Poaching convictions partially overturned on retrial; vehicle and unused weapons returned, civil damages upheld.

Decizie nr. 470/2015

Asupra apelurilor de fadă;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 159/PI din 4 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au hotărât următoarele:

I. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. b), j) şi k) din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen., la o pedeapsă de un an 6 luni închisoare.

II. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. b), j) şi k) din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen., la o pedeapsă de un an închisoare.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de transportare al vânatului braconat prevăzută de art. 44 lit. b) din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea art. 4 C. pen.

III. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul C., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. b), j) şi k) din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen., la o pedeapsă de un an închisoare.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 342 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 57 alin. (7) din Legea nr. 295/2004 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus şi a fost aplicată pedeapsa de un an închisoare, care a fost sporită cu 4 luni închisoare, în final inculpatul având de executat 1 an 4 luni închisoare.

IV. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. b), j) şi k) din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen., la o pedeapsă de un an închisoare.

V. În baza art. 83 C. pen. s-a dispus amânarea executării pedepsei cu termen de supraveghere de câte 2 ani pentru fiecare inculpat, calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, prevăzută de art. 84 alin. (1) C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere inculpaţii au fost obliga ui să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a)să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta; b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c)să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d)să comunice schimbarea locului de muncă; f) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-au pus în vedere inculpaţilor consecinţele nerespectării măsurilor de supraveghere şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, precum şi a neîndeplinirii integrale ale obligaţiilor civile stabilite prin hotărâre, cu cel puţin 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

VI. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul E., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de favorizareafăptuitorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen., la o pedeapsă de un an închisoare.

În baza art. 81 C. pen.(1969) s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata prevăzută de art. 82 C. pen. (1969), stabilind 3 ani termen de încercare, iar, în baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-au învederat inculpatului consecinţele dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969) pe durata executării pedepsei.

În baza art. 71 C. pen.(1969), au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.(1969), iar, în baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii le-a suspendat şi pe acestea.

VII. S-a constatat că inculpaţii A., C. şi E. au fost reţinuţi pe o durată 24 de ore, respectiv inculpatul A. începând din 19 iulie 2012 ora 09,30 şi inculpaţii C. şi E. începând din 06 martie 2012, ora 11,00.

VIII. În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 46 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, s-a dispus confiscarea autoturismului, precum şi a carabimei cu lunetă cu dispozitiv optic cu recul.

IX. În baza art. 25 alin. (1) C. proc. pen. a fost admisă acţiunea civilă şi au fost obliga și inculpaţii în solidar să plătească părţii civile F. din Oradea suma de 12.000 euro în echivalent lei la cursul Băncii Naționale a României la momentul plăţii efective.

X. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 3.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

XI. În baza art. 276 C. proc. pen. au fost obligați inculpaţii să plătească părţii civile F. din Oradea suma de câte 883,8 lei fiecare reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a refiinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea din data de 12 februarie 2013, emis în Dosar nr. x/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru comiterea infracţiunii de braconaj cinegetic calificat, prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. a)1, i), j) din Legea nr. 407/2006 raportat la art. 42 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, a inculpatului B., pentru comiterea infracţiunii de braconaj cinegetic calificat şi transportul vânatului braconat prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. a)1, i), j) din Legea nr. 407/2006 raportat, la art. 42 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, art. 44 lit. b) din Legea nr. 407/2006, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 C. pen., a inculpatului C., pentru comiterea infracţiunii de braconaj cinegetic calificat şi operaţiuni nelegale cu arme neletale prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. a), i), j) din Legea nr. 407/2006 raportat la art. 42 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, art. 279 C. pen. comisă în condiţiile art. 57 alin. (7) şi art. 141 din Legea nr. 295/2004, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 C. pen., a inculpatului D., pentru comiterea infracţiunii de braconaj cinegetic calificat, prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. a), i), j) din Legea nr. 407/2006 raporta la art. 42 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 și a inculpatului E., pentru comiterea infracţiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului E. pentru comiterea infracţiunii de braconaj cinegetic calificat prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. a)1, i), j) din Legea nr. 407/2006 raportat la art. 42 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 şi disjungerea cauzei faţă de G. şi H. sub aspectul comiterii infracţiunilor de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen., cauză care a fost trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta.

În fapt, s-a reţinut că, în data de 5 februarie 2012, în intervalul de timp 15.00 şi până la ora 16.47, inculpatul A., având calitatea de comisar şef de poliţie, aflat în afara exerciţiului funcţiunii, împreună cu inculpatul B. (posesor al autoturismului) şi cu inculpaţii C. şi D., au intrat în fondul de vânătoare I. dinspre fondul de vânătoare J., prin zona limitrofă numită „K." - „I.", parcela I., având, în platforma maşinii cinci câini, ţinuţi în saci de rafie de culoare deschisă.

Aceştia au parcurs o traiectorie sinuoasă pe marginea parcelei şi la limită cu parcela, apoi au traversat parcela în diagonală şi au intrat în drumul forestier, ce leagă cantonul silvic I. Mare de localitatea Miersig, ceea ce arată că inculpaţii au căutat, stârnit, hăituit vânat în această pădure.

Pătrunderea inculpaţii pe acest drum forestier dinspre fondul de vânătoare J., s-a realizat pe timp de zi, pe un covor omogen de zăpadă afânată, care a înlesnit observarea, fixarea şi interpretarea urmelor din teren.

Autoturismul folosit de inculpaţi a fost condus de către învinuitul B., locul de pasager din dreapta sa, era ocupat de către învinuitul A. şi locurile din spate erau ocupate de D. şi C.

Ajunşi în parcela, a fondului de vânătoare I., inculpatul A., din autoturismul de teren, orientat cu faţa spre direcţia Mierlău, oprit din mişcare, folosind carabina cu dispozitiv de ochire cu reticul, a executat două focuri de armă la intervale scurte, înspre dreapta sensului de mers în parcelă asupra unui cerb aflat la o distanţă de 65 metri.

Inculpatul A. a reuşit să rănească letal cerbul în vârstă de cel puţin 2 ani şi 6 luni, al cărui corp a fost străpuns de un singur glonţ care a penetrat corpul animalului prin zona costală stângă, a zdrobit organele interne moi şi a părăsit corpul lui prin flancul stâng.

Inculpaţii au urmărit animalul care agoniza şi l-au extras din pădure, pentru aceasta fiind nevoiţi să întoarcă maşina, schimbând sensul deplasării spre cantonul I. Mare.

Executarea celor două focuri de armă au fost auzite şi sesizate de către martorii L., M., N. şi O., care se aflau la cantonul silvic I. Mare, la o distanţă de aproximativ 1.000 metri, de locul în care învinuiţii au comis infracţiunea de braconaj.

Martorii L., M. şi N. au alcătuit personalul de specialitate care gestionează fondul silvic şi cinegetic, pentru care, fiind în cunoştinţă de cauză, asupra perioadei legale de vânătoare şi pentru că în pădurea ce o gestionează, tară aprobarea şi cunoştinţa lor, nu se pot organiza licit activităţi de vânătoare, prin excludere, au concluzionat concomitent cu perceperea auditivă a celor doua focuri, că în raza lor de competenţă se comite infracţiunea de braconaj.

Deoarece martorii aveau în atribuţii activităţi specifice prevenţiei şi combaterii braconajului, au pornit de la cantonul silvic I. Mare înspre locul din care au auzit focurile de armă, cu un autoturism de teren, condus de martorul O., pe drumul forestier înspre localitatea.

Pe acest traseu martorul L. (inginer silvic şi specialist în gestiune şi exploatare cinegetică) a observat şi interpretat urmele lăsate de pneurile vehiculului folosit de braconieri, care veneau dinspre fondul de vânătoare J. şi intrau, prin parcelele 30-31, în drumul forestier ce asigură accesul spre localitatea Mierlău, fiind singurele urme lăsate pe drumul forestier acoperit de zăpadă proaspătă afânată.

Din acest loc (curba din parcelă) la o distanţă de aproximativ 200 metri, pe un drum forestier în aliniament, martorii au observat un autoturism de teren cu semi-platformă deschisă, de culoare neagră, situat de-a curmezişul peste drumul forestier şi în spatele căruia se aflau mai multe persoane ce desfăşurau activităţi de încărcare a vânatului ni care, imediat ce au realizat contactul vizual cu martorii, au întors maşina şi au demarat spre localitatea Mierlău.

În zadar martorii au încercat să ajungă din urmă braconierii, că aceştia au recurs la o deplasare riscantă, în mare viteză, pe drum forestier denivelat, prin zăpada afânată, exploatând la maxim performanţele maşinii de teren, situaţie, în care paznicii de vânătoare au urmărit mașina, păstrând contactului vizual cu aceştia, timp în care au sesizat telefonic lucrătorii de specialitate din cadrul Serviciului Arme Explozivi şi Substanţe Periculoase al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bihor, transmițând marca şi numărul corect de înmatriculare al autoturismului.

Datorită faptului că vitezele de deplasare ale autoturismelor erau diferite, cât şi traiectoriei sinuoase a drumului, la traversarea satului Mierlău, contactul vizual s-a întrerupt, situație în care, paznicii de vânătoare au cerut ajutorul unor persoane care văzuseră maşina urmărită şi au obţinut indicii că s-ar fi îndreptat pe drumul ce duce spre localităţile Hidişelu de Jos-Calea Mare.

Inculpații au profitat de distanţa fizică şi temporară creată şi prevăzând iminenta surprindere flagrantă, cauzată de defectarea ambreiajului maşinii, au oprit pe marginea drumului şi au ascuns cadavrul cerbului, sub saci de rafie acoperiţi cu zăpadă afânată, apoi au mai mers 100-150 metri, după care maşina lor s-a oprit, devenind complet nefuncţională.

La ieşirea din satul Mierlău, înspre drumul judeţean ce leagă localităţile Hidişelu de Jos-Calea Mare, la o distanţă de aproximativ 1.000-1.500 m, paznicii de vânătoare au reluat contactul vizual cu vehiculul braconierilor ce se afla oprit pe marginea drumului.

Martorii, declinându-şi atribuţiile de paznici, au procedat la legitimarea persoanelor ce au desfăşurat activităţi nelegale de vânătoare în fondul lor arătând că au cunoştinţe despre braconajul comis, pentru că au auzit focurile de armă şi au văzut încărcarea vânatului. Mai mult, în maşina învinuiţilor, în platforma semi-deschisă, era sânge din abundenţă şi învinuiţii aveau arme asupra lor, indicii suficiente pentru a socoti infracţiunea flagrantă, pentru care legitimarea făptuitorilor se impunea.

Inculpații B., şoferul autovehiculului de teren și A. au ripostat violent cu injurii şi ameninţări, limitate în plan verbal la adresa martorului L., care a relatat surprinderea activităţilor ilicite comise de către ei şi a cerut justificarea documentară a prezenţei şi declinarea identităţii acestora, care şi-au luat armele, au eliberat câinii din platforma maşinii, apoi, au încuiat maşina şi au părăsit locul în care au fost depistaţi, momente surprinse de către martorul M. care a pozat şi a filmat cu telefonul său mobil manifestarea învinuiţilor pentru a crea probe certe despre faptele, urmele, reacţiile şi identitatea persoanelor surprinse la braconaj.

Prejudiciul cauzat părţii civile - F. - (filele 229-234 vol. I d.u.p.) a fost stabilit la 12.000 euro, în conformitate cu Anexa 1 lit. a) pct. 4 din Legea nr. 407/2006.

Examinând probatoriul administrat în cauză, prima instanUă instanţa a reţinut că, în fapt, la data de 05 februarie 2012, în intervalul 10-16, inculpatul A. împreună cu inculpaţii B., C. şi D., precum şi martorul P. s-au deplasat din Salonta cu două maşini de teren pentru a participa la o partidă legală de vânătoare de fazani, mistreţ şi vulpe pe fondul de vânătoare J. (gestionat de R. Salonta), în urma căreia au fost împuşcaţi doi fazani. Ulterior, inculpatul B. deţinând autorizaţie de vânare a ciutelor pe acelaşi fond de vânătoare, însoţit de ceilalţi inculpaţi, a intrat cu maşina pe fondul de vânătoare I. prin zona limitrofă „K.’’, având în platforma maşinii 5 câini de rasă, a traversat mai multe parcele şi în final a executat 2 focuri de armă cu carabina cu dispozitiv optic cu recul, împușcând letal un cerb în vârstă de peste 2 ani care a fost urcat în autoturism ulterior.

Executarea celor două focuri de armă au fost auzite de către martorii L., M., N. şi O., care se aflau la cantonul silvic I. Mare, la o distanţă de aproximativ 1.000 metri, de locul în care inculpaţii au comis infracţiunea de braconaj, martori care se ocupă cu gestionarea fondului silvic şi cinegetic şi aceştia ştiind că nu se pot organiza licit activităţi de vânătoare în acea perioadă, au pornit cu un autoturism de teren pe drumul forestier înspre locul din care au auzit focurile de armă.

La un moment dat aceştia au observat anumite urme de maşină care veneau dinspre fondul de vânătoare J., precum şi un autoturism de teren cu semi-platforma deschisă, de culoare neagră unde mai multe persoane desfăşurau activităţi de încărcare a vânatului care fiind surprinşi au întors maşina şi au demarat în viteză spre localitatea Mierlău. Cele două autoturisme aflate unul în urmărirea celuilalt au stabilit distanţe tot mai mari între ele după care contactul vizual s-a întrerup, interval de timp în care martorii au anunţat telefonic despre această situaţie Inspectoratul de Poliție a Județului Bihor-Serviciul Arme Explozivi şi Substanţe Periculoase.

La ieşirea din satul Mierlău, înspre drumul judeţean ce leagă localităţile Hidişelu de Jos-Calea Mare, la o distanţă de 1.000-1.500 m paznicii de vânătoare au reluat contactul vizual cu vehiculul braconierilor care se afla oprit pe marginea drumului, după care au procedat la identificarea pasagerilor acestuia dintre care doi au ripostat violent cu injurii şi ameninţări şi mai apoi aceştia au părăsit locul, acţiune care a fost fotografiată şi filmată cu ajutorul telefonului mobil de către martorul M.

Pentru a nu se aprecia că s-a încălcat art. 6 din Curtea Eurpeană a Drepturilor Omului, prima instanDă nu a reninut, cu putere probatorie importantă, listingurile telefonice privind conversaţiile telefonice ale inculpatului E. şi ale celorlalţi inculpaţi, care nu au avut la bază o autorizaţie emisă de un magistrat şi care ar fi dovedi că în data de 05 februarie 2012 acesta nu s-a aflat la partida de vânătoare organizată de martorul P., ci, dimpotrivă s-ar fi aflat în extremitatea sudică al judeţului Bihor, dincolo de oraşul Salonta. În același sens, declaraţiile martorilor S. şi T. (persoane care au efectuat acte de cercetare penală) nu au fost valorificate, fiind avute în vedere doar actele de urmărire penală efectuate de către aceştia.

Prima instanță a observat că poziţia profesională al inculpatului A. (şef al Poliţiei Oraşului Salonta), cu toate implicaţiile juridice ale unei acţiuni ilicite de braconaj, a determinat pe inculpaţi şi pe martorul P. să adopte o strategie de împiedicare a înfăptuirii unei justiţii corecte prin înlocuirea acestuia de pe scena infracţională cu inculpatul E., care a acceptat să îşi asume toate implicaţiile privind participarea sa la o infracţiune de braconaj comisă de alte persoane.

