Appeals admitted, ruling quashed and remanded for rehearing over copyright and contract payment claims.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeals filed by both the plaintiffs and the defendant against the Court of Appeal's decision, quashed that decision, and remanded the case for rehearing by the same court. The underlying dispute involved claims for copyright infringement over architectural projects and surveys, contractual payment for design phases, unjust enrichment, moral damages, and a counterclaim for damages from alleged incomplete performance. The Court held that the Court of Appeal improperly applied Article 297(1) of the Civil Procedure Code by remanding claims (including the counterclaim and the amounts of 11,800 lei and 20,000 lei) as if the trial court had not examined the merits, when in fact mere insufficient reasoning on amounts does not justify such remand. It also found the appellate court failed to address key factual arguments regarding the contractual obligation to deliver surveys and their adequacy, requiring further clarification under Articles 304(7) and 314 C. proc. civ., so the remand was ordered to resolve these issues.
Legislator headnote
AI generatedart. 139 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 8/1996, art. 276 C. proc. civ, art. 85 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, art. 297 C. proc. civ, art. 304 pct. 7 C. proc. civ, art. 307 pct. 8 C. proc. civ; Appeals admitted, ruling quashed and remanded for rehearing over copyright and contract payment claims: The underlying dispute involved claims for copyright infringement over architectural projects and surveys, contractual payment for design phases, unjust enrichment, moral damages, and a counterclaim for damages from alleged incomplete performance. The Court held that the Court of Appeal improperly applied Article 297(1) of the Civil Procedure Code by remanding claims (including the counterclaim and the amounts of 11,800 lei and 20,000 lei) as if the trial court had not examined the merits, when in fact mere insufficient reasoning on amounts does not justify such remand. It also found the appellate court failed to address key factual arguments regarding the contractual obligation to deliver surveys and their adequacy, requiring further clarification under Articles 304(7) and 314 C. proc. civ., so the remand was ordered to resolve these issues.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for admitting the appeals, annulling the decision and remanding the case for retrial.
Full text
Decizia nr. 129/2016
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 22 octombrie 2010, sub nr. x/3/2010, reclamantele A. şi SC B. SRL, au chemat în judecată pe pârâtele SC C. SRL, SC D. SRL şi Primăria sectorului 2 Bucureşti solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:
I. să constate că cele 3 pârâte au încălcat dreptul de autor al reclamantelor asupra:
- proiectelor de arhitectură (Documentaţia tehnică pentru autorizarea lucrărilor de intervenţie şi, respectiv, Proiectul tehnic, Detaliile tehnice de execuţie şi Caietele de sarcini), precum şi asupra
- releveelor ce au stat la baza realizării acestor proiecte, pentru executarea lucrărilor de creştere a performanţei energetice pentru următoarele imobile: 1). şos. E.; 2). şos. F; 3), şos. G.; 4), şos. H.; 5), şos. I.; 6) şos. J.); 7) şos. K.; 8). str. L.; 9). str. M.; 10), str. N.; 11), str. O.; 12), B-dul P.
II. să oblige pârâtele SC D. SRL şi Primăria Sectorului 2 Bucureşti la plata în solidar a sumei de 66.309,72 lei, cu titlul de despăgubiri patrimoniale cauzate prin încălcarea dreptului de autor al reclamantelor şi 50.000 lei cu titlul de daune morale pentru această încălcare.
III. să oblige pârâta SC C. SRL la:
- achitarea sumei de 22.103,24 lei, inclusiv T.V.A., reprezentând contravaloarea fazei Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție, Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuții - Caietele de Sarcini, aferentă contractului de colaborare din 16 noiembrie 2009, precum şi a penalităţilor de întârziere datorate, în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere până la data plăţii efective;
- achitarea contravalorii releveelor realizate de reclamanta societate comercială pentru proiectele care fac obiectul contractului de colaborare din 16 noiembrie 2009 şi care au fost folosite în realizarea fazelor Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție, Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuții - Caietele de Sarcini, valoare estimată provizoriu la suma de 20.000 lei solicitată în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză.
- Constatarea rezilierii contractului de colaborare din 16 noiembrie 2009 din culpa exclusivă a pârâtei SC C. SRL.
IV. obligarea celor trei pârâte, potrivit dispoziţiilor art. 139 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 8/1996 la publicarea într-un ziar de circulaţie naţională, a hotărârii pronunţate în cauză, pe cheltuiala acestora.
Prin cerere reconvenţională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei SC B. SRL la plata de daune interese evaluate la suma de 21.982 lei, reprezentând contravaloarea sumelor plătite de pârâtă pentru completarea proiectelor efectuate de reclamanta din faza Proiectului Tehnic - Detalii Tehnice de Execuție.
Pârâta-reclamantă a susţinut această cerere motivat de faptul că restul proiectului a fost efectuat de către SC C. SRL, ceea ce a antrenat cheltuieli în cuantum de 21.982 lei cu finalizarea proiectelor în faza comună Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție - Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuții - Caietele de Sarcini.
În final, pârâta a solicitat că dacă cerere reclamantei de obligare la plata preţului aferent fazei finale este întemeiată - 22.103,24 lei, să fie compensată această sumă cu cea solicitată de pârâtă pe calea cererii reconvenţionale.
Prin sentinţa civilă nr. 1742 din 08 octombrie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamanţii-pârâţi A., şi SC B. SRL, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC C. SRL şi pârâţii SC D. SRL şi Primarul sectorului 2 Bucureşti, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de SC B. SRL în contradictoriu cu SC C. SRL privind rezilierea contractului de colaborare din 2009, şi a obligat pe pârâta SC C. SRL la plata către reclamanta SC B. SRL a sumei de 11.800 lei, la care se adaugă T.V.A., contravaloarea fazei Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție şi Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuție pentru 3 blocuri realizată de reclamantă şi penalităţi de întârziere de 0,15% în condiţiile art. 14 pct. 2 din contract (în 30 de zile de la data încasării de către pârâtă a valorii aferente fazei Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuții - Caietele de Sarcini - Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție). A respins, ca neîntemeiate, capetele de cerere I, II şi IV, având ca obiect: constatarea încălcării drepturilor de proprietate intelectuală, obligarea SC D. SRL şi a Primarului sectorului 2 Bucureşti la plata despăgubirilor patrimoniale şi morale şi publicarea hotărârii, a obligat pârâta SC C. SRL la plata către reclamantă a sumei de 20.000 lei, în temeiul îmbogăţirii fără just temei şi a respins cererea reconvenţională, ca neîntemeiată. Totodată, a admis în parte cererea de majorare formulată de expert O. şi a obligat reclamanta la plata către aceasta a sumei de 8.000 lei, diferenţă onorariu şi a obligat pârâta SC C. SRL la plata către reclamantă a sumei de 9.000 lei, cheltuieli de judecată, conform art. 276 C. proc. civ.
Împotriva sentinţei tribunalului a declarat apel pârâtă-reclamantă SC C. SRL prin care a solicitat, în principal, casarea în parte a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare către instanţa competentă, iar, în subsidiar, modificarea în parte sentinţei apelate, în sensul respingerii în tot a cererii formulate de reclamantele-pârâte A. şi SC B. SRL în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC C. SRL şi admiterii cererii reconvenţionale astfel cum a fost formulată de SC C. SRL, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanţi pârâţi A. şi SC B. SRL au formulat apel incident la apelul principal formulat de SC C. SRL, prin care au solicitat admiterea apelului incident, modificarea sentinţei apelate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată şi obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.
