Decizia nr. 234/A/2016 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Decizia nr. 234/A/2016

Asupra apelurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 17 din 2 februarie 2015 pronunţată de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus:

I. În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice data faptelor inculpatului A. prin actul de sesizare a instanţei din infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. (1968) cu aplicarea art. 13 C. pen. (1968), din infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1968) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968), din infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 6 şi 7 lit. b) din Legea 78/2000 în infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1968) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968), din infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) în infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1968) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1968)şi art. 13 C. pen. (1968), din infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) în infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1968) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1968) şi art. 13 C. pen. (1968), din infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1968) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968) şi din infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1968) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968).

I.1. În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. (1968) cu aplic. art. 13 C. pen. (1968), a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa principală de 6 ani închisoare şi, în baza art. 65 C. pen. (1968), la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita orice profesie juridică, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1968) a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita orice profesie juridică, pe durata executării pedepsei principale.

I.2. În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1968) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968), a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare şi, în baza art. 65 C. pen. (1968), la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita orice profesie juridică, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1968) a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita orice profesie juridică, pe durata executării pedepsei principale.

I.3. În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1968) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968), a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare şi, în baza art. 65 C. pen. (1968), la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita orice profesie juridică, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1968) a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita orice profesie juridică, pe durata executării pedepsei principale.

I.4. În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1968) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1968) şi art. 13 C. pen. (1968) a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani şi 9 luni închisoare şi, în baza art. 65 C. pen. (1968), la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita orice profesie juridică, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1968) a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita orice profesie juridică, pe durata executării pedepsei principale.

I.5. În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1968) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1968) şi art. 13 C. pen. (1968), a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani şi 10 luni închisoare şi, în baza art. 65 C. pen. (1968), la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita orice profesie juridică, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1968) a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita orice profesie juridică, pe durata executării pedepsei principale.

I.6. În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1968) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968) a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare şi, în baza art. 65 C. pen. (1968), la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita orice profesie juridică, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1968) a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita orice profesie juridică, pe durata executării pedepsei principale.

I.7. În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1968) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968), a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare şi, în baza art. 65 C. pen. (1968), la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita orice profesie juridică, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1968) a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita orice profesie juridică, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a confiscat de la inculpatul A. suma de 25860 lei precum şi televizorul marca B. şi telefonul C., primite de inculpat cu titlu de mită.

I.8. În baza art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani şi 9 luni închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a exercita orice profesie juridică şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsa accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a exercita orice profesie juridica şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 289 alin. (3) C. pen. şi art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpatul A. suma de 6652 lei.

În baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012, a contopit pedepsele principale stabilite anterior şi a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 10 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 15 ani şi 2 luni închisoare (o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), astfel încât inculpatul A. a executat în final pedeapsa de 22 de ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a exercita orice profesie juridica şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (2) C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a exercita orice profesie juridica şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 45 alin 7 C. pen., cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012, a cumulat măsura de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 25860 lei, a televizorului marca B. şi a telefonului C., dispusă faţă de inculpatul A. în baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 cu măsura de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 6652 lei dispusă faţă de acelaşi inculpat în baza art. 289 alin. (3) C. pen. şi art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., aplicând în final inculpatului A. măsura de siguranţa a confiscării speciale a sumei de 32512 lei, a televizorului marca B., şi a telefonului C.

În baza art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 20 mai 2014, ora 01.25 până la 29 august 2014 precum şi durata măsurii arestului la domiciliu de la 29 august 2014 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a arestului la domiciliu faţă de inculpatul A.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 20 din Legea nr. 78/2000, a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită în cursul urmăririi penale de Direcţia Naţională Anticorupţie prin Ordonanţele nr. x/P/2013 din data de 18 iunie 2014 şi nr. x/P/2013 din data de 19 iunie 2014, asupra autoturismului marca D. cu număr de înmatriculare X1, proprietate a inculpatului A., până la concurenţa sumei de 32512 lei.

II. În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului E. prin actul de sesizare a instanţei din infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1968) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968).

În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1968) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul E., la pedeapsa principală de 2 ani închisoare şi, în baza art. 65 C. pen. (1968), la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita orice profesie juridica, pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1968) a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita orice profesie juridica, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 19 din Legea 78/2000 a confiscat de la inculpatul E. suma de 15.000 euro primită de către acesta cu titlu de mită.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul E. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a exercita orice profesie juridica şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a exercita orice profesie juridica şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 289 alin. (3) C. pen. şi art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpatul E. suma de 7300 lei primită de către acesta cu titlu de mită.

În baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012, a contopit pedepsele principale stabilite anterior şi a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 8 luni închisoare (o treime din pedeapsa de 2 ani închisoare), astfel încât inculpatul E. a executat în final pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a exercita orice profesie juridica şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (2) C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a exercita orice profesie juridica şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (7) C. pen., cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012, a cumulat măsura de siguranţa a confiscării speciale a sumei de 15.000 euro, dispusă faţă de inculpatul E. în baza art. 19 din Legea 78/2000 cu măsura de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 7300 lei dispusă faţă de acelaşi inculpat în baza art. 289 alin. (3) C. pen. şi art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., aplicând în final inculpatului E. măsura de siguranţă a confiscării speciale a sumelor de 15.000 euro şi 7300 lei primite de către acesta cu titlu de mită.

În baza art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului E. perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 20 mai 2014, ora 00.05 până la 29 august 2014 precum şi durata măsurii arestului la domiciliu de la 29 august 2014 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a arestului la domiciliu faţă de inculpatul E.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 20 din Legea nr. 78/2000, a menţinut măsura sechestrului, prin poprire, instituită în cursul urmăririi penale prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie nr. x/P/2013 din 19 iunie 2014, asupra sumelor de 7300 lei şi 15.000 euro, aparţinând inculpatului E., sume consemnate la dispoziţia D.N.A. în conturile nr. Y1 şi nr. Y2, deschise la F..

III. În baza art. 386 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatei G. prin actul de sesizare a instanţei din infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1968) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968).

În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1968) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968), a condamnat pe inculpata G., la pedeapsa principală de 5 ani şi 10 luni închisoare şi, în baza art. 65 C. pen. (1968), la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita orice profesie juridică, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1968) a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita orice profesie juridică, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a confiscat de la inculpata G. suma de 5000 euro primită de către acesta cu titlu de mită.

În baza art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei G. perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 20 mai 2014, ora 00.50 până la 29 august 2014 precum şi durata măsurii arestului la domiciliu de la 29 august 2014 la zi.

În baza art. 399 alin 1 C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a arestului la domiciliu faţă de inculpata G.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 20 din Legea nr. 78/2000, a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită în cursul urmăririi penale prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie nr. x/P/2013 din 18 iunie 2014, asupra apartamentului, coproprietate a inculpatei G., situat la parterul imobilului aflat în Bucureşti, până la concurenţa sumei de 5000 euro.

IV. În baza art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul H., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a exercita orice profesie juridică şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsa accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a exercita orice profesie juridica şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 289 alin. (3) C. pen. şi art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpatul H. suma de 10.000 lei primita de către acesta cu titlu de mită.

În baza art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului H. perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 20 mai 2014, ora 00.20 până la 29 august 2014 precum şi durata măsurii arestului la domiciliu de la 29 august 2014 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a arestului la domiciliu faţă de inculpatul H.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 20 din Legea nr. 78/2000, a menţinut măsura sechestrului, prin poprire, instituit în cursul urmăririi penale prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie nr. x/P/2013 din 19 iunie 2014, asupra sumei de 10.000 lei, aparţinând inculpatului H., suma consemnată la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în contul cu nr. Y3, deschis la F.

V. În baza art. 386 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice data faptelor inculpatului I. prin actul de sesizare a instanţei din infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. (1968) rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968) şi din infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. (1968) rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968).

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. (1968) rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968) a condamnat pe inculpatul I., la pedeapsa principală de 3 ani şi 4 luni închisoare şi, în baza art. 65 C. pen. (1968), la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi director, administrator al unei societăţi comerciale sau de a coordona societăţi comerciale, în ţară sau în străinătate, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1968) a aplicat inculpatului ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi director, administrator al unei societăţi comerciale sau de a coordona societăţi comerciale, în ţară sau în străinătate, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. (1968) rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968) a condamnat pe inculpatul I. la pedeapsa principală de 3 ani şi 4 luni închisoare şi, în baza art. 65 C. pen. (1968), la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi director, administrator al unei societăţi comerciale sau de a coordona societăţi comerciale, în ţară sau în străinătate, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1968) a aplicat inculpatului ca pedeapsa accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi director, administrator al unei societăţi comerciale sau de a coordona societăţi comerciale, în ţară sau în străinătate, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 34 lit. b) rap. la art. 33 lit. a) C. pen. (1968), a contopit pedepsele stabilite şi a aplicat inculpatului I. pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 4 luni închisoare, sporită cu 1 an închisoare, în final inculpatul executând 4 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. (1968), a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi director, administrator al unei societăţi comerciale sau de a coordona societăţi comerciale, în ţară sau în străinătate, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1968) a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi director, administrator al unei societăţi comerciale sau de a coordona societăţi comerciale, în ţară sau în străinătate, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului I. perioada reţinerii de la 05 iunie 2014, ora 13.30 până la 06 iunie 2014, ora 13.30, perioada arestării preventive de la 06 iunie 2014 până la 29 august 2014 precum şi durata măsurii arestului la domiciliu de la 29 august 2014 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a arestului la domiciliu faţă de inculpatul I.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, cererea inculpatului I. de revocare a măsurii preventive a arestului la domiciliu.

VI. În baza art. 386 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor inculpatei J. prin actul de sesizare a instanţei din infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. comb. cu art. 6 şi 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (1968) rap. la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1968) comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968), din infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. comb. cu art. 6 şi 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (1968) rap. la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1968) comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968) şi din infracţiunea prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 297 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. (1968) rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 246 C. pen. (1968) şi art. 13 C. pen. (1968).

În baza art. 26 C. pen. (1968) rap. la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1968) comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968), art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata J., la pedeapsa principală de 2 ani închisoare şi, în baza art. 65 C. pen. (1968), la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de practician în insolvenţă, în oricare din formele acesteia, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1968) a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de practician în insolvenţă, în oricare din formele acesteia.

În baza art. 26 C. pen. (1968) rap. la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1968) comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968), art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata J. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare şi, în baza art. 65 C. pen. (1968), la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de practician în insolvenţă, în oricare din formele acesteia, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1968) a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de practician în insolvenţă, în oricare din formele acesteia.

În baza art. 25 C. pen. (1968) rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 246 C. pen. (1968), cu aplic. art. 13 C. pen. (1968), art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a condamnat pe inculpata J. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare şi, în baza art. 65 C. pen. (1968), la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de practician în insolvenţă, în oricare din formele acesteia, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1968) a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de practician în insolvenţă, în oricare din formele acesteia.

În temeiul art. 34 lit. b) rap. la art. 33 lit. a) C. pen. (1968), a contopit pedepsele stabilite şi a aplicat inculpatei J. pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, sporită cu 7 luni închisoare, în final inculpata va executa pedeapsa de 2 ani şi 7 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. (1968), a aplicat inculpatei, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de practician în insolvenţă, în oricare din formele acesteia, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1968) a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de practician în insolvenţă, în oricare din formele acesteia.

În baza art. 861 C. pen. (1968) a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 7 luni închisoare aplicată inculpatei J. pe un termen de încercare de 5 ani şi 7 luni, stabilit conf. art. 862 C. pen. (1968).

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. (1968), a stabilit în sarcina inculpatei J. următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciului de Probaţiune Bucureşti;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1968) a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

În baza art. 864 C. pen. (1968) a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării disp. art. 863 alin. (1) C. pen. (1968), care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

VII. În baza art. 386 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului K. prin actul de sesizare a instanţei din infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. (1968) rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968).

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. (1968) rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968) a condamnat pe inculpatul K., la pedeapsa principală de 2 ani şi 6 luni închisoare şi, în baza art. 65 C. pen. (1968), la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de practician în insolvenţă, în oricare din formele acesteia, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1968) a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de practician în insolvenţă, în oricare din formele acesteia, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. comb. cu art. 6 şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul K. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a exercita profesia de practician în insolvenţă, în oricare din formele acesteia şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a exercita profesia de practician în insolvenţă, în oricare din formele acesteia şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012, a contopit pedepsele principale stabilite anterior şi a aplicat pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, la care adaugă un spor de 10 luni închisoare (o treime din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare), astfel încât inculpatul K. va executa în final pedeapsa de 6 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) C. pen. şi art. 10 din legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a exercita profesia de practician în insolvenţă, în oricare din formele acesteia şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap la art. 45 alin. (2) C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a exercita profesia de practician în insolvenţă, în oricare din formele acesteia şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe durata executării pedepsei principale.

VIII. În baza art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata L., la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exerciţiul dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a exercita profesia de practician în insolvenţă, în oricare din formele acesteia şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a exercita profesia de practician în insolvenţă, în oricare din formele acesteia şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C pen., a obligat inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Ilfov, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a impus inculpatei obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a obligat inculpata ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Societăţii Medicale Sf. Cuvioasă Paraschiva din Oraşul Voluntari sau în cadrul Direcţiei de Asistenţă Educaţională Voluntari, judeţul Ilfov, pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

XI. În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor inculpatului M. prin actul de sesizare a instanţei din infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. (1968) rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968) şi din infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. (1968) rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968).

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. (1968) rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968) a condamnat pe inculpatul M., la pedeapsa principală de 2 ani şi 2 luni închisoare şi, în baza art. 65 C. pen. (1968), la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de practician în insolvenţă, în oricare din formele acesteia, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1968) a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de practician în insolvenţă, în oricare din formele acesteia, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. (1968) rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968) a condamnat pe inculpatul M. la pedeapsa principală de 2 ani şi 2 luni închisoare şi, în baza art. 65 C. pen. (1968), la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de practician în insolvenţă, în oricare din formele acesteia, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1968) a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de practician în insolvenţă, în oricare din formele acesteia, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 34 lit. b) rap. la art. 33 lit. a) C. pen. (1968) a contopit pedepsele stabilite şi a aplicat inculpatului M. pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 2 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în final inculpatul va executa pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. (1968) a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de practician în insolvenţă, în oricare din formele acesteia, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1968) a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de practician în insolvenţă, în oricare din formele acesteia, pe durata executării pedepsei principale.

X. În baza art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul N., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsa complementară, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a fi director, administrator al unei societăţi comerciale sau de a coordona societăţi comerciale, în ţară sau în străinătate, şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a fi director, administrator al unei societăţi comerciale sau de a coordona societăţi comerciale, în ţară sau în străinătate, şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe durata executării pedepsei principale.

XI. În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului O. prin actul de sesizare a instanţei din infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. (1968) rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1968)şi art. 13 C. pen. (1968).

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. (1968) rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1968), art. 13 C. pen. (1968), art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul O., la pedeapsa principală de 1 an şi 4 luni închisoare şi, în baza art. 65 C. pen. (1968), la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi director, administrator al unei societăţi comerciale sau de a coordona societăţi comerciale, în ţară sau în străinătate, pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1968) a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi director, administrator al unei societăţi comerciale sau de a coordona societăţi comerciale, în ţară sau în străinătate, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen. (1968) a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului O. pe un termen de încercare de 3 ani şi 4 luni, stabilit conf. art. 862 C. pen. (1968).

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. (1968) a dispus următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciului de Probaţiune Bucureşti;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1968) a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

În baza art. 864 C. pen. (1968) a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării disp, art. 863 alin. (1) C. pen. (1968), care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A luat act că persoanele vătămate P., Q., R., S., Ş., T., Ţ., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., (...) nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpaţii E., L. şi O. la câte 10800 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi judecată, din care sumele de câte 400 lei pentru fiecare dintre inculpaţii menţionaţi, reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, a stabilit a se suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpata J. la 12800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi judecată, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu a stabilit a se suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpaţii G., H., I., K., M. şi N. la câte 12600 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi judecată, din care sumele de câte 400 lei pentru fiecare dintre inculpaţii menţionaţi, reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, a stabilit a se suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul A. la 17600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi judecată, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, a stabilit a se suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:

A.1. În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de judecată, instanţa a reţinut, în privinţa săvârşirii infracţiunilor de corupţie de către inculpaţii E., G., I. şi J., în legătură cu procedura insolvenţei SC FF. SRL (fostă SC GG. SA) şi SC HH. SRL, următoarele:

Inculpatul I. a coordonat, în fapt şi în drept, pe teritoriul României, un grup de firme aflate în interdependenţă din punct de vedere al acţionariatului sau asociaţilor, al relaţiilor economico-financiare, societăţi la care funcţiile de directori generali, administratori sau asociaţi sunt îndeplinite de persoane fizice sau juridice române sau străine.