De asemenea, prima instanță a constatat că, în mod corect, procurorul a arătat că, această acţiune de inducere în eroare a justiţiei în general şi de alcătuire al unui cerc greşit de suspecţi a debutat cu audierea inculpatului E. (în faza de urmărire penală), când acesta a fost reprezentat de către avocat U., care a prezentat o delegaţie de reprezentare al învinuiţilor B., C., D. şi E., sugerând ideea că inculpatul A. nu ar avea nicio legătură cu prezenta cauză, aspect care a fost confirmat şi de către martorul P. care, la data de 07 februarie 2012, a arătat că, la vânătoare au participat B., A., C., D. şi E., însă în realitate ultimul nu a fost prezent niciun moment la locul faptei şi că inculpatul A. purta pe cap o pălărie.

Deși inculpatul E. a declarat că, este posibilă falsificarea prin intervenirea cu tehnica de calcul asupra pozei digitale şi înlocuirea fizionomiei sale cu cea a lui A., dar şi că omul de afaceri Ungur Dore ar fi recurs la falsificarea pozelor, prima instan ii ă a reţinut că problema a fost tranşată prin raportul de expertiză criminalistică efectuat de Laboratorul Interjudeţean Timişoara, care a stabilit că, persoana cu fes pe cap de culoare neagră pe care se observă imprimat un semn circular, este probabil numitul A., aspect confirmat parţial prin raportul de expertiză criminalistică efectuat de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti, care a concluzionat că, persoana respectivă poate să fie sau nu inculpatul A., însă în mod cert nu este inculpatul E.

Prima instanță a mai reținut că martorii M. şi N. l-au recunoscut pe inculpatul A., cu ocazia efectuării procedurii recunoaşterii de grup, ca fiind persoana care a fost prezentă la braconaj, împrejurare care se coroborează cu planşa foto care atestă şi confirmă prezenţa inculpatului în cauză. Astfel, prima instanță a apreciat că nu are relevanţă deosebită faptul că nu a putut fi depus spre expertizare echipamentul tehnic utilizat la realizarea fotografiilor în litigiu, atât timp cât pe baza probelor arătate mai sus s-a putut concluziona în mod cert că, inculpatul A. a încercat să se sustragă de la răspundere penală privind infracţiunea de braconaj.

Totodată, prima instanță a mai reținut că din declarația martorului L. (inginer silvic şi director al F. şi care are în gestiune fondul cinegetic I.) a rezultat că, în data de 05 februarie 2012 în jurul orelor 15,00 în timp ce se afla la cantonul I. împreună cu martorii M., N. şi O., a auzit dinspre parcela două focuri de armă executate la un interval de circa un minut, fapt care i-a determinat să se deplaseze cu maşina spre zona respectivă, că, pe drumul forestier erau urme care veneau de la fondul J. cu semne vădite de coborâre de pe drumul forestier în pădure specifice căutării vânatului, după care la o distanţă de 200 metri, s-a observat un autoturism de teren lângă care se aflau nişte oameni care s-au urcat în grabă în maşină şi au demarat spre Mierlău, fără să reuşească iniţial să îi ajungă din spate. Ulterior, după îndrumările date de către de către doi pădurari, la o distanţă de 1.000-1.500 metri, direcţia Hidişelu de Sus-Calea Mare, acesta a văzut că maşina urmărită era oprită, după care s-a legitimat, fapt pentru care pasagerii pe care nu i-a cunoscut, au reacţionat dur la adresa sa, apoi au eliberat câinii aflați pe platforma maşinii şi au părăsit zona, mai întâi suspectul cu haine de camuflaj şi căciulă neagră, despre care a aflat că era inculpatul A. iar, ulterior, și ceilalţi inculpaţi, acţiune pozată şi filmată de către martorul M. cu precizarea că inculpaţii B. şi A. s-au ferit să fie filmaţi.

S-a reținut că martorul a mai declarat că, în zonă, a mai fost o altă maşină condusă de către V. care a venit de la Sumugiu spre Oradea, aflată la o distanţă de 3 km. de parcela, fiind astfel exclusă varianta împuşcării cerbului de către acesta că, fondul de vânătoare nu a emis autorizaţie de vânătoare pentru cerbi şi că probabil animalul a fost împuşcat din autoturism.

Acesta a mai arătat că, a doua zi, a participat la cercetarea la faţa locului unde s-a reconstituit traseul efectuat de către autoturismul, cu ajutorul urmelor de zăpadă care au fost lăsate doar de către maşina respectivă şi s-a stabilit că cerbul a fost împuşcat în mijlocul parcelei, după care a parcurs o distanţă nesemnificativă de la locul împușcării. Totodată, acesta a stabilit vârsta cerbului ca fiind de 2 ani 8 luni în funcţie de dinţi, coarne, culoarea pielii, declarând că orice vânător experimentat face diferenţa între un cerb şi o ciută care nu are coarne şi că nu are nici un dubiu că inculpatul A. a fost în grupul celor care au participat la braconaj.

Prima instanță a apreciat că martorul M. confirmă susţinerile martorului L. care a arătat că, în momentul în care a început să filmeze pe suspecţi, aceştia şi-au împachetat lucrurile şi au părăsit zona, iar apoi, la o distanţă de 150 metri în spatele maşinii, a văzut un morman de zăpadă unde a fost ascuns cadavrul unui cerb, că, a doua zi a participat la efectuarea cercetării la faţa locului unde, examinând urmele, s-a stabilit că locul de împuşcare al cerbului se afla pe parcela I. şi că animalul a fost predat pădurarului X. pentru al păstra în vederea efectuării necropsiei, dar ni că inculpatul A., prezent în sala de judecată, a fost în grupul celor care au participat la braconaj.

De asemenea, prima instanță a mai apreciat că și martorul N. confirmă susţinerile celorlalţi doi martori, arătând că una dintre persoane se eschiva să nu-i fie văzută fizionomia, că, ulterior, a aflat din ziare că era vorba despre inculpatul A. care era poliţist şi că a fost identificat locul din pădure unde s-a târât cadavrul cerbului, precum şi cel de unde s-a tras, respectiv de pe drumul forestier.

S-a mai reținut că martorul O. a declarat că a condus maşina de serviciu în care se afla martorul L. şi ceilalţi şi că, după auzirea celor două focuri de armă în jurul orelor 14-15, au pornit în urmărirea suspecţilor care se aflau într-un jeep negru, fără să cunoască ori să fie atent la alte detalii.

Totodată, prima instanță a reținut că din declarația martorului Z. a rezultat că, în data de 05 februarie 2012, s-a deplasat pe drumul comunal ce leagă localităţile Hidişelu de Sus de Mierlău, la solicitarea martorului L., care i-a comunicat că a existat un caz de braconaj pe fondul de vânătoare I., că, ajuns la faţa locului, s-a întâlnit cu acesta, M., N. şi agenţii de poliţie, unde a observat că maşina prezenta în benă urme de sânge şi păr de cerb sau de ciută. Acesta a mai arătat că, toţi au pornit pe urmele maşini parcurgând circa 5-6 km fără să găsească ceva anume, că, ulterior, au revenit la locul unde staţiona maşina, că, la o distanţă de aproximativ 100 metri, au văzut o grămadă de zăpadă sub care era ascuns un cerb cu o vârstă de circa 3 ani, că au decis să îl transporte la X. din localitatea Mierlău (persoana care era cea mai apropiată de locul incidentului), depozitând animalul într-o magazie asigurată cu lacăt, că, a doua zi, a participat la efectuarea autopsiei animalului care prezenta urme de împuşcare, precum şi la reconstituire, unde s-a constatat că animalul a fost târât aproximativ 100 metri de la locul împuşcării până la drumul forestier şi urcat într-o maşină.

Prima instanță a reținut că inculpatul B. a declarat că, în data de 05 februarie 2012, împreună cu numitul P., E., D. şi C. au participat la o vânătoare de ciută pentru care avea autorizaţie de vânătoare în locul numit K. care aparţinea fondului de vânătoare J., după ce anterior împreună şi cu inculpatul A. care purta pe cap pălărie, având barbă şi tenul iritat, au participat la o vânătoare legală de fazani, persoană care, ulterior, a părăsit zona cu autoturismul condusă de către numitul G. Acesta a mai arătat că a oprit maşina pe drumul ce separă fondurile de vânătoare I. şi J. şi a mers aproximativ un minut pe jos având asupra sa o armă cu glonţ care era dotată cu lunetă şi, după ce a observat o turmă de cerbi comuni, atât masculi cât şi femele, a executat două focuri de armă asupra unui exemplar indicat de către martorul P. întrucât nu a fost găsit niciun cadavrul de animal împuşcat, s-a despărţit de martorul P. şi s-a deplasat cu maşina spre casă, observând la un moment dat, pe marginea drumului un cerb comun mort care avea coarne fără ramificaţii, întins pe jos la o distanţă de 10-15 metri de drum, însă, întrucât martorul P. nu i-a răspuns la telefon, a decis să transporte animalul, iar la ieşirea din localitatea Mierlău, împreună cu însoţitorii săi, au ascuns cerbul în zăpadă pentru a putea fi ulterior crotalizat fără dificultăţi, însă după parcurgerea a 200-300 metri, maşina a devenit nefuncţională.

Acesta a mai declarat că după circa 20-30 de minute a apărut un autoturism de teren de culoare verde din care au coborât patru persoane, iar una dintre acestea afirmând că, este gestionarul de vânătoare, l-a ameninţat cu poliţia, apoi au eliberat câinii şi s-au deplasat spre localitatea Calea Mare fără să fie urmăriţi.Inculpatul a mai declarat că, era posibil ca acest cerb să fi fost nimerit când a executat cele 2 focuri de armă sau să fi fost împuşcat de o altă persoană, cu precizarea că nu a mai auzit în zonă alte focuri de armă şi că cerbul din planşele foto 27/28 semăna cu cel transportat în data de 05 februarie 2012.

Inculpatul C. a declarat că, împreună cu inculpatul D. l-a însoţit pe inculpatul B., la cererea sa, pentru a-l ajuta în eventualitatea în care autoturismul se împotmolea pe terenul accidentat şi că, în toată perioada în care inculpaţii B. şi A., precum şi martorul P. se aflau la vânătoare, au rămas în autoturismul stauionat pe un drum de piatră pe raza localităţii Șepiu, unde au consumat băuturi alcoolice, ulterior, observând că inculpatul A. a părăsit zona cu o maşină condusă de o altă persoană, iar apoi restul persoanelor s-au deplasat în pădure cu autoturismele, unde inculpatul B. şi martorul P. au coborât pentru a participa la o vânătoare de ciute. S-a mai arătat că, împreună cu inculpaţii D. şi E. au rămas în continuare în maşină, unde au consumat băuturi alcoolice, fără să audă vreun foc de armă, apoi s-a despărţit de martorul P. care a plecat acasă, iar aceştia s-au deplasat pe o altă rută ocolitoare datorită solului accidentat, care era bătătorită de alte urme de maşini, fiind nevoiţi la un moment dat să împingă maşina pentru a ieşi din locul în care s-au împotmolit.

Inculpatul a mai arătat că, la marginea drumului au găsit o căprioară împuşcată pe care au urcat-o în bena maşinii, apoi, după ce au parcurs cu maşina aproximativ 15 minute, au pus cerbul sub zăpadă, pentru a fi ridicat de către martorul P., că autoturismul s-a defectat şi a apărut în zonă o maşină de teren din care au coborât 4 persoane care i-au ameninţat cu armele, după care s-au deplasat pe jos până au fost preluaţi de o altă maşină.

Inculpatul E. a declarat că, împreună cu inculpaţii D. şi C. au rămas în autoturismul de teren al inculpatului B. care staţiona lângă localitatea Șepiu unde au consumat băuturi alcoolice, în timp ce inculpaţii B. şi A., precum şi martorul P. au participat la o vânătoare pe fondul de vânătoare al acestuia, în urma căreia au fost împuşcaţi doi fazani masculi, că, ulterior, după ce inculpatul A. a părăsit zona cu o mașină de culoare roşie, B. şi P. au mers la o altă partidă de vânătoare de ciute, în timp ce restul au rămas în maşină, că a auzit două focuri de armă, după care au apărut B. şi P. care s-au contrazis pe tema ţintirii unui cerb de către primul, iar apoi al doilea a plecat spre casă, în timp ce ei au ales o rută ocolitoare, însă mai puţin dificilă.

Inculpatul a mai arătat că, la marginea drumului, au găsit o căprioară împuşcată pe care au urcat-o în bena maşinii, că, după ce au ieşit dintr-un sat, au pus cerbul sub zăpadă, perioadă în care martorul P. a fost sunat fără a răspunde, că, autoturismul s-a defectat, iar, după circa 15 minute a apărut în zonă o maşină de teren din care au coborât 4 persoane care i-a cerut lui B. să se legitimeze, după care aceştia s-au deplasat pe jos până au fost preluaţi de o altă maşină.

Inculpatul D. a declarat că, împreună cu inculpaţii E. şi C. au rămas în autoturismul de teren al inculpatului B. care staţiona pe raza localităţii Șepiu unde au consumat băuturi alcoolice, în timp ce inculpaţii B. şi A., precum şi martorul P. au participat la o vânătoare, în urma căreia au fost împuşcaţi doi fazani, că, după ce inculpatul A. a părăsit zona cu o mașină de culoare roşie, B. şi P. au mers la o altă partidă de vânătoare de ciute, în timp ce restul au rămas în maşină unde au continuat să consume băuturi alcoolice, că, la un moment dat a auzit două focuri de armă, după care au apărut B. şi P. care au spus că au împuşcat un viţel care nu a căzut, apoi al doilea a plecat spre casă, în timp ce ei au ales o rută mai puţin dificilă însă circulată, după ce anterior s-au împotmolit în zăpadă.

Inculpatul a mai arătat că, la marginea drumului au găsit un ţap decedat despre care B. a afirmat că este animalul pe care l-a împuşcat anterior şi observând că se află pe fondul de vânătoare al lui P. au urcat-o în bena maşinii, că, după ce au ieşit din satul Mierlău, au pus cerbul sub zăpadă pentru ca martorul P. să vină şi să aplice crotalul pe animal, perioadă în care martorul a fost sunat fără a răspunde. Acesta a mai declarat că, autoturismul s-a defectat după parcurgerea a 200 metri şi ulterior a apărut în zonă o maşină de teren din care au coborât 4 persoane care au avut o discuţie contradictorie cu B., după care aceştia s-au deplasat pe jos.

Martorul P. care deţine funcţia de secretar şi de inginer la R. Salonta a declarat că, în data de 05 februarie 2012 a organizat o vânătoare colectivă autorizată la specia mistreţ, vulpe şi fazan în zona Bicaciu-Șepiu la care au participat inculpaţii A. şi B. care a ţinut până în jurul orelor 12,00, fiind împuşcaţi de către cei doi câte un fazan, apoi inculpatul A., care purta o pălărie, a părăsit zona cu o mașină de culoare roşie condusă de către G., că, între orele 13-15 a participat împreună cu B. care avea două arme, respectiv o carabină cu glonţ şi o armă lisă, la o vânătoare legală de cerbi specia femelă în zona K. care se află la periferia fondului de vânătoare J. învecinat cu fondurile de vânătoare I. şi J., unde, la un moment dat, au identificat un cârd de animale, însă B. nu a reuşit să împuşte exemplarul indicat de el, după care a plecat acasă pe ruta Leş-Șepiu-Salonta, în timp ce restul au ales o rută spre localitatea Sititelec. Acesta a mai arătat că la ambele partide de vânătoare au mai fost prezenţi doar în jurul maşinii numiţii E., C. şi D.