Prin Decizia nr. 533/A din 11 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au fost admise apelurile formulate de apelanta pârâtă-reclamantă SC C. SRL şi de apelanţii reclamanţi-pârâţi A. şi SC B. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 1742 din 08 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2010, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Primăria sectorului 2 Bucureşti.
A anulat, parţial, sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecarea capetelor III.3.1 şi III.3.2 din cererea principală şi a cererii reconvenţionale, a menținut în rest hotărârea atacată.
În motivarea deciziei s-au reținut următoarele.
Este nefondată critica vizând respingerea excepției necompetenței funcționale a secției de proprietate intelectuală, competența fiind atrasă în raport de capătul de cerere prin care se solicită constatarea încălcării drepturilor de autor. Deși au fost formulate capete de cerere ce vizează modul de executare a contractului încheiat între două societăți comerciale, se reține că acest contract constituie izvorul tuturor raporturilor juridice dintre părți, de natură civilă și comercială. Natura juridică mixtă a litigiului și complexitatea raporturilor juridice impun ca instanța sesizată cu cererea ce privește drepturile de autor să soluționeze și celelalte capete de cerere ce vizează executarea contractului comercial.
Critica privind aprecierea instanței asupra imposibilității opunerii de către apelanta pârâtă a excepției de neexecutare este nefondată, în condițiile în care apelanta pârâtă a acceptat tacit executarea efectuată cu întârziere, prin semnarea proceselor verbale de predare primire a fazelor Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție și Proiectul Tehnic - Detaliile Tehnice de Execuție. Așadar, obligația asumată de reclamanta pârâtă a fost executată cu întârziere, însă acceptarea tacită a executării făcute cu întârziere este echivalentul executării efectuate în termenul convenit, astfel că în mod corespunzător apelanta trebuie să-și execute propria obligație.
Este fondată, însă, critica privind cuantumul sumei ce reprezintă contravaloarea prestării serviciilor de predare a proiectelor faza Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție și Proiectul Tehnic - Detaliile Tehnice de Execuție, prima instanță neprecizând în motivarea sentinței criteriile ce au stat la baza obligării pârâtei la cuantumul de 11.800 lei, sentința nefiind motivată pe acest aspect.
Curtea de apel a apreciat că în virtutea rolului activ era necesar a se pune în discuția părților administrarea probei cu expertiză, prin care să se determine în mod precis care este suma de bani corespunzătoare obligației rămase de plată în sarcina apelantei - pârâte. Tribunalul a stabilit un cuantum al obligației restante fără nicio justificare sau un calcul care să îl demonstreze, astfel că nu se poate exercita controlul judiciar cu privire la sumele acordate. Este adevărat că reclamantelor le revenea sarcina de a-și dovedi pretențiile, însă, în contextul în care prima instanță nu a înțeles să pună în discuția părților completarea probatoriului, Curtea de apel a reținut prevalența principiului aflării adevărului.
Aceleași rețineri sunt valabile și pentru acordarea sumei de 20.000 lei urmare a admiterii acțiunii în îmbogățire fără justă cauză, critica apelantei - pârâte fiind fondată și pe acest aspect. În stabilirea sumei reprezentând contravaloarea timpului învestit în realizarea releveelor, tribunal arată că a ținut seama de sumele maxime stabilite de părți pentru celelalte faze de proiectare și de împrejurarea că, din declarația martorului, a rezultat că realizarea releveelor a necesitat trei săptămâni de muncă de teren și realizarea planșelor pentru cele 13 blocuri.
Sunt nefondate, însă, criticile privind greșita reținere de către instanța de fond a obligației de predare a releveelor de către SC C. SRL. Apărările apelantei pe acesta aspect sunt în sensul că, pe de o parte, aceasta obligație era în sarcina SC D. SRL, fiind prevăzută din eroare în contractul de colaborare din 23 octombrie 2009, întocmit doar în vederea emiterii de facturi, precum și că, pe de altă parte, oricum aceste relevee au fost predate la timp și corect întocmite de SC D. SRL. Curtea reține că obligația asumată de SC D. SRL față de reclamante nu a fost probată, clauza din contractul de colaborare din 23 octombrie 2009 fiind asumată prin semnătură de reprezentanții societății SC C. SRL, ce și - au exprimat astfel consimțământul cu privire la obligația de predare a releveelor. Această clauză este neîndoielnică, astfel că nu necesită interpretarea, nefiind identificate dificultăți în determinarea exactă a înțelesului contractului.
Cât privește susținerea că, în realitate, aceste relevee au fost predate la termen în forma corespunzătoare pentru a fi utilizate la efectuarea proiectelor, se reține că este contrazisă de dovezile administrate în fața tribunalului, a căror valoare probatorie a fost corect apreciată de către prima instanță. Contradicția din declarația martorului și opinia expertului - parte nu pot conduce la o altă concluzie decât cea rezultată din coroborarea tuturor probelor administrate: declarații de martori, interogatorii, corespondență purtată între părți, raport de expertiză tehnică judiciară. Concluzia expertului-parte nu este că releveele au fost întocmite corespunzător, ci că pentru reabilitare nu erau necesare, fiind suficiente planurile existente în cartea construcției, concluzie întemeiată pe dispozițiile anexei 1 pct. B 4 din Legea nr. 50/1991. Curtea reține că, în anexa 1, cap. B poară denumirea ”B. Proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de desfiinţare”, ceea ce presupune că desființare poate să privească doar anumite elemente ale construcției. Un releveu reprezintă măsurarea, desenarea şi reprezentarea la scara a elementelor unei construcții, ale unui ansamblu de construcții sau ale unui detaliu constructiv, astfel că este necesar și în cazul reamenajării unei construcții, ce presupune desființarea unor părți din aceasta.
Întrucât hotărârea trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, lipsa argumentelor ce au determinat obligarea pârâtei la plata sumei de 11.800 lei și a celei de 20.000 lei, ce face imposibil controlul judiciar, echivalează cu nesoluționarea fondului, aspectele nejustificării sumelor de plată fiind invocate prin apelul pârâtei SC C. SRL, critici fondate, de natură a conduce la admiterea apelului principal. În același timp, lipsa considerentelor care să justifice sumele la care a fost obligată pârâta are drept consecință și admiterea apelului incidental, care susține admiterea acțiunii în totalitate, deci plata unor sume mai mari decât cele la care a fost obligată pârâta, astfel că este necesară determinarea riguroasă a acestor sume.
Fondat afirmă apelanta - pârâtă că temeiul solicitării sumei solicitate prin cererea reconvențională este răspunderea civilă contractuală (ale cărei condiții sunt prevăzute de art. 1073, 1081-1083 C. civ.) astfel că soluția de admitere a apelului pârâtei se impune și din perspectiva criticilor pe acest aspect, fiind necesară verificarea temeiniciei pretențiilor ce au ca obiect daune interese rezultate din neexecutarea de către reclamanta pârâtă SC B. SRL a obligație de predare în totalitate a fazei Documentației tehnice pentru autorizarea lucrărilor de intervenție + Proiectul tehnic de intervenție - Detalii tehnice - Caietele de sarcini a proiectului.