În momentul în care SC GG. SA a intrat în procedura insolvenţei, a fost transformată în societate cu răspundere limitată, devenind SC FF. SRL, iar în considerarea valorii activelor s-a gândit şi pus în practică plăsmuirea unor creanţe atribuite altor societăţi comerciale din grup, cu care aceste entităţi să se înscrie la masa credală, cu ocazia definitivării tabelului final al creditorilor, finalitatea urmărită fiind obţinerea statutului de creditor majoritar, ceea ce ar fi permis controlul asupra procedurii insolvenţei.

Pentru satisfacerea intereselor financiare proprii, inculpatul I. a avut nevoie de un mecanism în care au fost implicaţi juristul şi directorul financiar al unora din societăţile din grup, de un avocat cu care se încheiau diverse contracte de asistenţă juridică, de un lichidator judiciar (practician în insolvenţă) agreat şi, nu în ultimul rând, de decizia finală a unor judecători sindici care ar putea fi cointeresaţi pecuniar.

În baza unor înţelegeri prealabile cu inculpatul I., martorii II. şi JJ., în conivenţă cu avocatul KK., au scos din patrimoniul SC LL. SRL suma de 275.000 lei şi din patrimoniul SC MM. SRL suma de 223.200 lei, în baza unor facturi emise de Cabinetul de Avocat KK., justificate prin două contracte de asistenţă juridică care, în cazul primei sume, a fost doar menţionat în factură pentru justificarea plăţii deoarece privea un onorariu de 10.000 lei, iar în cazul celei de-a doua sume, a fost menţionat un contract de asistenţă juridică al cărui onorariu era echivalentul sumei facturate.

După încasarea sumelor facturate, avocatul KK. îşi reţinea contravaloarea taxelor şi impozitelor aferente sumei respective şi partea din onorariul care considera că îi revenea în mod legal, iar apoi, cu justificarea acordării unui "împrumut", fie transfera diferenţa sumelor de bani într-un cont bancar al soţiei lui II., fie îi remitea acestuia numerar sumele de bani retrase.

În acest fel, în luna iunie 2013 şi decembrie 2013, avocatul KK. a pus la dispoziţia lui II. suma de 203.300 lei şi de 100.000 lei.

La momentul intrării în posesia banilor, respectiv după schimbarea acestora în moneda euro, II. s-a întâlnit cu inculpata J. la biroul acesteia sau în apropierea Tribunalului Bucureşti şi i-a remis sume de bani care urmau a fi date cu titlu de mită judecătorilor.

Ulterior, în contextul unor întâlniri ascunse, inculpata J. a remis inculpatului E., judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti, suma 15.000 euro, în două tranşe, în luna iunie 10.000 euro şi în luna decembrie 2013 - 5.000 euro iar inculpatei G., judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti, suma de 23.000 lei, echivalentul a 5.000 euro.

Scopul mituirii celor doi judecători a fost acela al deschiderii procedurii de insolvenţă, al desemnării NN. IPURL, reprezentat de J., drept administrator judiciar, al admiterii unor creanţe pentru firmele din grupul condus de inculpatul I. sau al admiterii ori respingerii, după caz, al contestaţiilor formulate de debitori sau creditori.

Depoziţiile martorilor II. şi JJ., ale inculpatei J. dar şi înregistrările convorbirilor telefonice şi ambientale purtate între aceştia, au dovedit implicarea inculpatului I. în acţiunea ilicită de mituire a inculpatului E., care a judecat Dosarul nr. x/3/2012 al Tribunalului Bucureşti şi a judecătoarei G., care a fost învestită la Tribunalul Bucureşti cu soluţionarea Dosarelor nr. x2/3/2012/a1 şi nr. x/3/2013, privind procedurile de insolvenţă ale SC FF. SRL (fostă SC GG. SA) şi SC HH. SRL.

Astfel, martorul II., confirmat de martorul JJ. a declarat că în baza unor întâlniri cu inculpatul I. - întâlniri care au avut loc la sediul SC OO. SA şi la sediul SC PP. SA - s-a stabilit retragerea sumelor de bani din conturile a două societăţi din cadrul grupului de firme - SC MM. SRL şi SC LL. SRL - cu titlu de "onorariu" către avocatul KK., prin încheierea unor convenţii de asistenţă juridică.

Ulterior transferării sumelor de bani în contul Cabinetului de Avocat KK. deschis la Banca QQ. sau în contul personal al acestuia deschis la Banca RR., acestea au fost virate într-un cont al soţiei lui II. deschis la Banca SS. sau, după retragerea lor în numerar, au fost remise de către KK. lui II.

Pentru a crea aparenţa legalităţii sumelor încasate şi transferate în luna mai 2013 de avocatul KK., din contul cabinetului său de avocat în contul soţiei lui II., a fost încheiat, în mod fictiv, un contract de împrumut, operaţiunea bancară fiind justificată în acest fel "acordare împrumut".

Extrasele de cont ale unităţilor bancare, documentele financiare contabile înregistrate în evidenţa contabilă a Cabinetului de Avocat KK., ale SC MM. SRL şi SC LL. SRL, au dovedit că în luna mai 2013 (20 mai 2013) II. a intrat în posesia sumei de 150.000 lei şi în luna decembrie 2013 (10 decembrie 2013) a sumei de 100.000 lei, pe care le-a înmânat inculpatei J., aceasta la rândul său oferindu-le cu titlu de mită inculpaţilor E. (10.000 euro în luna iunie 2013 şi 5.000 euro în luna decembrie 2013) şi G. (23.000 de lei, echivalentul a 5.000 de euro în luna decembrie 2013).

Concret, la data de 03 ianuarie 2013 între Cabinetul de Avocat KK., pe de o parte şi SC LL. SRL, pe de altă parte, a fost încheiat contractul de asistenţă juridică nr. 717263/2013, având ca obiect "Asistenţă juridică curentă pentru activitatea clientului", onorariul convenit fiind în cuantum de 10.000 lei, plata acestuia putându-se efectua şi anticipat.

Contractul de asistenţă juridică a fost semnat de martorul KK., în calitate de avocat şi martorul II., în calitate de reprezentant al societăţii.

În baza acestui contract de asistenţă juridică, la data de 15 mai 2013, avocatul KK. a întocmit şi semnat factura nr. 00016B către SC LL. SRL, obiectul facturării menţionat fiind "onorariu contract asistenţă juridică nr. 717263 din 03 ianuarie 2013", suma facturată de 275.000 lei, confirmarea primirii facturii şi înregistrării acesteia la SC LL. SRL, fiind efectuată la data de 20 mai 2013 de către martora JJ.

Factura a fost înregistrată în jurnalul pentru vânzări din perioada 01 mai 2013 - 31 mai 2013, al Cabinetului de Avocat KK., la data de 15 mai 2013, sub nr. 16B, respectiv în Fişa operaţiunilor din perioada 01 mai 2013 - 31 mai 2013 din care a rezultat că suma de 275.000 lei a fost încasată prin bancă la data de 16 mai 2013, prin ordin de plată, fiind evidenţiată în contul 40100023 al SC LL. SRL.

Conform extrasului de cont din 10 iunie 2013, emis de Banca QQ. pentru clientul Cabinet Individual de Avocat KK., a rezultat că suma a fost încasată de acesta la data de 16 mai 2013, prin ordin de plată de la SC LL. SRL, din contul deschis la ŞŞ. SA, reprezentând contravaloarea facturii cu nr. 16 B.

În ziua imediat următoare, respectiv la data de 17 mai 2013, avocatul KK. a transferat suma de 203.300 lei din contul Cabinetului său avocaţial în contul său personal, cu titlu de "acordare împrumut" şi, în aceeaşi zi, banii au fost viraţi în contul lui TT. (soţia lui II.) cu acelaşi titlu "acordare împrumut" KK.. în ziua de 20 mai 2013, II. a retras din contul soţiei sale în care primise suma de 203.300 lei, 150.000 lei (extrasul de cont al Băncii SS., emis la data de 19 mai 2014).

În legătură cu această sumă de bani din luna mai 2013, martorul II. a declarat că aceasta provenea de la una din firmele grupului GG., posibil SC LL. SRL sau SC MM. SRL şi a fost primită prin intermediul avocatului KK., care a virat-o în contul soţiei deschis la Banca SS., după care a remis-o lui J. (aproximativ 25.000 - 30.000 euro), pentru a fi dată judecătorului E.

Martorul II. a declarat că virarea sumei a fost efectuată de directorul JJ. cu ştiinţa lui I.

În legătură cu factura nr. 00016B din 15 mai 2013 în valoare de 275.000 lei martorul II. a declarat: "aceasta este factura în baza căreia s-a efectuat plata către avocatul KK., sumă ce trebuia remisă prin intermediul lui J. judecătorului E. pentru etapa deschiderii procedurii la FF. şi pentru desemnarea administratorului judiciar NN. IPURL" (declaraţia din 15 mai 2014, 02 iunie 2014 şi 12 iunie 2014).

Declaraţiile martorului II. au fost confirmate şi de martorii KK. şi JJ.

Astfel, în declaraţia dată la 15 mai 2014, martorul KK. a arătat:

"În vara anului 2013, nu pot preciza în prezent cu exactitate luna, am discutat încheierea unui contract de asistenţă juridică cu II., reprezentant al uneia din firmele din grupul SC GG. SA, pentru prestarea unor servicii juridice. Pentru serviciile prestate am încasat un onorariu. Pe parcursul derulării contractului II. mi-a solicitat o sumă de bani, fără a-mi preciza detalii cu privire la motivul solicitării, al cărui cuantum nu îl pot preciza în prezent, dar este posibil să se ridice la aproximativ 200.000 lei. În aceste condiţii, II. mi-a spus că îmi va transfera această sumă, împreună cu taxele aferente, pe lângă onorariu. După ce am încasat suma de bani în totalitatea ei, am efectuat demersuri în vederea retragerii în numerar. Din considerente bancare am depus un contract de împrumut încheiat între mine şi II., pentru suma menţionată mai sus. Precizez că am încheiat acest contract în mod formal, neurmărind în realitate returnarea banilor..(...).. După ce am primit în contul cabinetului aceşti bani, i-am dat lui II. suma pe care mi-a cerut-o.".

În declaraţiile date de martora JJ., în faza de urmărire penală, la 15 mai 2014 şi 11 iunie 2014, aceasta a arătat că şi-a dat seama de faptul că sumele de bani plătite drept onorarii către avocatul KK. urmau să fie date judecătorilor care judecau dosarul privind SC GG. SA şi HH.

Circuitul sumelor de bani şi modalitatea concretă în care martorul II. a intrat în posesia sumei de 203.300 lei - reflectate în încheierea contractului de asistenţă juridică nr. 717263 la data de 03 ianuarie 2013 pentru un onorariu de 10.000 lei, emiterea facturii la data de 15 mai 2013 în valoare de 275.000 lei cu justificarea unui contract de asistenţă juridică încheiat în luna ianuarie 2013 şi doar pentru un onorariu de 10.000 lei, confirmarea primirii facturii şi înregistrarea acesteia la SC LL. SRL sub nr. 46 abia la data de 20 mai 2013, în condiţiile în care suma a fost încasată prin bancă la data de 16 mai 2013 prin ordin de plată, deci cu 4 zile înainte, transferarea la data de 17 mai 2013, a sumei de 203.300 lei din contul Cabinetului de Avocatură în contul personal al martorului KK. cu justificarea "acordare împrumut", transferarea în aceeaşi zi a sumei respective cu acelaşi titlu "acordare împrumut" în contul soţiei lui II. (TT.) şi retragerea de către acesta, în data de 20 mai 2013, a sumei de 150.000 lei, au dovedit faptul că s-a încercat ascunderea modului în care a fost procurată suma de bani necesară pentru a fi dată cu titlu de mită inculpatului E. pentru ca acesta să procedeze la deschiderea procedurii generale împotriva debitoarei SC FF. SRL (fostă SC GG. SA) şi la desemnarea administratorului judiciar provizoriu NN. IPURL, reprezentat de inculpata J.

La data de 07 noiembrie 2013, între Cabinetul de Avocat KK., reprezentat de avocatul KK. şi SC FF. SRL, prin administrator judiciar NN. IPURL, reprezentat de J., s-a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. 717289/2013, având ca obiect "reprezentare Dosar nr. x/3/2013 în faţa Tribunalului Bucureşti", contract semnat de martorul KK. şi inculpata J.

În baza contractului de asistenţă juridică nr. 717289 din 07 noiembrie 2013, SC MM. SRL şi-a creat disponibilităţi în cont de 232.825 lei din care a fost transferată la data de 10 decembrie 2013 în contul avocatului KK., deschis cu o zi înainte (09 decembrie 2013) la RR., suma de 223.200 lei, ca urmare a emiterii facturii în valoare de 223.200 lei din aceiaşi dată, respectiv 10 decembrie 2013.

Din suma de 223.200 lei, avocatul KK. a retras în numerar suma de 222.040 lei la data de 10 decembrie 2013, suma primită de la SC MM. SRL fiind justificată de către acesta ca "venituri din activitate", iar suma retrasă ca "acoperire debite acordare împrumut".

Conform declaraţiei martorului II., la data de 10 decembrie 2013 acesta a primit de la martorul KK., în numerar, suma de 100.000 lei pe care a schimbat-o în euro şi a remis-o (15.000 sau 20.000 euro) inculpatei J., pentru ca aceasta să o dea mai departe inculpaţilor E. şi G., judecători în cadrul Tribunalului Bucureşti.

La data de 11 decembrie 2013, J. i-a remis judecătorului E. suma de 5.000 euro, iar la data de 10 decembrie 2013 judecătoarei G. suma de 23.000 lei, echivalentul a 5.000 euro, scopul remiterii acestor sume de bani fiind pronunţarea unor hotărâri favorabile în Dosarele de insolvenţă nr. x/3/2012, x/3/2013 şi x2/3/2012.

În ceea ce priveşte modalitatea în care s-a procedat pentru scoaterea sumei de bani din luna decembrie 2013, în scopul remiterii judecătorilor E. şi G., relevante au fost convorbirile telefonice purtate între martorul II. şi martorul KK. în perioada 09 decembrie 2013 - 10 decembrie 2013, la această primă dată fiind deschis de către KK. un nou cont la RR. - Sucursala Unirea.

În data de 09 decembrie 2013, ora 09:35:23 II. şi KK. au stabilit deschiderea unui nou cont la bancă pe cabinetul de avocatură, pentru a-i fi virată suma de 200.000 lei, aceasta pentru că avocatul KK. ar fi avut contul personal blocat de fisc.

De asemenea, avocatul KK. i-a comunicat lui II. că nu poate primi vreo sumă de bani în contul cabinetului de avocat al soţiei sale, întrucât aceasta ar deveni plătitoare de TVA, întrebându-l totodată pe II. dacă şi-a făcut bine calculele, cu privire la partea din sumă care ar reprezenta TVA-ul şi "partea cealaltă" care ar trebui să i-o dea lui II., această sumă de bani fiind destinată judecătorilor, restul banilor rămânându-i avocatului.

În data de 09 decembrie 2013, ora 09:42:12, II. l-a apelat pe KK. şi l-a întrebat dacă poate face plata prin contul soţiei acestuia din urmă, dar pentru el, avocatul KK. spunându-i că şi data trecută banca i-a cerut un document justificativ, referindu-se la vara aceluiaşi an, când pentru virarea unei sume de bani în contul soţiei lui II. a fost nevoit să încheie, în mod fictiv, un contract de împrumut.

Relevante au fost şi convorbirile telefonice purtate în perioada 03 - 11 decembrie 2013 între II. şi J., din conţinutul acestora rezultând modalitatea de procurare a sumelor de bani necesare mituirii judecătorilor E. şi G.

