Admissibility of criminal revision based on irreconcilable decisions: exclusion of interpretive rulings on "public official" status

Decizia nr. 455/A/2015

Asupra apelului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin sentin a penală nr. 158/F din 09 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2015 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 35/F din 27 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, modificată prin decizia penală nr. 224/A din 18 iunie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuentul la plata sumei de 460 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 260 RON onorariu avocat oficiu urmează a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această soluţie curtea de apel a reţinut următoarele:

La data de 13 iulie 2015, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, sub nr. x/2/2015 cererea de revizuire formulată de persoana condamnată A.

Prin cererea înregistrată, condamnatul a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 35/F din 27 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, moditicată prin decizia penală nr. 224/A din 18 iunie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.

La dosar, revizuentul a depus: deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 26/2014 şi nr. 20/2014 pronunţate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală şi sentinţa penală nr. 35/F/2015 a Curţii de Apel Bucureşti, modificată prin decizia nr. 224/A/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Revizuentul-condamnat, ne fiind prezent la termenul de judecată, a depus la dosar cererea de revizuire şi un memoriu, prin care a arătat că la momentul când a săvârşit fapta din 13 martie 2014 - 18 martie 2014, era membru al instanţei de arbitraj, ceea ce a atras agravanta prevăzută de art. 6 şi art. 7 lit. d) din Legea nr. 78/2000.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma cererii de revizuire formulată. curtea de apel a constatat că nu sunt îndeplinite nici măcar formal condiţiile prevăzute de art. 453 lit. e) C. proc. pen., soluţia fiind aceea de respingere. ca inadmisibilă, a cererii de revizuire.

Astfel, curtea a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 35/F din 27 februarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A. din infrac iunea prevăzută de art. 291 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 lit. d) din Legea nr. 78/2000 în infrac iunea prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 244 C. pen., ca neîntemeiată.

În baza art. 291 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 lit. d) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 4 ani.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege, dreptul de a ocupa o funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infr. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege, dreptul de a ocupa o funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infr. de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-au dedus din pedeapsa aplicată perioada de reţinere, arestul preventiv şi arestul la domiciliu, de la data de 19 martie 2014-24 aprilie 2014, respectiv 24 aprilie 2014 -29 august 2014.

A fost menţinută măsura controlului judiciar faţă de inculpat.

A fost respinsă cererea de modificare a măsurii preventive a controlului judiciar ca neîntemeiată.

Prin decizia penală nr. 224/A din 18 iunie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost desfiinţată în parte sentinţa atacată şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 lit. d) din Legea nr. 78/2000.

Au fost menţinute celelalte dispoziţiile ale sentinţei atacate.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.

A fost emis M.E.P.I. nr. 54 din 18.06.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru pedeapsa de 5 ani închisoare.

Pentru considerentele ce urmează a fi prezentate, curtea de apel a constatat că nu sunt îndeplinite cerinţele cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.

Astfel s-a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 453 lit. e) C. proc. pen. „revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive poate fi cerută când (...) două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia”.

În susţinerea cererii, revizuentul condamnat a depus la dosarul cauzei trei hotărâri judecătoreşti, astfel:

- sentinţa penală nr. 35/F/2015 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în fond în cauza care îl priveşte, modificată prin decizia nr. 224/A/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală;

- decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 20 din 29 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 766 din 22 octombrie 2014 a completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care a stabilit că expertul tehnic judiciar este funcţionar public în conformitate cu dispoziţiile art. 175 alin. (2) teza I C. pen.;

- decizia nr. 26/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficiul, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2015, ce a statuat că medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate are calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. pen.

Or, Curtea a reţinut că, în mod evident, în raport de obiectul hotărârilor judecătoreşti invocate, cererea de revizuire este inadmisibilă, nefiind nici măcar formal întrunite condiţiile prevăzute de art. 453 lit. e) C. proc. pen., ca de altfel ale niciuneia dintre ipotezele reglementate de lege pentru această cale extraordinară de atac.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel revizuentul A.

Examinând calea de atac promovată de revizuentul condamnat A., Înalta Curte constată că apelul declarat nu este fondat pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Conform art. 459 alin. (3) C. proc. pen., în faza admisibilităţii în principiu a cererii de revizuirii, instanţa examinează îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

- cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 C. proc. pen.;

- cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.;

- au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;

- faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;

- faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea;

- persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4) C. proc. pen.

Referitor la cazul de revizuire invocat, cel prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. „când două sau mai multe hotărâri judecătore ti definitive nu se pot concilia”, Înalta Curte constată că revizuirea întemeiată pe situaţiile când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia presupune existenţa a două sau mai multor hotărâri penale definitive prin care a fost soluţionat fondul cauzei i care nu se pot concilia.

Înalta Curte constată că susţinerile revizuentului potrivit cărora sentinţa penală nr. 35/F/2015 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în fond în cauza care îl priveşte, definitivă prin decizia nr. 224/A/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, şi deciziile nr. 20/2014 şi 26/2014 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu se pot concilia având în vedere interpretarea dată noţiunii de funcţionar public, nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 453 lit. e) C. proc. pen, în raport de obiectul hotărârilor judecătoreşti invocate.

Totodată, se constată că susţinerile condamnatului nu se pot încadra în nici un alt caz de revizuire, revizuentul neinvocând temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale.

Ca atare, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse cumulativ de art. 459 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că în mod corect instanţa de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul A.

Pentru considerentele arătate anterior, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 158/F din 09 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 460 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 158/F din 09 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 460 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerlui Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2015.