Analizând în continuare stabilirea situației de fapt și aplicarea legii în soluționarea capetelor de cerere din acțiunea principală ce au fost respinse, făcând obiectul apelului formulat de reclamante, a cărui nemotivare implică devoluțiunea totală, Curtea de apel a reținut că în mod corect s-a apreciat asupra existenței autorizării folosirii proiectelor întocmite de A., în calitate de autor, autorizare decurgând din convenția părților, precum și asupra lipsei calității de operă de creație intelectuală a releveelor, ce nu îndeplinesc condiția originalității, astfel încât acestea nu pot face obiectul drepturilor de proprietate intelectuală potrivit art. 85 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, consecința fiind imposibilitatea atragerii răspunderii civile delictuale prin plata de despăgubiri materiale și morale și publicarea hotărârii într-un ziar de circulație națională.
De asemenea, corect au fost evaluate de către tribunal condițiile rezilierii judiciare a contractului de colaborare din 2009, Curtea opinând că neîndeplinirea de către pârâta Sc Altrix a obligației de predare a releveelor, necesare doar în prima faza a proiectului ce s-a desfășurat în mai multe etape, deși culpabilă, nu este suficient de importantă pentru desființarea contractului.
Față de considerentele expuse, în aplicarea art. 297 C. proc. civ., Curtea de apel a admis apelurile, și în consecință, a anulat parţial sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecarea capetelor III.3.1 şi III.3.2 din cererea principală şi a cererii reconvenţionale, menținând în rest hotărârea atacată.
Întrucât pentru soluționarea cererilor de mai sus se impunea utilizarea unor criterii obiective de determinare a cuantumului sumelor la care pârâta a fost obligată, instanța de rejudecare va proceda la administrarea probatoriului adecvat, inclusiv a probei cu expertiză specialitatea construcții, având ca obiective: stabilirea procentului ce reprezintă proporția lucrărilor executate de reclamantă din faza Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucărilor de Intervenâie + Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuție - Caietele de Sarcini a proiectului în raport de totalitatea lucrărilor prevăzute în contract pentru respectiva fază; stabilirea, în funcție de această proporție, aplicată procentului de 22.104 lei + T.V.A., prevăzută în contractul de colaborare, a sumei se datorează reclamatelor pentru lucrările efectiv executate din această fază; să se stabilească în măsura posibilului și a unor criterii obiective și rezonabile costul efectuării de către reclamantă a releveelor pentru care solicită despăgubiri (suma care ar putea fi pretinsă ca preț al muncii prestate); să se stabilească dacă prin neexecutarea integrală de către reclamantă, pârâta a suferit vreun prejudiciu ca diferență între suma dovedită ca plătită unor alte persoane pentru finalizarea fazei Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție + Proiectul Tehnic - Detaliile Eehnice, pe de o parte, și sumele din contractul de colaborare care mai sunt datorate reclamantelor din prețul inițial de 22.104 lei + T.V.A., în raport de suma stabilită la punctul 2, pe de altă parte.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele A. şi SC B. SRL şi pârâta SC C. SRL.
Recurentele-reclamante A. şi SC B. SRL au solicitat admiterea recursului formulat, modificarea deciziei prin admiterea apelului incident, respingerea apelului principal, desfiinţarea sentinţei şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, pentru următoarele motive.
I. Motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
1. Există contradicţie în considerentele hotărârii atacate. Instanţa de apel a reţinut, pe de o parte, în sarcina pârâtei-intimate nerespectarea obligaţiei de predare a releveelor, iar, pe de altă parte, în sarcina subscriselor recurente-reclamante neîndeplinirea obligaţiei de predare în termen a fazei Petalii Tehnice de Execuție - Caiet de Sarcini. Or, întârzierea în predarea acestei faze se datorează tocmai neîndeplinirii obligaţiei de predare a releveelor de către intimatele-pârâte. În aceste condiţii, instanţa de apel, în mod nelegal, a admis apelul apelantelor-pârâte şi, pe cale de consecinţă, cererea reconvenţională.
Astfel, în cadrul deciziei atacate s-a reţinut, pe de o parte, o culpă a pârâtelor pentru nepredarea releveelor (informaţiile transmise neputând constitui relevee) iar, pe de altă parte, o culpă a reclamantelor în ceea ce priveşte întârzierea predării proiectelor pentru fazele Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuții - Caietele de Sarcini. Or, cele două reţineri sunt contradictorii, deoarece reţinerea în mod corect a culpei pârâtelor rezultată din nepredarea releveelor exclude cu totul culpa reclamantelor de a fi predat cu întârziere proiectele aferente fazei Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuții - Caietele de Sarcini, întrucât nepredarea releveelor a fost evenimentul care a condus la această întârziere.
Aşadar, în mod corect s-a reţinut obligaţia predării releveelor în sarcina pârâtelor întrucât scările de predare pentru fază pe de o parte şi faza Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție diferă sub aspectul mărimii şi deci a cantităţii de detalii conţinute. Astfel, dacă pentru fază proiectele trebuiau realizate la scara 1:200, pentru faza Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție scara este de 1:50; 1:100; aceeaşi concluzie se desprinde şi din obiectivele 1 şi 2 ale raportului de expertiză din care rezultă faptul că "informaţiile transmise pe post de relevee nu erau suficiente pentru executarea fazelor Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție şi Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuții - Caietele de Sarcini"; conform raportului anexat adresei emisă de Primăria sector 2 rezultă că se reclama lipsa informaţiilor la faza de existent (lipsa releveelor) la data de 15 martie 2010, după predare, ceea ce înseamnă că, contrar reţinerilor Curţii de Apel, după fază, releveele nu erau complete.
Astfel, având în vedere că efectuare releveelor a implicat din partea reclamantelor o muncă suplimentară considerabilă - fapt dovedit în cauză - s-a produs şi întârzierea predării unei părţi din proiectele agreate, situaţie în care nu se poate reţine culpa reclamantelor. În aceste condiţii instanţa trebuie să acorde toată suma din contract pentru faza Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție şi Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuții - Caietele de Sarcini, întrucât nepredarea integrală a proiectelor a fost cauză de refuzul de primire a acestora. Întârzierea se datorează exclusiv pârâtei SC C. SRL, care a refuzat primirea proiectelor la data de 24 aprilie 2010 (conform dovezii de trimitere poştală anexată acţiunii de fond în anexa 8).
De asemenea, nu s-a ţinut cont de faptul că 3 dintre proiectele aferente fazei Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuții - Caietele de Sarcini au fost acceptate de către pârâte în timp ce pentru restul s-a refuzat primirea, singura explicaţie pentru acest comportament fiind dată de faptul că realizarea acestor proiecte s-a făcut în regim propriu de către pârâta SC C. SRL copiind cele trei proiecte deja acceptate, şi dezvoltând faza Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție predată.
În consecinţă, ar fi trebuit reţinută răspunderea delictuală a societăţii SC C. SRL pentru copierea proiectelor din faza Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție pentru fazele Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuții - Caietele de Sarcini pentru un număr de 9 blocuri. Copierea acestor proiecte rezultă din răspunsurile la obiectivul nr. 7 din raportul de expertiză, unde expertul desemnat de instanţă apreciază că proiectele reclamanţilor şi ale pârâtei sunt similare în proporţie de 70%.
2. Hotărârea atacată nu este motivată cu privire la respingerea capetelor de cerere referitoare la încălcarea drepturilor de autor asupra proiectelor Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuții - Caietele de Sarcini pentru care s-a refuzat primirea.