Astfel, la data 03 decembrie 2013 ora 11:59:58, inculpata J. l-a contactat telefonic pe martorul II. şi i-a cerut să precizeze o dată "când să-i spun că ..., la doamna' şi la domnu?". La această întrebare, II. i-a răspuns inculpatei J. că "mâine vă zic cu exactitate". După acest răspuns, J. repetă solicitarea, pentru a obţine o confirmare: "Da, săptămâna viitoare?... că pe urmă e prea ... prea târziu", pe care o obţine de la II.: "Aşa ar trebui ... Da, prea târziu ... Aşa ar trebui, da". Cei doi interlocutori au fost de acord cu acest termen, astfel, J.: "No, bine ... Bine, ca să ştiu", iar II.: "O.K., bine ... Bine, bine".

Spre finalul discuţiei J. i-a reamintit interlocutorului "Bine, vezi atuncea, să nu mă..de..de..!", ocazie cu care II. îi răspunde: "Sigur! Dar mâine vă dau răspunsul exact", J. cerându-i: "Bine, dar cam aşa să te planifici, că..", interlocutorul acceptând sugestia: "Cam aşa mă planific, da, da".

Din conţinutul acestei convorbiri telefonice, a rezultat că inculpata J. i-a cerut martorului II. să depună eforturi pentru procurarea sumelor de bani, care urmau a fi remise judecătorilor E. şi G., denumiţi cu apelativul de "domnu" şi "doamna".

La data de 05 decembrie 2013, orele 09:58:06, II. a contactat-o pe inculpata J. şi i-a spus că "A.., la ora 14.00 este astăzi stabilit procesul, ca să nu mai ţinem sala după noi. Până atunci aş vrea să mă văd cinci minute cu dumneavoastră". Referirile lui II. erau făcute în legătură cu Dosarele nr. x2/3/2012/a1 şi x/3/2013, judecate de C8 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, format din judecătoarea G., iar conform fişei ECRIS, ora estimată pentru acele dosare la termenul în cauză era 14:00.

În aceste condiţii, J. l-a liniştit pe interlocutor, comunicându-i: "Păi, eu ajung la tribunal (...). Eu ajung la doamna G.", II. exclamând: "Perfect", cei doi stabilind să se întâlnească în incinta Tribunalului Bucureşti.

La data de 05 decembrie 2013, II. s-a întâlnit cu J. şi au discutat despre Dosarele nr. x2/3/2012/a1 şi x/3/2013, judecate de G., cât şi despre remiterea unor sume de bani judecătorilor E. şi G..

Întrucât II. nu putea lua o decizie fără acordul inculpatului I., la data de 05 decembrie 2013, la ora 16:47:32, după judecarea cauzelor, II. a contactat-o pe martora JJ., director financiar în cadrul OO. SA, căreia i-a comunicat "S-a amânat pentru 19 decembrie, lupte mari, ţipete, urlete, amenzi date de judecător avocaţilor", referindu-se, în mod evident, la cele două dosare.

În acest context, II. i-a solicitat martorei opinia cu privire la o posibilă întrevedere cu I.: "Mâine, crezi că putem intra un pic la ubersef?"(n.n. termen din limba germană care se traduce prin "şef).

Scopul întâlnirii dintre martorul II. şi inculpatul I. era determinat de întâlnirea pe care o avusese martorul la Tribunalul Bucureşti cu inculpata J., aspect care a rezultat din:

"II.: Da, a.. deci astăzi nici n-am ştiut. Am aflat c-a venit doamna J. la.. tribunal şi am aflat exact ceea ce şi cum avem de făcut. Ă..

JJ.: Păi ă.. fă o programare la senioru..(...)..şi oricum noi trebuie să ne întâlnim mâine să vorbim cu şefu, cu ...".

Din conţinutul acestei convorbiri telefonice a reieşit că inculpatul I. avea cunoştinţă despre demersurile de corupere a magistraţilor menţionaţi mai sus, având un rol determinant, în luarea deciziei de mituire.

La data de 06 decembrie 2013, ora 18:13:12, II. a contactat-o pe J., căreia i-a transmis că a avut o discuţie cu I., pe tema înţelegerii dintre aceştia, asigurând-o că în cursul zilelor următoare vor reuşi remiterea sumelor de bani, după cum a urmat: "Tocmai eram într-o discuţie la ubersef ... pe tema noastră de săptămâna viitoare ... avem o rugăminte ... nu ştiu dacă reuşim marţi, dar miercuri sau joi sigur rezolvăm", J. solicitând ca remiterea banilor să se realizeze mai repede, întrucât urma să plece din localitate, atât ea cât şi cei doi magistraţi: ".. Deci eu plec. Nu. Bine ... Şi pleacă şi altă lume".

Termenul de "şef, a fost folosit de II. cu referire la inculpatul I. şi în discuţiile pe care le-a purtat cu avocatul KK., cu ocazia solicitării celui din urmă de a clarifica cine era şeful despre care acesta vorbea:

"II.: Marţi sau miercuri, când mergem noi la şefu' eu şi cu directoarea economică.

KK.: Tu când vorbeşti de şef de care şef vorbeşti, că tu ai atâţia şefi.. II.: De..senioru mare".

J., având în vedere că avea deja stabilită o întrevedere în cursul zilei de marţi, 10 decembrie 2013, cu magistraţii i-a cerut lui II.: "şi când îmi dai feedback-ul?", acesta subliniind că "Luni dimineaţă, eu trebuie să demarez totul ... împreună cu persoana desemnată".

Instanţa a înlăturat apărările inculpatului I. care pretindea că nu a avut cunoştinţă despre sumele de bani care au fost scoase din grupul de firme pe care îl coordona pentru a fi date cu titlu de mită inculpaţilor G. şi E., judecători în cadrul Tribunalului Bucureşti, acestea fiind contrazise de probatoriul administrat în cauză.

Declaraţiile martorului II., confirmate de martora JJ. atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei, dar şi conţinutul convorbirilor telefonice purtate între II. şi KK. în perioada 09 - 10 decembrie 2013, între II. şi martora JJ. din data de 05 decembrie 2013, al convorbirilor purtate în mediu ambiental între martorul II. şi martora JJ., precum şi al convorbirilor telefonice purtate între martorul II. şi inculpata J., au confirmat implicarea voluntară şi conştientă a inculpatului I. în acţiunea de mituire a inculpatului E. învestit cu soluţionarea Dosarului nr. x/3/2012 privind SC GG. SA şi a inculpatei G. investită cu soluţionarea Dosarelor nr. x2/3/2012/a1 şi nr. x/3/2013, privind procedurile de insolvenţă ale SC FF. SRL (fostă SC GG. SA) şi SC HH. SRL.

În declaraţiile date în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei, martorul II. a arătat că a purtat, în primăvara anului 2013, discuţii cu J. despre modul în care trebuia să acţioneze în procedura insolvenţei GG. SA şi HH., punându-se de acord că, pentru soluţionarea favorabilă a etapelor implicate de procedura insolvenţei celor două societăţi menţionate, vor fi remise în cinci tranşe sume de bani judecătorilor E. şi G. de la Tribunalul Bucureşti.

Martorul II. a arătat, la 09 ianuarie 2015, în declaraţia dată în fata instanţei, că planul menţionat a fost discutat cu inculpatul I., căruia i-a comunicat că, pentru soluţionarea favorabilă a etapelor procedurii insolvenţei FF. fostă GG. şi HH., trebuiau plătite sume de bani cu titlu de onorariu unui avocat care mai departe urma să remită o parte din bani pentru ca prin intermediul inculpatei J. să ajungă la judecătorii învestiţi cu soluţionarea celor două proceduri de insolvenţă, respectiv E. şi G. de la Tribunalul Bucureşti.

În faţa instanţei, martorul II. a descris amănunţit modul în care banii destinaţi mituirii judecătorilor E. şi G. au fost scoşi din societatea GG., prin intermediul avocatului KK., modul în care banii trebuiau să ajungă în transe la judecătorii E. şi G., corespunzător etapelor procedurii de insolvenţă, precum şi modul şi împrejurările în care s-au purtat, cu inculpatul I., discuţiile legate de mituirea judecătorilor menţionaţi.

Instanţa a constatat că declaraţiile martorului II. au fost confirmate de martora JJ., care a recunoscut că a participat împreună cu II. la mai multe întâlniri cu inculpatul I., desfăşurate la sediul GG., la sediul PP. şi la hotelul ŢŢ. din Bucureşti.

Astfel, în declaraţia dată de martora JJ. la 12 decembrie 2014 în faţa instanţei de judecată aceasta a arătat că, încă din 2007 a fost angajata la OO. SA, în calitate de director financiar dar a deţinut şi funcţia de senior account, iar din 2012 s-a ocupat şi de activitatea financiar-contabilă a SC GG. SA, percepându-l alături de ceilalţi angajaţi din cadrul grupului de firme unde lucra, pe inculpatul I., ca fiind şeful lor şi ca persoana cu putere decizională.

Martora a mai arătat ca a participat alături de II. la discuţii cu inculpatul I. pe tema insolvenţei SC GG., II. explicându-i inculpatului I. că problema insolvenţei ar presupune câteva etape, iar pentru rezolvarea ei ar fi fost nevoie de diferite sume de bani cu privire la care, din conţinutul discuţiei, şi-a dat seama că era vorba despre bani care trebuiau să ajungă la judecătorii implicaţi în chestiunea insolvenţei, lucru ce i s-a confirmat ulterior.

Martora JJ. a confirmat şi faptul că, în exercitarea activităţii sale financiar contabile la SC GG. SA, a dispus plata unor sume de bani către Cabinetul avocatului KK. afirmând că "în luna mai a acestui an bănuiala mea cu privire la faptul că sumele de bani, virate avocatului KK. ar fi fost pentru judecători s-a confirmat".

Instanţa nu a reţinut apărările inculpatului I. privind lipsa de credibilitate a depoziţiilor martorului II. care, în opinia apărării, ar fabula, întrucât declaraţiile acestui martor cu privire la circuitul banilor remişi cu titlu de mită judecătorilor implicaţi în procedura insolvenţei FF. fostă GG. şi HH. a fost confirmată de inculpata J. precum şi de inculpatul E.

Astfel, în declaraţiile date atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei de judecată, inculpata J. a arătat că, din banii primiţi de la II. a remis inculpatului E. suma 10.000 euro în luna iunie 2013 şi 5.000 euro în luna decembrie 2013 şi inculpatei G. suma 23.000 de lei, echivalentul a 5.000 de euro, în luna decembrie 2013.

Declaraţiile martorului II. s-au coroborat nu numai cu declaraţia inculpatei J. dar şi cu declaraţia inculpatului E. care, atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei de judecată, a recunoscut faptul că a primit de la inculpata J. suma 10.000 euro în luna iunie 2013 şi 5.000 euro în luna decembrie 2013, în legătură cu soluţionarea Dosarului nr. x/3/2012 privind SC GG. SA.

În ceea ce priveşte apărarea inculpatului I. cu privire la faptul că procedura audierii martorilor II. şi JJ., în faza de urmărire penală, a fost viciată prin încălcarea dispoziţiilor art. 122 alin. (1) Noul C. proc. pen. care prevede că fiecare martor este audiat separat şi fără prezenţa altor martori, instanţa a reamintit că, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, a fost constatată prin încheierea din 22 august 2014 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară în prezenta cauză, definitivă prin respingerea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a contestaţiilor formulate de inculpaţi.

În plus, atât martorul II. cât şi martora JJ. au fost audiaţi în mod direct şi nemijlocit de către instanţa de judecată, au răspuns întrebărilor adresate de inculpatul I. şi apărătorii acestuia, menţinându-şi poziţia exprimată în declaraţiile date în faza de urmărire penală.

De altfel, în ceea ce priveşte condiţiile în care martora JJ. a dat declaraţie în faza de urmărire penală, inculpatul I. a manifestat o grijă deosebită, relevante fiind în acest sens dialogurile interceptate în mediu ambiental pe care inculpatul le-a purtat cu mai multe persoane şi cu martora JJ., din care a rezultat că inculpatul I., informat de martoră că urmează să se prezinte la ora 10 la DNA, a apelat personal avocaţi pentru ca martora să nu se prezinte singură, a însărcinat şoferi să efectueze transportul martorei şi a fost extrem de precaut cu privire la conspirativitatea "ajutorului" manifestând nemulţumire şi nervozitate când i s-a părut că şoferul său dorea să aducă martora la DNA.

La data de 21 mai 2014,orele 20:56:34 în contextul în care la sediul firmelor care fac parte din grupul condus de inculpatul I. au avut loc percheziţii, acesta a contactat-o telefonic, pe martoră care i-a făcut o descriere amănunţită a documentelor ridicate de DNA.

În cadrul aceluiaşi dialog, martora JJ. a cerut să i se comunice ce are de făcut în continuare "şi cum procedăm?" iar inculpatul a formulat, la rândul său, o întrebare "la tine nu s-a schimbat nimic, a rămas aşa? Iar martora a afirmat "eu trebuie să modific declaraţia.".

Tot la data de 21 mai 2014, orele 22:46:17 inculpatul I. a apelat-o pe martoră şi a solicitat informaţii care ulterior au stat la baza apărării sale la momentul audierii ca învinuit, (procesul-verbal de redare în formă scrisă a conţinutului convorbirilor telefonice din data de 27 mai 2014).

Instanţa a mai constatat şi faptul că inculpatul I. încerca să combată veridicitatea depoziţiilor martorilor audiaţi în cauză, invocând aspecte legate de disciplina circuitului financiar infracţional, circuit din care făcea parte juristul firmelor sale (martorul II.), practicianul în insolvenţă J. sau judecătorii E. şi G., din cadrul Tribunalului Bucureşti, şi la care inculpatul I. a înţeles să apeleze, în deplină cunoştinţă de cauză, pentru a-şi proteja, prin mijloace ilegale, interesele economice sau comerciale.

Or, nu s-a putut pretinde circuitului ilegal la care a înţeles să apeleze inculpatul I., o disciplină financiară de tip scandinav, astfel încât exista posibilitatea ca, persoanele care au luat parte activ la acesta, să fi avut abateri legate de plăţile şi încasările în numerar, irelevante însă pentru soluţionarea prezentei cauze penale având în vedere împrejurarea că faptele de dare şi luare de mită nu au presupus emiterea de chitanţe şi facturi fiscale.

Instanţa nu a reţinut nici apărările inculpatului I. cu privire la existenta unei constrângeri morale care ar fi fost exercitata asupra sa.

Astfel, potrivit art. 46 alin. (2) C. pen. (1968), nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită din cauza unei constrângeri morale, efectuată prin ameninţare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi înlăturat în alt mod.

Din examinarea acestei dispoziţii, a rezultat că, pentru existenţa constrângerii morale, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:

* să existe o acţiune de constrângere săvârşită de o persoană asupra psihicului unei alte persoane, prin ameninţare cu un rău important. Tocmai existenţa unei ameninţări de acest fel provoacă la persoana ameninţată un sentiment de teamă sub imperiul căruia ea săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală, ca singura alternativă a răului cu care este ameninţată. Persoana constrânsă moral este nevoită deci sau să sufere răul cu care este ameninţată, sau să săvârşească fapta ce i se pretinde de către cel care efectuează constrângerea şi care este o faptă ilicită.

prin ameninţare să se creeze un pericol grav pentru persoana ameninţată sau pentru o altă persoană, în cazul în care nu s-ar ceda ameninţării şi nu s-ar săvârşi fapta prevăzută de legea penală. Pericolul poate să privească oricare dintre valorile legate de persoana fizică: viaţa, integritatea corporală, sănătatea, libertatea, demnitatea etc., fie că este vorba de persoana celui ameninţat, fie de orice altă persoană, independent de existenţa vreunei legături între aceasta şi cel ameninţat. Legea penală apără şi încurajează, şi în acest caz, sentimentul de solidaritate şi relaţiile de ajutor reciproc împotriva agresiunii. Pericolul rezultat din ameninţare este considerat grav atunci când se referă la un rău ireparabil sau greu de reparat. Dacă pericolul nu priveşte vreuna dintre valorile esenţiale legate de persoană sau dacă pericolul nu este grav, nu poate exista constrângere morală.

pericolul cu care se ameninţă trebuie să fie de aşa natură încât să nu poată fi înlăturat decât prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. Dacă era posibilă recurgerea la alte mijloace de înlăturare a pericolului, condiţia inevitabilităţii nu este îndeplinită şi nu există constrângere morală, de exemplu când este posibilă chemarea în ajutor a altor persoane sau a organelor de poliţie etc.). Pentru stabilirea evitabilităţii sau inevitabilităţii pericolului, pe altă cale decât săvârşirea faptei prevăzută de legea penală, trebuie să se ţină seama ca şi în cazul constrângerii fizice, de împrejurările de fapt şi de persoana făptuitorului.