Martorul G. a declarat că, în data de 05 februarie 2012 nu a participat la nicio vânătoare, ci s-a deplasat cu mașina de culoare roşie la fabrica de lapte Sanolact pentru a-l duce acasă pe inculpatul A., unde a ajuns în jurul orelor 12,00 şi, după ce a făcut mai multe poze cu acesta care purta o pălărie, s-au deplasat spre casă, ajungând la Salonta în jurul orelor 14,00. Acesta a mai declarat că s-a deplasat către o maşină unde a văzut 3 persoane dintre care unul era E. şi ulterior au venit dinspre pădure inculpaţii A., B. şi numitul P.

Inculpatul A. a declarat că, în data de 05 februarie 2012, a participat împreună cu inculpatul B. şi martorul P., la o partidă de vânătoare în apropierea fabricii de lapte, fiind autorizat să împuşte 3 mistreţi, 10 fazani şi 2 vulpi, reuşind în final să împuşte fiecare inculpat câte un fazan, că C., D. şi E. nu s-au deplasat pe teren, ci au rămas în maşină unde au consumat băuturi alcoolice întrucât condiţiile erau improprii pentru vânătoare de mistreţi, iar ambreiajul maşinii lui B. prezenta defecţiuni. Acesta a mai declarat că, ulterior, a apărut cu o maşină numitul G. care l-a dus la Salonta unde a ajuns în jurul orelor 13,00, iar apoi, împreună cu martora Y., s-au deplasat spre Arieşeni prin oraşul Oradea, însă, întrucât în staţiunea Băile Felix a derapat de 2 ori s-au întors la domiciliul martorei.

Martora Y. a confirmat prezenţa inculpatului A. în compania sa după orele 14,00 într-o zi de duminică de la începutul lunii februarie 2012, când au pornit cu maşina spre Arieşeni prin Oradea, însă întrucât lângă Spitalul de Recuperare din Băile Felix autoturismul a derapat, s-au reîntors acasă, unde au stat împreună până în jurul orelor 18,00, când inculpatul a plecat.

Astfel, prima instanță a reuinut că, din probele administrate rezultă că, în data de 05 februarie 2012, în parcela I., în jurul orelor 15,00, după ce s-au executat 2 focuri de armă, a fost rănit letal un cerb mascul din specia „cervus elaphus,, în vârstă de aproximativ 2 ani 6 luni, pentru care perioada de vânare încetează la 31 decembrie a fiecărui an şi care se pare că a fost împuşcat cu o carabină cu lunetă de către inculpatul B. care se afla împreună cu inculpaţii A., B., C. şi D. Prima instanţă a apreciat că nu poate achiesa la concluziile procurorului potrivit cărora animalul ar fi fost împuşcat de către inculpatul A. întrucât supoziţia se bazează pe anumite elemente raţionale fără suport probator. întrucât la faţa locului nu au fost găsite cartuşele, prima instanuă a evitat să arate cu certitudine locul de unde ar fi fost executate focurile de armă, respectiv din maşină partea dreaptă (cum a arătat procurorul) ori de lângă aceasta sau chiar din pădure, important fiind că asupra animalului s-au tras două focuri de armă pe un alt fond vânătoare decât pentru care exista o autorizaţie de vânare, de la o distanţă mai mică de 100 de metri de locul în care a fost găsit împuşcat, după care cerbul a fost tras şi urcat pe platforma autoturismului.

Totodată, prima instanță a apreciat că este exclusă varianta inculpaților, în sensul că animalul ar fi fost împuşcat pe fondul de vânătoare J., după care ar fi ajuns pe fondul de vânătoare I., întrucât urmele lăsate pe zăpadă indică faptul că, animalul rănit ar fi parcurs o distanţă mică, după care ar fi decedat, ambele urme aflându-se pe fondul de vânătoare I.

Prima instanță a apreciat că toţi inculpaţii au participat la partida de vânătoare, fiind greu de crezut că unii au stat în maşină şi că au venit doar pentru a participa la vânătoarea de mistreţi ori pentru a ajuta pe vânători să împingă maşina în cazul în care s-ar fi împotmolit şi în plus toţi au contribuit la tragerea şi urcarea animalului împuşcat pe platforma maşinii.

Mai mult, chiar inculpatul B. a recunoscut că a efectuat activităţi specifice de pândă şi că de la încheierea partidei de vânătoare pentru fazani şi până la efectuarea celor 2 focuri de armă a trecut o perioadă de câteva ore, timp în care în care s-au realizat acte premergătoare împuşcării unui animal.

Deși toţi inculpaţii au negat faptul că ar fi fost surprinşi la faţa locului şi că ar fi fugit cu maşina pentru a nu fi prinşi de către urmăritori, prima instanță a apreciat că argumentele privind ascunderea presupusului animal împuşcat găsit la marginea drumului nu pot fi reținute întrucât inculpaţii cu siguranţă, odată văzuţi de alte persoane imediat după tragerea focurilor de armă au încercat să fugă de la locul faptei, însă, constatând că maşina prezenta anumite defecţiuni, au încercat să ascundă animalul în zăpadă pentru a nu fi observat de urmăritori.

Prima instanță a reținut că din planşele foto şi procesul verbal de cercetare la faţa locului a rezultat că, pe drumul forestier care străbate bazinul forestier I., s-a descoperit o urmă dinamică adâncă în zăpadă creată prin tragere care are o lăţime de un metru şi o lăţime de 65 metri spre interiorul pădurii, însoţită de pete de substanţă brun-roşcate cu aspecte de sânge şi fire de păr de culoare brun cenuşie, urme care se regăseau mai pronunţat în interiorul pădurii unde se afla o zonă bătătorită în formă circulară de 1,5 metri şi la o distanţă de 13,5 metri faţă de aceasta a fost descoperit un arbust care prezenta urme de substanţă brun-roşcate.

De asemenea, s-a reținut că în actul de necropsie din 07 februarie 2012 efectuat de către medicul veterinar A.A. (șef al B.B. din cadrul C.C. Bihor) s-a concluzionat că cerbul carpatin, rasa comună avea o vârstă de 2 ani 5 luni, culoare cafenie, şi prezenta ruptură de lob pulmonar drept, ruptură de splină, ruptură masivă ruminală cu hemoragie internă masivă, fiind vorba despre un şoc traumatic suferit în urma penetrării corpului animalului de glonţul unei arme de foc. Faptul că animalul decedat nu ar fi fost conservat şi depozitat în alte condiţii a fost apreciat de prima instanţă ca neavând relevanţă deosebită întrucât afară erau condiţii de iarnă cu temperaturi negative, iar prin necropsie trebuia să se stabilească doar vârsta şi cauza decesului animalului care în mod cert nu putea să depindă de modul de depozitare sau de conservare al cerbului decedat.

Prima instanță a reţinut că potrivit Anexei 1 lit. a) pct. 4 din Legea nr. 407/2006 coroborat cu art. 8 din Ordinul nr. 1384/2011, perioada legală de vânare al cerbului comun este între 1 septembrie şi cel mult 31 decembrie şi că valoarea unui exemplar de mascul în perioada autorizabilă este de 6.000 euro, iar în perioada interzisă 12.000 euro, aspecte reluate de către D.D. Bihor în adresa din 26 martie 2012.

Totodată, prima instanță a mai reținut că din procesul verbal de examinare criminalistică şi plan tele foto a rezultat că, în platforma, s-au evidenţiat urme de zăpadă care conţineau un lichid brun-roşcat cu aspecte de sânge şi fire de păr de origine animală şi că, la o distanţă de 100-150 metri în spatele maşinii, s-a descoperit, sub zăpadă, cadavrul unui cerb comun acoperit cu saci de rafie.

S-a reținut că, începând cu 01 februarie 2014 au intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 şi Legea nr. 135/2010, motiv pentru care, în cauză, a trebuit să se facă aplicarea prevederilor penale mai favorabile din legile succesive cu respectarea Deciziei nr. 265 din 06 mai 2014 a Curţii Constituţionale privind aplicarea legii penale mai favorabilă în ansamblu, motiv pentru care nu s-a procedat la schimbarea încadrării juridică a infracţiunilor reţinute prin rechizitoriu, ci s-a făcut o apreciere de ansamblu asupra dispoziţiilor penale succesive, fiind reţinute cele care erau mai favorabile inculpaţilor.

Astfel, prima instanLlă a arătat că prin dispoziţiile art. 188 din Legea nr. 187/2012 s-au redus limitele de pedeapsă pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj prevăzută de art. 42 din Legea nr. 407/2006, după care s-a dat o nouă renumerotare a formelor în care această infracţiune poate fi comisă, fiind dezincriminate forma agravantă a participaţiei şi actele de complicitate, ni abrogate dispoziţiile art. 46 care prevedeau existenţa gradului de pericol social al unei infracţiuni faptelor prevăzute la art. 42-45.

Totodată, s-a constatat că s-a dat un alt conţinut infracţiunii prevăzută de art. 44 lit. b) din Legea nr. 407/2006 care nu mai atrăgea reţinerea, în concursul de infracţiuni, a faptei ce presupunea transportul vânatului împuşcat de către autorul infracţiunii de braconaj, sens în care, s-a apreciat că interveniția legiuitorului se impunea întrucât, de regulă, braconajul sau împuşcarea animalui sălbatic se realizează nu numai din pasiune ca o varietate sportivă, ci şi pentru obţinerea unei cantităţi de carne, etc, ceea ce presupune implicit un act de imposedare, respectiv transportarea animalului împuşcat, cu unele excepţii cum ar fi abandonarea sau consumarea acestuia ca aliment la faţa locului.

Astfel, prima instanță a apreciat că soluția ce urmează să o dea este parţial în acord cu argumentaţia organului de urmărire penală care a decis să nu mai trimită în judecată ceilalţi inculpaţi pentru săvârşirea de acte de complicitate la transportul animalului împuşcat, ce nu putea fi urcat, în mod cert, în platforma autovehiculului fără ajutorul lor.

Drept urmare, prima instanţă a apreciat că se impune achitarea inculpatului B., în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de transportare al vânatului braconat prevăzută de art. 44 lit. b) din Legea nr. 407/2006 cu aplicarea art. 4 C. pen.

Prima instanță a constatat că, pentru inculpaţii A., B., C. şi D., sunt mai favorabile noile dispoziţii penale intrate în vigoare la data de 01 februarie 2014, iar pentru inculpatul E., acuzat de săvârşirea infracţiunii de favorizare al infractorului, este mai favorabilă codificarea anterioară, care permitea suspendarea executării pedepsei aplicate, spre deosebire de noile reglementări care nu mai permit amânarea executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ci întotdeauna pedeapsa stabilită pentru săvârşirea infracţiunilor contra înfăptuirii justiţiei atrage executarea acesteia în regim de detenţie. Astfel, s-a arătat că de ni stabilirea de pedepse alternative şi limitele de pedeapsă sunt mai favorabile potrivit actualei reglementări, prima instanţă, ţinând seamă de natura şi de cuantumul pedepsei individualizate, de principiile proporţionalităţii şi al tratamentului egal pentru situaţii similare şi văzând legătura existentă între regimul juridic al autorului şi al favorizatorului prevăzută de art. 264 alin. (2) C. pen. (1969) a apreciat că se impune suspendarea condiţionată a executării pedepsei în condiţiile în care autorul faptei a primit o pedeapsă în regim neprivativ de libertate.

Totodată, s-a apreciat că se impune reţinerea circumstanţelor privind vânătoarea fără autorizaţie de vânătoare legală pentru specia împuşcată, pe un alt fond de vânătoare (I.) decât cel pentru care exista autorizaţie să vâneze (J.), precum şi în afara perioadei legale de vânătoare la specia respectivă.

La individualizarea judiciară a pedepsei pentru inculpatul A., prima instanță a avut în vedere funcţia publică deţinută de acesta, lipsa antecedentelor penale, conduita sa nesinceră, modul de comitere a faptei, respectiv efectuarea de acte de complicitate care sunt asimilate autoratului-vânătoarea care presupune în afară de împuşcare, efectuarea de acte de căutare, pândă, hăituire ori prindere al animalului, timpul în care s-a comis fapta, respectiv ziua într-o zonă învecinată cu un fond de vânătoare unde exista autorizaţie pentru ciute, mistreţ, fazan şi vulpe, participaţia, jurisprudenţa în materie, fapt pentru care l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea orientată spre limita medie, respectiv 1 an și 6 luni.

La individualizarea judiciară a pedepselor pentru inculpaţii B., C. şi D., prima instanță a avut în vedere, lipsa de antecedente penale, conduita lor nesinceră, modul de comitere a faptei, respectiv efectuarea de acte de autorat şi de complicitate care sunt asimilate autoratului-vânătoarea care presupune în afară de împuşcare, efectuarea de acte de căutare, pândă, hăituire ori prindere al animalului, timpul în care s-a comis fapta, respectiv ziua într-o zonă învecinată cu un fond de vânătoare unde exista autorizaţie pentru ciute, mistreţ, fazan şi vulpe, participaţia, jurisprudenţa în materie, fapt pentru care i-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea orientată spre limita minimă, respectiv de câte 1 an închisoare.

În plus, pentru inculpatul C. s-a mai reţinut şi comiterea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 342 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 57 alin. (7) din Legea nr. 295/2004, dispoziţii care au fost apreciate ca fiind mai favorabile decât reglementarea anterioară prevăzută de art. 56 raportat la art. 141 din Legea nr. 295/2004 cu referire la art. 279 C. pen. (1969), fapta constând în înstrăinarea fără forme legale a armei de foc calibru 5,5 mm, aspect recunoscut de către acesta, motiv pentru care la condamnat la o pedeapsă cu închisoarea orientată spre limita minimă, respectiv lan închisoare, astfel încât, în urma contopirii s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare sporită cu 4 luni închisoare, în final inculpatul având de executat 1 an 4 luni închisoare.

Prima instanță, ţinând seama de infracţiunea care formează obiectul principal al cauzei, de pedepsele stabilite, lipsa de antecedente penale şi persoana inculpaţilor, precum şi de posibilităţile acestora de îndreptare, a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, însă se impune supravegherea conduitei acestora pentru o perioadă determinată cu precizarea că, nu se impune, în niciun caz, prestarea de către aceştia a unei munci neremunerate în folosul comunităţii.

La individualizarea judiciară a pedepsei pentru inculpatul E., prima instanță a avut în vedere lipsa de antecedente penale, conduita sa nesinceră, modul de comitere a faptei, jurisprudenţa în materie, motiv pentru care l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea orientată spre limita minimă, respectiv de lan închisoare, după care apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie a suspendat condiţionat executarea pe un termen de încercare de 3 ani.

Întrucât probatoriul administrat a demonstrat că autoturismul, a fost înstrăinat formal de către inculpatul B. în favoarea martorului E.E. (cumnatul său) care nu a circulat niciodată cu acesta şi pentru o sumă modică care se pare că nu ar fi fost remisă, prima instanță a dispus confiscarea lui.

Totodată, prima instanță a apreciat că se impune confiscarea carabimei cu lunetă cu dispozitiv optic cu recul care a fost utilizată efectiv la împuşcarea animalului, cu precizarea că pentru restul armelor folosite anterior la o vânătoare legală de fazani şi care se pare că nu au fost utilizate la acţiunea de braconaj nu s-a impus confiscarea. Oricum, prima instanță a reținut că inculpatul B. a participat la vânătoare cu două arme, una cu ţeava lisă şi cartuşe cu alice care a fost utilizată în mod cert la vânătoarea de păsări unde alături de inculpatul A. care avea o armă similară a împuşcat fiecare câte un fazan şi o armă cu foc care a fost folosită în mod evident la împuşcarea animalului.