În ceea ce priveşte încălcarea drepturilor de autor au solicitat constatarea încălcării drepturilor de autor asupra proiectelor din faza Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție, dar şi asupra proiectelor de arhitectura corespunzătoare fazei Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuții - Caietele de Sarcini. Prin hotărârea atacată instanţa de apel a reţinut în mod eronat faptul că pentru proiectele de arhitectură aferente fazelor Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuții - Caietele de Sarcini ar fi existat o "autorizare a folosirii proiectelor, autorizare decurgând din convenţia părţilor". Or, o astfel de reţinere ar putea fi acceptată, cel mult, pentru cele 3 proiecte Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuții - Caietele de Sarcini care au fost predate şi acceptate de către SC C. SRL.
În acest caz, pot înţelege că în virtutea contractului, și-au îndeplinit obligaţia de a preda proiectele, iar SC C. SRL urmează a fi obligată să plătească remuneraţia corespunzătoare ceea ce va atrage şi dreptul de utilizare a operelor. Însă, pentru proiectele care au fost predate cu întârziere şi au fost refuzate de către pârâta SC C. SRL dreptul de utilizare nu mai poate fi considerat ca fiind acordat, cu atât mai puţin cu cât reclamantele nu au primit nicio remuneraţie în schimb.
În raport cu aceste proiecte neacceptate de SC C. SRL au invocat încălcarea drepturilor de autor întrucât, după acceptarea a 3 proiecte, SC C. SRL a copiat în mod fidel toate detaliile de execuţie şi propunerile reclamantei realizând propriile proiecte Proiectul Tehnic - Detalii tehnice de Execuții - Caietele de Sarcini pentru a evita plata întregii faze Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție - Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuții - Caietele de Sarcini, Astfel cum au arătat copierea acestor proiecte rezultă din răspunsurile la obiectivul nr. 7 din raportul de expertiză, unde expertul desemnat de instanţă apreciază că proiectele reclamanţilor şi ale pârâtei sunt similare în proporţie de 70%.
Faţă de aceste aspecte instanţa de apel nu s-a pronunţat în hotărârea atacată, neexistând niciun fel de motivare în acest sens.
II. Motivul prevăzut de dispoziţiile art. 307 pct. 8 C. proc. civ.
În prezenta cauză s-a dedus judecăţii un contract încheiat între părţile litigiului a cărui interpretare a fost realizată în mod eronat atât de către instanţa de fond cât şi de către instanţa de apel. Concret, instanţa de fond a reţinut că releveele au fost necesare doar pentru realizarea primei faze, iar instanţa de apel a confirmat acest lucru reţinând că "neîndeplinirea de către pârâta Altrix a obligaţiei de predare a releveelor, necesare doar în prima fază a proiectului ce s-a desfăşurat în mai multe etape.:". Or. potrivit contractului releveele erau necesare pentru realizarea tuturor fazelor de proiectare : Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție - Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuții - Caietele de Sarcini iar completarea acestor relevee, la faza Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție şi apoi la Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuții - Caietele de Sarcini a necesitat muncă suplimentară specială considerabilă (care a şi dus la întârzierea predării proiectelor).
Mai arată că în interpretarea contractelor trebuie avute în vedere şi uzanţele în diferite domenii, fiind de multe ori dificil sau prea elaborat să se prevadă într-un contract absolut toate fazele de execuţie şi detaliile unei lucrări cu un caracter tehnic ridicat. În domeniul arhitecturii este o chestiune cunoscută în practică faptul că nu poţi realiza modificări de arhitectură fără faza de existent (relevee). De asemenea, este cunoscut că detaliile necesare pentru fiecare fază de proiectare sunt diferite, în funcţie de natura fazei de proiectare. În consecinţă, instanţa de apel a interpretat greşit contractul încheiat între părţi - în contradicţie cu probatoriul administrat în cauză din care rezultă că la completarea releveelor s-a lucrat pe tot parcursul proiectului, inclusiv în faza Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție de către reclamante- ceea ce determină lipsa culpei acestora în predarea ultimei faze Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuții - Caietele de Sarcini şi, în consecinţă se impune respingerea cererii reconvenţionale.
III. Motivul prevăzut de dispoziţiile art. 307 pct. 9 C. proc. civ.:
1. Art. 297 alin. (1) C. proc. civ. prevede în mod expres doar două cazuri în care instanţa de apel anulează hotărârea primei instanţe şi, la cererea expresă a părţilor, trimite cauza, o singură dată, primei instanţe, şi anume atunci când prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată. Or, aceste două cazuri nu se regăsesc în speţa de faţă.
Instanţa de apel a reţinut în sarcina instanţei de fond necesitatea de a se efectua un raport de expertiză pentru a determina pe criterii mai exacte cuantumul sumei ce ar trebui achitată către reclamante de către pârâta SC C. SRL. Apreciază că o astfel de soluţie este greşită, pe de o parte, procedural, în sensul că apelul este o cale de atac devolutivă, astfel încât instanţa de apel trebuie să administreze ea însăşi o astfel de expertiză dacă a considerat-o utilă, în funcţie de care să procedeze în consecinţă. În plus, pe de altă parte, apreciază că o astfel de expertiză nu este nici necesară şi nici utilă cauzei dată fiind valoarea contractuală redusă în cauză precum şi faptul că bazele pe care le-au arătat pentru calculul releveelor reprezintă un criteriu obiectiv.
2. Reţinerea instanţei referitoare la plata sumei de 11.800 lei de către societatea SC C. SRL, în sensul că hotărârea instanţei de fond ar fi nemotivată sub acest aspect, este eronată întrucât tribunalul a avut criterii de stabilire a valorii sumei prin raportare la valoarea contractului. Critica lor din apel viza faptul că nu s-a reţinut faptul că proiectele Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție au o pondere mai mare din valoarea totală a proiectului datorită informaţiei şi muncii alocate iar pe de altă parte nu s-a avut în vedere că potrivit procesului verbal de predare - primire din 08 martie 2010 s-au predat complet un număr de 3 proiecte aferente fazei Proiectului Tehnic - Detaliile tehnice de xecuție - Caietele de Sarcini şi incomplet un număr de alte 5 proiecte, apreciind că şi această predare parţială ar fi trebuit să fie avută în vedere de curtea de apel.
3. Reţinerea instanţei privind obligarea SC C. SRL la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de îmbogăţire fără justă cauză, în sensul că ar fi nemotivată este de asemenea eronată. Suma de 20.000 lei a fost corect solicitată şi acordată de către prima instanţă de fond, calculul onorariilor aferente releveelor fiind realizat folosind o bază orară, rezultată din baza tarifară pentru întocmire de relevee din Ordinul nr. 11/N din 01 iunie 1991) ceea ce demonstrează că există costuri suplimentare speciale implicate de realizarea releveelor care nu sunt incluse în efectuarea lucrării. Conform acestei baze tarifare care este în mod evident o bază obiectivă, au efectuat un calcul raportat la orele lucrate pentru realizarea releveelor în diferitele faze de proiectare.
Pentru toate aceste considerente, au arătat că este nelegală soluţia trimiterii spre rejudecare la prima instanţă pe aspectele menţionate.