Simpla enumerare a acestor condiţii a contrazis categoric apărarea inculpatului I. potrivit căreia ar fi săvârşit faptele de dare de mită pe fondul constrângerii morale.

Instanţa a constatat că inculpatul avea un nivel intelectual, educaţional şi cultural de natură să îl facă să înţeleagă contextul juridic şi cadrul legal al soluţionării dosarelor în care erau parte firmele din grupul pe care îl coordona, având totodată şi posibilităţi materiale pentru a recurge la cea mai calificată asistenta juridică aptă să determine căile legale de urmat în cazul în care judecătorii din cadrul Tribunalului Bucureşti ar fi fraudat legea în cauzele în care erau implicate, ca părţi, firmele din grupul pe care îl coordona.

Nu au fost reţinute nici apărările inculpatului I. cu privire la lipsa oricărui interes de a oferi bani cu titlu de mită inculpaţilor E. şi G., judecători în cadrul Tribunalului Bucureşti, în legătură cu procedura insolvenţei FF., fostă GG. şi HH.

În acest sens, instanţa a apreciat că, probele administrate în cauză, au dovedit interesul inculpatului I. de a controla procedura insolvenţei SC GG. SA, prin admiterea creanţelor SC UU. SRL şi SC PP. SA şi pronunţarea unor hotărâri favorabile de către judecătorul E.

Motivaţia acţiunilor inculpatului I. a fost aceea de a păstra în patrimoniul grupului pe care îl conducea activele SC GG. SA, în cuantum de aproximativ 10 milioane de euro, iar acest obiectiv se putea realiza prin înscrierea la masa credală a unor creanţe aparţinând unor societăţi din grup, respectiv SC PP. SA şi SC UU. SRL.

Prin înscrierea creanţelor celor două societăţi (valoarea creanţelor SC PP. SA - circa 35 milioane de lei, iar a SC UU. SRL - aproximativ 28 milioane de lei), s-a urmărit obţinerea majorităţii în tabelul creditorilor, activul de circa 10 milioane de euro al SC GG. SA putând fi preluat de societăţile grupului.

Totodată, procedându-se astfel, puteau fi evitate eventuale solicitări de a fi anulate anumite acte încheiate de debitoarea SC GG. SA, înainte de deschiderea procedurii.

În legătură cu Dosarul nr. x/3/2012 al Tribunalului Bucureşti, martorul VV., consilier juridic, a declarat că SC WW. SRL avea calitatea de creditor şi reclamant împotriva creanţelor societăţilor afiliate cu SC GG. S.A, respectiv SC PP. SA şi SC UU.; că, deşi în cadrul şedinţelor de judecată au solicitat în permanenţă atât administratorului judiciar, cât şi judecătorului verificarea conivenţei frauduloase între societăţile afiliate şi a solicitat înlocuirea administratorului judiciar, cererea a fost respinsă şi admisă cu privire la amendarea administratorului judiciar.

Cu referire la Dosarul nr. x/3/2012, martorul II. a declarat că I., având în vedere interesele financiare majore ale societăţii, respectiv activul GG. care se ridică la aproximativ 10 milioane de euro, şi-a dat acceptul de a oferi sume de bani, cu titlu de mită, judecătorului E. pentru numirea lichidatorului J. şi pentru înscrierea la masa credală a SC GG. SA a unor creanţe aparţinând societăţilor din grup, respectiv SC PP. SA şi SC UU. SRL, dându-şi acceptul cu privire la un cuantum de aproximativ 300.000 euro, convenind însă ca pentru fiecare tranşă să aibă acceptul sau.

În cursul lunii aprilie 2013, înainte de deschiderea procedurii insolvenţei şi numirii practicianului în insolvenţă J. drept administrator judiciar, aceasta i-a spus că judecătorul E. nu mai putea amâna soluţionarea dosarului, iar pentru a obţine totuşi amânarea trebuie formulată o cerere de recuzare, fapt care ar fi putut duce la tergiversarea dosarului. Martorul a susţinut că această amânare era necesară, întrucât SC PP. SA şi SC UU. SRL, societăţi din grupul controlat de I., care intenţiona să formuleze cereri de intervenţie în Dosarul nr. x/3/2012, nu încheiaseră convenţiile în formă autentică pentru creanţele asupra SC GG. SA, convenţii necesare, întrucât, conform legii insolvenţei, creanţele din titlurile executorii nu mai erau supuse procedurii de verificare amănunţită, fiind înscrise automat în tabelul creditorilor.

Prin înscrierea creanţelor celor două societăţi s-ar fi obţinut, automat, majoritatea în tabelul creditorilor, activul SC GG. SA putând fi preluat de alte societăţi din cadrul grupului, dar şi evitarea solicitării de a fi anulate anumite acte încheiate de debitoarea SC GG. SA înainte de deschiderea procedurii.

Cu privire la cererea de intervenţie a SC PP. SA, martorul II. a declarat că are cunoştinţă de faptul că valoarea creanţei care se dorea a fi înscrisă la masa credală era de aproximativ 8 milioane de euro, reprezentând echivalentul a 35 milioane de lei, iar valoarea creanţei SC UU. SRL era de aproximativ 28 milioane de lei.

Formularea cererii de recuzare şi scopul urmărit prin aceasta, respectiv amânarea deschiderii procedurii de insolvenţă pentru a căuta acte în dovedirea cererilor de creanţe, solicitarea reprezentanţilor din grup de a acorda un nou termen, respectiv solicitarea inculpatei J. de a admite creanţele celor două societăţi din grup au fost confirmate de inculpatul E. în declaraţia de recunoaştere a vinovăţiei.

Susţinerile martorului II. şi ale inculpatului E. au fost confirmate şi prin declaraţia inculpatei J., în privinţa deschiderii procedurii insolvenţei şi a acceptării creanţelor SC UU. SRL şi SC PP. SA.

De asemenea, probele administrate în cauza au dovedit interesul inculpatului I. de a obţine soluţii favorabile grupului de firme pe care îl controla şi coordona în Dosarele nr. x2/3/2012/a1 şi x/3/2013, aflate în soluţionarea inculpatei G., judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti.

Astfel, în Dosarul nr. x2/3/2012/a1, la data de 08 mai 2013, SC GG. SA a formulat contestaţie împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitoarei SC HH. SRL, solicitându-se înscrierea unei creanţe în valoare de 38.946.294,28 lei.

La data de 23 decembrie 2013, judecătoarea G. a admis în parte contestaţia SC FF. SRL la tabelul preliminar al creanţelor debitoarei SC HH. SRL şi a dispus înscrierea în tabelul creditorilor a SC FF. SRL (fostă SC GG. SA) cu o creanţă de 32.138.094,28 lei.

Prin recunoaşterea creanţei de 32.138.094,28 lei a SC FF. SRL (fostă SC GG. SA), la data de 23 decembrie 2013, judecătoarea G. a pronunţat o hotărâre favorabilă acesteia, în condiţiile în care lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă "XX." a susţinut că această creanţă provenea dintr-o convenţie frauduloasă, SC WW. SRL, solicitase suspendarea contestaţiei formulate de SC GG. SA până la soluţionarea acţiuni în anulare a convenţiei care făcea obiectul Dosarului nr. x/3/2013 şi o recuzase pe judecătoarea G.

În Dosarul nr. x/3/2013 al Tribunalului Bucureşti, la data de 30 mai 2013 Cabinetul Individual de Insolvenţă "XX." - administrator judiciar al SC HH. SRL a solicitat anularea convenţiei autentificate sub nr. 479 din 23 noiembrie 2012, încheiate între SC HH. SRL şi SC GG. SA, cauză înregistrată sub nr. x/3/2013 şi repartizată completului C3 condus de judecătoarea G.

La termenul din 19 decembrie 2013, instanţa a dispus amânarea pronunţării, iar la data de 23 decembrie 2013 a admis în parte acţiunea în anulare şi a anulat în parte convenţia autentificată sub nr. 479 din 23 noiembrie 2012, în sensul că a înlăturat dispoziţiile referitoare la suma de 1.500.000 euro, reprezentând calculul despăgubirii globale fixe, menţinând restul dispoziţiilor convenţiei.

Instanţa a reţinut că inculpata G. a pronunţat, în calitate de judecător la Tribunalul Bucureşti, hotărâri favorabile SC FF. SRL, societate aflată în grupul de firme condus de inculpatul I., având în vedere faptul că, la aceeaşi dată 23 decembrie 2013, în Dosarul nr. x2/3/2012/a1, judecătoarea G. a recunoscut creanţa SC FF. SRL, în valoare de 32.138.094, 28 lei şi a înscris-o în tabelul creditorilor, iar în Dosarul nr. x/3/2013 a anulat în parte convenţia autentificată sub nr. 479 din 23 noiembrie 2012, în sensul înlăturării despăgubirilor globale fixe de 1.500.000 euro.

Declaraţiile martorilor VV. şi II. au confirmat faptul că soluţiile pronunţate de inculpata G. au fost favorabile firmelor conduse de inculpatul I., demonstrând interesul acestui inculpat de a oferi suma de 5.000 euro cu titlu de mită judecătorului G..

În acest sens, instanţa a reţinut declaraţia martorului VV., consilier juridic în cadrul creditorului SC WW. SRL, care a arătat ca, la toate termenele a întâmpinat dificultăţi în privinţa probelor pe care le depuneau pentru a dovedi încheierea frauduloasă a actelor din cadrul grupului GG., că judecătoarea G. pretindea că nu înţelege mecanismul prin care se încerca fraudarea adevăraţilor creditori din procedura insolvenţei, că, prin conduita şi măsurile dispuse, judecătoarea G. a încălcat obligaţia de imparţialitate cu privire la soluţia dispusă în Dosarul nr. x2/3/2012/a1, antepronunţându-se cu privire la soluţia ce urma să fie dispusă şi încălcând principiul contradictorialităţii.

Aprecierile martorului au fost justificate, având în vedere şi faptul că, în soluţiile pronunţate de judecătoarea G., nu se pronunţase cu privire la admiterea cererilor de intervenţie formulate de SC WW. SRL, YY., ZZ. şi AAA., context în care a fost nevoie de formularea unor cereri de completare a dispozitivului.

Martorul VV. a arătat şi faptul că a observat graba judecătoarei G. de a judeca contestaţia SC GG. SA, ce viza înscrierea la masa credală a unei pretinse creanţe, decurgând dintr-o convenţie pro causa, fără ca la dosarul cauzei să se afle la acea dată declaraţia de creanţă a contestatoarei.

Semnificativa a fost şi declaraţia martorului II. care a arătat faptul că inculpata J. i-a spus că are o relaţie foarte bună cu judecătoarea G. şi că îi putea ajuta în Dosarul nr. x2/3/2012, în sensul recunoaşterii creanţelor SC GG. SA faţă de SC HH. SRL, respectiv al respingerii acţiunii în anulare a unei convenţii încheiate între SC GG. SA şi SC HH. SRL.

Martorul II. a arătat în declaraţia dată în faza de urmărire penală, la 15 mai 2014, menţinută în faţa instanţei de judecată, că "în luna decembrie 2013, judecătoarea G. a pronunţat două hotărâri favorabile SC GG. SA, una prin care a fost admisă parţial contestaţia creditorului, debitor fiind SC HH. SRL şi una prin care a fost respinsă tot parţial acţiunea în anulare împotriva actelor încheiate între cele 2 societăţi şi că, în acest fel, SC GG. SA a devenit creditorul majoritar al SC HH. SRL".

Instanţa a reţinut că probatoriul administrat în cauză, a dovedit faptul ca inculpatul I. a oferit şi dat, cu titlu de mită, prin intermediul martorului II. şi al inculpatei J. suma de 15.000 de euro judecătorului E., pentru a pronunţa soluţii favorabile în Dosarul nr. x/3/2012, relevante fiind în acest sens declaraţiile martorului II., ale inculpatei J. şi ale inculpatului E.

Faptul că inculpatul I. nu i-a cunoscut pe judecătorii E. şi G. a fost irelevant, atâta timp cât probele administrate au confirmat că inculpatul a fost de acord ca, din cadrul societăţilor pe care le reprezenta, să fie scoase sume de bani pentru a fi date judecătorilor.

Remiterea sumelor de bani către inculpatul E., pentru a pronunţa soluţii favorabile în Dosarul nr. x/3/2012, a fost dovedită de conţinutul convorbirilor telefonice purtate între martorul II. şi inculpata J., de conţinutul convorbirilor ambientale din data de 14 mai 2014 dintre inculpata J. şi inculpatul E., de înregistrarea imaginilor video privind întâlnirea dintre inculpata J. şi inculpatul E. din data de 11 decembrie 2013, care s-au coroborat cu declaraţiile inculpaţilor E. şi J. care au recunoscut săvârşirea faptelor astfel cum au fost descrise în actul de sesizare a instanţei.

De asemenea, probatoriul administrat în cauza, a dovedit faptul că inculpatul I. a oferit şi dat, cu titlu de mită, prin intermediul martorului II. şi al inculpatei J. suma de 5.000 de euro judecătoarei G., în scopul pronunţării unor soluţii favorabile în Dosarele nr. x2/3/2012/a1 şi nr. x/3/2013.

Remiterea sumei de 23.000 lei (echivalentul a 5.000 de euro) către inculpata G. pentru a pronunţa soluţii favorabile în Dosarele nr. x2/3/2012/a1 şi nr. x/3/2013 privind procedura insolvenţei firmelor conduse de inculpatul I., a rezultat din conţinutul convorbirilor telefonice purtate între martorul II. şi inculpata J., pe de o parte şi martorul II. şi martora JJ., pe de altă parte, din conţinutul convorbirilor ambientale purtate între aceştia la data de 14 mai 2014, din conţinutul convorbirilor purtate în mediul ambiental în data de 16 mai 2014 între inculpata J. şi inculpata G., precum şi din înregistrarea imaginilor video privind întâlnirea dintre inculpata J. şi inculpata G. din 10 decembrie 2013, coroborate cu declaraţiile martorului II., ale martorei JJ. şi ale inculpatei J.

Astfel, la data de 14 mai 2014 II. s-a întâlnit cu J. la un salon de cosmetică, situat în Bucureşti, din conţinutul dialogului ambiental rezultând că aceasta din urmă l-a informat cu privire la stadiul şi soluţiile dispuse în dosarele de insolvenţă de către judecătorii G. şi E., inculpata J. confirmându-i martorului II. că judecătoarei G. i-a fost dată suma de bani stabilită.

Totodată, J. l-a asigurat pe martorul II. că în ipoteza în care dosarul ar ajunge în recurs la Curtea de Apel Bucureşti "are şanse să discute cu cineva".

În cadrul discuţiei, inculpata J. i-a relatat martorului II. că suma de bani dată cu titlu de mită judecătoarei G. a avut efectul aşteptat, judecătoarea G. admiţând creanţa şi totodată i-a atras atenţia asupra posibilităţii înregistrării convorbirilor pe care II. le-ar purta cu I., manifestându-şi temerea că ar putea face " puşcărie pentru I. ".

Din conţinutul convorbirilor ambientale dintre II. şi inculpata J. a rezultat, în afara oricărui dubiu, că aceasta din urmă a remis judecătoarei G. banii primiţi de la II., pentru a pronunţa hotărâri favorabile firmelor conduse de inculpatul I. dar şi nivelul de maximă îngrijorare al inculpatei G., determinat de riscul sporit de descoperire a activităţii ilegale în care era implicată, mai ales în contextul în care aceasta fusese reclamată la Consiliul Superior al Magistraturii.

Din conţinutul convorbirii purtate în mediu ambiental la data de 14 mai 2014, între II. şi martora JJ., director la SC OO. SA, firmă deţinută în fapt de inculpatul I., discuţie purtată la biroul acesteia, a rezultat că împrejurarea mituirii judecătoarei G. era cunoscută şi de martora JJ.

Faptul ca, la data de 10 decembrie 2013, inculpata J. s-a întâlnit cu judecătoarea G. şi i-a remis suma de 23.000 lei, echivalentul a 5.000 de euro, a fost dovedit şi de declaraţiile inculpatei J., care a recunoscut împrejurarea menţionată atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei de judecată.

Declaraţia inculpatei J. a fost credibilă, în condiţiile în care, din conţinutul dialogului purtat între inculpata J. şi martora BBB. la data de 10 decembrie 2013, ora 11:01:25, a rezultat că J. s-a interesat despre posibilitatea întâlnirii cu judecătoarea G.

