Displacement period under restitution law: evidentiary sufficiency for pre-1944 refugee status
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the appellate court's rejection of the claim and confirming the lower administrative body's decision to limit the period of recognition to March 25, 1944 – March 6, 1945. The dispute concerned the legal qualification of the plaintiff's status as a "refugee" or "displaced person" under Romania's restitution legislation, with the plaintiff arguing for an earlier start date of July 6, 1940, based on alleged displacement during that period. The court held that the claim was unfounded because the plaintiff failed to provide documentary evidence supporting the earlier displacement date, as required by Article 1 of Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000) and the applicable implementation norms, thereby validating the administrative decision based on the documented period of refuge.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Displacement period under restitution law: evidentiary sufficiency for pre-1944 refugee status: Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 august 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
R.C., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Prahova, a solicitat anularea hotărârii nr. 475 din 5 decembrie 2002, emisă de pârâtă, în sensul de a i se recunoaște că s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în perioada 6 iulie 1940 - 6 martie 1945, în loc de 25 martie 1944 - 6 martie 1945.
Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial, prin sentința nr. 51 din 24 martie 2003, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând că reclamantul a justificat cu acte că a fost strămutat doar în perioada acordată de comisie.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamantul a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței, iar în fond, admiterea acțiunii, precizând că probele administrate în cauză atestă că perioada cât a fost strămutat, este cuprinsă între 6 iulie 1940 și 6 martie 1945.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 august 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobată prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2., persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate, și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare unui tratat bilateral.
Reclamantul, cu acte, a făcut dovada că s-a refugiat în localitatea Ruși-Călan-Hunedoara, începând cu 25 martie 1944, fapt ce a determinat comisia pârâtă să-i recunoască drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu această dată.
Susținerea reclamantului că ar fi fost în situația de strămutat, din 6 iulie 1940, nu a fost dovedită; mai mult, nici în cererea inițială depusă la comisie nu face vorbire de aceasta.
În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de R.C. împotriva sentinței civile nr. 51 din 24 iulie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2004.