Cassation partially granted; supplementary rights ban quashed for fraud sentence under two-year threshold

Decizia nr. 379/RC/2015

Asupra recursului în casaţie;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 180 din 16 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile de: trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - părţi vătămate: A., B., C., D., E. şi F. şi de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - părţi vătămate G., H., I., J., K., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen.

A fost condamnat inculpatul L. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1),2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. (părţi vătămate A., B., C., D., E. şi F.) la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi, în baza art. 71 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 71 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor sus-menţionate.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare pe o durata unui termen de încercare de 5 ani, potrivit art. 861 C. pen., şi, în temeiul art. 86 C. pen., s-a impus respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, organ desemnat de instanţă cu supravegherea sa; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 861 alin. (3) lit. d) şi e) C. pen., inculpatul a fost obligat ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale să nu intre în legătură cu părţile vătămate A., B., C., D., E. şi F. şi să nu desfăşoare activităţi de transport persoane intern sau internaţional şi s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 86 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a dispus suspendarea şi a executării pedepsei accesorii, constând in interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut la data de 02 iunie 2011.

În temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul L. pentru trei infracţiuni de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. - părţi vătămate G., H., K.

În temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul L. pentru şase infracţiuni de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. - părţi vătămate M., N., O., P., I., J.

În temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul L. pentru infracţiunea de „iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup” prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În temeiul dispoziţiilor art. 14 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 şi urm. C. civ., au fost obligaţi inculpaţii Q. şi L. în solidar, să plătească despăgubiri civile după cum urmează:

- părţii civile B., suma de 450 euro cu titlu de daune materiale; - părţii civile A., suma de 500 euro cu titlu de daune materiale;

- părţii civile D., suma de 500 euro cu titlu de daune materiale;

- părţii civile E., suma de 550 euro cu titlu de daune materiale;

- părţii civile F., suma de 450 euro şi 150 RON cu titlu de daune materiale, inculpatul Q. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL Iaşi;

- părţii civile G., suma de 950 euro cu titlu de daune materiale, inculpatul Q. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL Iaşi.

A fost obligat inculpatul L. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S. SRL Iaşi, să plătească suma de 180 euro cu titlu de daune materiale părţii civile K. şi au fost respinse celelalte pretenţii civile invocate de către părţile civile.

În baza art. 109 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul L., la rămânerea definitivă a hotărârii a următoarelor bunuri confiscate cu ocazia percheziţiei domiciliare: hard disk, telefon mobil, iar, în temeiul art. 191 raportat la art. 189 C. proc. pen., a fost obligat la plata sumei de 4.700 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.800 RON reprezenta onorariul apărătorilor desemnaţi pentru părţile vătămate.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a formulat apel, între alţii, inculpatul L., precum şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iaşi.

Prin decizia nr. 795 din 09 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi de minori, între altele, au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iaşi şi inculpatul L., a fost desfiinţată, în parte, în latură penală şi în latură civilă, sentinţa atacată şi, în rejudecare, au fost înlăturate dispoziţiile privind schimbarea încadrărilor juridice a infracţiunilor reţinute în rechizitoriu pentru inculpatul L. şi, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., au fost schimbate încadrările juridice dintr-o infracţiune de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în: infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi art. 5 C. pen., în dauna părţilor vătămate C. (decedată) şi B. şi D., şi în 10 infracţiuni de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi cu aplicarea art. 4 şi 5 C. pen., în dauna părţilor vătămate: A., G., H., K., E., F., M., N., O. şi P., fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale ce nu sunt contrare deciziei.

Totodată, a fost înlăturată condamnarea inculpatului L. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) C. pen. (1969), părţi vătămate fiind: A., C. (decedată) şi B., D., E. şi F.

A fost condamnat inculpatul L. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1), lit. a) şi art. 80 C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., în dauna părţilor vătămate C. (decedată) şi B. şi D., la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 16 din Legea nr. 187/2012, au fost menţinute dispoziţiile privind aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. (1969), cu reducerea duratei termenului de încercare, stabilit potrivit dispoziţiilor art. 861 C. pen. (1969), de la 5 ani la 3 ani şi 6 luni.

A fost înlăturată obligaţia inculpatului L., stabilită potrivit art. 861 C. pen. (1969), de a nu lua legătura cu partea vătămată C. (decedată).

Au fost înlăturate dispoziţiile de achitare a inculpatului L., în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen. (1968), pentru 9 infracţiuni de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. (1969), părţi vătămate: G., H., K., P., O., M., N., I. şi J.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul L. pentru săvârşirea a 10 infracţiuni de „trafic de persoane”, prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 4 şi 5 C. pen., în dauna părţilor vătămate: G., H., P., O., M., N., F., A., E., K.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale ce nu sunt contrare deciziei.

În baza art. 118 C. pen. (1969), s-a dispus confiscarea de la inculpatul L., a unei sume de 100 euro, ce a fost dobândită prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna părţii vătămate C. (în prezent decedată).

A fost înlăturată dispoziţia de obligare a inculpatului L. şi a părţii responsabile civilmente, la plata despăgubirilor către părţile civile.