Reţinând vinovăţia inculpaţilor, în baza art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă şi au fost obligați inculpaţii în solidar să plătească părţii civile F. din Oradea, suma de 12.000 euro în echivalent lei la cursul Băncii Naționale a României la momentul plăţii efective, aşa cum a rezultat din adresa din 26 martie 2012 emisă de către D.D. Bihor.

Totodată, în baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului suma câte 3.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare, apreciate de prima instanţă ca fiind rezonabile şi corespunzătoare obiectului cauzei, precum şi față de eforturilor financiare făcute de către organele judiciare penale, iar, în baza art. 276 C. proc. pen. i-a obligat pe inculpaţi să plătească părţii civile F. din Oradea suma de câte 883,8 lei fiecare reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocaţial, potrivit chitanţelor din 2012 şi din 2014, sumă care a fost apreciată ca fiind echitabilă şi corespunzătoare conduitei diligente avute de către reprezentantul părţii civile.

Împotriva acestei sentinUe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, inculpații A., B., C., D., E. şi petentul E.E., pentru nelegalitate și netemeinicie.

În apelul său, Ministerul Public (filele 4-11 ds. apel), cu privire la primul motiv de nelegalitate, respectiv modalitatea de individualizare a executării pedepselor aplicate inculpaţilor A., B., C. şi D., a considerat că instanţa de fond a dispus amânarea aplicării pedepsei cu încălcarea dispoziţiilor art. 83 alin. (1) lit. c) C. pen. atâta timp cât nu şi-au exprimat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., au fost încălcate şi dispoziţiile art. 83 alin. (2) C. pen. raportat la faptul că, prin atitudinea sa procesuală, a încercat zădărnicirea aflării adevărului prin includerea între persoanele participante la activitatea de braconaj şi pe inculpatul E., determinând astfel şi pe ceilalţi să adopte o atitudine asemănătoare.

Cel de-al doilea motiv de apel vizează netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului E., sub aspectul modalităDii de individualizare a executării acesteia, prin raportare la conduita procesuală avută pe tot parcursul procesului penal, apreciind că se impune, în temeiul dispoziţiilor art. 86 şi urm. C. pen. (1969), suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În ceea ce priveşte cel de-al treilea motiv de apel privind nelegalitatea dispoziţiei de condamnare a inculpatului C. pentru comiterea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, s-a solicitat, în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen. şi art. 4 C. pen., achitarea acestuia pentru infracOiunea prevăzută de art. 342 alin. (1) C. pen., precum şi înlăturarea aplicării dispoziţiilor art. 39 alin. (1) C. pen., respectiv a sporului de 4 luni închisoare, întrucât noua codificare incriminează doar fapta de deţinere, port si confecţionare a armelor letale, or, din procesul-verbal aflat la fila 39, vol. I d.u.p., a rezultat că inculpatul a deţinut o armă neletală pe care a vândut-o, fapta sa constituind,în prezent, contravenţia prevăzută de dispoziţiile art. 129 pct. 24 din Legea nr. 295/2004.

Cel de al patrulea motiv de apel vizează nelegalitatea solu iei de achitare a inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de transport a vânatului braconat prevăzută de art. 44 lit. b) din Legea nr. 407/2006, arătându-se că, în prezent, transportarea vânatului braconat este cuprinsă de legiuitor în alegaţia orice operaţiuni privind vânatul, fără respectarea condiţiilor legii, astfel încât motivarea primei instanţe, potrivit căreia activitatea de transport al vânatului braconat ar fi cuprinsă în infracţiunea de braconaj, nu are un suport legal atâta timp cât dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. u) din Legea nr. 407/2006, modificată, care definesc acţiunea de vânătoare, nu includ şi activitatea de transport al vânatului efectuată în condiţii nelegale, reţinută în sarcina inculpatului, motiv pentru care se impune condamnarea şi pentru această infracțiune.

Ca ultim motiv de nelegalitate, acuzarea a invocat omisiunea instanţei de a face aplicarea dispoziţiilor art. 404 alin. (4) lit. d) şi f) C. proc. pen., având în vedere că, potrivit înscrisurilor aflate la filele 39-41b, vol. II d.u.p., a rezultat faptul că, de la inculpaDii B. şi A., au fost ridicate 6 arme letale, 12 + 2 cartuşe, 12 tuburi cartuşe, iar de la inculpatul A. o armă neletală şi 17 proiectile de plumb, muniţii care se impuneau a fi restituite.

De asemenea, s-a mai arătat că, pentru inculpaţii C., D. şi B., actuala reglementare reprezintă legea penală mai favorabilă raportat la limitele de pedeapsă mai reduse, dar și la împrejurarea că aceștia și-au exprimat consimțământul pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, iar pentru inculpatul A., raportat la atitudinea sa, la faptul că nu şi-a exprimat consimţământul cu privire la modalitatea de executare a pedepsei potrivit N.C.P., legea penală mai favorabilă este reglementarea anterioară, chiar dacă limita minimă a pedepsei este de 3 ani închisoare, însă se poate face aplicarea art. 86 şi urm. C. pen. (1969).

În ceea ce-l privește pe inculpatul A., acesta a solicitat, potrivit motivelor de apel (filele 46-74, 85-94, ds. apel), concluziilor scrise (filele 186-223, 245-257, ds.apel), cât și cu ocazia dezbaterilor, în principal, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea sentinței atacate ni trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea, arătând, în esență, că a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea reținută în actul de sesizare, că hotărârea primei instanțe nu este motivată, că există contradicție între considerentele și dispozitivul sentinței, că soluția pronunțată se fundamentează pe probe obținute în mod nelegal și neadministrate în mod direct și nemijlocit de judecătorul fondului.

În subsidiar, reiterând apărările formulate în fața instanței de fond, inculpatul apelant a criticat sentința atacată pentru greșita sa condamnare, solicitând pronunțarea unei soluții de achitare pentru infracțiunea ce a format obiectul acuzației penale, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. In acest sens, făcând trimitere la probatoriul administrat în ambele faze procesuale, apelantul a sus uimit că acesta nu demonstrează că a participat la partida de vânătoare incriminată, iar faptele, a da cum au fost descrise în rechizitoriu, nu există în materialitatea lor.

Apelantul inculpat B. a susținut, atât în cuprinsul motivelor de apel (filele 46-74 ds. apel), concluziilor scrise (filele 186-223 ds.apel), cât și cu ocazia dezbaterilor, că, din probele administrate în cauză, nu rezultă că a săvârșit infracțiunea de braconaj, motiv pentru care se impune achitarea sa în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În apelul său, inculpatul C. a solicitat, potrivit motivelor de apel (filele 46-74 ds.apel), concluziilor scrise (filele 186-223 ds.apel) și cât și cu ocazia dezbaterilor, achitarea pentru infracuiunea de braconaj, în principal, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar, în subsidiar, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar, în ceea ce privește infracțiunea de nerespectare a regimului armelor ni munițiilor, în acord cu apelul parchetului, achitarea sa potrivit art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. întrucât arma deţinută era neletală.

Făcând trimitere la probatoriul administrat în cauză, apelantul inculpat D. a susținut, potrivit motivelor de apel (filele 46-74 ds. apel), concluziilor scrise (filele 186-223 ds. apel) ni celor formulate cu ocazia dezbaterilor, că nu a săvârșit infracțiunea de braconaj, astfel încât se impune achitarea sa, în principal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar, în subsidiar, în baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Apelantul inculpat E. a solicitat, în cuprinsul motivelor de apel (filele 46-74 ds. apel), concluziilor scrise (filele 186-223 ds.apel), cât și cu ocazia dezbaterilor, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea pentru infracțiunea de favorizarea infractorului întrucât fapta nu există în materialitatea sa.

În ceea ce privește nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul modalității de individualizare a executării pedepselor aplicate inculpaţilor A., B., C. şi D., s-a susținut că instanţa de fond a dispus amânarea aplicării pedepsei cu încălcarea dispoziţiilor art. 83 alin. (1) lit. c) C. pen. atâta timp cât aceștia nu şi-au manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Petentul E.E. a solicitat, potrivit motivelor de apel (filele 46-74 ds. apel), concluziilor scrise (filele 186-223 ds. apel), cât și cu ocazia dezbaterilor, admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și restituirea autoturismului, care a fost confiscat, în mod nelegal, de prima instanță întrucât acesta nu a fost folosit la comiterea infracțiunii ca mijloc indispensabil a actului de conduită incriminat și nici nu a reprezentat o componentă a modului de concepere a activității infracționale.

În ședința publică din data de 01 octombrie 2015, în temeiul dispozițiilor art. 420 alin. (4) C. proc. pen., la interpelarea Înaltei Curții, apelanții intimații-inculpați prezenți - A. și B. - au precizat că nu doresc să dea o nouă declarație în fața instanței de control judiciar (fila 172 verso ds. apel). Totodată, a fost administrată proba testimonială constând în reaudierea martorilor P. (filele 167-168 ds. apel), H. (fila 169 ds. apel), G. (filele 165-166 ds. apel) și Y. (fila 170 ds. apel), probă încuviinţată apelantului intimat inculpat A. la termenul din 18 iunie 2015.

Examinând cauza atât în privinţa motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform art. 417 alin. (1) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt i de drept, Înalta Curte apreciază apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, de inculpații A., B. şi C. şi petentul E.E. ca fiind fondate, iar cele declarate de inculpații D. Zi E. ca fiind nefondate, având în vedere următoarele considerente:

1. În ceea ce privește solicitarea apelanților inculpați de desfiinuare a hotărârii pronunțate de prima instanuă și de trimitere a cauzei spre rejudecare, Înalta Curte, în analiza efectuată, va porni de la prevederile art. 4 din Legea nr. 255/2010 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, care, în alin. (1), stabilesc că actele de procedură îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a C. proc. pen., cu respectarea reglementărilor legale în vigoare la data efectuării lor, rămân valabile, cu excepţiile prevăzute de legea de punere în aplicare. De asemenea, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, nulitatea oricărui act sau oricărei lucrări îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a legii noi poate fi invocată numai în condiţiile C. proc. pen.

Verificând în acest cadru legal susţinerile inculpaților apelanți, prin raportare la dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. (conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 255/2010), care preiau în esenţă prevederile art. 379 pct. 2 lit. b) din legea de procedură penală anterioară, Înalta Curte constată că acestea, reglementând soluţiile ce pot fi pronunţate de instanţa de apel, enumera în mod limitativ situaţiile în care, urmare admiterii căii de atac şi desfiinţării sentinţei fondului, se poate dispune rejudecarea cauzei de către prima instanţă, cele două ipoteze avute în vedere de legiuitor referindu-se la lipsa de la judecarea cauzei a unei părţi nelegal citate sau care, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate (teza I) şi la existenţa unuia din cazurile de nulitate absolută prevăzute de lege (teza a II-a).

În speţă, însă, deşi au solicitat desfiinţarea sentinţei Curţii de apel şi trimiterea dosarului spre rejudecare la aceeaşi instanţă, apelanții nu au precizat în care din cele două situaţii reglementate expres şi limitativ de art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. s-ar încadra cererea lor şi nu au indicat vreunul din cazurile de nulitate absolută ce ar putea avea incidenţă în cauză, iar instanţa de apel, efectuând propriul examen sub acest aspect, nu a identificat, din oficiu, vreo încălcare de către judecătorul fondului a unor dispoziţii care reglementează desfăşurarea procesului penal, ce ar putea fi subsumate textului de lege menţionat şi care ar putea atrage nulitatea hotărârii atacate, cu consecinţa rejudecării cauzei de către prima instanţă.

În acest sens, în raport de aspectul invocat de inculpa și cu privire la nemotivarea hotărârii atacate și cu situația de fapt evocată în aceasta, Înalta Curte constată că instanfia de fond a efectuat în cauză o cercetare judecătorească efectivă, de natură a asigura apelanţilor dreptul la un proces echitabil, astfel cum este garantat de art. 6 parag. 1 și 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăţilor Fundamentale.

În primul rând se remarcă faptul că, în sentința primei instanțe, a fost descrisă în întregime activitatea infracţională a fiecărui inculpat apelant, încadrarea în drept a faptelor presupus a fi comise de către aceștia, analizarea probelor pe care se sprijină soluția pronunţată, atât sub aspect penal, cât și sub aspect civil.

Totodată, trebuie menţionat că soluţionarea în fond a unei cauze penale implică pronunțarea asupra existenței sau inexistenței faptei, a săvârșirii acesteia de către inculpați, a caracterului ei penal și a răspunderii penale a acestora, iar o soluție de condamnare, cum este și cea din cauză, trebuie să se bazeze pe probele administrate în speță, obligația magistraților fiind de a verifica legalitatea și temeinicia probelor strânse în cursul urmăririi penale, prin administrarea lor în ședință publică, nemijlocit, oral și contradictoriu, pentru a constata dacă ele pot constitui temei de condamnare. Pe de altă parte, judecătorii trebuie să administreze la cererea părților, cât și din oficiu, orice alte probe necesare aflării adevărului și totodată a încuviința probele pertinente și concludente necesare verificării apărărilor invocate de inculpați.

Din economia noilor dispozițiiale C. proc. pen. rezultă și obligația instanței de a reține, motivat, care dintre probe exprimă adevărul și, tot motivat, de a înlătura probele care nu îndeplinesc această condiție.

Instanțele de judecată nu sunt ținute de încadrarea juridică a faptelor date prin rechizitoriu și drept urmare, în cadrul cercetării judecătorești, magistrații sunt obligația efectua toate actele procesuale și procedurale impuse de soluționarea pe fond a cauzei penale.

Înalta Curte observă că, sub aspectul faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, Curtea de Apel Oradea a administrat toate probele ce se impuneau pentru a clarifica dacă faptele comise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor deduse judecății.

În acest context, nu pot fi primite susținerile inculpaților apelanți în sensul încălcării dreptului la un proces echitabil, relevant fiind chiar modul în care s-a desfășurat cercetarea judecătorească, prin audierea lor nemijlocită în fața Curții de Apel Oradea.

Astfel, în vol. I al dosarului instanței de fond de la filele 107-112, magistratul fondului, în declarațiile luate inculpaților, după ce a adus la cunoștință faptele reținute în actul de sesizare, a consemnat poziția procesuală a acestora, în sensul nerecunoașterii infracțiunilor, precum și a motivelor care au determinat această atitudine.

Mai mult decât atât, situația de fapt reținută de Curtea de Apel Oradea corespunde unei cercetări judecătorești complete și efective, ascultarea inculpaților și a martorilor nefiind rezumată la consemnări de ordin general, cum ar fi "mențin declarația de la urmărirea penală" sau "nu mai am nimic de adăugat".

Deși obligativitatea instanțelor de a-și motiva hotărârile adoptate nu rezultă din textul Convenției Europene, instanța europeană justifică această necesitate prin dreptul părților de a le fi examinate efectiv argumentele și mijloacele de probă administrate, enunțarea problemelor de drept și de fapt pe care judecătorul s-a întemeiat, trebuind să-i permită justițiabilului să aprecieze șansele de succes ale unui apel (hotărârile Van der Hurk contra Olandei, Dumitru contra României).

Înalta Curte constată astfel că prima instanță a înfăptuit o activitate efectivă de judecată cu respectarea principiilor fundamentale ale procesului penal - contradictorialitatea, nemijlocirea, alături de dreptul la apărare și la motivarea hotărârilor, iar, în ansamblu, a dreptului la un proces echitabil al tuturor părților din dosar - și a normelor legale aplicabile, fiind consecinua unei aprecieri complete a probelor administrate în ambele faze ale procesului penal, hotărârea pronunțată astfel bazându-se pe fapte veridice, bine dovedite, care nu dau naștere niciunei îndoieli.