Aşa cum a rezultat din procesul-verbal din data de 17 iunie 2014, planşele foto şi suportul tehnic inscripţionat "BMA x/P/2013", în data de 10 decembrie 2013, în jurul orelor 10:34:07, după ce a intrat în Tribunalul Bucureşti, J. împreună cu judecătoarea G., s-au deplasat la autoturismul practicianului în insolvenţă aflat în parcarea Tribunalului Bucureşti, după care s-au deplasat împreună în Piaţa Dorobanţi, de unde au cumpărat diverse produse, cu acest prilej inculpata J. remiţându-i suma de 23.000 lei.

La data de 10 decembrie 2013, orele 13:40:55 - după despărţirea de inculpata G. - inculpata J. a fost apelată de către martorul II., căruia i-a comunicat că "... m-am descurcat eu până la urmă", făcând referire la remiterea sumei de bani din fonduri proprii, stabilind o întâlnire în dimineaţa zilei următoare, pentru ca II. să-i dea banii ce fuseseră daţi judecătoarei G.

Afirmaţia inculpatei J. privind retragerea din bancă a sumei de 23.000 lei pe care a remis-o inculpatei G. a fost confirmată şi de declaraţia martorului CCC., angajat în cadrul NN. IPURL, care a declarat că în cursul lunii decembrie 2013, în data de 09 decembrie 2013, din dispoziţia inculpatei J., a scos suma de 30.000 lei din contul NN. IPURL.

Instanţa a avut în vedere şi declaraţia martorei BBB., grefier în cadrul Tribunalului Bucureşti şi grefier de şedinţă al inculpatei G. care a declarat că, la începutul lunii decembrie 2013, mai precis în data de 10 decembrie 2013, a avut mai multe discuţii telefonice cu inculpata J., în cadrul cărora aceasta i-a cerut să se intereseze dacă G. se afla la birou, sens în care a contactat-o pe G., i-a relatat solicitarea inculpatei J. de a se întâlni cu ea, aspect cu care G. a fost de acord.

Nu au fost reţinute apărările inculpatei G. cu privire la legala soluţionare a Dosarelor nr. x2/3/2012/a1 şi x/3/2013 şi cu privire la lipsa oricărui interes în judecata acestor cauze.

Interesul manifestat de inculpata G. de a lua decizii favorabile pentru SC HH. SRL a fost confirmat de depoziţia martorei BBB. care, în declaraţia dată în faza de urmărire penală, a arătat că inculpata J. i-a cerut să-i transmită judecătoarei G. să amâne pronunţarea, lucru pe care aceasta din urma l-a şi făcut aşa cum a rezultat din actele dosarului şi conţinutul convorbirilor telefonice dintre J. şi II.

Tot martora BBB. a arătat că în dosarul în care se judecau contestaţiile, după pronunţarea hotărârii, judecătoarea G. a venit în biroul său şi i-a cerut să o sune pe J. şi să-i citească de pe ECRIS soluţia pronunţată.

Martora BBB. a mai arătat că a fost grefier de şedinţă a judecătoarei G., la termenul de la începutul lunii septembrie 2013, pe rol aflându-se şi dosarele privind SC GG. SA. Unul din aceste dosare se referea la o contestaţie la tabelul creditorilor, în care părţile precizau că, contestatorul nu a depus la dosar înscrisurile care să susţină creanţa, judecătoarea G. afirmând că la dosarul de fond existau înscrisurile care să susţină existenţa creanţei, fapte care a condus la recuzarea judecătoarei.

Declaraţia martorei BBB. s-a coroborat, sub acest aspect, cu declaraţia martorului VV., consilier juridic în cadrul creditorului SC WW. SRL, care a susţinut că au întâmpinat dificultăţi din partea judecătoarei G. în privinţa probelor pe care le solicitase pentru dovedirea încheierii frauduloase a actelor din cadrul grupului SC GG. SA.

Interesul special pe care inculpata G. l-a manifestat în Dosarele nr. x2/3/2012/a1 şi nr. x/3/2013 a fost pus în evidenţă şi de faptul că, la data de 23 decembrie 2013, ora 21:25:47 inculpata G. a fost apelată de DDD., fiica sa, căreia i-a cerut să verifice dacă pe site-ul Tribunalului Bucureşti au apărut soluţiile pronunţate în Dosarele nr. x2/3/2012/a1 şi x/3/2013, dar şi de faptul că, în ziua următoare, grefiera BBB. a contactat-o pe J. spunându-i că inculpata G. i-a cerut să verifice pe site-ul Tribunalului Bucureşti soluţiile pronunţate.

Acest interes special a fost şi mai mult pus în evidenţă de soluţiile adoptate în Dosarele nr. x2/3/2012/a1 şi nr. x/3/2013 de inculpata G. care a admis contestaţia formulată de SC FF. SRL la tabelul preliminar al creanţelor debitoarei SC HH. SRL şi a dispus înscrierea contestatoarei în tabelul creditorilor cu o creanţă de 32.138.094,28 lei (în condiţiile în care lichidatorul judiciar a susţinut că provine dintr-o convenţie frauduloasă), respectiv a anulat în parte convenţia autentificată sub nr. 479 din 23 noiembrie 2012 dintre SC HH. SRL şi SC GG. SA, în sensul înlăturării dispoziţiilor referitoare la suma de 1.500.000 euro, reprezentând calculul despăgubirii globale fixe, soluţii al căror caracter favorabil pentru grupul de firme condus de inculpatul I. rezulta din convorbirile telefonice purtate la data de 23 decembrie 2013, ora 12:09:53, între J. şi II., pe de o parte şi de cele din data de 24 decembrie 2013, ora 15:48:54, dintre II. şi o persoană din cadrul NN. IPURL.

Analiza dialogului purtat la data de 16 mai 2014, într-un gang din zona magazinului Victoria din Bucureşti, între inculpata J. cu inculpata G., a făcut şi mai credibile declaraţiile inculpatei J. în sensul că aceasta a dat judecătoarei G., la data de 10 decembrie 2013, suma de 23.000 lei în legătură cu soluţionarea Dosarelor nr. x2/3/2012/a1 şi x/3/2013.

Astfel, în momentul în care inculpata J. i-a spus inculpatei G. că a avut o întâlnire cu "Ăla de la GG.", care ar fi reclamat că a dat 5.000 de euro, inculpata G. nu a negat explicit sau implicit că a primit această sumă, mărginindu-se, în schimb, la a reproşa practicianului în insolvenţă "Păi, de ce, doamnă, m-aţi băgat în chestia asta?", respectiv că de ce i-a spus despre remiterea sumei de bani, afirmând "Păi cum ... dumneavoastră i-aţi spus că ... Păi, dumneavoastră i-aţi spus că ... că mi-aţi dat sigur sau nu". Este evident reproşul făcut de inculpata G. inculpatei J., cu privire la faptul că i-a spus lui II. despre remiterea sumei de bani.

Realizând gravitatea situaţiei evocată de J., inculpata G. s-a exprimat "Doamnă ă ... m-aţi nenorocit! După ce că eram ... c-am avut atunci dis... Eu, ce mi-aţi dat? dacă am şi tras... Păi... Doamnă, da' cum aţi făcut asta? Aţi venit la... asta a fost... Păi, cine v-a re ... cine v-a reclamat?".

Deşi atitudinea onestă pe care ar trebui să o adopte inculpata G., având în vedere calitatea acesteia de magistrat, dezonorat ca urmare a unor astfel de discuţii, presupunea o negare fermă a primirii unei sume de bani, cu titlu de mită, aceasta s-a interesat de contextul în care a avut loc discuţia dintre lichidator şi reprezentantul societăţilor pe care le-a judecat, reiterând acelaşi aspect al devoalării şi folosirii numelui său.

Totodată, inculpata G. a recunoscut că sunt probleme cu cererile de intervenţie, afirmând "Păi, este..doamnă, doamnă..".

Ca şi în situaţia în care inculpata J. se referea explicit la dosarele de insolvenţă sau la cererile de intervenţie, iar inculpata G. nega cu vehemenţă că ar şti despre ce era vorba şi atunci când inculpata J. a pronunţat suma de 5.000 euro, inculpata G. a negat că ar avea cunoştinţă despre sumă, reproşându-i practicianului în insolvenţă că readucerea în discuţie a cuantumului sumei s-ar datora intenţiei acesteia de a o înregistra:

"J.: Cinci mii de euro.

G.: Nu, da'..ă.. da' ce-mi spuneţi mie? Deci doamnă ..[neinteligibil].. de ce tot spuneţi treaba asta? Aveţi ..[neinteligibil]..", manifestându-şi teama de a nu fi înregistrată:

"J.: De unde să ştiu eu că e..

G.: Poate, poate ..[neinteligibil].. aveţi pe dumneavoastră?

J.: N-am, ă..! G.: Nu. Dar atunci, de ce tot spuneţi? De ce tot..".

Analizând întregul conţinut al convorbirii ambientale dintre inculpatele J. şi G., a rezultat că aceasta din urmă i-a cerut practicianului în insolvenţă să adopte diverse strategii în discuţiile ulterioare cu II. sau cu prilejul unei eventuale anchete penale.

Astfel, inculpata G. a încercat să găsească o explicaţie a discuţiilor privind remiterea sumei de 5.000 euro, cerându-i inculpatei J. fie să nu recunoască că a primit banii, fie că a primit banii cu titlu de onorariu în virtutea calităţii sale de lichidator.

În primă fază, judecătoarea G. i-a cerut inculpatei J. să nege că a primit suma de 5.000 de euro.

Din conţinutul convorbirii menţionate mai sus, s-a desprins şi concluzia că inculpata G. a acceptat posibilitatea restituirii banilor, dar doar prin intermediul inculpatei J., în contextul în care aceasta s-ar întâlni cu II., pe parcurs renunţând însă la idee, tocmai pentru considerentul că ar fi riscant, întrucât II. ar putea înregistra convorbirea, dar şi pentru faptul că din punct de vedere al unei anchete penale ar fi acelaşi lucru, adică "tot aia".

Din conţinutul înregistrărilor convorbirilor purtate în mediul ambiental între inculpata G. şi J., a rezultat că inculpata G. a avut permanent un comportament precaut, generat de necesitatea păstrării secretului întrevederilor sale şi că atitudinea iniţială a judecătoarei G. nu a fost una de negare categorică a primirii sumei de 5.000 de euro, ci doar un reproş la adresa practicianului în insolvenţă că, în contextul discuţiilor cu II., a folosit numele său şi nu a contrazis vehement, susţinerile acestuia conform cărora i-ar fi dat sume de bani.

În situaţia în care inculpata nu ar fi primit nicio sumă de bani, atitudinea corectă, având în vedere şi calitatea acesteia de magistrat, trebuia să se circumscrie unei negări categorice a primirii sumei de bani şi nu obţinerii unor date suplimentare cu privire la conduita lui II. la întâlnirea cu inculpata J..

Teama permanentă a inculpatei de a nu fi monitorizată şi înregistrată de către organele de anchetă sau chiar de către J. a fost evidenţiată pe tot parcursul derulării convorbirilor, prin întrebările şi afirmaţiile pe care le-a făcut inculpata în prezenţa practicianului în insolvenţă.

Nu a putut fi reţinută apărarea inculpatei G. care a invocat faptul ca aceasta a fost provocată de organele judiciare prin intermediul inculpatei J., cu prilejul discuţiei din data de 16 mai 2014.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa recentă, a dezvoltat conceptul de provocare ("entrapment"), distinct de folosirea legitimă a operaţiunilor sub acoperire şi a subliniat obligaţia instanţelor naţionale de a proceda la o examinare atentă a materialului din dosar în cazul în care inculpatul invocă instigarea.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat necesitatea protejării în mod adecvat a drepturilor acuzatului, în special a dreptului la o procedură contradictorie şi la "egalitatea armelor".

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că nu se poate reţine provocarea acuzatului de către organele judiciare în măsura în care intenţia infracţională era deja luată, existând deja predispoziţia de a comite infracţiunea (iar nu creată prin acţiunea organului judiciar, acţiune prin care să se fi creat intenţia infracţională care anterior nu exista) iar autorităţile judiciare aveau motive întemeiate să suspecteze activităţile ilicite ale persoanei respective.

Or, în prezenta cauză, inculpata G. nu a relevat minime indicii care să facă plauzibilă ipoteza existenţei unei provocări la discuţia din 16 mai 2014, fiind clar dovedite de probatoriul administrat în cauza predispoziţia inculpatei G. de a comite infracţiunea de corupţie.

Conţinutul dialogului purtat în mediu ambiental la data 16 mai 2014 s-a coroborat şi cu declaraţiile martorilor VV., BBB., CCC., JJ., CCC., II. şi EEE. şi ale inculpatei J., precum şi cu hotărârile pronunţate în Dosarele nr. x2/3/2012/a1 şi nr. x/3/2013, în care inculpata G. a dispus anularea în parte a convenţiei autentificate sub nr. 479 din 23 noiembrie 2012, în sensul că a înlăturat dispoziţiile referitoare la suma de 1.500.000 euro, reprezentând calculul despăgubirii globale fixe, menţinând restul dispoziţiilor convenţiei şi a admis contestaţia formulată de SC FF. SRL la tabelul preliminar al creanţelor debitoarei SC HH. SRL şi înscrierea contestatoarei în tabelul creditorilor cu o creanţă de 32.138.094,28 lei, hotărâri favorabile societăţilor coordonate de inculpatul I. şi suspectul FFF.

Prin urmare, declaraţia inculpatei G. care a negat primirea vreunei sume de bani de la inculpata J. a fost contrazisă de probele administrate în cauză, primirea sumei de 23.000 lei (echivalentul a 5.000 de euro) de către inculpata G. rezultând din declaraţia inculpatei J. care s-a coroborat cu declaraţiile martorilor II. şi JJ. şi cu înregistrările imaginilor, convorbirilor telefonice şi ale convorbirilor purtate în mediu ambiental.

Contrazise de probatoriul administrat în cauză au fost şi apărările inculpatei G. cu privire la faptul că între ea şi inculpata J. existau raporturi normale, de socializare, care nu aveau nicio componentă ilegală sau ascunsă.

În acest sens instanţa a reţinut faptul că probatoriul administrat în cauză a dovedit foarte clar caracterul conspirat al întâlnirilor dintre J. şi inculpata G., caracter care a rezultat din faptul că, dialogul din 16 mai 2014, s-a purtat într-un gang din zona magazinului Victoria din Bucureşti dar şi din declaraţia martorei BBB. care a arătat că a fost nevoită să intermedieze mai multe întâlniri între J. şi G. precum şi că, în primăvara anului 2014, judecătoarea G. i-a cerut să o contacteze pe J. şi să-i comunice să nu o mai sune pe telefonul mobil.

Caracterul conspirativ al întâlnirilor dintre inculpata J. şi inculpata G., impus de aceasta din urmă şi teama permanentă manifestată de inculpata G. pe parcursul dialogurilor purtate cu inculpata J., au exclus varianta propusă de apărarea inculpatei G. şi a confirmat faptul că inculpata G., persoana cu vastă experienţă de viaţă, a dorit să ascundă activitatea infracţională în care era implicată.

A.2. În privinţa săvârşirii infracţiunilor de corupţie de către inculpaţii E., L. şi GGG. în scopul desemnării provizorii a întreprinderii profesionale unipersonale cu responsabilitate limitată HHH. IPURL, în calitate de lichidator sau administrator judiciar provizoriu, în dosarele în care magistratul era învestit cu judecata lor, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanţa a reţinut următoarele:

Inculpatul E. şi-a desfăşurat activitatea de judecător sindic în cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, secţie la care erau repartizate dosarele având ca obiect Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Întrucât legiuitorul a lăsat la latitudinea judecătorului sindic desemnarea administratorului judiciar sau a lichidatorului, în mod provizoriu, inculpatul E., a găsit în prevederea legală o posibilitate de a valorifica în interes propriu această atribuţiune de serviciu, în scopul obţinerii de venituri în mod nelegal.

Astfel, magistratul a profitat de faptul că una dintre sursele practicienilor în insolvenţă de a obţine venituri şi a de a se face cunoscuţi în domeniu o reprezintă tocmai desemnarea lor provizorie în dosarele având ca obiect procedura insolvenţei, care pe lângă remuneraţia stipulată în normele legale, putea aduce după sine şi solicitarea creditorului majoritar de numire în cauză, pe tot parcursul derulării procesului, cu onorarii mai mari şi potenţiale câştiguri, stabilite procentual, din valorificarea activelor societăţilor aflate în lichidare.