În motivarea recursului recurenta-pârâtă SC C. SRL a arătat că în mod greşit a respins instanţa de apel critica privind excepţia neexecutării contractului, având în vedere faptul că intimații-reclamanți nu şi-au îndeplinit obligaţiile asumate, nepredând la timp proiectul în faza intermediara Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție, iar proiectele pentru faza comună Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție + Proiectul Tehnic + Detalii Tehnice de Execuție + Caietele de Sarcini, au fost efectuate incomplet, trebuind a fi completate de către o altă societate - SC C. SRL, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 şi pct. 9;
În primul rând, instanţa de apel a apreciat în mod greşit faptul că nu poate opune cu succes excepţia neexecutării contractului de către reclamantă, respectiv predarea cu întârziere, apreciere bazată pe acceptarea tacită de către recurentă a întârzierii.
Așa cum a arătat recurenta, în data de 31 martie 2010 a învederat reclamantei faptul că a întârziat cu predarea acestora proiecte, arătând totodată faptul că urma să solicite acesteia daune decurgând din această întârziere constând în penalităţile invocate de către beneficiar, precum şi costurile completării proiectului de către o altă societate de arhitectură. Aşadar, în mod evident nu poate fi vorba de o acceptare tacită a întârzierii.
În al doilea rând, instanţa trebuia să constate faptul că predarea fazei Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuții - Caietele de Sarcini nu a fost făcută complet de către intimata-reclamantă.
Conform contractului de colaborare dintre recurentă şi SC B. SRL, părţile au înţeles ca "plata serviciilor prestate de către executant se va face conform următorului grafic, corespunzător etapelor de proiectare încheiate şi predate clientului Primăria sectorului 2 Bucureşti". Conform voinţei părților, plata se va face conform acestor etape, şi anume, Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuții - Caietele de Sarcini + Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție şi asistenţa tehnică.
Astfel, dacă părțile au înțeles să aibă în vedere Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție - Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuții - Caietele de Sarcini ca un tot unitar pentru care recurenta ar fi datorat suma de 22.103,24 lei + T.V.A., iar nu ca 13 proiecte distincte, atunci recurenta îi poate opune reclamantei SC B. SRL lipsa predării fazei Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție - Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuții - Caietele de Sarcini, completa.
Prin adresa din 07 septembrie 2010 recurenta a învederat intimatei-reclamante faptul că după încasarea de la beneficiar a sumei reprezentând contravaloarea fazei Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție+Proiectul Tehnic + Detalii ehnice de Execuție + Caietele de Sarcini, urma să achite acesteia diferenţa între suma stabilită pentru această fază în conformitate cu dispoziţiile contractului, din care se va scădea cheltuielile cu completarea proiectului până la finalizarea sa, precum şi penalităţile de întârziere imputate de beneficiar.
SC B. SRL a predat faza Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție numai pe hârtie, nu şi în format electronic, astfel că era imposibil să folosească această lucrare în vederea realizării documentaţiei şi pentru celelalte blocuri.
De asemenea, SC B. SRL nu a emis niciodată factura către recurentă în ceea ce privește faza Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție și Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuții - Caietele de Sarcini pentru cele trei blocuri unde s-a realizat documentaţia. astfel că nu poate fi vorba de obligarea acesteia la plata în lipsa unei facturi.
În consecinţă, instanţa de apel în mod greşit a menţinut soluţia primei instanţe ce a reţinut faptul că recurenta nu putea opune reclamantei excepţia neexecutării contractului şi lipsei predării complete a fazei de proiectare.
b) Instanţa de apel în mod greşit a reţinut faptul că societatea recurentă avea obligaţia predării releveelor către intimata-reclamantă, reţinând şi obligaţia corelativă de a plăti contravaloarea releveelor efectuate de către aceasta, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 şi pct. 9.
În primul rând, este esenţială voinţa părților care au participat la efectuarea acestor proiecte, așa cum s-a arătat mai sus. Astfel, la data de 1 martie 2010 nu exista un contract semnat între recurenta-pârâtă şi SC B. SRL. Așa cum rezultă din e-mail-urile depuse la dosarul cauzei, în faţa instanţei de apel, în vederea efectuării plăţii pentru fază, SC D. SRL nu putea face plata către recurentă în lipsa unei facturi, iar aceasta nu putea emite factură către SC D. SRL în linsa unei facturi din partea subcontractorului său SC B. SRL. Aşadar, părţile au hotărât semnarea contractului de colaborare din 23 octombrie 2009, care a fost antedatat şi încheiat doar în scopul emiterii facturilor și efectuării plăţilor.
Acestea fiind arătate, la momentul semnării în fapt a contractului între recurentă şi SC B. SRL, faza fusese deja realizată iar releveele în mod evident deja predate de către SC D. SRL SRL, relevee pe baza cărora s-a şi realizat faza. Mai mult, acordul dintre recurentă şi SC B. SRL a fost redactat pe baza unui model de contract dintre SC D. SRL şi unul din subcontractorii săi, acesta fiind copiat dacă nu în totalitate, într-un procent ridicat, cuvânt cu cuvânt. Dintr-o eroare materială s-a menţinut "obligaţia predării releveelor”.
Având în vedere cele expuse, în realitate voinţa părților nu a fost ca recurenta SC C. SRL să aibă vreo obligaţie în ceea ce priveşte predarea releveelor acestea fiind oricum deja predate la data semnării contractului cu SC B. SRL.
În condiţiile în care faza a cărei realizare presupunea existenţa unor relevee fusese deja realizată la momentul semnării antedatate a contractului este evident că obligaţia de procurare a releveelor, "asumată" prin acest contract semnat în scopul arătat mai sus, era în fapt fără obiect.
Astfel, intimata SC B. SRL nu poate solicita plata contravalorii releveelor, susţinând că ar fi muncit în plus în vederea realizării lor, în condiţiile în care recurenta nu avea în realitate nici o obligaţie de a i le pune la dispoziţie. Releveele clădirilor au fost predate intimatei-reclamante de către liderul asocierii astfel că solicitarea acesteia de plată a unei sume reprezentând contravaloarea realizării lor de către intimata-reclamantă este neîntemeiată. De asemenea, chiar conform contractului de asociere obligaţia procurării releveelor revenea SC D. SRL, astfel că apare ca ilogică asumarea unei astfel de obligaţii din partea recurentei.
Instanţa de apel a apreciat că SC C. SRL nu a pus la dispoziţia intimatei-reclamante releveele la care s-a obligat prin contract, iar releveele furnizate de SC D. SRL au trebuit refăcute de intimata-reclamantă.
În mod greşit instanţa a avut în vedere doar raportul de expertiză tehnică judiciară iniţial, fără a lua în considerare raportul expertului parte Muscalu Magdalena Daniela, care a concluzionat în opinia sa separată faptul că se poate reţine doar definiţia releveului, care reprezintă "măsurarea, desenarea şi reprezentarea la scară a elementelor unei construcţii, ale unui ansamblu de construcţii sau ale unui detaliu constructiv.”
În primul rând, obiectul contractului nu îl reprezintă expertizarea tehnică şi energetică a clădirilor existente şi a instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde şi de consum aferente acestora astfel că nu se aplică dispoziţiile Normativului invocat şi prin urmare SC B. SRL nu ar fi trebuit să primească documentaţia prevăzută la pct. 2.1.1.
În al doilea rând, nu este aplicabilă nici definiţia din Anexa 1 la Legea nr. 50/1991 deoarece aceasta explicitează conţinutul releveului necesar elaborării Documentației Tehnice pentru Autorizarea Lucărilor de Intervenție, or, proiectele în litigiu nu se circumscriu noţiunii de "construcţie ce urmează a se desfiinţa''. Mai mult, desființarea unor elemente ale clădirilor existente nu echivalează cu lucrările de desfiinţare prevăzute de Legea nr. 50/1991.