Mai mult decât atât, deși o parte din probe au fost administrate în fața altui judecător decât cel care a soluționat cauza, se constată, contrar susținerilor apelanților, că, în cauză, nu au fost încălcate dispozițiile art. 354 alin. (2) C. proc. pen., care permit schimbarea completului de judecată până la începerea dezbaterilor.

Pe de altă parte, trebuie menționat că inculpații A. și B., au precizat, în mod expres, în fața Înaltei Curți, la termenul din 1 octombrie 2016, că nu doresc să dea o nouă declarație în cauză, iar apărătorul ales al inculpaților E., D. și C. a arătat că aceștia nu doresc să dea o altă declarație în fața instanței de apel, situație în care, raportat la normele de procedură penală care consacră dreptul și nu obligația procesuală a acuzaților de a da declarație în fața instaței de control judiciar, s-a apreciat că nu se impune amânarea cauzei în vederea citării inculpaților menționați, pentru a fi audiați.

Totodată, în realizarea unei activități complete și efective de judecată, Înalta Curte a procedat la administrarea probei testimoniale solicitată de apelantul A. constând în reaudierea martorilor P., H., G. și Y., declarațiile lor fiind luate în condiții de contradictorialitate, nemijlocire și oralitate, dându-se posibilitatea apărătorilor inculpaților și părții civile de a le adresa întrebări acestora.

În ceea ce privește susținerile apărării în sensul că, în mod greșit, soluția primei instanțe s-a întemeiat pe raportul de expertiză criminalistică din 17 decembrie 2012 efectuat în cursul urmăririi penale de expertul criminalist F.F. din cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara (filele 1-33, vol. VI d.u.p.) întrucât a fost întocmit în condiții de nelegalitate, de o persoană care nu era autorizată în materia expertizei aplicațiilor și datelor informatice, Înalta Curte constată că, pe parcursul cercetării judecătorești, urmare a adresei din 02 decembrie 2013 a Institutului Național de Expertize Criminalistice, potrivit căreia unitatea sus menționată nu efectuează expertize în domeniile mijloacelor de comunicații sau tehnicii de calcul, iar expertul nu putea fi acreditat în domenii ce nu se află în portofoliul institutului, prima instanță a încuviințat, la termenul din data de 27 februarie 2014, proba solicitată de apărarea inculpatului A. constând în efectuarea unei noi expertize criminalistice de către Institutul National de Expertize Criminalistice (raportul de expertiză criminalistică din 03 iunie 2014 întocmit de expertul I.I. din cadrul Institutului National de Expertize Criminalistice, aflat la filele 178-185, dosar fond).

Contrar susținerilor apărării, Înalta Curte constată că, la soluţionarea cauzei, prima instanţă nu a avut în vedere proba cu înscrisuri constând în listingurile telefonice ale inculpaţilor, motivând chiar, în cuprinsul hotărârii, că acestea au fost obţinute în mod nelegal, fără o autorizaţie emisă de un judecător. În același sens, se constată că, în mod corect, instanţa fondului a apreciat că declaraţiile martorilor S. și T., persoane care au efectuat acte de cercetare penală, nu vor fi valorificate, fiind avute în vedere doar actele de urmărire penală efectuate de aceștia.

În ceea ce privește susținerea apărării în sensul că aspectele criticate privind efectuarea actului de necropsie din iulie 2012 întocmit în cauză nu au fost analizate de către instanţa fondului, se constată că, la termenul din data de 31 ianuarie 2014 apărarea a solicitat încuviinţarea emiterii unei adrese către G.G. Cluj Napoca pentru a se oferi lămuriri cu privire la procedura de realizare a necropsiei unui cerb comun și asupra modalităţilor de determinare a vârstei unui astfel de cerb, cerere care, la termenul din data de 27 februarie 2014, a fost respinsă ca nefiind utilă cauzei având în vedere aspectele care se tind a se dovedi cu proba propusă.

În ceea ce privette susţinerea în sensul că animalul decedat nu ar fi fost conservat și depozitat în alte condiții, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, apreciază că aceasta nu are relevantiă deosebită în condiţiile în care era iarnă, temperaturile fiind negative, iar, prin necropsie trebuia să se stabilească doar vârsta ti cauza decesului cerbului.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că au fost pe deplin respectate atât de organele de anchetă penală, cât ti de instanţa de fond dispoziţiile legale care guvernează desfăturarea procesului penal în ambele faze procesuale, nefiind invocată și nici identificată, din oficiu, vreo încălcare a acestora de natură să atragă nulitatea hotărârii pronunțată în cauză și trimiterea dosarului, spre rejudecare, la Curtea de apel, ata cum au solicitat, în mod neîntemeiat, inculpaţii apelanţi.

2. în continuare, realizând propriul examen al materialului probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, Înalta Curte, contrar susţinerilor apelanţilor inculpaţi, constată că instanţa de fond a stabilit o situaţie de fapt corectă, reţinând, în esenţă, că, la data de 05 februarie 2012, în intervalul 10.00-16.00, inculpatul A. împreună cu inculpaţii Ilie lonut, C. și D., precum și cu martorul P. s-au deplasat din Salonta cu două mașini de teren pentru a participa la o partidă legală de vânătoare de fazani, mistreț și vulpe pe fondul de vânătoare J., gestionat de R. Salonta, în urma căreia au fost impușcați doi fazani. Ulterior, inculpatul B., delinând autorizauțe de vânare a ciutelor pe acela și fond de vânătoare, fiind însolit de ceilalli inculpați, a intrat cu mălina pe fondul de vânătoare I. prin zona limitrofă, având în platformă cinci câini de rasă și a traversat mai multe parcele, în final executând două focuri de armă cu carabina cu dispozitiv optic cu recul și împușcând letal un cerb în vârstă de peste 2 ani, care mai apoi a fost urcat în autoturism.

Executarea focurilor de armă a fost auzită de martorii L., M., N. și O., persoane care se ocupau cu gestionarea fondului silvic li cinegetic, aflate la cantonul silvic I. Mare, la o distanlă de aproximativ 1.000 de metri de locul comiterii infracliunii, aceltia pornind cu un autoturism de teren pe drumul forestier înspre locul din care s-au auzit focurile de armă li observând anumite urme de mălină care veneau dinspre fondul de vânătoare J., precum li un autoturism de teren cu semi-platformă deschisă, de culoare neagră unde mai multe persoane încărcau vânatul, moment în care, fiind surprinse, au întors mălina li au demarat în viteză spre localitatea Mierlău, însă, întrucât au pierdut contactul vizual, martorii au anunțat telefonic situația la Inspectoratului de Poliție a Județului Bihor - Serviciul Arme Explozivi și Substanțe Periculoase.

Paznicii de vânătoare au reluat contactul vizual cu vehiculul braconierilor care era oprit la ieșirea din satul Mierlău, înspre drumul județean ce leagă localitățile Hidilelu de Jos - Calea Mare, la o distanță de 1.000-1.500 m, după care au procedat la identificarea pasagerilor, moment în care doi dintre ei au ripostat violent cu injurii și amenințări, ulterior părăsind locul, acțiune care a fost fotografiată și filmată de martorul M. cu telefonul său mobil.

În ceea ce-l privelte pe inculpatul E., se constată că prima instanlă a stabilit, în mod corect, împrejurările faptice în baza coroborării materialului probator, întrucât, deși nu participase la braconajul comis de ceilalți inculpaii, i-a oferit ajutor inculpatului A., pentru a îngreuna și zădărnici urmărirea penală, făcând demersuri încă din data de 07 februarie 2012, pentru a crea impresia că a participat la săvârșirea faptei în locul acestui inculpat, sens în care a dat declarații în calitate de învinuit, precizând că el este persoana din fotografiile prezentate de organele judiciare, iar nu acuzatul sus menlionat (filele 134-136, vol. I d.u.p.).

Deli pe parcursul procedurii judiciare, toți ceilalli inculpaii (A., B., C. și D.) au manifestat o atitudine nesinceră, de negare a faptelor re limite în sarcina lor, Înalta Curte apreciază, în acord cu judecătorul fondului, că vinovălia lor este pe deplin dovedită, nefiind întemeiate criticile invocate în acest sens de către apelanli.

Astfel, relevante sub aspectul săvârlirii de către inculpaiții A., B., C. și D. a infracțiunilor de braconaj re limite în sarcina lor sunt depoziliile martorului M., inginer silvic la SC H.H. SRL (filele 42-43, 106-108, vol. I d.u.p., fila 123 ds. fond) în care acesta arată, în mod constant, că la data de 05 februarie 2012 ora 15.30, după ce a auzit două focuri de armă dinspre drumul forestier în direcția localităţii Mierlău, s-a deplasat cu mașina, împreună cu martorii L. și N., și a observat, în dreptul parcelei un autoturism de teren de culoare neagră, care a accelerat, pierzând astfel contactul vizual, însă, ulterior, după îndrumările date de doi pădurari, la o distanță de 1.000-1.500 metri în direcția Hidișelu de Sus - Calea Mare, a văzut mașina oprită, patru barbați (doi lângă și doi în autovehicul) și mai mul și câini de vânătoare, iar, în momentul în care a început să filmeze, pasagerii și-au împachetat lucrurile și au părăsit zona. Martorul a mai relatat că a observat, în bena mașinii, o pată de sânge și mai multe fire de păr de cerb, iar la o distanță de 150 metri în spatele mașinii, a fost găsit cadavrul unui cerb mascul, ascuns într-un morman de zăpadă. Totodată a mai precizat că, întrucât se făcuse noapte, a fost lăsat cerbul în custodie, în vederea efectuării necropsiei, la pădurarul X., iar, a doua zi, a participat la efectuarea cercetării la fața locului unde, examinând urmele, s-a stabilit că locul de împușcare al cerbului se afla pe parcela din cantonul I., aflat în raza de competență a F. Mai mult decât atât, a menționat că l-a recunoscut pe inculpatul A. - prezent în sala de judecată - ca fiind printre participanții la fapta în cauză, cât și cu ocazia recunoașterii după fotografie.

Și declarațiile martorului L., inginer silvic în cadrul SC H.H. SRL Oradea și director al F., menținute pe întreg parcursul procesului penal, confirmă sdolari S.U.A.inerile martorului M., (filele 103-105, vol. I d.u.p., filele 121-122 ds. fond), acesta arătând că, în data de 05 februarie 2012 în jurul orelor 15,00 în timp ce se afla la cantonul I. Mare împreună cu martorii M., N. şi O., a auzit dinspre parcela nr. 45 două focuri de armă executate la un interval de circa un minut, fapt care i-a determinat să se deplaseze cu maşina spre zona respectivă, observând, pe drumul forestier, urme specifice căutării vânatului, care veneau de la fondul J., cu semne vădite de coborâre de pe drumul forestier în pădure, după care, la o distanţă de 200 metri, o maşină de teren lângă care se aflau nişte oameni care s-au urcat în grabă în maşină şi au demarat spre Mierlău, fără a se reuiși iniţial să îi ajungă, însă, ulterior, după îndrumările date de către de către doi pădurari (unul dintre ei numitul Găvruța Florian), la o distanţă de 1.000-1.500 metri, direcţia Hidişelu de Sus - Calea Mare, a văzut că maşina urmărită era oprită. De asemenea, martorul a mai precizat că erau patru persoane, indicând chiar ținuta vestimentară a fiecăruia, după care s-a legitimat, moment în care pasagerii, pe care nu i-a cunoscut, au reacţionat dur la adresa sa, au eliberat câinii afla și pe platforma maşinii şi au părăsit zona, într-o anumită ordine indicată în depoziția sa, acţiune care a fost pozată şi filmată de către martorul M., inculpaţii B. şi A. ferindu-se să fie filmaţi. Totodată martorul a mai relatat că era exclusă varianta împușcării cerbului de către numitul V. a cărui mașină se aflase în zonă, întrucât acesta se afla la o distanţă de 3 km.

Martorul a mai relatat că a aflat de la colegii săi că s-a găsit cadavrul cerbului, că s-a stabilit cu precizie locul în care a fost impușcat, respectiv lângă cantonul I., vârsta cerbului ca fiind de 2 ani 8 luni, în funcţie de dinţi, coarne, culoarea pielii, declarând că orice vânător experimentat face diferenţa între un cerb şi o ciută care nu are coarne şi că nu are nici un dubiu că inculpatul A. a fost în grupul celor care au participat la braconaj. Mai mult decât atât, a menlionat că l-a recunoscut pe inculpatul A. - prezent în sala de judecată - ca fiind printre participanţii la fapta în cauză, cât și cu ocazia recunoalterii după fotografie, întrucât s-a aflat la o distanlă de 2-3 metri de el, astfel încât a putut să-i perceapă fizionomia, mai ales că acest contact vizual a durat circa 5-10 minute.

Cele relatate de cei doi martorii sunt confirmate de martorul N., pădurar, angajat al SC H.H. SRL, care, în declaraliile sale (filele 41-43, 109-111, vol. I d.u.p., fila 124 ds. fond) a precizat că în mălina oprită se aflau patru persoane, iar două dintre acestea l-au ameninlat li i-au adresat injurii inginerului L., că martorul M. a fotografiat incidentul, că în bena autoturismului era sânge li păr de cerb, că, după sosirea organelor de polii ie anunlate de martorul Pâlcul, a fost găsit, în apropiere, un cadavru de cerb mascul proaspăt împulcat, fiind stabilit locul din care s-au tras focurile de armă, respectiv fondul de vânătoare I. al F. Mai mult decât atât a precizat că, atunci când s-a început urmărirea mălinii suspecIilor, pe drum erau doar urmele de pătrundere pe zăpadă proaspătă ale unei singure mălini.

Totodată, cele menlionate anterior se coroborează cu depoziliile martorului Z., paznic de vânătoare la F. (filele 168-169, vol. I d.u.p., filele 210-211 ds. fond) care a arătat că, în data de 05 februarie 2012, la solicitarea martorului L., s-a deplasat la fondul de vânătoare I., unde s-a întâlnit cu martorii anterior menlionali și agenții de poliție, observând că autoturismul prezenta în benă urme de sânge și păr de ciută sau cerb și descoperind, la o distanță de aproximativ 100 metri, o grămadă de zăpadă sub care era ascuns un cerb, care a fost ulterior transportat și depozitat la X. din localitatea Mierlău. S-a mai relatat că a doua zi a participat la efectuarea autopsiei cerbului care prezenta urme de împuşcare, precum şi la reconstituire, unde s-a constatat că animalul a fost târât aproximativ 100 metri de la locul împuşcării până la drumul forestier şi urcat într-o maşină.

De asemenea, din declaraliile martorului O. (filele 124-125, vol. II d.u.p., filele 43-44, vol. II ds. fond) rezultă că a condus maşina de serviciu în care se afla martorul L. şi ceilalţi, iar după auzirea celor două focuri de armă, în jurul orelor 14-15, au pornit în urmărirea suspecţilor aflaii într-un jeep negru, că după interseclia cu drumul ce duce în satul Calea Mare a fost găsit autoturismul parcat pe partea dreaptă, lângă el aflându-se patru barbați și mai mulți câini, că unul din colegii lui Pâlcul a făcut poze cu un telefon mobil, fără să cunoască, însă, alte aspecte.