Mai mult, inculpatul, în scopul dobândirii unor foloase injuste a încălcat dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006, procedând la numirea HHH. IPURL, în calitate de administrator sau lichidator judiciar provizoriu, în dosarele pe care le judeca, fără ca societatea să fi depus ofertă în cauză.

Una dintre întreprinderile profesionale unipersonale cu responsabilitate limitată care era interesată în preluarea dosarelor de insolvenţă în maniera desemnării provizorii de către judecătorul sindic, a fost HHH. IPURL, societate administrată de către inculpata L., practician definitiv în insolvenţă şi totodată avocat în cadrul Baroului Bucureşti.

Inculpata L., fiind în relaţii apropiate cu GGG., fost grefier la Judecătoria Sectorului 3, unde a colaborat cu inculpatul E., care a activat în cadrul acestei instanţe, a considerat că poate să folosească această circumstanţă pentru a-şi asigura accesul la magistrat.

Astfel, în cursul lunii iulie 2013, L. şi GGG. s-au deplasat la sediul Tribunalului Bucureşti, unde au fost primite de către acesta din urmă în biroul său, situat la etajul 4 al imobilului.

Cu această ocazie, GGG. i-a făcut cunoştinţă inculpatei cu judecătorul L. a folosit acest prilej pentru a-i prezenta inculpatului societatea de insolvenţă pe care o conducea şi a-l lăsa să înţeleagă că doreşte ca ofertele de numire în dosarele pe care acesta le judeca să fie luate în considerare şi să obţină desemnarea HHH. IPURL, în calitate de administrator judiciar provizoriu sau lichidator.

Deşi în cadrul întâlnirii, E. nu a pretins în mod explicit vreun folos pentru încredinţarea procedurii de insolvenţă societăţii HHH. IPURL, atât L., cât şi judecătorul au înţeles că acest fapt se va realiza, aspect ce a reieşit din succesiunea ulterioară a faptelor.

În acest sens, inculpatul a stabilit că urma să ţină legătura cu practicianul în insolvenţă prin intermediul GGG., cu care a şi făcut schimb de numere de telefon.

Conform înţelegerii, începând cu 24 iulie 2013, denunţătoarea a vorbit de mai multe ori la telefon cu inculpatul şi s-a întâlnit cu acesta în proximitatea Tribunalului Bucureşti.

Astfel, după conversaţiile şi întâlnirea pe care GGG. a avut-o cu magistratul, în data de 24 iulie 2013, în 19 august 2013, prin încheierea de şedinţă pronunţată în camera de consiliu de completul C3, prezidat de către judecătorul E., în Dosarul nr. x3/3/2013, a fost admisă cererea debitorului, s-a dispus intrarea în faliment a acestuia prin procedura simplificată, a fost ridicat dreptul de administrare al debitorului, a fost dizolvată societatea debitoare şi numit lichidator judiciar provizoriu HHH. IPURL.

Din analiza documentelor care au compus Dosarul nr. x3/3/2013 precum şi a fişei acestuia a rezultat că inculpatul E. a desemnat HHH. IPURL lichidator judiciar provizoriu în condiţiile în care această întreprindere profesională nu a formulat ofertă de preluare a poziţiei antemenţionate, iar la dosar fuseseră înregistrate ofertele altor două societăţi de insolvenţă.

În cursul lunii septembrie 2013, respectiv în 18 septembrie 2013, 25 septembrie 2013 şi 26 septembrie 2013, GGG. l-a contactat telefonic pe E., propunându-i să se întâlnească ."Voiam să văd ce mai faceţi, când ne mai vedem.", "Credeţi ca ne putem vedea săptămâna asta?".

În raport cu răspunsul inculpatului E., martora GGG. a informat-o pe L. cu care a avut o întrevedere, în cadrul căreia i-a fost înmânată suma de 1000 lei pentru a fi remisă judecătorului E.

În consecinţă, GGG. s-a văzut cu magistratul şi i-a dat cei 1000 lei, în schimbul cărora, acesta la termenul din data de 08 octombrie 2013 a procedat la desemnarea HHH. IPURL în calitate de lichidator judiciar provizoriu, în Dosarul nr. x4/3/2013 şi ulterior, la termenul din 22 octombrie 2013 la numirea aceleaşi întreprinderi profesionale unipersonale, în calitate de administrator judiciar provizoriu, în dosarul Tribunalului Bucureşti nr. x5/3/2013.

În ceea ce priveşte Dosarul nr. x4/3/2013, în data de 18 martie 2013 NNNN. LEASING IFN SA a înregistrat la Tribunalul Bucureşti cerere de deschidere a procedurii insolvenţei cu privire la debitoarea SC III. SRL, repartizată judecătorului E. de la Secţia a VII-a civilă.

Prin hotărârea pronunţată în dosarul antemenţionat în data de 8 octombrie 2013, inculpatul a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată a debitorului SC III. SRL; a dizolvat societatea debitoare, a ridicat dreptul de administrare al acesteia şi a numit lichidator judiciar provizoriu HHH. IPURL.

Din analiza dosarului, precum şi a fişei generate în sistem ECRIS a acestuia, a rezultat că 58 de practicieni în insolvenţă sau societăţi de insolvenţă au depus la dosarul cauzei oferte în vederea desemnării lor în calitate de lichidator judiciar în cauză şi în aceste condiţii inculpatul E. a desemnat HHH. IPURL lichidator judiciar provizoriu, fără ca această întreprindere profesională să fi depus ofertă.

În Dosarul nr. x5/3/2013 având ca obiect cererea de declanşare a procedurii insolvenţei formulată de SC JJJ. SRL împotriva debitoarei SC KKK. pentru o creanţă de 52063,45 lei, prin hotărârea intermediară din 22 octombrie 2013, completul C3 prezidat de către E. a admis cererea creditoarei şi a deschis procedura generală a insolvenţei împotriva debitoarei KKK. SRL şi, de asemenea, a numit administrator judiciar provizoriu HHH. IPURL în contextul în care această din urmă întreprindere profesională nu a depus ofertă de preluare a poziţiei de administrator judiciar în dosarul respectiv conform art. 19 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, iar conform fişei generate în sistem ECRIS a cauzei alţi 39 practicieni în insolvenţă au avut oferte depuse în dosar.

Ambele desemnări au fost urmate de întâlniri ale denunţătoarei GGG. cu inculpatul E. în parcarea Hotelului LLL. în data de 10 octombrie 2013, ora 16:11:28 şi " la ieşirea dinspre Trattoria", în 24 octombrie 2013, în jurul orelor 18,40.

Anterior numirilor din luna octombrie 2013, HHH. a mai fost desemnată lichidator sau administrator judiciar provizoriu în cauzele repartizate spre judecată completului C3, condus de către inculpatul E. o singură dată în cursul anului 2012 (Dosar nr. x3/3/2012) şi de două ori în anul 2013, în lunile martie şi aprilie, în Dosarele nr. x4/3/2012 şi respectiv x5/3/2012, pentru ca ulterior punerii în executare a convenţiei statuate între L., GGG. şi E., frecvenţa acestor numiri să crească.

Consecinţele acordului ilicit încheiat între persoanele antemenţionate au fost percepute pozitiv de către practicianul în insolvenţă şi au fost reflectate în dialogul pe care L. l-a purtat în data de 25 noiembrie 2013, ora 10:08:23, când, în legătură cu Dosarul nr. x4/3/2013, aceasta i-a prezentat GGG. avantajele numirii: "Pentru mine e important, că înseamnă că are ceva pe leasing, ştii, şi pot să valorific", în antiteză cu situaţia celorlalţi practicieni: "Nu contează valoarea. Poate să fie şi zece mii de euro, dar tot contează, faţă de alţii care nu au nimic, ştii?!". La rândul său, GGG. a surprins chintesenţa acestei înţelegeri:"E bine că eşti în cărţi, acolo".

Conversaţia a oglindit caracterul bilateral avantajos din punct de vedere pecuniar pentru cele două părţi implicate în procedura insolvenţei, magistratul pe de o parte pentru banii pe care îi primea de la L., iar aceasta, pe de altă parte pentru veniturile pe care le putea obţine din valorificarea potenţialului cauzelor repartizate într-o manieră contrară legii.

După luna septembrie 2013, activitatea infracţională a urmat, în linii generale, acelaşi tipar şi a urmărit realizarea aceloraşi scopuri, respectiv numirea în dosarele de insolvenţă, în ceea ce priveşte inculpata şi suplimentarea veniturilor, în ceea ce-l priveşte pe inculpat.

Astfel, la data de 28 noiembrie 2013, L. a reiterat dezideratul pe care şi l-a stabilit, denunţătoarei, în sms-ul pe care i l-a expediat, la ora 12:39:05: "Te pup, L!! Vrem dosare noi, tari şi mari!". Răspunsul primit la ora 13:20:26 de către suspectă "Nu am niciun semn, aştept cuminte", a confirmat existenţa unei înţelegeri infracţionale dintre magistrat, practicianul în insolvenţă şi GGG. şi a relevat faptul că interacţiunea între cei trei se limita la momentele în care s-a repartizat un dosar către HHH. IPURL sau urma a fi preluat un dosar de insolvenţă de către societate şi, prin urmare trebuia îndeplinită obligaţia corelativă a remiterii mitei către magistrat şi că, aşa cum a indicat E., comunicarea dintre participanţi se realiza doar prin denunţătoare.

Întrucât "semnul" de la judecător întârzia să vină, în 02 decembrie 2013, la ora 15:13:23, inculpata a insistat la GGG. "Buna! Mâine are iar. Îi dai un sms?", iar aceasta s-a conformat, apelându-l în aceeaşi zi, orele 15:14:21 pe inculpatul E.

La data de 04 decembrie 2013, la ora 13:42:37, inculpatul E. a apelat-o pe GGG., aceasta nu a răspuns, dar l-a sunat la ora 13:44:54, când au convenit să se întâlnească, în jurul orelor 16.

Apoi, la ora 13:47:20, GGG. a expediat inculpatei L. un mesaj, cu textul "Am întâlnire!", primind aprecieri de la aceasta "Eşti tare!".

La ora 16:09:43, GGG. a vorbit la telefon cu E., împreună cu care a convenit să se vadă în faţa Tribunalului Bucureşti.

La ora 16:21:04, GGG. i-a trimis inculpatei L. mesajul "24857".

Prin hotărârea pronunţată în data de 3 decembrie 2013 în Dosarul nr. x6/3/2013 inculpatul E. a numit administrator judiciar provizoriu pe HHH. IPURL, în condiţiile în care această întreprindere nu a depus ofertă de preluare a acestei poziţii în dosar, iar conform fişei cauzei puse la dispoziţie de către Tribunalul Bucureşti 41 de societăţi specializate în insolvenţă au făcut acest lucru.

Aşa cum a rezultat din declaraţia martorei GGG., confirmată de inculpata L., la data de 04 decembrie 2013, în faţa Tribunalului Bucureşti, la barieră, GGG. i-a dat judecătorului E., cu titlu de mită, 1500 lei, primiţi de la L., pentru desemnarea HHH. IPURL în Dosarul nr. x6/3/2013, ca administrator judiciar provizoriu.

Inculpatul după primirea sumei, i-a arătat denunţătoarei, pe ecranul telefonului mobil numărul dosarului în care a desemnat administrator judiciar provizoriu societatea suspectei, număr pe care aceasta l-a copiat în aparatul telefonic, apoi i l-a expediat practicianului în insolvenţă.

La data de 10 ianuarie 2014, ora 11:33:06, L. a consultat-o pe GGG. cu privire la oportunitatea remiterii unei noi sume de bani magistratului E., imediat după, la ora 12:38:13, GGG. l-a apelat pe inculpatul E., cu care a căzut de acord să se vadă "luni" (13 ianuarie 2014), "Că am o felicitare pentru dumneavoastră şi o ţin la mine demult.".

Aşa cum se convenise, la data de 13 ianuarie 2014, ora 12:45:22, GGG. i-a remis inculpatului E., cu titlu de mită, 1000 lei şi în schimbul acestora, în data de 14 ianuarie 2014, în Camera de consiliu, în Dosarul nr. x7/3/2013, cu care era învestit, a numit lichidator judiciar provizoriu HHH. IPURL.

În Dosarul nr. x7/3/2013, 12 societăţi de insolvenţă au depus oferte de preluare a poziţiei de lichidator judiciar, însă în ciuda acestui fapt inculpatul E. a desemnat HHH. IPURL lichidator judiciar provizoriu prin încheierea din 14 ianuarie 2014, cu toate că societatea nu formulase o ofertă în acest sens.

După ce i-a remis cei 1000 lei judecătorului E., GGG. i-a confirmat inculpatei L., "Rezolvat. S-a mirat", şi a primit şi reacţia "Waww!!!! Te pup!".

În ziua de 22 ianuarie 2014, ora 16:19:37, la iniţiativa practicianului în insolvenţă L., care la ora 16:15:12, i-a solicitat să ia legătura cu inculpatul: "Pup! Suni tu sa întrebi de ceva nou? E un moment bun:)", GGG. l-a contactat pe inculpatul E. pentru a-i transmite, într-un mod discret că practicianul în insolvenţă ar dori preluarea unor dosare noi.

GGG. a liniştit-o pe L., la ora 21:20:30, "Voiam doar să-ţi zic că am vorbit şi că e posibil să ne vedem. A zis să aştept că mă sună el", cele două au aşteptat până în data de 30 ianuarie 2014, când magistratul a apelat-o pe GGG., la orele 10:23:20 şi a lăsat-o să înţeleagă că doreşte să se vadă, sens în care a informat-o "eu stau până pe la vreo 6 la birou".

La data de 31 ianuarie 2014, E. a primit de la denunţătoare suma de 1000 lei, deoarece, la orele 12:03:24, aceasta din urmă i-a expediat practicianului în insolvenţă un mesaj cu următorul conţinut: "42069", ceea ce a determinat felicitarea sa "Eşti tare!!!! Pup şi multa sănătate!" (31 ianuarie 2014, ora 12:03:24).

Derularea evenimentelor în perioada 22 - 30 ianuarie 2014 a dovedit în mod indubitabil că în interiorul grupului exista o strânsă coeziune, că regulile stabilite de către judecătorul E., cu privire la păstrarea legăturii prin GGG. au fost respectate întocmai şi că eventualele discuţii de clarificare a situaţiei au fost inutile, deoarece toate persoanele implicate cunoşteau exact ce sarcini trebuie să îndeplinească.

În dosarul înregistrat la Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, sub nr. x6/3/2012, judecătorul E., prin Sentinţa civilă nr. 970 din 28 ianuarie 2014 a admis cererea formulată de creditoare, a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată a SC MMM. SRL şi a numit lichidator judiciar provizoriu HHH. IPURL.

Deşi 62 de societăţi de insolvenţă şi practicieni în insolvenţă au depus oferte în vederea desemnării lor în dosar în calitate de lichidator judiciar, inculpatul a desemnat întreprinderea profesională unipersonală HHH., deşi aceasta nu formulase ofertă în acest sens.

La data de 26 februarie 2014, ora 14:51:06, L. a apelat-o pe GGG. şi i-a cerut să-l caute pe judecătorul E.: "Hai că trece luna ! Spune-i că trece luna, ce facem?!".

A doua zi, în data de 27 februarie 2014, ora 12:00:55, discutând cu GGG., L. şi-a manifestat îngrijorarea că magistratul a fost deranjat de plecarea în timpul şedinţei a avocatului societăţii şi i-a cerut acesteia să verifice dacă totul este în regulă şi să-l asigure de deplina lor colaborare.

Ca urmare, GGG. a abordat într-o discuţie această chestiune cu magistratul, care a afirmat că nu ar fi fost probleme.

În data de 05 martie 2014, ora 16:23:27, L. i-a solicitat denunţătoarei să mai insiste pe lângă judecătorul E., pentru că "aşa trebuie! Asta e cea mai neplăcută parte!", deoarece în caz contrar " toată lumea te uită!".

Conform solicitării, în aceeaşi zi, la ora 16:29:26, GGG. l-a contactat telefonic pe magistrat, din schimbul de replici rezultând fără dubiu că judecătorul a înţeles că denunţătoarea se interesa de numirea HHH. IPURL în vreun dosar şi că, de asemenea, îi cerea acest lucru.

După o săptămână, respectiv în data de 12 martie 2014, ora 16:57:56, GGG. l-a sunat din nou pe judecător, împreună cu care a stabilit că se vor vedea în ziua următoare.

