pronunţării amânate pentru data de 19 februarie 2013 (file 264 -277), fără a schimba nimic din conţinutul sau succesiunea expunerii. Faptul că nu au fost copiate şi ultimele trei pagini atestă doar că nu a fost o reproducere integrală, dar nu infirmă aprecierea instanţei de apel privind fidelitatea redării susţinerilor reclamantei, cu atât mai mult cu cât au fost transcrise în sentinţă inclusiv referirile reclamantei la propria persoană („subscrisa SC A. SA - pag. 13, parag. 5, respectiv „suntem deţinătorii drepturilor patrimoniale de autor” - pag. 16, parag. 7) şi la actele sale de procedură efectuate în cauză („anexa la prezenta cerere” - pag. 12, parag. 2, respectiv „anexat la prezenta cerere" - pag. 14, primul parag.).

Acea parte a hotărârii care ar fi trebuit să însemne argumentarea soluţiei nu cuprinde nici măcar o propoziţie care să nu fi fost preluată din concluziile scrise ale reclamantei, iar această constatare este valabilă inclusiv în privinţa susţinerilor şi apărărilor în proces ale pârâtei.

În condiţiile în care concluziile scrise menţionate conţineau două paragrafe din cererea de chemare în judecată, redate, de asemenea, în sentinţă, este corectă constatarea instanţei de apei în sensul că tribunalul a preluat şi din conţinutul cererii introductive.

Nu se poate reţine că redarea textuală, necenzurată, a susţinerilor reclamantei a fost impusă de caracterul tehnic al elementelor din documentele depuse la dosar, astfel cum se pretinde prin motivele de recurs, atât timp cât hotărârea primei instanţe a reprodus în acest mod nu numai partea din concluziile scrise referitoare la aspecte tehnice, ci şi descrierea situaţiei de fapt şi de drept înfăţişate de reclamantă, cu referire la raporturile contractuale derulate între părţi, precum şi între pârâtă şi terţul SC E. SRL, la fapta pretins ilicită a pârâtei, la probele administrate în cauză şi la susţinerile pârâtei, fiind preluate inclusiv aprecierile subiective ale reclamantei asupra atitudinii procesuale a părţii adverse (care ar fi invocat o anumită susţinere „în mod fals” şi a cărei rea - credinţă ar fi probată de „neseriozitatea solicitării de a depune aceste înscrisuri la camera de valori, apreciind în mod nelegal că ar fi avut caracter secret").

Acest mod de redactare a considerentelor sentinţei nu poate fi considerat o motivare corespunzătoare a hotărârii, prin prisma exigenţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deoarece lipsesc motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei în adoptarea soluţiei favorabile reclamantei, precum şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile şi apărările pârâtei.

Din perspectiva cerinţelor legale privind aceste elemente obligatorii ale oricărei hotărâri judecătoreşti, nu este suficient să se regăsească în cuprinsul hotărârii elemente de fapt şi de drept care pot fi relevante în raport de fondul dreptului dedus judecăţii, ci este necesar ca expunerea acestora, ca argumente ale soluţiei adoptate, să reflecte rezultatul deliberării instanţei asupra tuturor aspectelor deduse judecăţii, ca o garanţie pentru părţi că cererile şi apărările lor au fost analizate în mod efectiv şi, totodată, ca o premisă esenţială a controlului de legalitate a hotărârii efectuat de către instanţa ierarhic superioară.

Motivarea hotărârii judecătoreşti reprezintă un element esenţial al noţiunii de proces echitabil presupuse de dreptul garantat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale şi se circumscrie obligaţiei instanţei de a examina efectiv mijloacele, argumentele şi elementele de probă aie părţilor, astfel cum rezultă din jurisprudenţa constantă a Curții Europene a Dreptului Omului (de exemplu, hotărârea din 28 aprilie 2005 în cauza Albina contra României, cu jurisprudenţa acolo citată; hotărârea din 15 februarie 2007 în cauza Boldea contra României, cu jurisprudenţa acolo citată). Pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, judecătorul trebuie să explice clar faptele şi chestiunile pe care le-a avut în vedere la pronunţarea hotărârii.

Concluziile scrise formulate de părţi în vederea pronunţării hotărârii conţin, în esenţă, o reiterare a propriilor susţineri şi apărări în proces, prin prisma probatoriului administrat, eu scopul de a demonstra justeţea lor şi de a convinge instanţa să adopte o hotărâre favorabilă. Chiar atunci când sunt ample, detaliate, vizând toate aspectele deduse judecăţii, riguroase din punct de vedere logico - juridic, concluziile scrise rămân un demers subiectiv, nu numai prin modul de ordonare şi exprimare a ideilor, dar şi prin modul de descriere a faptelor, de raportare Sa susţinerile părţii adverse şi la probele administrate, respectiv prin modul de interpretare a textelor de lege considerate relevante şi de apreciere a întrunirii cerinţelor de aplicare în cauză a acestora.