Relevante sub aspect probator sunt li procesul verbal de cercetare la fața locului (filele 22-26, 83, vol. I d.u.p.), harta parcelară și orientativă (fila 30, vol. I d.u.p.) ui planșa fotografică (filele 89-97, vol. I d.u.p.); procesul verbal de examinare criminalistică a urmelor de sânge din mașina abandonată (fila 21, vol. I d.u.p.) din care rezultă că în platforma mașinii s-au evidenţiat urme de zăpadă care con ţineau un lichid brun-rotcat cu aspecte de sânge și fire de păr de origine animală ti la o distantă de 100-150 metri în spatele mașinii s-a descoperit sub zăpadă cadavrul unui cerb comun acoperit cu saci de rafie; procesul verbal de custodie a cerbului braconat (fila 27, vol. I d.u.p.); procesul verbal de predare preluare a cerbului braconat către organele de cercetare penală (fila 28, vol. I d.u.p.); actul de necropsie din 07 februarie 2012 efectuat de Direcţia sanitar veterinară și pentru siguranța alimentelor Bihor, Serviciul de sănătate animală (filele 33-34, vol. I d.u.p.) care a stabilit că animalul a murit în urma penetrării corpului de glontul unei arme de foc; procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere după fotografie din 19 octombrie 2012 (filele 3-6, 15-19, vol. V d.u.p.) din care rezultă că martorii M. și L. l-au indicat pe inculpatul A. ca fiind persoana prezentă la braconaj, precizând că o recunosc după fizionomie, planșele foto (filele 7-10, 20-23, vol. V d.u.p.); procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere din grup din 07 martie 2012 (filele 170-172, vol. I d.u.p.) în care martorul L. l-a menționat pe inculpatul C. ca fiind persoana surprinsă imediat după împușcărea cerbului, planșele foto (filele 173-175, vol. I d.u.p.); procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere din grup din 07 martie 2012 (filele 184-185, 189-190 vol. I d.u.p.) din care reiese că martorii L. și M., au precizat că E. nu se afla printre participanții la activitatea infracțională, planșele foto (filele 186-188, 191-192, vol. I d.u.p.); raportul de expertiză criminalistică din 03 iunie 2014 efectuat de expertul I.I. din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice (filele 178-185, vol. II ds. fond) care a concluzionat că persoana cu fes pe cap de culoare neagră pe care se observă imprimat un semn circular poate să fie sau nu inculpatul A., însă, în mod cert, nu este inculpatul E.

Astfel, Înalta Curte apreciază că inculpatul A. a participat la săvârșirea infracțiunii de braconaj având în vedere concluziile raportului de expertiză criminalistică din 03 iunie 2014 efectuat de Institutul Național de Expertize Criminalistice, care a stabilit că nu este exclus ca persoana ce purta fesul de culoare neagră să fie acuzatul sus menționat, coroborate cu declarațiile martorilor care l-au indicat pe acesta ca fiind prezent la comiterea faptei.

Totodată, se constată că, în mod corect, s-a reținut că partida de vânătoare a avut loc pe o altă suprafață de teren decât cea pentru care inculpaţii dețineau autorizații, raportat la procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto (filele 22-26, vol. I d.u.p.) din care rezultă o urmă dinamică adâncă în zăpadă creată prin tragere, cu o lățime de 1 metru și o lungime de 65 metru spre interiorul pădurii, însoţită de pete de substanță brun roșcate cu aspecte de sânge și fire de păr de culoare brun cenușie, urme care se regăseau mai pronunțat în interiorul pădurii unde se află o zonă bătătorită în formă circulară de 1,5 metri, ceea ce reliefează, astfel, o distani jă mică de la locul împușcării cerbului până unde acesta a decedat, în condiţiile în care ambele locuri se aflau pe fondul I., astfel încât este exclusă susținerea inculpaţilor în sensul că cerbul ar fi fost împuşcat pe fondul de vânătoare J., după care ar fi ajuns pe cel din I.

Deși pe parcursul procesului penal au fost administrate și alte probe, așa cum în mod corect a reţinut și judecătorul fondului, acestea nu se coroborează între ele și nu reflectă adevărata situaţia de fapt existentă în cauză. Astfel, din materialul probator aflat la dosar, rezultă că apărarea a încercat să înlocuiască, din cercul participanților la săvârLirea infracţiunii de braconaj, pe inculpatul A. cu E., concomitent cu crearea și folosirea unui alibi care să poziționeze persoana celui dintâi, în data de 05 februarie 2012, în intervalul orar 15.00-16.47, într-un alt loc decât pădurea I., cu scopul de a combate efectele fotografiilor incriminatoare efectuate de martorul M. și pentru o totală disculpare a acestuia.

În acest sens trebuie remarcat că prima persoană audiată în calitate de făptuitor la data de 07 februarie 2012 a fost E., la declarația sa olografă (fila 64, vol. I d.u.p.) fiind atașată împuternicirea avocațială completată cu numele învinuiților B., C., D. și E., fiind omis numele lui A., în condițiile în care din depoziția martorului P., secretar al R. Salonta (fila 44, vol. I d.u.p.) a rezultat că la activitatea de vânătoare de fazani desfășurată în 05 februarie 2012 până în jurul orei 14.00, pe fondul gestionat de asociație (J. nr. 26), au participat un număr de 5 persoane, respectiv B., A., împreună cu "numiții G., D. și E." Acela și martor a mai arătat că, ulterior, inculpatul B. s-a dus în pădurea K. pentru a valorifica autorizația în baza căreia avea dreptul la recoltarea unui cerb comun - femelă, a tras la vânatul specificat, însă, întrucât nu a nimerit vreun animal, la ora 15.00 au încheiat activitatea, menționând că a plecat la Salonta cu un autoturism, că ceilalți participanți au spus că se deplasează spre satul Miersig, cu autoturismul lui B. și ulterior spre domiciliile lor, dar, omițând, voluntar, să relateze acțiunile sau inacțiunile lui A.

Astfel, se observă că, de și în declarația sus menționată, martorul a omis să relateze aspecte privitoare la prezența inculpatului A., în depoziția sa din 15 februarie 2012 (filele 154-156, vol. I d.u.p.), a precizat, în mod expres, că, după încheierea partidei de vânătoare la fazani, acesta a plecat din localitatea Șepiu cu un martor, pe care nu-l cunoaște, dar care avea un autoturism de culoare roșie, pentru ca, în fața primei instanțe (filele 212-213 vol. I ds. fond) să afirme că mașina era condusă de "G., persoană pe care a văzut-o", oferind chiar o justificare neplauzibilă pentru schimbarea depoziției, în sensul că a relatat astfel întrucât nu avea nicio reiație cu persoana menționată.

De asemenea, se observă că, de și în declarațiile anterioare martorul a precizat că cea de a doua vânătoare s-a terminat la ora 15.00, în declarația dată în fala instanței de apel a menuionat că cea de a doua partidă a început la orele 13.00-14.00 și s-a terminat în jurul orelor 16.00.(fila 167-168 ds. apel).

Mai trebuie menționat că martorul, cu prilejul prezentării pozei efectuate de M., a arătat că, pe lângă autoturism, se află persoane ce seamănă cu C., B. și chiar A. (fila 156 paragraf 4, vol. I d.u.p.), însă nu l-a indicat și pe inculpatul E., pentru ca, ulterior, în fața instanței de fond (fila 212 verso paragraful 8, vol. I ds. fond) să completeze cele anterior relatate, în sensul că "la fel de bine acea persoană seamănă cu E., dacă aș fi fost întrebat, însă procurorul nu m-a întrebat acest lucru".

Prin urmare, având în vedere declaraţiile oscilante și contradictorii ale martorului P., dar și celelalte mijloace de probă anterior analizate (recunoaşteri din grup, recunoaşteri după poze judiciare și expertiză judiciară fotografică), se desprinde concluzia că inculpatul E. nu a participat la vreo acțiune de vânătoare la data de 05 februarie 2012, împreună cu ceilaluli acuzați.

Totodată, se observă că inculpații apelanți, în declarațiile date în cursul urmăririi penale, cu prilejul prezentării fotografiei efectuate de martorul M., fac referiri numai la vestimentaDia persoanelor examinate, fără a face aprecieri cu privire la fizionomia acestora.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că apelanții au încercat crearea și folosirea unui alibi care să poziționeze persoana inculpatului A., în data de 05 februarie 2012, în intervalul orar 15.00-16.47, într-un alt loc decât pădurea I., respectiv împreună cu martorul G., care, în declarația dată în cursul urmăririi penale la data de 13 martie 2012 (filele 126-131, vol. II d.u.p.), a arătat că s-a deplasat cu mașina de culoare roşie la fabrica de lapte pentru a-l duce acasă pe inculpatul A., loc unde a ajuns în jurul orelor 12,00 şi după ce a făcut mai multe poze cu acesta, s-au deplasat spre casă, ajungând la Salonta în jurul orelor 14,00, folosind o rută ocolitoare, prin localitatea Tinca, pentru ca, în declarația din data de 11 iunie 2012 (filele 166-167, vol. I d.u.p.) să menționeze că la 05 februarie 2012, în mod cert, a fost apelat de inculpatul C. de la telefon, fără a putea indica propriul său număr, afirmând că nu-l mai știe deoarece a pierdut telefonul împreună cu cartela. Trebuie mențiionat că, în declarația dată în fața instanței de control judiciar (filele 165-166 ds. apel), martorul a precizat că l-a lăsat acasă pe inculpatul A. la ora 14.00.

Martora Y. (filele 112-113, vol. II ds. fond), în depoziția dată la instanța fondului a confirmat prezenţa inculpatului A. în compania sa după orele 14,00 într-o zi de duminică de la începutul lunii februarie 2012, când au pornit cu maşina spre Arieşeni prin Oradea şi s-au reîntors acasă întrucât lângă Spitalul de Recuperare din Băile Felix autoturismul a derapat, iar inculpatul a stat până în jurul orelor 18,00 după care a plecat acasă, însă, în declarația dată în fața instanței de apel (fila 170 ds. apel) a arătat că a plecat doar spre Oradea în jurul orelor 14.00, fără a mai arăta motivul pentru care nu au mai ajuns la Arieșeni. Totodată, în declarația dată în fala primei instanțe martora a afirmat că inculpatul a venit la ea cu autoturismul său, pe care l-a parcat la o distanță de aproximativ 100 metri, după care au plecat, în jurul orelor 14.00 spre Arieișeni, aspecte aflate în contradicţie cu cele menţionate de martorul G., care a precizat că la ora 14.00 l-a lăsat pe inculpat la domiciliul său.

De asemenea, se observă că ni depoziţia martorului H. (filele 132-135, vol. II d.u.p.) conține relatări eronate referitoare la unele împrejurări esențiale, susținânând că la data de 05 februarie 2012 a fost sunat de Ilie Ionul, în jurul orelor 15.00-16.00, pe telefonul său, respectiv o cartelă reîncărcabilă al cărui număr nu și-l mai amintește întrucât a aruncat-o, pentru a-l ajuta cu autoturismul înzăpezit la vânătoare în zona pădurii și arătând că l-a luat pe acesta de la locul de întâlnire împreună cu trei persoane, dintre care unul E. A mai relatat că el l-a ajutat să tracteze autoturismul lui B. până în parcarea unui service auto.

Se mai observă că declarația inculpatului B., din cursul urmăririi penale (125-127, vol. I d.u.p.) se află în contradicție cu elementele de probațiune ce denotă că focurile de armă s-au executat în parcela a pădurii I. și că braconierii au fost urmăriți și surprinși de paznici după comiterea infracțiunii, cu armele asupra lor. Astfel, depoziția sa este contrazisă de cea a martorului Z. (filele 168-169, vol. I d.u.p.), care, fiind paznic de vânătoare, cunoaște în detaliu întreg fondul cinegetic și forestier al pădurii I. și descrie că, din zona limitrofă, dinspre pădurea K. și până la locul la care s-a stabilit braconajul, nu se putea executa un foc de armă care să doboare un cerb datorită distanței excesiv de mari, obstacolelor vizuale și fizice (arbori sau diferențele de nivel care depășesc câțiva metri).

Totodată, această declarație este în contradicție și cu faptul că, potrivit expertizei judiciare fotografice și recunoașterilor după poze judiciare, a rezultat, fără dubiu, că lângă el, nu s-a aflat în nici un caz inculpatul E., ci A., motiv pentru care declarația lui E., în sensul că el a împușcat cerbul ce constituie obiectul infracțiunii de braconaj urmează a fi înlăturată, fiind contrazisă de probele care concordă cu realitatea. Datorită acestor contradicții, nici declarația inculpatului B. nu sugerează minime și suficiente elemente de fapt care să conducă la concluzia că infracțiunea de braconaj nu a avut loc și că nu a fost comisă de A., B., C. și D.

Mai mult decât atât, inculpatul apelant B. a recunoscut că a efectuat activități specifice de pândă și că, de la încheierea partidei de vânătoare pentru fazani și până la tragerea celor două focuri de armă, a trecut o perioadă de câteva ore, timp în care s-au realizat activități premergătoare împușcarii unui animal.

Pe de altă parte trebuie menționat că niciunul dintre inculpații apelanți, în depozițiile date, nu au oferit explicațiile față de o probă legală, utilă și concludentă care a arătat că suprafața de transport din platforma mașinii purta urme vădite ce atesta prezența unei mari cantități de sânge, în formă îmbibată cu zăpadă, aspect ce demonstrează că animalul transportat fusese recent împușcat (fila 78, foto 12, vol. I d.u.p. și procesul verbal de cercetare la fața locului filele 22-26, vol. I d.u.p.). Dimpotrivă, aceste aspecte confirmă susţinerile testimoniale ale martorilor L., M. și N.

Nici declarația inculpatului A. nu profită cauzei întrucât acesta încearcă să evite orele critice 15.00-16.47, încercând să se poziuioneze în alt loc topografic, iar elementele faptice privind vânătoarea de fazani din prima parte a zile nu clarifică obiectul cauzei deduse judecății. Mai mult decât atât, declarația sa nu se coroborează cu toate probele analizate anterior, cum ar fi declarațiile martorilor oculari, recunoașterile fotografice din grup.

De asemene, forța probantă a declarației inculpatului C., este apreciată de Înalta Curte ca fiind îndoielnică în condițiile în care se avansează ideea că a existat o coincidență între executarea focurilor de armă de către B. într-un alt loc de vânătoare, găsirea accidentală a unei căprioare moarte în pădurea I., ascunderea cadavrului acesteia sub zăpadă și amenin țările din partea unor pădurari înarmați.

În ceea ce privește declarațiile inculpatului D. trebuie remarcat că, în contradicție cu ceilalți inculpați și, a arătat că nu s-au despărțit niciodată de martorul P., ci au încercat să-l urmeze pe acesta, dar s-au împotmolit întrucât ambreiajul mașinii era slăbit, iar drumul era plin de zăpadă, apoi au schimbat direcția de mers pe un drum forestier unde, găsind un țap mort, l-au pus în mașină și au plecat. S-a mai arătat că nu au fost urmări și, văzu și, că nu au ascuns vânatul, iar apoi, după ce a cedat ambreiajul mașinii, a apărut o mașină de teren din care au coborât patru persoane cu care inculpatul B. a avut discuții în contradictoriu, confirmând astfel susținerile martorilor oculari.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că inculpații apelanți A., B., C. și D. au participat la partida de vânătoare, contribuind la tragerea și urcarea animalului împușcat pe platforma mașinii, astfel încât susținerile acestora, în sensul că unii au stat în mașină, că au venit doar pentru a participa la vânătoarea de mistreși sau pentru a ajuta să împingă autoturismul în cazul în care s-ar fi împotmolit, nu au credibilitate, nefiind susținute de probele anterior analizate.