De asemenea, pentru lucrări de intervenţie la clădiri existente, arhitectul cu drept de semnătura, în speţă SC B. SRL şi arh. A., aveau obligaţia de a se deplasa la faţa locului, pentru a verifica veridicitatea releveului şi a consemna pe acesta orice alte date care ar putea fi utile în proiectare.
Mai mult, chiar şi martorul propus de intimata-reclamantă, R., arhitect despre care reclamanţii susţin că ar fi lucrat la proiectul în cauză alături de aceştia, a arătat faptul că "la momentul la care am început să lucrez împreună cu intimata-reclamantă la realizarea releveelor, auditul energetic era deja realizat şi, de asemenea, era deja făcută şi expertiza. Acestea, auditul şi expertiza nu se pot face în lipsa unor relevee". Aşadar, chiar şi acest martor, despre care intimata-reclamantă susţine că ar fi lucrat alături de aceasta la realizarea releveelor, admite faptul că acestea erau puse la dispoziţie la momentul la care aceasta s-a alăturat proiectului, deoarece auditul energetic şi expertiza erau finalizate, acestea putând fi finalizate numai în baza releveelor.
Având în vedere argumentele expuse, nu se vor aplica Normativul invocat, nr. 048/2000 aprobat cu Ordinul nr. 324/N din 4 decembrie 2000 pct. 2.11 şi pct. B. 4 din Anexa 1 la Legea nr. 50/1991, astfel că, în consecinţa, planurile din Cartea tehnica a construcţiei vor fi considerate relevee, intimatele-reclamante având obligaţia verificării acestora.
Părțile au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului părții adverse.
Înalta Curte a constatat fondate recursurile în limitele și pentru considerentele expuse mai jos.
În ceea ce privește recursul declarat de către reclamante, este nefondat motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prin care se susține, în esență, că există contradicţie în considerentele hotărârii atacate, întrucât instanţa de apel ar fi reţinut, pe de o parte, în sarcina pârâtei-intimate nerespectarea obligaţiei de predare a releveelor, iar, pe de altă parte, în sarcina recurentelor-reclamante neîndeplinirea obligaţiei de predare în termen a fazei Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuții - Caietele de Sarcini, o astfel de contradicție neregăsindu-se în considerentele instanței de apel.
Problema neîndeplinirii obligaţiei de predare în termen a fazei Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuții - Caietele de Sarcini de către reclamante s-a pus în legătură cu analiza cererii reconvenționale, iar, cu privire la motivele de apel prin care se critica respingerea acesteia ca neîntemeiată de către prima instanță, instanța de apel a reținut doar că ”fondat afirmă apelanta - pârâtă că temeiul solicitării sumei solicitate prin cererea reconvențională este răspunderea civilă contractuală (ale cărei condiții sunt prevăzute de art. 1073, 1081-1083 C. civ.) astfel că soluția de admitere a apelului pârâtei se impune și din perspectiva criticilor pe acest aspect, fiind necesară verificarea temeiniciei pretențiilor ce au ca obiect daune interese rezultate din neexecutarea de către reclamanta pârâtă SC B. SRL a obligație de predare în totalitate a fazei Documentației Tehnică pe tru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție + Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuție - Caietele de Sarcini a proiectului.”
Astfel, instanța de apel, considerând că sunt îndeplinite condițiile pentru a o trimite spre rejudecare primei instanțe de fond, nu a analizat temeinicia cererii reconvenționale, și cu atât mai puțin nu a admis-o, cum în mod eronat susțin recurentele reclamante.
Din considerentele sentinței sub acest aspect se poate observa că prima instanță de fond, deși a considerat că nu a fost precizat expres temeiul juridic al cererii, contractual sau delictual, din analiza pretențiilor a ajuns la concluzia că acest temei nu poate fi decât contractual, altele fiind motivele reținute pentru a ajunge la concluzia că această cerere este neîntemeiată, motive care nu au fost cercetate de către instanța de apel.
Astfel că nu se justifică din perspectiva art. 297 alin. (1) C. proc. civ. trimiterea cauzei spre rejudecare a acestei cereri reconvenționale pe care prima instanță s-a pronunțat pe fond, fiind aplicabil în acest caz ultimul motiv de recurs invocat de către recurentele reclamante, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În ceea ce privește concluzia primului motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., și din introducerea căruia rezultă că ar viza modul de soluționare a apelului în partea referitoare la cererea reconvențională, concluzie prin care se susține că ”ar fi trebuit reţinută răspunderea delictuală a societăţii SC C. SRL pentru copierea proiectelor din faza Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție pentru fazele Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuții - Caietele de Sarcini pentru un număr de 9 blocuri”, nu poate fi găsită legătura acesteia cu susținerea privind contradicția existentă în considerentele hotărârii atacate.
Instanța de apel a reținut, referitor la capătul de cerere principală, că releveele nu reprezintă operă de creație intelectuală întrucât nu îndeplinesc condiția originalității astfel încât acestea nu pot face obiectul drepturilor de proprietate intelectuală potrivit art. 85 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, consecința fiind imposibilitatea atragerii răspunderii civile delictuale prin plata de despăgubiri materiale și morale și publicarea hotărârii într-un ziar de circulație națională, iar recurenta-reclamantă nu a formulat critici în recurs sub acest aspect.
De asemenea, recurenta reclamantă nu a formulat critici cu privire la cele reținute de către curtea de apel în sensul că în mod corect a apreciat prima instanță de fond asupra existenței autorizării folosirii proiectelor primite de către pârâtă, întocmite de A., în calitate de autor, autorizare decurgând din convenția părților.
Este nefondat al doilea motiv de recurs, întemeiat tot pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., prin care se susține că hotărârea atacată nu este motivată cu privire la ”respingerea capetelor de cerere referitoare la încălcarea drepturilor de autor asupra proiectelor Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuții - Caietele de Sarcini pentru care s-a refuzat primirea.”
Din conținutul cererii de chemare în judecată se poate observa că prin primul capăt de cerere s-a solicitat să se constate că pârâtele au încălcat dreptul de autor al reclamantelor asupra proiectelor de arhitectură (documentaţia tehnică pentru autorizarea lucrărilor de intervenţie - Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție - şi, respectiv, proiectul tehnic, detaliile tehnice de execuţie şi caietele de sarcini - Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuție - Caietele de Sarcini).
În motivarea în fapt a acestuia s-a arătat pe de o parte că ”deşi SC C. SRL şi SC D. SRL au primit proiectele şi au refuzat să le plătească, le-au utilizat pentru continuarea executării propriilor contracte şi obligaţii către Primăria sectorului 2 Bucureşti”, iar pe de altă parte că ”Proiectele de arhitectură (Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție, Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuții - Caietele de Sarcini şi releveele) constituie obiect al dreptului de autor potrivit art. 7 lit. h) din Legea nr. 8/1996. Reclamanta A. este titulara acestor drepturi de autor Ordinul Arhitecţilor din România - Filiala Bucureşti emiţând dovezi de luare în evidenţă în care se menţionează în mod expres calitatea sa de autor. Încălcarea dreptului de autor rezultă din folosirea neautorizată a operei şi din modificările neautorizate aduse acesteia (art. 12 şi art. 10 lit. d) din Legea nr. 8/1996).”