Dreptul la un proces echitabil este încălcat atunci când părţii i se furnizează aprecierile subiective ale părţii adverse ca reprezentând argumentarea în fapt şi în drept a soluţiei nefavorabile, precum în speţă. Pretenţiile reclamantei îi erau cunoscute pârâtei încă de la momentul declanşării procesului, le-a combătut şi a încercat să le demonteze prin probele administrate. Or, este îndreptăţită convingerea pârâtei că susţinerile şi apărările formulate nu au fost examinate cu adevărat, atât timp cât cele proprii se regăsesc în hotărâre doar în măsura în care partea care a întocmit documentul transcris textual aproape în integralitate a făcut referire la ele şi doar în modul în care acea parte le-a perceput, în timp ce susţinerile reclamantei sunt expuse rară vreo cenzură, nici măcar de ordin stilistic şi, cu atât mai puţin, din punctul de vedere ai descrierii situaţiei de fapt şi de drept.

Pe de altă parte, motivarea hotărârii nu presupune reproducerea cuvânt cu cuvânt a aprecierilor reclamantei, chiar dacă pretenţiile au fost admise în totalitate, redarea susţinerilor formulate de părţi reprezentând un element distinct de argumentarea soluţiei în conţinutul oricărei hotărâri judecătoreşti, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 4 şi 5 C. proc. civ.

Dincolo de efortul intelectual pe care îl presupune în mod necesar elaborarea considerentelor, o motivare corespunzătoare a hotărârii judecătoreşti trebuie să pornească de ia premisa că susţinerile părţilor, inclusiv aprecierile acestora privind probele administrate şi referirile la susţinerile părţii adverse, constituie obiect al cercetării judecătoreşti, şi nu însuşi rezultatul acestei analize, pentru a fi expus ca atare, deoarece, în acest caz, hotărârea nu poate reprezenta o garanţie împotriva arbitrariului. Mai ales atunci când este vorba despre susţineri reciproc contestate şi elemente de fapt cu caracter tehnic ce implică un studiu atent al înscrisurilor depuse la dosar, precum în cauză, argumentarea soluţiei trebuie să releve în mod clar aspectele de fapt contestate şi mijloacele de probă pe care se fundamentează stabilirea faptelor relevante, exigenţe ce nu pot fi întrunite prin reproducerea expunerii subiective din concluziile scrise ale părţii.

Astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că cele două compresoare, tip 217 şi 217, au aceiaşi parametri de funcţionare, motiv pentru care toate piesele componente au aceleaşi dimensiuni, diferind materialul din care acestea sunt executate, dată fiind compoziţia diferită a gazului care se comprimă}- Pentru efectuarea activităţilor prestate de către pârâtă în favoarea terţului beneficiar SC E. SRL privind compresorul 217 , pârâta avea nevoie de documentaţia de execuţie pentru reparaţie capitală a acestui compresor. Pârâta a folosit în acest scop documentaţia de execuţie pentru reparaţie capitală a compresorului tip 217, pe care o primise de la reclamantă în urma încheierii a trei contracte de proiectare - datate 26 martie 2007, 27 mai 2008 şi 27 august 2008 - documentaţie asupra căreia reclamanta este titulara unui drept de autor. Procedând în acest mod, a încălcat obligaţiile contractuale şi legislaţia privind dreptul de autor, deoarece se convenise ca documentaţia primită să fie utilizată exclusiv pentru reparaţia capitală a două compresoare tip 217 de la SC D. SA.

Preluând aceste susţineri ale reclamantei drept argumente ale soluţiei pronunţate, tribunalul nu s-a preocupat de apărările pârâtei, formulate chiar prin întâmpinarea depusă ia dosar şi nici de probele administrate. Astfel, pârâta, pornind de la lipsa de identitate dintre compresoarele tip 217 şi 217, a contestat însuşi faptul că o documentaţie elaborată pentru un anume tip de compresor ar putea fi folosită la un alt tip de compresor, deoarece documentaţiile nu corespund din punct de vedere tehnic. De asemenea, pârâta a pretins că lucrările efectuate la compresorul tip 217 pentru terţul beneficiar SC E. SRL au vizat reparaţia capitală şi nu au necesitat documentaţie tehnică de reparaţie, fiind realizate pe baza unei documentaţii tehnologice proprii, cu piesele de schimb existente în stoc, şî a documentaţiei de execuţie originală a compresorului 217 puse la dispoziţie de către terţul beneficiar.