La orele 16:06:13, GGG. l-a aşteptat pe inculpatul E. lângă clădirea Tribunalului Bucureşti "Vin la baraj, acolo..", i-a remis cei 1000 lei, apoi i-a comunicat suspectei rezultatul: "33886".

Din punerea în aplicare a mandatului de supraveghere tehnică emis de Curtea de Apel Bucureşti, a rezultat că la ora 16:18:59, judecătorul E. s-a aflat în faţa Tribunalului Bucureşti, la bariera de acces, unde a aşteptat-o pe GGG., care a sosit la ora 16:21:15. Judecătorul a intrat în autoturismul condus de GGG. şi, după o scurtă plimbare a coborât în faţa magazinului Unirea.

În Dosarul nr. x8/3/2013, înregistrat la Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, 35 de societăţi de insolvenţă sau practicieni în insolvenţă printre care şi HHH. IPURL au formulat oferte de preluare a poziţiei de administrator judiciar în cauză însă, prin Sentinţa civilă nr. 2746 din 11 martie 2014 judecătorul E. a procedat la desemnarea HHH. IPURL în calitate de administrator judiciar provizoriu, fără a motiva această decizie aşa cum prevedea art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006 şi fără a argumenta de ce anume oferta acestei întreprinderi profesionale prevalează faţă de celelalte oferte depuse.

În cursul lunii aprilie, GGG., angajată la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional, temându-se că inculpatul va refuza să o mai întâlnească, deoarece presupunea că ar putea fi implicată în cauza penală privindu-l pe NNN., i-a expediat acestuia, în data de 02 aprilie 2014, ora 11:38:54, un mesaj, cu următorul conţinut: "Buna ziua, îmi cer scuze de deranj, însă vroiam să vă spun ca la mine este totul în regulă.".

La data de 17 aprilie 2014, inculpatul E. a contactat-o pe GGG., care i-a spus că "aveam un cozonăcel, care l-am comandat noi special, mare şi frumos şi mi-e că vă căraţi cu el.." şi s-a văzut cu ea, primind o plasă care conţinea un cozonac şi suma de 500 lei. Banii şi produsele i-au fost date denunţătoarei de către L., în data de 16 aprilie 2014.

Din punerea în aplicare a mandatului de supraveghere tehnică emis de către Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. x/P/2013, a rezultat că în data de 17 aprilie 2014, la ora 12,28, inculpatul E. s-a deplasat la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, locul de muncă al denunţătoarei, unde a primit de la aceasta o sacoşă, aspecte care s-au regăsit în planşele foto ataşate dosarului. Conţinutul sacoşei a constat într-un cozonac şi suma de 500 lei, potrivit declaraţiilor suspectei şi ale martorei denunţătoare.

La data de 29 aprilie 2014, la ora 16:46:25, GGG. i-a expediat un sms magistratului, "amintindu-i" în acest fel de ceea ce are de făcut: "Bună ziua, mâine am treabă prin preajmă, credeţi că ne putem vedea ?".

Din desfăşurarea evenimentelor din ziua respectivă, a rezultat că demersul GGG. a fost iniţiat tot la solicitarea practicianului în insolvenţă L., cu care, anterior transmiterii sms-ului, s-a întâlnit în jurul orelor 16:30, aspect ce a reieşit din dialogul celor două persoane de la ora 16:26:51.

Urmare a solicitării formulate anterior, GGG. a fost apelată la data de 30 aprilie 2014, ora 19:54:18 de către inculpatul E. care i-a comunicat că a văzut mesajul, dar a uitat să-i dea un răspuns şi i-a propus să se vadă "pe luni, încolo..", GGG. fiind de acord.

La data de 05 mai 2014, ora 16:48:00, în faţa Tribunalului Bucureşti, inculpatul E. a intrat în autoturismul condus de către GGG.. Conform imaginilor video, în timp ce E. purta o discuţie telefonică cu o altă persoană, denunţătoarea a scos din buzunar un plic pe care i l-a înmânat acestuia.

Magistratul a luat plicul, fără a spune nimic, l-a introdus în buzunarul stâng al unei jachete, care avea aplicată pe mâneca stângă o emblemă, apoi judecătorul i-a arătat denunţătoarei telefonul mobil, ocazie cu care aceasta a întrebat: "Unde, că nu-l văd!, rostind în continuare"unu, doi.. ah, ah, ah, nu, am greşit!..Unu, doi, şase, patru, cinci. Şase, patru, cinci. Stai să-l salvez!".

Cifrele rostite de către denunţătoare reprezentau repetarea numărului pe care îl citea de pe ecranul telefonului mobil al inculpatului, număr care indica dosarul în care acesta a desemnat societatea de insolvenţă a suspectei în calitate de lichidator judiciar provizoriu, respectiv x/3/2014.

Prin încheierea din data de 29 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/3/2014, inculpatul E. a admis cererea debitorului şi a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată a acestuia, ridicându-i totodată şi dreptul de administrare şi a numit lichidator judiciar provizoriu HHH. IPURL.

Din analiza fişei ECRIS a dosarului şi a documentelor ce au compus cauza a rezultat ca HHH. IPURL a fost desemnată lichidator judiciar provizoriu în contextul în care nu a depus ofertă de preluare a acestei poziţii, aşa cum au procedat 16 societăţi de insolvenţă şi practicieni în insolvenţă şi de asemenea în condiţiile în care debitorul a solicitat prin acţiune desemnarea Cabinetului Individual de Insolvenţă OOO. care a şi ataşat o ofertă la dosar, încălcând astfel prevederile art. 11, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 85/2006.

Ulterior remiterii sumei de 1300 lei, cu titlu de mită, GGG. s-a întâlnit cu L., căreia i-a relatat modul în care s-au petrecut evenimentele legate de mituirea magistratului.

Instanţa a reţinut că, din denunţul şi declaraţia martorei GGG., din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi ale dialogurilor ambientale, din declaraţia martorei PPP., din planşele foto dar şi din declaraţiile inculpaţilor L. şi E., date în faza de urmărire penală şi în fata judecăţii, a rezultat fără echivoc că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în mod repetat, în perioada septembrie 2013 - 05 mai 2014, inculpata L. a dat, iar inculpatul E. a primit, prin intermediul denunţătoarei GGG., suma totală de 7.300 lei (în şapte tranşe) şi produse de patiserie, în scopul desemnării provizorii a întreprinderii profesionale unipersonale cu responsabilitate limitată HHH. IPURL, administrată de către inculpată, în calitate de lichidator sau administrator judiciar provizoriu, în Dosarele nr. x3/3/2013, x4/3/2013, x5/3/2013, x6/3/2013, x7/3/2013, x6/3/2012, x8/3/2013 şi x/3/2014 de către magistrat, care era învestit cu judecata acestor cauze.

A.3. În privinţa săvârşirii infracţiunilor de corupţie de către inculpaţii A., J. şi K. în legătură cu desemnarea preferenţială a CC. SPRL şi QQQ. IPURL, în calitate de administratori judiciari provizorii, în detrimentul altor practicieni în insolvenţă, în Dosarul nr. x9/3/2013, privind debitoarea RRR. SA, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de judecata, instanţa a reţinut următoarele:

La data de 14 iunie 2013, SC SSS. SRL a formulat o cerere de declanşare a procedurii simplificate a insolvenţei împotriva SC RRR. SA, pentru suma de 863.324,31 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 1863 din 03 ianuarie 2013, emise în baza contractului de prestări servicii nr. 23314 din 30 ianuarie 2012.

Acţiunea a fost înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, sub nr. x10/3/2013, fixându-se prim termen de judecată în data de 20 noiembrie 2013 şi a fost repartizată judecătorului A..

La data de 10 iulie 2013, SC RRR. SA a depus la dosar o contestaţie în cuprinsul căreia a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, motivând în esenţă că debitoarea nu se afla într-o situaţie caracterizată prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor, că acea creanţa nu are caracter cert, lichid şi exigibil, izvorând dintr-o factură neacceptată la plată şi întocmită în baza unui contract reziliat şi că SC SSS. SRL a dat dovadă de rea-credinţă cu ocazia promovării acţiunii.

La primul termen de judecată, în 20 noiembrie 2013, a fost invocată excepţia netimbrării contestaţiei de către SC RRR. SA, s-a acordat cuvântul părţilor cu privire la excepţie şi apoi cu privire la fond. Prin încheierea din aceeaşi dată s-a amânat pronunţarea pentru 27 noiembrie 2013. Conform încheierii din 27 noiembrie 2013, s-a repus cauza pe rol pentru completarea probatoriului, stabilindu-se termen pentru 18 decembrie 2013. La această dată inculpatul A. a reţinut cauza spre soluţionare şi a amânat pronunţarea pentru 23 decembrie 2013.

Prin Sentinţa civilă nr. 11175 din 23 decembrie 2013, inculpatul A. a respins contestaţia debitoarei, ca neîntemeiată, a admis cererea introductivă a creditoarei, deschizând procedura generală a insolvenţei. De asemenea, prin hotărâre, inculpatul a decăzut debitoarea din dreptul de a formula un plan de reorganizare a activităţii, a ridicat dreptul de administrare al acesteia, a încetat mandatul administratorilor statutari şi a desemnat provizoriu, până la prima adunare a creditorilor, în calitate de administratori judiciari QQQ. IPURL şi CC. SPRL, cu o retribuţie de 2.000 lei.

În data de 09 ianuarie 2014, SC RRR. SA, a atacat cu apel Hotărârea nr. 11175/3/2013 la Curtea de Apel Bucureşti, solicitând suspendarea provizorie a executării acestei sentinţe. Prin încheierea din 16 ianuarie 2014, curtea de apel a admis cererea şi a dispus suspendarea provizorie a executării Sentinţei civile nr. 11175 din 23 decembrie 2013, pentru ca ulterior, prin Decizia civilă nr. 309 din 21 aprilie 2014, să admită apelul şi să schimbe în tot sentinţa apelată, în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei.

Desemnarea de către inculpatul A., în Dosarul nr. x10/3/2013 a administratorilor judiciari provizorii QQQ. IPURL, reprezentată de către K. şi CC. SPRL, reprezentată de ŞŞŞ., s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează această activitate.

Astfel, desemnarea CC. SPRL ca administrator judiciar provizoriu în Dosarul nr. x10/3/2013, s-a făcut de către inculpatul A. ca urmare a influenţei exercitate de inculpata J., persoana cu care A. se afla în relaţii apropiate.

Inculpaţii J. şi A., au apreciat că desemnarea ca administrator judiciar provizoriu în Dosarul nr. x10/3/2013, a societăţii NN. IPURL, administrată de J., ar da naştere la suspiciuni astfel încât, de comun acord şi pentru a se proteja reciproc, au hotărât să numească administrator judiciar o persoană agreată şi controlată de inculpata J., respectiv ŞŞŞ. de la CC. SPRL, relevanţă probatorie având în acest sens dialogul purtat între cei doi inculpaţi la data de 22 decembrie 2013, ora 21:14:33.

Numirea societăţii lui ŞŞŞ. s-a făcut tocmai pentru a nu atrage atenţia asupra relaţiei de colaborare pe care inculpata J. o avea cu judecătorul A., inculpata J. urmând a-şi adjudeca jumătate din câştigurile lui ŞŞŞ., lucru ce a rezultat din conversaţia telefonică ce a avut loc la 23 decembrie 2013, ora 09:01:23.

După convorbirea avută cu ŞŞŞ., inculpata J. l-a apelat pe inculpatul A., la 09:09:45, comunicându-i numele complet al societăţii lui ŞŞŞ., care trebuia numită de inculpatul A. ca administrator judiciar provizoriu în Dosarul nr. x10/3/2013.

Apoi, la ora 09:57:27, inculpatul A. i-a adus la cunoştinţă inculpatei J. că a adus la îndeplinire ceea ce au stabilit.

Din analiza conversaţiilor purtate între inculpaţii A. şi J. a rezultat foarte clar faptul că CC. SPRL nu avea depusă ofertă de preluare a poziţiei de administrator judiciar, pentru că dacă lucrurile ar fi stat aşa, judecătorul nu ar fi avut nevoie să afle unde este sediul societăţii.

Faptul ca CC. SPRL nu avea depusă ofertă de preluare a poziţiei de administrator judiciar provizoriu în Dosarul nr. x10/3/2013, a rezultat şi din împrejurarea că ŞŞŞ. a expediat, prin intermediul e-mail-ului, prima ofertă, înregistrată la Registratura Secţiei a VII-a civilă din cadrul Tribunalului Bucureşti, la ora 12:52:16, după momentul în care inculpatul A. pronunţase hotărârea şi aştepta să o semneze, împreună cu notificarea (23 decembrie 2013 orele 09:57:27).

Depunerea ofertei de către ŞŞŞ. după momentul în care inculpatul A. pronunţase hotărârea prin care numise CC. SPRL ca administrator judiciar provizoriu în Dosarul nr. x10/3/2013 a rezultat şi din împrejurarea că, la ora 10:35:05, inculpata J. l-a contactat pe inculpatul A. tocmai în legătură cu trimiterea ofertei CC. SPRL.

Ulterior numirii societăţii lui ŞŞŞ., tot în 23 decembrie 2013, ora 09:59:45, inculpata J. i-a cerut acestuia să nu divulge faptul că ea este în spatele acestei operaţiuni "Să nu-i spui la ălalalt care e cu tine, că e vorba de mine aici.". Analiza conversaţiilor dintre J., A. şi ŞŞŞ. au dovedit faptul ca acesta din urmă nu a ştiut nimic despre dosarul privind procedura insolvenţei RRR. SA, ci a devenit parte a acestuia ca urmare a demersurilor făcute de inculpata J. precum şi faptul că inculpatul A. a desemnat CC. SPRL, la cererea şi ca urmare a demersurilor inculpatei J., fără a avea la dosarul cauzei oferta societăţii, încălcând astfel dispoziţiile art. 11, pct. 1, lit. c) din Legea nr. 85/2006.

În declaraţia dată la 19 mai 2014, ŞŞŞ. a confirmat că a discutat la telefon cu J. în 23 decembrie 2014, ocazie cu care aceasta i-a comunicat că urmează să fie desemnat în dosarul RRR., împreună cu un alt practician în insolvenţă, urmând ca beneficiile să fie împărţite "fifty-fifty".

Oferta QQQ. IPURL a fost ataşată Dosarului nr. x10/3/2013 al Tribunalului Bucureşti, de către inculpatul A., cu încălcarea procedurilor, în afara cadrului oficial strict reglementat.

Astfel, martora TTT., grefiera judecătorului A., a arătat în declaraţia dată la 04 iunie 2014 că nu avea cunoştinţă despre modul în care oferta în discuţie a ajuns în dosar, deoarece nu avea aplicată data certă a registraturii şi nici viza judecătorului care să ateste momentul primirii şi că i-a fost predată de A., odată cu minuta.

Tot martora TTT. a declarat că depunerea documentului nu a fost precizată în încheiere şi nici în caietul de şedinţă, după cum nici prezenţa reprezentanţilor QQQ. IPURL nu a fost indicată la termenul din 18 decembrie 2013.

Martora TTT. a confirmat că pe parcursul colaborării cu inculpatul A. au existat mai multe situaţii în care după finalizarea şedinţei de judecată, magistratul a luat dosarele în care urma să facă pronunţarea, iar când i le-a predat, a constatat apariţia unor înscrisuri, care nu fuseseră depuse nici prin serviciul de registratură, nici în sala de judecată. Actele erau anexate inclusiv după ce pronunţarea era deja făcută.

Faptul că oferta QQQ. IPURL a fost ataşată Dosarului nr. x10/3/2013 de către inculpatul A. a rezultat şi din împrejurarea că înscrisul nu a fost datat şi nu a purtat nici viza judecătorului învestit cu soluţionarea acestei cauze, aşa cum ar fi trebuit în situaţia în care s-ar fi depus la termenul de judecată, în şedinţă publică.

Ca şi aşezare, oferta QQQ. IPURL a precedat hotărârea inculpatului A. din 23 decembrie 2013, putându-se trage concluzia că această ofertă a fost depusă la termenul din data de 18 decembrie 2013. Aceasta concluzie a fost contrazisă de faptul că nici în încheierea din 18 decembrie 2013 şi nici în caietului de şedinţă al grefierei TTT. nu s-a menţionat prezenţa vreunui reprezentant al QQQ. IPURL în sala de judecată sau depunerea ofertei, astfel încât singura explicaţie validă a fost aceea ca oferta QQQ. IPURL a fost ataşată Dosarului nr. x10/3/2013 de către inculpatul A.