După cum se poate observa proiectele cu privire la care s-a invocat încălcarea dreptului de autor prin cererea de chemare în judecată au fost cele primite de către pârâtă, iar nu cele cu privire la care s-a refuzat primirea, astfel că nefiind învestite cu vreo astfel de cerere instanțele de fond nu aveau de ce s-o analizeze.
De altfel, ar fi un nonsens să se susțină că au fost utilizate fără acord, și că astfel ar fi fost încălcat vreun drept de autor, niște proiecte de arhitectură care nu ar fi fost primite de parte.
Faptul că pârâta ar fi folosit cele trei proiecte primite pentru a realiza alte proiecte ale altor blocuri nu reprezintă o problemă de încălcare a dreptului de autor sub aspectul pretinsei folosiri fără autorizație a unor proiecte care nu au fost primite efectiv de către pârâtă.
Recurenta reclamantă nu a formulat critici cu privire la cele reținute de către curtea de apel în sensul că în mod corect a apreciat prima instanță de fond asupra existenței autorizării folosirii proiectelor de arhitectură primite de către pârâtă, întocmite de A., în calitate de autor, autorizare decurgând din convenția părților.
În ceea ce privește motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se poate observa că a fost invocat în susținerea concluziei privind respingerea cererii reconvenționale, care, așa cum s-a reținut anterior nu a fost analizată pe fond de către instanța de apel, fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe. Prin acest motiv se susține, în esență, că în mod greșit instanța de apel ar fi reținut că releveele erau necesare în prima fază a proiectului.
Se poate observa că instanța de apel a menționat acest aspect în analiza condițiilor rezilierii judiciare a contractului la cererea reclamantelor, fără a arăta argumentat cum a ajuns la o astfel de concluzie, astfel că în cadrul analizei temeiniciei cererii reconvenționale, urmează a se răspunde și acestor apărări ale reclamantelor.
Este fondat motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin care se susține greșita interpretare a prevederilor art. 297 alin. (1)C. proc. civ.
Potrivit art. 297 C. proc. civ., forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, prin aplicarea deciziei în interesul Legii nr. 2 din 18 februarie 2013 a Înaltei Curții de Casație și Justiție ”În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.
Dacă prima instanţă s-a declarat competentă şi instanţa de apel stabileşte că a fost necompetentă, anulând hotărârea atacată, va trimite cauza spre judecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent, afară de cazul când constată propria sa competenţă. În acest caz, precum şi atunci când există vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanţă a judecat în fond, instanţa de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată şi hotărârea pronunţată, va reţine procesul spre judecare.”
Instanța de apel a admis apelurile, a anulat, parţial, sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecarea capetelor III.3.1 şi III.3.2 din cererea principală şi a cererii reconvenţionale, a menținut în rest hotărârea atacată.
În motivarea dispoziției de trimitere spre rejudecare a capetelor III.3.1 şi III.3.2 din cererea principală şi a cererii reconvenţionale instanța de apel a reținut că, în aplicarea art. 297 C. proc. civ., ”întrucât hotărârea trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, lipsa argumentelor ce au determinat obligarea pârâtei la plata sumei de 11.800 lei și a celei de 20.000 lei, ce face imposibil controlul judiciar, echivalează cu nesoluționarea fondului, aspectele nejustificării sumelor de plată fiind invocate prin apelul pârâtei SC C. SRL, critici fondate, de natură a conduce la admiterea apelului principal. În același timp, lipsa considerentelor care să justifice sumele la care a fost obligată pârâta are drept consecință și admiterea apelului incidental, care susține admiterea acțiunii în totalitate, deci plata unor sume mai mari decât cele la care a fost obligată pârâta, astfel că este necesară determinarea riguroasă a acestor sume.
Fondat afirmă apelanta - pârâtă că temeiul solicitării sumei solicitate prin cererea reconvențională este răspunderea civilă contractuală (ale cărei condiții sunt prevăzute de art. 1073, 1081-1083 C. civ.) astfel că soluția de admitere a apelului pârâtei se impune și din perspectiva criticilor pe acest aspect, fiind necesară verificarea temeiniciei pretențiilor ce au ca obiect daune interese rezultate din neexecutarea de către reclamanta pârâtă SC B. SRL a obligație de predare în totalitate a fazei Documentației Tehnică pentru Autorizarea Lucrăriloe de Intervenție + Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuție - Caietele de Sarcini a proiectului.”
Ipoteza în care prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, care se regăsește în alin. (1) al art. 297 C. proc. civ. presupune că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată în temeiul admiterii unei excepții procesuale, neavând loc o judecată a fondului pricinii.
Insuficienta motivare asupra unui capăt de cerere, atâta timp cât toate capetele de cerere au fost soluționate pe fond, nu se încadrează în această ipoteză.
Rațiunea instituirii derogării de la principiul dublului grad de jurisdicție este dată de asigurarea celerității judecării cauzei, cu consecința scurtării duratei procesului și evitarea tergiversării judecății prin reluarea ciclului procesual, din motive imputabile primei instanțe.
Este nefondată excepția nulității recursului declarat de către recurenta-pârâtă SC C. SRL, având în vedere că recursul conține motive de nelegalitate care pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., așa cum va rezulta din analiza fondului recursului.
În ceea ce privește motivul de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., prin care recurenta-pârâtă SC C. SRL susține greșita interpretare a dispozițiilor legale privind excepţia de neexecutare a contractului, Înalta Curte a constatat că recurenta-pârâtă menționează, pe de o parte, că s-ar fi reținut greșit acceptarea tacită a părții din lucrare primită, raportat la faptul că la data de 31 martie 2010 a învederat reclamantei că aceasta a întârziat cu predarea acestora proiecte, arătând totodată că urma să solicite acesteia daune decurgând din această întârziere constând în penalităţile invocate de către beneficiar, precum şi costurile completării proiectului de către o altă societate de arhitectură.
Legat de această critică se poate observa că instanța de apel a avut în vedere procesele verbale de predare primire încheiate până la data de 8 martie 2010, dată față de care era nerelevant faptul că, ulterior, la 31 martie 2010 pârâta a învederat reclamantei că nu și-a îndeplinit corespunzător obligațiile contractuale.
În cadrul acestui motiv de recurs recurenta pârâtă a mai invocat, pe de altă parte, că părțile ar fi înțeles să aibă în vedere Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție - Proiectul Tehnic - Detalii Tehnice de Execuții - Caietele de sarcini ca un tot unitar pentru care recurenta-pârâtă ar fi datorat suma de 22.103,24 lei + T.V.A., iar nu ca 13 proiecte distincte, astfel că recurenta-pârâtă îi poate opune reclamantei SC B. SRL lipsa predării fazei Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție - Proiectul Tehnic-Detalii Tehnice de Execuții - Caietele de Sarcini completă, și că, astfel, nu ar putea fi obligată la plata părții din această fază care i-a fost predată.