În contextul acestor apărări ale pârâtei (care nici măcar nu au fost semnalate), tribunalul ar fi trebuit, în primul rând, să arate motivele pentru care a considerat că, pentru efectuarea lucrărilor la compresorul tip 217 în beneficiul terţului, pârâta avea nevoie de documentaţia de execuţie pentru reparaţie capitală a compresorului tip 217, respectiv dacă acest fapt este prezumat din caracteristicile comune ale compresoarelor (descrise, de altfel, exclusiv pe baza susţinerilor reclamantei, fără vreo referire la eventuale înscrisuri care să le confirme), din natura lucrărilor efectuate de pârâtă sau din compararea detaliilor de execuţie.

O raportare ia ultimele două elemente menţionate anterior ar fi presupus, în prealabil, compararea activităţii pentru care a fost elaborată de către reclamantă documentaţia referitoare ia compresoarele tip 217 cu activitatea prestată de către pârâtă în beneficiul terţului cu privire la compresoarele tip 217 Astfel, dacă în privinţa acestora din urmă nu s-a contestat că ar fi fost vorba despre o reparaţie capitală, tribunalul a prelual ca atare susţinerea reclamantei în sensul că şi prima documentaţie menţionată ar fi vizat o reparaţie similară, cu toate că cele trei contracte de proiectare încheiate cu pârâta nu conţin o asemenea precizare, iar tribunalul nu a făcut nicio referire la conţinutul concret al lucrărilor contractate, detaliate în anexa fiecărui contract în parte.

Cu privire la documentele invocate de către pârâtă ca fiind cele care au stat la baza lucrărilor efectuate în beneficiul terţului, tribunalul, preluând întocmai susţinerile reclamantei, a reţinut că procedura operaţională de reparaţie compresoare datată octombrie 2009 nu ar fi fost suficientă pentru executarea lucrărilor, deoarece nu menţionează o tehnologie de verificare sau reparaţie a pieselor, iar această tehnologie se putea realiza, la o reparaţie capitală, „numai pe baza documentaţiei de execuţie pentru reparaţie capitală întocmită de SC A. SA, societatea care a întocmit documentaţia de execuţie iniţială după care s-a executat compresorul”.

Pe lângă caracterul axiomatic al constatărilor privind conţinutul standard obligatoriu al unei reparaţii capitale, preluat din susţinerile reclamantei - cu toate că, fiind vorba despre un aspect tehnic, instanţa ar fi trebuit să se asigure de acurateţea datelor furnizate de către reclamantă şi să facă referire la probe administrate în cauză -, respectiv privind necesitatea folosirii documentaţiei întocmite pentru compresoarele tip 217 la reparaţia capitală a unui compresor tip 217 - s-a arătat anterior că atare necesitate nu a fost motivată - este de remarcat că, atunci când face referire la documentaţia de execuţie iniţială, tribunalul precizează că ar II vorba despre cea pe baza căreia s-ar fi „executat” însuşi compresorul (probabil, cel tip 217), deşi documentaţia invocată de către reclamantă în cauză vizează „reparaţia" acestuia (sau a unor piese de schimb).

Pe acest aspect, este de menţionat apărarea constantă a pârâtei în sensul că reclamanta induce o confuzie între cele două documentaţii, urmărind în mod nejustificat extinderea protecţiei asupra documentaţiei de proiectare a compresorului tip 217.

În condiţiile în care, la termenul de judecată din 16 octombrie 2012, tribunalul a apreciat că legitimarea procesuală activă este justificată de calitatea reclamantei de titular al dreptului de autor asupra documentaţiei aferente reparaţiei compresorului tip 217, reflectată de contractele încheiate între părţi la datele de 26 martie 2007, 27 mai 2008 şi 27 august 2008 şi în contextul susţinerilor pârâtei privind confuzia cu documentaţia de execuţie a compresorului tip 217, tribunalul ar fi trebuit să clarifice acest aspect şi să se raporteze, în analiza pretenţiilor reclamantei, exclusiv la obiectul dreptului de autor stabilit în cauză.

În acest context, este de remarcat că, deşi pârâta a susţinut că a folosit documentaţia de execuţie originală a compresorului 217 pusă la dispoziţie de către terţul beneficiar, consecventă fiind în a susţine că reclamanta nu a întocmit însăşi documentaţia de proiectare a compresorului tip 217 (cu atât mai puţin a celui tip 217), tribunalul, preluând fără cenzură susţinerile reclamantei, a redat aceste susţineri ale pârâtei ca vizând deţinerea de către beneficiarul final SC E. SRL a drepturilor de utilizare a documentaţiei „aferente” compresorului tip 217, primite anterior de la reclamanta SC A. SA.

În al doilea rând, tribunalul ar fi trebuit să arate mijloacele de probă pe baza cărora a constatat că pârâta a folosit documentaţia de execuţie pentru reparaţie capitală a compresorului tip 217 la reparaţia capitală a compresorului tip 217, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

Tribunalul, preluând susţinerile reclamantei, a reţinut că pârâta ar fi recunoscut utilizarea neautorizată prin „declaraţiile şi documentele primite de la SC B. SRL şi SC E. SRL, societăţi care nu tăgăduie utilizarea acestei documentaţii, pretinzând în mod netemeinic că ar deţine un titlu legal".