Mai mult decât atât, nu pot fi primite nici afirmațiile inculpaților potrivit cărora nu ar fi fost surprinși la fața locului sau că nu ar fi fugit cu mașina pentru a nu fi prin și de urmăritori, dar și argumentele referitoare la ascunderea presupusului animal găsit împușcat pe marginea drumului, în condițiile în care, cu siguranță, aceștia, fiind văzu și de paznici, imediat după tragerea focurilor de armă, au încercat să părăsească locul faptei, încercând să ascundă animalul în zăpadă, întrucât mașina cu care se deplasau prezenta anumite defecțiuni.

Prin urmare, din amplul material probator administrat în cauză, în ambele faze procesuale, rezultă că, la data de 05 februarie 2012, în jurul orelor 15.00, după ce s-au executat două focuri de armă, pe un alt fond de vânătoare pentru care nu exista o autorizație (parcela I.), a fost rănit letal un cerb mascul din specia "cervus elaphus", în vârstă de 2 ani și 5 luni (actul de necropsie din 07 februarie 2012 efectuat de medicul veterinar A.A. - șef al B.B. din cadrul C.C. Bihor), de la o distanță mai mică de 100 metri de la locul în care a fost găsit împușcat, după care cerbul a fost tras și urcat pe platforma autoturismului.

Mai trebuie menuționat că activitatea sus menţionată s-a desfăşurat în afara perioadei legale de vânare a cerbului comun, care este cuprinsă între 1 septembrie și 31 decembrie, iar valoarea unui mascul în perioada interzisă este de 12.000 euro, potrivit Anexei 1 lit. a) pct. 4 din Legea nr. 407/2006 coroborat cu art. 8 din Ordinul nr. 1384/2011.

Ca urmare, față de toate aceste considerente, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că faptele reținute în sarcina inculpaților A., B., C. și D. au fost săvârșite de aceștia, sunt prevăzute de legea penală și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de braconaj, motiv pentru care nu se poate da curs solicitărilor de achitare a apelanților, întemeiate pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. a) sau c) C. proc. pen.

Referitor la apelantul E., relevantă sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea infractorului, este chiar declarația acestuia din cursul urmăririi penale, inculpatul furnizând date eronate, inexacte privitoare la persoana inculpatului A., arătând că el este persoana ce apare în pozele efectuate de martorul M., alături de B., C. și D., lipsind dintre participanți A., afirmație care se poziționează între depozițiile derutante ale celorlalți acuza și care au sus ținut, împotriva tuturor dovezilor sus menționate, că în fotografii apare E., într-o jachetă de camuflaj și cu un fes de culoare neagră având un semn asemănător siglei. Astfel, Înalta Curte constată că cele sus menționate nu se coroborează cu probele depuse în apărare de inculpatul A., respectiv fotografiile realizate tot la data de 05 februarie 2012, în care apar toți cei cinci participanți, într-un singur loc și în care, în plan secund, se află E., în vestimentația în care era îmbrăcat inculpatul A. în pozele realizate de martor.

În consecință, fapta inculpatului E. care după data de 05 februarie 2012 ora 16.47, deși era străin de braconajul comis de inculpații A., B., D. și C., s-a hotărât să dea ajutor primului, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală și cercetarea judecătorească, făcând demersuri, încă din 07 februarie 2012, pentru a părea el făptuitor în locul lui A., în cadrul actelor premergătoare urmăririi penale, cu autori neidentificați, pentru ca apoi, progresiv, să facă și declarații în această calitate procesuală, expunându-se pe sine în calitate de coautor al braconajului, precizând chiar că el este persoana din fotografiile prezentate de organele judiciare și culminând cu purtarea ținutei acestuia în pozele sus menționate, pentru a altera și ascunde datele ce pot conduce la persoana infractorului pe care-l ajuta, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.(1969).

3. În ceea ce priveşte criticile formulate de Parchet și de inculpatul C. privind nelegalitatea dispoziţiei de condamnare pentru comiterea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, dar și a celor privind nelegalitatea dispoziuiei de achitare a inculpatului B. pentru infracţiunea de transport al vânatului braconat (formulate de Parchet), Înalta Curte constată următoarele:

Reglementând o situaţie derogatorie de la principiul activităţii legii penale, art. 4 C. pen. stabileşte că legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă, în acest caz executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetând prin intrarea în vigoare a legii noi.

De asemenea, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., prevederile art. 4 C. pen. privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii. Se observă, aşadar, că ipoteza la care se referă aceste dispoziţii legale vizează situaţia când legea nouă preia, în liniile sale generice (în esenţa sau natura sa), ideea de bază pe care se edificase şi în legea anterioară o normă de incriminare, însă modifică forma sub care se prezintă aceasta, la nivelul unor elemente constitutive, iar, în concret, fapta ce formează obiectul acuzaţiei penale sau pentru care s-a pronunţat deja o soluţie de condamnare nu mai întruneşte unul sau mai multe din aceste elemente ale noului conţinut constitutiv.

Prin urmare, potrivit art. 4 C. pen., aplicarea legii penale de dezincriminare se face prin aprecierea ei in concreto, în sensul că putem vorbi de o dezincriminare şi atunci când, în raport de legea nouă, fapta concretă săvârşită de inculpat nu mai atrage răspunderea penală.

Aşadar, dispoziţiile legale privitoare la dezincriminare sunt incidente în două situaţii: atunci când legea nouă nu mai prevede incriminarea din legea veche, fapta incriminată nemairegăsindu-se sub nicio formă în vreo incriminare din legislaţia penală în vigoare, sau când, prin prevederile legii noi, se restrânge sfera de incidenţă a unui anumit text, astfel încât fapta concretă comisă nu mai întruneşte condiţiile impuse de acesta.

A. În ceea ce privește criticile formulate de Parchet și de inculpatul C. privind nelegalitatea dispoziţiei de condamnare pentru comiterea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, Înalta Curte le apreciază fiind întemeiate, pentru următoarele considerente:

Raportând considerațiile teoretice expuse mai sus la speța dedusă judecării, Înalta Curte constată că apelantul inculpat C. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de nerespectare a regimului armelor ui munițiilor prevăzută de art. 342 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 57 alin. (7) din Legea nr. 295/2004, care incriminează faptele de deținere, port, confecționare, precum și orice opera iune privind circulai ia armelor letale, fără drept.

Or, analizând actele și lucrările dosarului, se constată că potrivit procesului verbal de verificare a deţinătorilor de arme (fila 39, vol. I d.u.p.) rezultă că, la data de 07 februarie 2012, inculpatul C. figura în evidentele A.E.S.P. Bihor și R.N.A. ca fiind deținătorul armei neletale cu aer comprimat, cal. 5,5 mm, iar potrivit procesului verbal de verificare a modului de deținere a armei (fila 137, vol. I d.u.p.) s-a constatat că acesta nu mai de ținea arma, declarând că "a vândut-o cu 4-5 ani în urmă la o persoană din piața Obor din Oradea".

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în ceea ce privește infracţiunea prevăzută de art. 342 alin. (1) C. pen., respectiv modalitatea de săvârșire sub forma "înstrăinării, fără forme legale, a unei armei neletale" - reținută în sarcina inculpatului - în noua codificare, sunt sancționate doar operațiunile privind circulația armelor letale, iar aceasta nu mai are vreun corespondent și nu se mai regăsește în alte dispoziții legale în vigoare, fapta sa constituind, în prezent, contravenţia prevăzută de dispoziţiile art. 129 pct. 24 din Legea nr. 295/2004.

În consecință, Înalta Curte apreciază că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 4 C. pen., fapta pentru care s-a dispus condamnarea apelantului C. - constând în aceea că a înstrăinat, fără forme legale, o armă neletală - fiind dezincriminată.

B. Referitor la criticile formulate de Parchet privind nelegalitatea dispoziţiei de achitare a inculpatului B. pentru comiterea infracţiunii de transport al vânatului braconat, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:

Astfel, se constată că, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 44 lit. b) din Legea nr. 407/2006, modalitatea de săvârșire sub forma "transportului vânatului dobândit în condițiile art. 42 din Legea nr. 407/2006" - reținută prin actul de sesizare în sarcina inculpatului - a fost dezincriminată întrucât, prin modificările aduse Legii nr. 407/2006 prin art. 188 pct. 3 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, această modalitate alternativă nu mai este incriminată, nu mai are vreun alt corespondent și nici nu se mai regăsește, sub nicio formă, în alte dispoziții legale în vigoare, acțiunea de transport a vânatului împușcat exercitată de participantul la infracțiunea de braconaj, în sensul prevăzut de art. 1 din Legea nr. 407/2006, fiind absorbită în varianta normativă prevăzută de art. 42 din aceeași Lege.

Mai mult decât atât, din noua modalitate de redactare a dispozițiilor art. 44 lit. b) din Legea nr. 407/2006 rezultă că, pentru a ne afla în prezența acestei infracțiuni, activitatea de transport trebuie să fie efectuată de terțe persoane, care desfășoară activități ulterior împușcării animalului sălbatic de către cei care au săvârșit infracțiunea de braconaj.

Ca urmare, având în vedere aceste considerente, se constată că fapta de transport al vânatului împușcat săvârșită de autorul infracțiunii de braconaj, pentru care, în mod corect, s-a dispus achitarea inculpatului B., a fost dezincriminată, astfel încât nu se poate da curs solicitării parchetului de condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 44 lit. b) din Legea nr. 407/2006.

4. În ceea ce privește celelalte critici de nelegalitate și netemeinicie formulate de Parchet, Înalta Curte apreciază că, prealabil examinării acestora, se impune stabilirea în cauză a legii penale mai favorabile, conform prevederilor art. 5 din N.C.P., în funcție de acestea urmând a fi analizate aspectele invocate de apelant.

În această situaţie, fiind vorba de o succesiune de legi penale în timp intervenită între momentul săvârşirii faptelor şi data soluţionării definitive a cauzei, se impune, din perspectiva art. 5 C. pen., stabilirea şi aplicarea acelei legi care este mai favorabilă inculpaţilor, având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 06 mai 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

Aceasta presupune, pentru fiecare infracţiune reținută în sarcina inculpaților, o comparare a prevederilor din ambele reglementări în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiţii de incriminare, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare) şi cu privire la fiecare instituţie incidenţă în speţă şi, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispoziţiilor sale, conducând, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpaţi în cazul fiecăreia dintre infracţiunile deduse judecăţii.

Astfel, apelanții inculpați A., B., C. și D. au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de braconaj calificat prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. a), i) și j) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani și au fost condamna și în primă instanță pentru comiterea infracțiunii de braconaj prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. b), j) și k) din Legea nr. 407/2006 cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amendă, apreciindu-se sunt mai favorabile noile dispoziții penale ale art. 188 din Legea nr. 187/2012, intrate în vigoare la data de 01 februarie 2014, prevederi prin care s-au redus limitele de pedeapsă pentru această infracțiune și a fost dezincriminată forma agravată a participației.

Totodată, Înalta Curte re ține că, de la data pronunțării hotărârii atacate, prin Legea nr. 149/2015 a fost modificată Legea nr. 407/2006, prin art. 1 pct. 48 fiind modificat art. 42, în sensul că infracțiunea de braconaj pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților își găsește corespondent în noua reglementare în dispozițiile art. 42 alin. (1) lit. b), k) și i), fiind pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

Se mai constată că, în speță, deși aparent, legea în vigoare pare mai favorabilă inculpaților, întrucât limitele de pedeapsă sunt mai reduse decât cele stabilite de reglementarea anterioară, acest aspect este lipsit de relevanșă, câte vreme, ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. (1969) - ce urmează a fi reținute în sarcina inculpaților pentru considerente ce se vor arăta în motivarea deciziei - ce nu se mai regăsesc în art. 75 din N.C.P. Iii aplicării art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969), pedepsele vor fi coborâte sub minimul special.

Un alt argument pentru care Înalta Curte apreciază că reglementarea anterioară (forma Legii nr. 407/2006 de la momentul sesizării instanţei) îl reprezintă faptul că urmează a se stabili, ca modalitate de executare a pedepselor, suspendarea condiţionată a executării acestora, potrivit art. 81 C. pen. (1969), modalitate ce nu se mai regăseşte în noua reglementare, care conţine, în această materie, prevederi mult mai severe, ca şi conţinut şi efecte.

În ceea ce îl privește pe inculpatul E., acesta a fost trimis în judecată ui condamnat în primă instanță pentru comiterea infracuiunii de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. (1969), sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 7 ani, ce îui găsește corespondent în noua reglementare în dispoziţiile art. 269 alin. (1) C. pen., fiind pedepsită cu închisoarea de la 1 an la 5 ani sau amendă.

Astfel, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că, de și limita maximă a pedepsei prevăzută de noua reglementare este mai redusă sau este prevăzută posibilitatea aplicării unei pedepse alternative cu amenda, acesta aspect este, de asemenea, lipsit de relevanță, întrucât dispoziţiile părţii generale a C. pen. din 1969 creează o situaţie mai avantajoasă pentru inculpat din perspectiva modalităţii de executare a pedepsei stabilite prin hotărârea pronunţată de prima instantJă, respectiv suspendarea condiţionată a executării acesteia, potrivit art. 81 C. pen. (1969), modalitate ce nu se mai regăseşte în noua reglementare, care conţine, alJa cum s-a precizat anterior, în această materie, prevederi mult mai severe, ca şi conţinut şi efecte.

Ca urmare, față de toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că legea care conduce, în concret, la un rezultat mai blând pentru toși inculpații este reglementarea anterioară care, în ansamblul dispoziţiilor sale, raportat la condiţiile de incriminare şi de sancţionare a faptelor ce formează obiectul acuzaţiei penale, precum şi la instituţiile incidente în cauză şi care influenţează răspunderea penală a apelanților, creează acestora o situaţie mai avantajoasă, motiv pentru care toate aspectele invocate în apel de acuzare ui apărare au fost analizate prin raportare la prevederile acesteia, ca lege penală mai favorabilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 din N.C.P.

5. La individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate inculpaţilor, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (1969), respectiv dispoziţiile părţii generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Totodată, Înalta Curte are în vedere că fauna cinegetică a constituit și constituie o importantă bogăție națională, a cărei gospodărire și valorificare fac parte integrantă din programul național de dezvoltare a țării, astfel încât, în vederea ocrotirii eficiente a vânatului a fost necesară îmbunatățirea permanentă a legislaniei, motiv pentru care aceasta a constituit obiectul unor legi speciale succesive, fiind prevăzute răspunderi penale, contravenționale și civile.

Infracțiunea de braconaj prevăzută de art. 42 din Legea nr. 407/2006 are ca obiect juridic special relațiile sociale referitoare la practicarea vânătorii și protecția fondului cinegetic, definit în art. 1 din aceeași lege, a cărui componentă importantă este fauna de interes cinegetic, resursă naturală regenerabilă, bun public de interes național și internațional. Prin incriminarea acestor fapte, legea are în vedere pericolul pe care vânătoarea, în condiții ilicite, îl prezintă pentru valoarea socială ocrotită, iar pericolul social, ca element al laturii obiective, se produce chiar dacă făptuitorul nu a reușit să obțină vânatul.