Această susținere este contrazisă chiar de recurenta reclamantă care a arătat că prin adresa din 07 septembrie 2010 a învederat intimatei-reclamante faptul că după încasarea de la beneficiar a sumei reprezentând contravaloarea fazei Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție + Proiectul Tehnic + Detalii Tehnice de Execuții + Caietele de Sarcini, urma să achite acesteia diferenţa între suma stabilită pentru această fază în conformitate cu dispoziţiile contractului, din care se va scădea cheltuielile cu completarea proiectului până la finalizarea sa, precum şi penalităţile de întârziere imputate de beneficiar și că un impediment la obligarea sa la plata sumei cuvenite pentru lucrările executate și primite ar fi acela că SC B. SRL nu ar fi emis factură către recurentă în ceea ce privește faza Documentația Tehnică pentru Autorizarea Lucrărilor de Intervenție și Proiectul Tehnic-Detalii Tehnice de Execuții-Caietele de Sarcini pentru cele trei blocuri unde s-a realizat documentaţia, iar nu că nu și-ar fi executat integral obligațiile contractuale și că nu ar avea dreptul la plata lucrărilor deja executate și primite.
Neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor contractuale reprezintă o problemă de drept diferită de excepția de neexecutarea a obligațiilor contractuale, care reprezintă un mijloc de apărare aflat la dispoziția uneia dintre părțile contractului sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executarea obligației care îi incumbă, fără ca partea care pretinde această executarea să își execute propriile obligații.
Or, în speță, s-a reținut netemeinicia excepției de neexecutarea a obligațiilor contractuale raportat la lucrările predate și primite de către recurenta-pârâtă de la reclamante, iar nu cu privire la cele neefectuate.
Cu privire la valoarea acestor lucrări, raportat și la criticile recurentei pârâte legate de calitatea acestora, urmează a se pronunța instanța de apel în rejudecare, făcând obiectul capetelor de cerere care nu au fost analizate de către instanța de apel.
În ceea ce privește motivul de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., prin care se susține că instanţa de apel în mod greşit a reţinut faptul că societatea recurentă avea obligaţia predării releveelor către intimata-reclamantă, Înalta Curte a constatat că recurenta pârâtă a susținut, pe de o parte, interpretarea contractului fără a ține cont de voința reală a părților, iar, pe de altă parte, aprecierea greșită a conținutului releveelor care ar fi trebuit puse la dispoziția reclamantelor.
În ceea ce privește obligația ca recurenta pârâtă să predea releveele, despre care recurenta pârâtă a susținut că a fost menționată din eroare în contract, instanța de apel a reținut că ”obligația asumată de SC D. SRL față de reclamante nu a fost probată, clauza din contractul de colaborare cu din 23 octombrie 2009 fiind asumată prin semnătură de reprezentanții societății SC C. SRL, ce și-au exprimat astfel consimțământul cu privire la obligația de predare a releveelor. Această clauză este neîndoielnică, astfel că nu necesită interpretarea, nefiind identificate dificultăți în determinarea exactă a înțelesului contractului.”
În susținerea motivului de apel care privea acest aspect recurenta pârâtă a mai relevat și alte argumente, cu referire la probele administrate în cauză, care au fost reluate în recurs, legate de faptul că ar fi fost antedatat contractul și situația existentă la data încheierii acestuia, predarea deja a fazei, etc., pe care instanța de apel nu le-a analizat și nu a arătat de ce nu le consideră utile în aprecierea voinței reale a părților în aplicarea art. 977 și urm. C. civ. privind interpretarea convențiilor.
În consecință, în aplicarea art. 304 pct. 7 coroborat cu art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte constată că această situație de fapt nu a fost lămurită de instanța de apel, urmând ca și aceste argumente să fie avute în vedere și analizate la rejudecare.
În ceea ce privește motivele de recurs prin care se critică decizia sub aspectul considerării releveelor predate către reclamantă drept necorespunzătoare pentru a fi utilizate la efectuarea proiectelor, sunt de reținut următoarele.
Apelul, prin efectul său devolutiv, este o cale de atac ce duce la rejudecarea în fond a cauzei. Problemele de fapt și de drept dezbătute în fața primei instanțe sunt repuse în discuție în fața instanței de apel care va statua atât în fapt cât și în drept. Efectul devolutiv al apelului constă în posibilitatea pe care o au părțile de a supune judecării în apel litigiul dintre ele în ansamblul său, cu toate problemele de fapt și de drept ce au fost ridicate în prima instanță.
Efectul devolutiv al apelului presupune reluarea aprecierii probatoriului în funcție de criticile din apel și nu doar trimiterea la situația de fapt reținută prin interpretarea coroborată a probatoriului de către prima instanță.
Recurenta a invocat în apel, în susținerea faptului că releveele predate către reclamante erau corespunzătoare lucrării care făcea obiectul contractului, întrucât în cazul de față planurile din Cartea tehnica a construcţiei trebuie considerate relevee, intimatele-reclamante având obligaţia verificării acestora, mai multe argumente care au fost reluate în recurs, și anume:
- obiectul contractului nu îl reprezintă expertizarea tehnică şi energetică a clădirilor existente şi a instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde şi de consum aferente acestora astfel că nu se aplică dispoziţiile Normativului invocat nr. N.P./048/2000 aprobat de M.L.P.A.T. cu Ordinul nr. 324/N din 4 decembrie 2000 pct. 2.11 şi prin urmare SC B. SRL nu ar fi trebuit să primească documentaţia prevăzută la pct. 2.1.1;
- nu este aplicabilă nici definiţia din Anexa 1 la Legea nr. 50/1991 deoarece aceasta explicitează conţinutul releveului necesar or, proiectele în litigiu nu se circumscriu noţiunii de "construcţie ce urmează a se desfiinţa''. Desființarea unor elemente ale clădirilor existente nu echivalează cu lucrările de desfiinţare prevăzute de Legea nr. 50/1991;
- pentru lucrări de intervenţie la clădiri existente, arhitectul cu drept de semnătura, în speţă SC B. SRL şi arh. A., aveau obligaţia de a se deplasa la faţa locului, pentru a verifica veridicitatea releveului şi a consemna pe acesta orice alte date care ar putea fi utile în proiectare, așa cum se reține în concluziile raportului de expertiză;
- martorul R., despre care intimata-reclamantă susţine că ar fi lucrat alături de aceasta la realizarea releveelor, admite faptul că acestea erau puse la dispoziţie la momentul la care aceasta s-a alăturat proiectului, deoarece auditul energetic şi expertiza erau finalizate, acestea putând fi finalizate numai în baza releveelor.
Aceste susțineri nu au fost analizate de către instanța de apel prin raportare la probele administrate în cauză, astfel că situația de fapt nu a fost deplin stabilită pentru a se putea face încadrare în drept corectă.
Instanța de apel trebuia să determine conținutul obligației de predare a releveelor, conform regulilor de interpretare a contratelor, prin raportare la obiectul contactului, la uzanțele în domeniu și la legislația aplicabilă, pentru a determina dacă există diferențe în conținutul releveelor ce trebuie predate arhitectului în funcție de proiectul la elaborarea căruia este folosit. Simpla definiție din dicționar a releveului nu este suficientă pentru interpretarea unei clauze dintr-un contract încheiat într-un domeniu specializat.
Astfel, în aplicarea art. 304 pct. 7 coroborat cu art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte constată că această situație de fapt nu a fost lămurită de instanța de apel, urmând ca și aceste argumente să fie avute în vedere și analizate la rejudecare.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) raportat la art. 304 pct. 7, 9 coroborat cu art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de pârâta SC C. SRL.
Admite recursurile declarate de reclamantele A. şi SC B. SRL şi de pârâta SC C. SRL împotriva Deciziei nr. 533/A din data de 11 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2016.