În baza art. 25 raportat la art. 396 C. proc. pen. şi la art. 998 şi urm. C. civ. a fost obligat inculpatul L., în solidar cu inculpatul Q. să plătească despăgubiri civile, respectiv daune materiale, astfel:

- părţii civile B., suma de 350 euro;

- părţii civile D., suma de 380 euro şi 150 RON;

- inculpatul Q. să plătească despăgubiri civile,

respectiv daune materiale, astfel:

- părţii civile A., suma de 500 euro;

- părţii civile E., suma de 230 euro;

- părţii civile F., în solidar cu partea responsabil civilmente SC R. SRL Iaşi, suma de 450 euro şi 150 RON.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., au fost lăsate nesoluţionate acţiunile civile formulate de părţile civile: P., O., M., N., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH. şi II.

S-a constatat că partea civilă K. a renunţat la pretenţiile civile formulate în cauză.

Au fost menţinute toate celelalte dispoziţii ce nu sunt contrare deciziei.

În baza dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul L.

Invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a susţinut că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege întrucât, în mod greşit, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969) deşi inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă principală de 1 an şi 6 luni închisoare, şi s-au menţinut interdicţiile stabilite în baza dispoziţiilor art. 861 C. pen. (1969), respectiv obligaţia de a nu lua legătura cu persoanele vătămate A., E. şi F. şi cea de a nu desfăşura activităţi de transport intern şi internaţional, raportat la soluţia de achitare pentru infracţiunea de trafic de persoane.

Prin încheierea nr. 312/RC pronunţată la data de 01 octombrie 2015 în Dosarul nr. x/99/2011*, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul L. sub aspectul criticilor invocate şi circumscrise temeiului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. şi a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent, aceasta fiind înregistrată pe rolul instanţei supreme sub nr. x/1/2015.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul L. ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Totodată, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare.

În ceea ce priveşte critica referitoare la greşita aplicare a pedepsei complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969), circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte arată că, potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

Motivându-şi decizia, instanţa de control judiciar a apreciat, în esenţă, că legea penală mai favorabilă o reprezintă reglementarea anterioară, astfel încât, aplicarea pedepsei complementare era posibilă în limitele prevăzute de dispoziţiile art. 65 C. pen. (1969), în sensul că aceasta se putea dispune doar dacă pedeapsa principală era închisoarea de cel puţin 2 ani.

Or, în speţă, Înalta Curte constată că inculpatul L. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., deci într-un cuantum sub cel prevăzut de art. 65 C. pen. (1969), împrejurare în care pedeapsa complementară stabilită de instanţa de control judiciar apare ca fiind nelegală, critica privind greşita reţinere a acestei categorii de pedepse fiind astfel întemeiată.

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază ca nefondată cea de a doua critică referitoare la greşita menţinere a interdicţiilor stabilite în baza art. 861 C. pen. (1969), respectiv a obligaţiei de a nu lua legătura cu persoanele vătămate A., E. şi F. şi a celei de a nu desfăşura activităţi de transport intern şi internaţional, critică circumscrisă aceluiaşi caz de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Aşa cum s-a menţionat anterior, cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. este incident în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare.

Astfel, prin „pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

Totodată, Înalta Curte arată că aplicarea pedepsei în limitele prevăzute de lege vizează cuantumul şi modalitatea de executare a unei pedepse principale, accesorii sau complementare, aşa cum s-a menţionat anterior, iar nu şi obligaţiile impuse pe perioada termenului de încercare stabilit de dispoziţiile art. 861 C. pen. (1969) sau art. 82 C. pen. (1969), întrucât alegerea acestor interdicţii implică un proces de individualizare a sancţiunii, situaţie exclusă din sfera de cenzură în calea de atac a recursului în casaţie, potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Pe de altă parte, menţinerea interdicţiilor stabilite în baza dispoziţiilor art. 861 C. pen. (1969), raportat la soluţia de achitare pentru infracţiunea de trafic persoane faţă de persoanele vătămate A., E. şi F., chiar dacă este o chestiune care vizează legalitatea hotărârii, nu poate fi cenzurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (care vizează doar pedeapsa nelegală) şi nici prin vreunul dintre celelalte temeiuri de casare prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Având în vedere faptul că potrivit dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. instanţa, pronunţând soluţia de admitere a recursului în casaţie şi casarea hotărârii atacate, fie îl achită pe inculpat sau dispune încetarea procesului penal ori înlătură greşita aplicare a legii, iar această din urmă situaţie doar în cazurile prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 11 şi 12 C. proc. pen., adică atunci când nu s-a constatat graţierea sau, în mod greşit, s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată şi, respectiv, s-au aplicat pedepse în alte limite prevăzute de lege, iar cum Înalta Curte, constatând că în speţă, pentru considerentele arătate anterior, este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală C. proc. pen., va admite recursul în casaţie formulat de inculpatul L., va casa, în parte, decizia atacată iar, în rejudecare, va înlătura pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969) aplicată pe lângă pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare stabilită pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., şi va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de inculpatul L. împotriva deciziei penale nr. 795 din 09 decembrie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi, rejudecând:

Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969) aplicată inculpatului L. pe lângă pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare stabilită pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2015.