Pe lângă faptul că, din punct de vedere probator, pretenţia unui titlu legal de folosire a unor înscrisuri nu semnifică o recunoaştere a utilizării neautorizate, din moment ce este negat tocmai caracterul ilicit, se observă eă susţinerea pârâtei privind folosirea autorizată nu viza documentaţia privind reparaţia compresorului tip 217, ci documentaţia tehnică privind compresorul tip 217, în contextul în care a pretins, după cum s-a arătat deja, că nu a folosit în fapt documentaţia privind reparaţia compresorului tip 217, iar aceasta nici nu putea fi folosită pentru compresorul tip 217.

Se observă, de asemenea, că tribunalul a tăcut referire la fotografiile depuse de către reclamantă la dosar, ca relevând reparaţia capitală efectuată de către pârâtă în beneficiul terţului SC E. SRL, cu toate că pârâta a contestat aptitudinea acestora de a reprezenta un mijloc de probă relevant în cauză.

Prima instanţă a reţinut şi faptul că pârâta ar fi comandat unele piese de schimb pentru reparaţia compresorului tip 217, în baza unei documentaţii întocmite de reclamantă pentru alte compresoare, de pe care ar fi fost şterse menţiuni esenţiale, dar instanţa a justiticat reţinerea acestui fapt prin precizarea „din informaţiile deţinute", ceea ce reflectă din nou copierea textuală a susţinerilor reclamantei, tară intenţia unei analize reale a acestora, în raport de probele administrate. Nu s-au arătat, totodată, motivele pentru care ar fi relevante documentaţiile întocmite de reclamantă pentru alte compresoare şi nici înscrisurile depuse la dosar din care ar fi rezultat ştergerea menţiunilor considerate esenţiale.

În ceea ce priveşte prejudiciul pretins suferit de către reclamantă prin utilizarea neautorizată de către pârâtă a documentaţiei privind reparaţia compresoare lor tip 217, este corectă constatarea instanţei de apel câ acordarea sumei de 51.000 euro cu titlu de despăgubiri este nemotivată, din perspectiva modalităţii de cuantificare a acestuia, cu atât mai mult cu cât nu au fost nici măcar amintite susţinerile pârâtei pe acest aspect, din întâmpinarea depusă la dosar.

Din cele expuse, rezultă că modul în care prima instanţă a înţeles să argumenteze soluţia pronunţată, prin reproducerea textuală a concluziilor scrise ale reclamantei, relevă că cererile, susţinerile şi apărările părţilor, precum şi. probele administrate, nu au fost examinate în mod real, ceea ce este de natură să încalce dreptului pârâtei la un proces echitabil, cât timp hotărârea astfel pronunţată nu poate reprezenta o garanţie împotriva arbitrariului. Din perspectiva dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., lipsesc motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei în adoptarea soluţiei favorabile reclamantei, precum şi a celor pentru care au fost înlăturate susţinerile şi apărările pârâtei.

Absenţa unei analize efective a cauzei echivalează cu necercetarea fondului, după cum, In mod corect, a constatat instanţa de apei.

Dispoziţiile art. 297 C. proc. civ. privind anularea, după caz, desfiinţarea sentinţei sunt aplicabile nu numai în raport de soluţia pronunţată, în sensul că dispoziţiile adoptate vizează fondul dreptului dedus judecăţii, ci şi prin prisma considerentelor sentinţei, atunci când prima instanţă, deşi s-a pronunţat asupra raportului juridic dintre părţi, nu a examinat în mod efectiv cauza, nu a stabilit situaţia de fapt şi legea aplicabilă, în acest caz, este lipsit de relevanţă, contrar susţinerilor din motivarea recursului, modul concret de derulare a judecăţii în primă instanţă, respectiv actele de procedură efectuate şi durata procedurii Situaţia de fapt şi aplicarea legii trebuie stabilite pentru prima dată apei, ceea ce înseamnă că instanţa ierarhic superioară nu exercită un veritabil control judiciar de legalitate şi temeinicie a sentinţei, presupus de devoluţiunea fondului în limitele prevăzute de art. 295 C. proc. civ., ci o evocare a fondului, constatare ce conduce la concluzia neintrării în judecata fondului şi impune aplicarea dispoziţiilor art. 297 C. proc. civ.

In consecinţă, se constată că instanţa de apel a procedat, în mod corect, la desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza art. 297 teza a II-a C. proc. civ., faţă şi de solicitarea cu acest obiect regăsită în motivele de apel.

Drept urmare, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul SC A. SA, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantul SC A. SA împotriva Deciziei nr. 153/A din 18 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 iunie 2015.