Raportat la aceste criterii, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului A., Înalta Curte va avea în vedere gradul concret de pericol social al faptelor, relevat de vătămarea relațiilor sociale specifice, pentru a căror desfășurare corespunzătoare se impune respectarea normelor legale ce reglementează activitatea de vânătoare, faptele comise aducând atingere faunei fondului cinegetic național, că, în urma acțiunii, a fost ucis un cerb, creându-se un prejudiciu de o valoare relativ mare, modul de comitere al faptei, respectiv vânătoarea care presupune, în afară de împușcare, căutare, pândă, hăituire ori prindere a animalului, timpul și locul comiterii - ziua, într-o zonă învecinată cu un fond de vânătoare unde exista autorizație pentru ciute, mistreți, fazani și vulpi, comportamentul procesual al acestuia, faptul că inculpatul a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, negând săvârșirea faptelor și încercând zădărnicirea aflării adevărului prin includerea între persoanele care ar fi participat la activitatea de braconaj şi pe inculpatul E., determinând, astfel, şi pe ceilalţi inculpaţi să adopte o atitudine asemănătoare, lipsa antecedentelor penale, funcția deținută - funcționar cu statut special încadrat în structurile poliției judiciare, șef al Poliției oralului Salonta - bine integrat din punct de vedere familial și social, absolvent de studii superioare, motiv pentru care se vor reține în favoarea sa circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.(1969) și se va da eficiență dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.(1969), coborând pedeapsa sub minimul prevăzut de lege.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor B., C. și D., Înalta Curte va avea în vedere modul de comitere al faptelor, valoarea relațiilor sociale lezate, faptul că infracţiunile comise au adus atingere fondului cinegetic, urmarea produsă constând în uciderea unui cerb, valoarea relativ mare a prejudiciului cauzat (12.000 euro), poziția nesinceră manifestată pe parcursul procesului penal, atitudinea de negare în săvârșirea faptelor, dar ni lipsa antecedentelor penale, faptul că fiecare sunt persoane bine integrate din punct de vedere familial ui social, motiv pentru care se vor reține, și în favoarea lor, circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. (1969) și se va da eficiență dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969), coborând pedepsele sub minimul prevăzut de lege.

Față de criteriile enunțate, apelantul inculpat A. va fi condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, apelantul inculpat B. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, inculpatul C. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, iar inculpatul D. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. (1969) cu referire la art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană, având în vedere la Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secțiile unite, jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Sabou și Pârcălab contra României, Hirst contra Marea Britanie), se va interzice inculpaților A., B., C. și D. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (1969), pe durata executării pedepsei.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor, Înalta Curte apreciază că față de circumstanțele favorabile ale inculpaților și de împrejurările comiterii faptelor, pentru reeducarea lor nu este necesară privarea de libertate, fiind suficientă suspendarea condiționată a executării. Elementele legate de persoana inculpaților îndreptățesc aprecierea că reeducarea acestora poate fi realizată chiar fără executarea sancțiunii stabilite, acuzații prezentând aptitudinea de a se îndrepta prin autoreeducare, adică prin eforturi constante făcute sub conștientizarea pedepselor la care au fost condamnați, astfel încât, se va face aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. (1969).

De asemenea, Înalta Curte constată că, la aplicarea pedepsei pentru inculpatul E., prima instanță a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (1969), pe care le-a aplicat cumulat, acordând semnificaţia cuvenită acestora, avându-se în vedere lipsa antecedentelor penale, conduita sa nesinceră, modul de comitere al faptei, dar și împrejurarea că acuzatul a dat declarații formale de recunoaștere a unei stări de fapt neadevărate.

În ceea ce privește motivul de apel formulat de Parchet privind netemeinicia modalităuii de individualizare a executării pedepsei aplicate inculpatului E., prin raportare la conduita procesuală avută pe tot parcursul procesului penal, Înalta Curte îl apreciază ca fiind nefondat, scopul sancțiunii stabilite putând fi atins prin suspendarea condiționată a executării acesteia, așa cum, în mod corect, a concluzionat și judecătorul fondului, raportat la lipsa antecedentelor penale, condamnarea sa constituind un avertisment suficient, dar și o conştientizare a faptului că, pe durata termenului de încercare, trebuie să respecte, în mod strict, condiuiile impuse, pentru a se putea realiza o reeducare concretă şi viabilă.

Referitor la motivul de apel formulat de Parchet, privind nelegalitatea modalităţii de individualizare a executării pedepselor aplicate inculpaţilor A., B., C. şi D., Înalta Curte, de și îl consideră întemeiat, întrucât hotărârea atacată este contradictorie din acest punct de vedere, având în vedere că, pe de o parte, s-a dispus condamnarea inculpaţilor, iar, pe de altă parte, amânarea aplicării pedepselor, în condiniile în care cele două soluții se exclud reciproc, dar și faptul că au fost încălcate dispoziţiile art. 83 alin. (1) lit. c) C. pen., atâta timp cât acuzațiile nu şi-au exprimat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A. - care, prin atitudinea sa procesuală, a încercat zădărnicirea aflării adevărului -, fiind încălcate şi dispoziţiile art. 83 alin. (2) C. pen., însă, nu va mai trece la analiza detaliată a criticilor raportat la soluția la care va ajunge instanța de control judiciar și despre care s-a făcut vorbire anterior.

6. În ceea ce priveDte motivul de apel formulat de Parchet privind omisiunea primei instanţei de a face aplicarea dispoziţiilor art. 404 alin. (4) lit. d) şi f) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Analizând actele și lucrările dosarului, se observă că, în cursul urmăririi penale, s-a dispus confiscarea unor arme și de la inculpații C., B., A. și E. respectiv a armei neletale cu aer comprimat, cal. 5,5 mm de la inculpatul C. (fila 39, vol. I, d.u.p.); a armelor şi muniţiilor ridicate conform dovezii din 22 martie 2012 şi depuse la camera de corpuri delicte a Inspectoratului de Poliție a Județului Bihor (fila 38, vol. II, d.u.p.) de la inculpaţii A. şi B.; a armei neletale lungă cu aer comprimat, destinată tirului sportiv, cal. 6,35 mm, cu lunetă şi muniţiilor ridicate conform dovezii din 04 aprilie 2012 şi depuse la camera de corpuri delicte a Inspectoratului de Poliție a Județului Bihor (fila 41b, vol. II, d.u.p.).

Se mai constată că prima instanță a dispus, în baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 46 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, confiscarea carabinei cu lunetă calibru 30-06 cu dispozitiv optic cu recul, care a fost utilizată efectiv la împușcarea animalului, precizându-se chiar, în considerentele hotărârii că restul armelor, folosite anterior la o vânătoare legală de fazani și care nu au fost utilizate la acţiunea de braconaj, nu se impun a fi confiscate, însă a omis a dispune restituirea lor.

Pentru aceste considerente, apelul formulat de Parchet urmează a fi admis și a se dispune restituirea armelor și munițiilor confiscate în cursul urmăririi penale și care nu au fost utilizate la săvârşirea infracţiunii de braconaj, respectiv a armei neletale cu aer comprimat, cal. 5,5 mm către inculpatul C. (fila 39, vol. I, d.u.p.); a armelor şi muniţiilor ridicate conform dovezii din 22 martie 2012 şi depuse la camera de corpuri delicte a Inspectoratului de Poliție a Județului Bihor (fila 38, vol. II, d.u.p.) către inculpaţii A. şi B., cu excepţia carabinei cu lunetă cu dispozitiv optic cu recul folosită la săvârşirea infracţiunii de braconaj și a armei netelale lungă cu aer comprimat, destinată tirului sportiv, cal. 6,35 mm, cu lunetă şi muniţiilor ridicate conform dovezii din 04 aprilie 2012 şi depuse la camera de corpuri delicte a Inspectoratului de Poliție a Județului Bihor către inculpatul E. (fila 41b, vol. II, d.u.p.).

7. Referitor la apelul formulat de petentul E.E., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Din actele ni lucrările dosarului nu reiese că inculpatul B. este proprietarul în fapt al autoturismului, în lipsa oricăror probe din care să rezulte această împrejurare, relevante fiind declarația numitei J.J. (fila 36, vol. I d.u.p.) potrivit căreia autoturismul este proprietatea soțului ei, E.E., însă a fost dat în folosință fratelui său (inculpatul B.), pe o durată nedeterminată; cererea aceleiași petente din data de 06 aprilie 2012 (fila 126, vol. IV d.u.p.) în care se menționează, în plus, faptul că soțul său se află la tratament în Italia Di nu a cunoscut că inculpatul B. s-a deplasat cu autoturismul la vânătoarea din data de 05 februarie 2012; înscrisurile aflate la dosarul cauzei (fila 100, vol. IV d.u.p.) care atestă că autoturismul aparține lui E.E.

Potrivit dispozițiilor art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru ca un bun să poată fi confiscat, se cer realizate cumulativ mai multe condiții, respectiv să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală; fapta la comiterea căreia au fost folosite bunurile să nu fi fost comisă prin presă; bunurile supuse confiscării să fi servit în orice mod la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală sau doar să fi fost destinate a fi folosite în acest scop și bunurile respective să aparțină făptuitorului sau unei alte persoane care a cunoscut scopul folosirii lor.

Examinând cauza se observă, pe de o parte, faptul că autoturismul sus menționat este înmatriculat pe numele petentului E.E., iar, pe de altă parte, că nu există date sau indicii din care să rezulte că acesta a cunoscut scopul pentru care urma să fie folosit, situație în care Înalta Curte constată că nu este îndeplinită ultima dintre condițiile cumulative sus menționate pentru ca un bun să poată fi confiscat. Mai mult decât atât autoturismul nu a fost folosit la comiterea infracțiunii ca mijloc indispensabil a actului de conduită incriminat și nici nu a reprezentat o componentă a modului de concepere a activităţii infracționale.

Ca urmare, față de toate aceste considerente, Înalta Curte urmează a admite apelul petentului E.E. și a dispune restituirea autoturismului, care a fost confiscat, în mod nelegal, de prima instanță.

Și sub aspectul laturii civile se constată, că în mod corect, prima instanță, reuinând vinovăția inculpaţilor, a admis acțiunea civilă și i-a obligat, în solidar, la plata către F. din Oradea a sumei de 12.000 euro în echivalent lei la cursul Băncii Naționale a României la momentul plăţii efective, aşa cum rezultă din adresa din 26 martie 2012 emisă de către D.D. Bihor.

8. În consecinuă, având în vedere motivele expuse, pe larg, în considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, de inculpaţii A., B. şi C. şi petentul E.E., va desființa, în parte, hotărârea atacată și, rejudecand, în baza art. 42 alin. (1) lit. a)1, i), j) din Legea nr. 407/2006 raportat la art. 42 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., va dispune condamnarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare și, în baza art. 71 C. pen. (1969), va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

în baza art. 42 alin. (1) lit. a)1, i), j) din Legea nr. 407/2006 raportat la art. 42 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. va dispune condamnarea inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj la o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare și, în baza art. 71 C. pen. (1969), va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. şi art. 4 C. pen. va dispune achitarea aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de transportare a vânatului braconat prevăzută de art. 44 lit. b) din Legea nr. 407/2006.

În baza art. 42 alin. (1) lit. a), i), j) din Legea nr. 407/2006 raportat la art. 42 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. va dispune condamnarea inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj la o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare și, în baza art. 71 C. pen. (1969), va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. şi art. 4 C. pen. va dispune achitarea aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 342 alin. (1) C. pen.

În baza art. 42 alin. (1) lit. a)1, i), j) din Legea nr. 407/2006 raportat la art. 42 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. va dispune condamnarea inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj la o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare și, în baza art. 71 C. pen. (1969), va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 81 C. pen. (1969) va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate inculpaţilor pe un termen de încercare de 3 ani pentru inculpatul A., respectiv de câte 2 ani şi 6 luni pentru inculpaţii B., C. şi D.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. va atrage atenţia celor patru inculpaţi asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969) pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se va suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 404 alin. (4) lit. f) C. proc. pen. va dispune restituirea armei neletale cu aer comprimat, cal. 5,5 mm către inculpatul C. (fila 39, vol. I, d.u.p.); a armelor şi muniţiilor ridicate conform dovezii din 22 martie 2012 şi depuse la camera de corpuri delicte a Inspectoratului de Poliție a Județului Bihor (fila 38, vol. II, d.u.p.) către inculpaţii A. şi B., cu excepţia carabinei cu lunetă, calibru 30-06 cu dispozitiv optic cu recul, folosită la săvârşirea infracţiunii de braconaj; a autoturismului, către petentul E.E. și, către inculpatul E., a armei neletale lungă cu aer comprimat, destinată tirului sportiv, cal. 6,35 mm, cu lunetă şi muniţiilor ridicate conform dovezii din 04 aprilie 2012 şi depuse la camera de corpuri delicte a Inspectoratului de Poliție a Județului Bihor (fila 41b, vol. II, d.u.p.).

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii D. şi E. împotriva aceleiaşi sentințe.

Totodată, va menține celelalte dispoziţii ale sentinței atacate.

Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, inculpații A., B. şi C. şi petentul E.E. vor rămâne în sarcina statului, iar apelanţii inculpaţi D. şi E. vor fi obligai]i la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, onorariul apărătorilor desemna și din oficiu pentru apelanții inculpați A., B. şi C. în sumă de câte 100 lei, urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, de inculpaţii A., B. şi C. şi petentul E.E. împotriva sentinţei penale nr. 159/PI din 4 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată ui, rejudecând:

În baza art. 42 alin. (1) lit. a)1, i), j) din Legea nr. 407/2006 raportat la art. 42 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul A., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj, la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 71 C. pen. (1969), interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 42 alin. (1) lit. a)1, i), j) din Legea nr. 407/2006 raportat la art. 42 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. condamnă pe pe inculpatul B., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj la o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. (1969), interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. şi art. 4 C. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de transportare a vânatului braconat prevăzută de art. 44 lit. b) din Legea nr. 407/2006.

În baza art. 42 alin. (1) lit. a)1, i), j) din Legea nr. 407/2006 raportat la art. 42 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul C., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj, la o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. (1969), interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. şi art. 4 C. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 342 alin. (1) C. pen.

În baza art. 42 alin. (1) lit. a), i), j) din Legea nr. 407/2006 raportat la art. 42 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.(1969) şi art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul D., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj, la o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. (1969), interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 81 C. pen. (1969) dispune suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate inculpaţilor pe un termen de încercare de 3 ani pentru inculpatul A., respectiv de câte 2 ani şi 6 luni pentru inculpaţii B., C. şi D.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. atrage atenţia celor patru inculpaţi asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969) pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 404 alin. (4) lit. f) C. proc. pen. dispune restituirea armei neletale cu aer comprimat, cal. 5,5 mm către inculpatul C. (fila 39, vol. I, d.u.p.); şi a armelor şi muniţiilor ridicate conform dovezii din 22 martie 2012 şi depuse la camera de corpuri delicte a Inspectoratului de Poliție a Județului Bihor (fila 38, vol. II, d.u.p.) către inculpaţii A. şi B., cu excepţia carabinei cu lunetă calibru 30-06 cu dispozitiv optic cu recul, folosită la săvârşirea infracţiunii de braconaj.

În baza art. 404 alin. (4) lit. f) C. proc. pen. dispune restituirea autoturismului, către petentul E.E.

În baza art. 404 alin. (4) lit. f) C. proc. pen. dispune restituirea către inculpatul E. a armei neletale lungă cu aer comprimat, destinată tirului sportiv, cal. 6,35 mm, cu şi muniţiilor ridicate conform dovezii din 04 aprilie 2012 şi depuse la camera de corpuri delicte a Inspectoratului de Poliție a Județului Bihor (fila 41/b, vol. II, d.u.p.).

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii D. şi E. împotriva aceleiași sentinţe.

Menține celelalte dispoziţii ale sentinței atacate.

Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, inculpaţii A., B. şi C. şi petentul E.E. rămân în sarcina statului.

Obligă pe apelanţii inculpaţi D. şi E. la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorilor desemna Ii din oficiu pentru apelanţii inculpați A., B. şi C. în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 decembrie 2015.