Ethnic persecution compensation eligibility for children born during parental displacement under O.G. 105/1999
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal of the County Pension House, upholding the first-instance decision that ordered the agency to recognize the claimant as a beneficiary of the ethnic persecution compensation regime. The dispute centered on whether an individual born in 1944 in Beiuș, after her parents had been displaced due to ethnic persecution, qualified for benefits under Government Ordinance No. 105/1999, approved by Law No. 189/2000, which the agency had initially denied by arguing the claimant did not fall within the scope of the regulation. Relying on a teleological interpretation of Article 1 of the Ordinance, the Court held that the compensation scheme covers both individuals who suffered direct persecution and those who suffered indirect consequences, explicitly including children born during their parents' forced displacement or subsequent refugee status. The Court rejected the agency's argument that only children born during the journey or within a specific timeframe were eligible, ruling that such a restriction would create unlawful discrimination and was not supported by the legal framework, thereby affirming the lower court's order to grant benefits to the claimant.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ; Ethnic persecution compensation eligibility for children born during parental displacement under O.G. 105/1999: The dispute centered on whether an individual born in 1944 in Beiuș, after her parents had been displaced due to ethnic persecution, qualified for benefits under Government Ordinance No. 105/1999, approved by Law No. 189/2000, which the agency had initially denied by arguing the claimant did not fall within the scope of the regulation. Relying on a teleological interpretation of Article 1 of the Ordinance, the Court held that the compensation scheme covers both individuals who suffered direct persecution and those who suffered indirect consequences, explicitly including children born during their parents' forced displacement or subsequent refugee status. The Court rejected the agency's argument that only children born during the journey or within a specific timeframe were eligible, ruling that such a restriction would create unlawful discrimination and was not supported by the legal framework, thereby affirming the lower court's order to grant benefits to the claimant.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to dismiss the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 29 august 2003, reclamanta C.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 6644 din 15 august 2003 a Casei Județene de Pensii Bihor, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității de beneficiară a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 .
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în mod greșit pârâta a reținut că nu are calitatea solicitată, deși s-a născut în perioada strămutării părinților săi, în anul 1944, în localitatea Beiuș.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 383/CA/2003 - P.I. din 29 septembrie 2003, a admis acțiunea reclamantei și a anulat hotărârea nr. 6644 din 15 august 2003, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare,.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002.
În esență, în dezvoltarea motivelor de recurs, se susține că intimata-reclamantă nu aparține sferei de adresabilitate a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, fiind concepută și născută în perioada refugiului părinților săi.
Examinând sentința atacată, în raport cu critica formulată, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul nu este fondat .
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile enumerate de legiuitor.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Intimata-reclamantă se încadrează în situația expusă, fiind necontestat că este născută ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați din localitatea de domiciliu, împărtășind suferințele familiei, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Nu poate fi împărtășit punctul de vedere al recurentei-pârâte, cu privire la copiii născuți în timpul călătoriei sau în maxim 300 de zile de la data refugiului, pentru că astfel s-ar crea o discriminare între acești copii și cei născuți ulterior, până la 6 martie 1945, întrucât și aceștia au suportat aceleași privațiuni, ca, de altfel, toate persoanele strămutate, iar un astfel de tratament juridic discriminatoriu nu este prevăzut în nici unul din actele normative ce reglementează drepturile persoanelor strămutate.
Așa fiind, nu pot fi avute în vedere „precizările” invocate de către recurentă, care adaugă la lege și care, mai mult, nu sunt în concordanță cu sensul și scopul legii.
În considerarea celor expuse, se constată că sentința atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să se respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 383/CA/2003 – PI din 29 septembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2004.