Probatoriului administrat în cauză, a confirmat faptul că inculpatul A., în interes personal, a numit preferenţial CC. SPRL şi QQQ. IPURL, în calitate de administratori judiciari provizorii, în Dosarul nr. x10/3/2013, pe care îl avea repartizat spre judecată, fără ca cele două societăţi de insolvenţă să fi depus ofertă de preluare a acestei poziţii în mod licit, încălcând dispoziţiile art. 11 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006, care statuează în atribuţiunile judecătorului sindic "desemnarea motivată, prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă compatibili care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei".

Acţionând în acest mod inculpatul a blocat derularea procedurii de desemnare a administratorilor judiciari provizorii şi pe cale de consecinţă, a împiedicat toţi ofertanţii să ia parte la o selecţie reală, vătămând astfel drepturile tuturor practicienilor în insolvenţă care şi-au manifestat intenţia, disponibilitatea şi capacitatea de dobândi calitatea de administratori judiciari în Dosarul nr. x10/3/2013, ca şi subiect colectiv.

Această modalitate de acţiune a inculpatului A. a generat obţinerea unui folos necuvenit de către CC. SPRL şi QQQ. IPURL, prin reprezentanţii acestora ŞŞŞ. şi K., constând în numirea în calitate de administratori judiciari, remunerarea acestora şi dobândirea unui reputaţii care să le permită accesul şi în alte dosare considerate importante.

Inculpata J., s-a folosit de relaţia apropiată cu inculpatul A., determinându-l să desemneze în dosarul pe care îl judeca, în calitate de administrator judiciar provizoriu societatea CC. SPRL, despre care avea convingerea că o controlează, cunoscând că scopul urmărit ar fi fost atins prin încălcarea legii, întrucât această societate nu depusese ofertă de servicii în dosar.

În acest sens relevante au fost discuţiile purtate de inculpata J. cu ŢŢŢ. la 30 decembrie 2013, ora 15:59:44 şi cu ŞŞŞ. la 30 decembrie 2013, ora 16:28:59, dialogurile confirmând faptul că inculpata J., folosindu-se de relaţia cu judecătorul A., pentru atingerea obiectivelor pecuniare, controla Dosarul nr. x10/3/2013, numea şi schimba administratorii judiciari şi dădea dispoziţii părţilor implicate în cauză.

Desemnarea nelegală a societăţii QQQ. IPURL, reprezentată de K., în calitate de administrator judiciar provizoriu în cadrul Dosarului nr. x10/3/2013, nu a fost întâmplătoare, inculpatul A. primind, la data de 12 ianuarie 2014, un televizor marca B. şi un suport TV de la inculpatul K.

Conform materialelor întocmite de Compania de Detectivi UUU., puse la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie de către RRR. SA, în data de 12 ianuarie 2014, în jurul orelor 11,00, inculpatul K. s-a deplasat la Magazinul VVV., de unde a achiziţionat un televizor marca B., pe care l-a transportat, în jurul orelor 13, în GGGGGG. Conform raportului, inculpatul K. a intrat în curtea imobilului antemenţionat (locuinţa lui A.), unde era parcat un autoturism D. (autovehiculul folosit de către A.) şi a luat legătura cu un muncitor, care a luat televizorul din maşina inculpatului K., ducându-l în casă.

Din factura emisă de către VVV. SA, a reieşit că, în data de 12 ianuarie 2014, inculpatul K. a cumpărat un televizor B., un suport TV şi un cleaner, în valoare totală de 1139,70 lei.

La percheziţia efectuată la imobilul folosit de către inculpatul A., situat în GGGGGG., judeţul Ilfov a fost identificat şi ridicat televizorul marca B., primit de către inculpatul A. de la K.

A fost evident că bunul a fost remis judecătorului A. în legătură cu desfăşurarea procedurii insolvenţei în Dosarul nr. x10/3/2013 privind SC RRR. S.A, evenimentele fiind la acea dată în plină derulare, astfel încât instanţa nu a reţinut apărările inculpatului A. care pretindea că ar fi primit televizorul cadou de la inculpatul K. cu care ar fi avut o relaţie de prietenie veche.

A fost adevărat că între inculpaţii K. şi A. exista o relaţie foarte apropiată, însă aceasta era în mod evident o relaţie de interes, în care magistratul A. numea societatea practicianul în insolvenţă K. în dosarele pe care le avea repartizate spre judecată, iar K. remitea judecătorului A. bani sau produse (8.000 lei în septembrie 2012, 11.500 lei în decembrie 2012, 4 tone făină în noiembrie 2012) aşa cum a rezultat din autodenunţul formulat în 22 mai 2014.

Aşa cum a rezultat din înregistrarea şedinţei de judecată din 03 noiembrie 2014, întrebat fiind de instanţă de ce a dat televizorul B. judecătorului A., inculpatul K. a răspuns " pentru că nu ştiam ce să-i mai iau ".

Acest răspuns şi modul în care a fost emis de către inculpatul K. a stârnit hohote de râs în sala de judecată, exprimând cel mai bine adevărata relaţie existentă între K. şi A., o relaţie ilicită cu specific lucrativ, derulată de-a lungul timpului precum un contract cu executare succesivă, în care inculpaţii nu mai aveau nevoie să exprime textual motivele pentru care erau remise şi primite bunuri sau bani, întrucât caracterul bilateral al obligaţiilor dintre ei era subînţeles.

Apărarea inculpatului K. care pretinde că i-a oferit judecătorului A. televizorul drept cadou pentru ziua lui, a fost infirmată de probatoriul administrat în cauză.

Astfel, în cadrul unei convorbiri telefonice pe care a purtat-o cu J., la data de 03 martie 2014, ora 19:50:31, inculpatul A. a susţinut o altă variantă decât aceea propusă de inculpatul K., spunând că a plătit acel televizor lui K. care l-ar fi cumpărat din Bulgaria, unde era mai ieftin.

Mai mult, în data de 03 martie 2014, ora 19:50:31, inculpata J. l-a contactat telefonic pe judecătorul A. şi i-a comunicat că avocatul SC RRR. S.A, WWW., a informat-o că judecătorul A. a fost filmat în timp ce primea un televizor şi o sumă de bani de la K., înregistrarea fiind efectuată probabil de detectivii angajaţi de apărătorii RRR.

Aceleaşi aspecte ale remiterii unor sume de bani şi a unui televizor de către lichidatorul K. judecătorului A., au fost discutate în data de 14 martie 2014, ora 10:37:37 de către avocatul WWW. şi K.:

"WWW.: Vă arăt pe camera .. vă arăt pe camera de luat vederi când v-aţi văzut cu el şi când i-aţi băgat televizor în maşină?

K.: Niciodată."

A.4. În privinţa săvârşirii infracţiunii de corupţie de către inculpatul A., constând în aceea că i-a pretins denunţătoarei L. să o angajeze pe XXX. în cadrul HHH. IPURL, pentru a desemna această societate în dosarele pe care le judeca, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de judecata, instanţa a reţinut următoarele:

În luna septembrie 2013, după terminarea vacanţei judecătoreşti, L. s-a deplasat la biroul magistratului A. - judecător sindic în cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, pentru a discuta cu acesta în legătură cu unul dintre dosarele de insolvenţă în care era numită. Cu această ocazie judecătorul a întrebat-o dacă nu are nevoie la firmă de o fată care să o ajute, care are studii juridice şi care ştie să întocmească acte specifice insolvenţei, cum ar fi rapoartele de procedură.

Întrucât anterior, la solicitarea aceluiaşi judecător, practicianul în insolvenţă a fost de acord să fie ajutată la serviciu de către o altă persoană, pe nume YYY., de ale cărei servicii nu a fost mulţumită, a ezitat să dea un răspuns şi a stabilit cu magistratul, la iniţiativa lui, să mai discute despre subiect în zilele următoare.

Aşa fiind, după câteva zile, L. a revenit la biroul inculpatului A., prilej cu care acesta i-a cerut, din nou, să-i găsească un loc de muncă în biroul său persoanei despre care au vorbit şi despre care a aflat că se numeşte XXX. şi este nepoata sa.

L. l-a rugat pe judecător să se asigure că cea pe care o recomandă într-adevăr cunoaşte munca în materie de insolvenţă, subliniind că are nevoie de o persoană calificată, amânând luarea unei decizii pentru întrevederile următoare.

L. a declarat că între ea şi judecătorul A. au mai avut loc încă una sau două dialoguri, având aceeaşi temă, nefinalizate prin luarea unei decizii.

Întrucât practicianul în insolvenţă L. ezita să dea curs solicitărilor inculpatului A., acesta a utilizat ca mijloc de convingere cauzele importante pe care le-a judecat sau le judecă, exemplificând în acest sens dosarele privind insolvenţă societăţilor ZZZ., AAAA. şi a altora catalogate de el ca fiind "dosare bune", care pentru lichidatorul sau administratorul judiciar reprezenta cauze cu active valoroase de valorificat.

După prezentarea importanţei dosarelor pe care le-a avut sau le are repartizate spre judecată, inculpatul A. a subliniat că va avea şi altele şi i-a spus denunţătoarei că "va fi bine" dacă o va angaja pe XXX., deoarece o va numi în cauzele "bune" cu care va fi învestit.

Dat fiind faptul că denunţătoarea era la începutul activităţii întreprinderii profesionale unipersonale cu responsabilitate limitată HHH. şi avea nevoie să-şi facă firma cunoscută şi totodată să-şi asigure veniturile necesare, a acceptat să-i dea un loc de muncă numitei XXX., pentru a fi desemnată în dosare "bune" de insolvenţă. În acest sens i-a cerut judecătorului să o pună în legătură cu viitoarea sa salariată, iar acesta i-a dat numărul de telefon al martorei XXX.

L. a declarat că discuţia cu inculpatul s-a purtat în una din sălile de aşteptare ale Tribunalului Bucureşti, situată la etajul 4, în partea dreapta faţă a biroului magistratului.

L. a stabilit o întâlnire, la sediul HHH. IPURL, cu XXX., la care aceasta s-a prezentat ca venind din partea inculpatului A.

Cu acest prilej i-a comunicat denunţătoarei pretenţiile sale constând în încheierea unui contract de muncă şi un salariu de 3000 lei lunar. Apreciind ca exagerat cuantumul remuneraţiei, L. a chestionat-o pe XXX. cu privire la ceea ce ar putea să facă la firmă, ocazie cu care a aflat că nu cunoştea nimic în materie de insolvenţă şi nu ştia cum să redacteze actele specifice.

L. a fost de acord cu jumătate din suma cerută şi program redus, aspect acceptat de XXX. în condiţiile în care i se va acorda un procent de 70% din veniturile obţinute în urma lichidării activelor societăţilor debitoare din dosarele pe care le va aduce firmei. În motivarea pretenţiilor, martora a afirmat că A., la care se referea folosind apelativul "domnul A.", o va desemna pe denunţătoare, în dosarele de insolvenţă, în contraprestaţie pentru angajarea ei.

Având în vedere recomandările primite de la inculpatul A. şi a angajamentului acestuia de numire a HHH. IPURL în cauze importante, L. a angajat-o pe nepoata judecătorului în funcţia de consilier juridic, începând cu luna octombrie 2013, în mod efectiv şi respectiv cu luna decembrie, în mod formal, prin încheierea contractului individual de muncă nr. 1 din 11 decembrie 2013.

După demararea activităţii, denunţătoarea a fost anunţată de către XXX. că vor începe să vină şi numirile în dosarele judecate de către magistratul A. şi totodată a fost avertizată să nu mai meargă pe la acesta, pentru că nu era bine să fie văzută în compania lui şi pentru că, pe viitor legătura cu A. se ţinea prin intermediul ei.

De asemenea, la începutul lunii octombrie 2013, XXX. i-a comunicat practicianului în insolvenţă că societatea pe care o administra ar fi fost numită în perioada imediat următoare, în aceeaşi şedinţă, în două dosare ale Tribunalului Bucureşti de către completul C5, prezidat de către judecătorul A., lucru care s-a şi întâmplat în şedinţa din data de 09 octombrie 2013, când HHH. IPURL a fost desemnată lichidator şi respectiv administrator judiciar provizoriu în Dosarele nr. x11/3/2013 şi x12/3/2013.

Prin hotărârea pronunţată la data de 09 octombrie 2013 în Dosarul nr. x11/3/2013 completul C5 prezidat de către inculpatul A. a dispus începerea procedurii falimentului şi dizolvarea societăţii SC BBBB. SRL şi a numit lichidator judiciar întreprinderea profesională HHH. IPURL, reprezentata de inculpata L.

Din analiza aflată în volumul 4 d.u.p., a rezultat că în acest dosar au depus oferte de preluare a poziţiei de lichidator 11 societăţi de insolvenţă şi practicieni în insolvenţă, însă inculpatul a desemnat HHH. lichidator judiciar fără ca această societate să fi depus ofertă în acest sens, contrar prevederilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006.

Din analiza filelor aflate în volumul 4 d.u.p., a rezultat ca în Dosarul nr. x12/3/2013 înregistrat la Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, au fost depuse 18 oferte de preluare a poziţiei de lichidator judiciar de către societăţi de insolvenţă şi practicieni în insolvenţă dar în pofida acestui fapt prin încălcarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006, judecătorul A. învestit cu soluţionarea cauzei a desemnat, prin Sentinţa civilă nr. 8069/2013 din 09 octombrie 2013, administrator judiciar provizoriu întreprinderea profesională unipersonală cu răspundere limitată HHH. IPURL care nu a formulat ofertă.

După numirea în dosarele antemenţionate, la solicitarea practicianului în insolvenţă de a fi numită şi în alte dosare în care existau premisele valorificării unor active importante, noua sa angajată, XXX., a asigurat-o că va mai primi cauze şi, totodată, i-a transmis din partea judecătorului A. că deja erau "fruntaşi".

Garanţiile date de XXX. s-au materializat prin desemnarea de către completul C5, condus de A., a HHH. IPURL, în calitate de administrator judiciar provizoriu, în Dosarele nr. x13/3/2013, precum şi în Dosarul nr. x14/3/2013.

Din analiza aflată în volumul 4 d.u.p., a rezultat că, în Dosarul nr. x13/3/2013 al Tribunalului Bucureşti, inculpatul A. a admis acţiunea debitoarei şi a desemnat provizoriu, până la prima adunare a creditorilor, în calitate de administrator judiciar pe HHH. IPURL, deşi această societate nu a depus ofertă în cauză, aşa cum au depus 16 firme de insolvenţă şi practicieni în insolvenţă.

Prin cererea de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarea a solicitat şi desemnarea în calitate de administrator judiciar a Cabinetului Individual de Insolvenţă HHHH., oferta acestui practician în insolvenţă fiind anexată acţiunii.

Întrucât magistratul A. a procedat la desemnarea în calitate de administrator judiciar provizoriu a HHH. IPURL şi nu a Cabinetului Individual de Insolvenţă HHHH., aşa cum prevede art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006, debitoarea SC IIII. SRL a formulat în data de 11 noiembrie 2013 o cerere de îndreptare a erorii materiale şi de completare a dispozitivului în sensul înlocuirii administratorului judiciar HHH. IPURL cu Cabinetul Individual de Insolvenţă HHHH.

Cererea a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea pronunţată în data de 20 noiembrie 2013, redactată olograf de către magistratul A.

Urmare a cererii de retragere a calităţii de administrator judiciar formulată de către HHH. IPURL în data de 10 martie 2014, succedată de o cerere de menţinere a calităţii indicate depuse de către HHH. IPURL în 26 martie 2014, prin hotărârea din 26 martie 2014 a fost desemnat provizoriu până la prima adunare a creditorilor, în calitate de administrator judiciar Cabinetul Individual de Insolvenţă HHHH.

Prin hotărârea intermediară pronunţată în data de 22 ianuarie 2014 în Dosarul nr. x14/3/2013, inculpatul A. a admis cererea formulată de către creditor, a deschis procedura generală a insolvenţei asupra debitoarei şi a desemnat provizoriu până la prima adunare generală a creditorilor administrator judiciar pe HHH. IPURL, în condiţiile în care această întreprindere profesională nu a formulat şi nu a depus ofertă de preluare a acestei poziţii în dosar, conform prevederilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006.

Potrivit declaraţiei inculpatei L., XXX. a activat la HHH. IPURL din octombrie 2013, până în data de 24 aprilie 2014.

În această perioadă practicianul în insolvenţă a păstrat legătura cu judecătorul A., la solicitarea acestuia, numai prin angajata sa care, adeseori, i-a comunicat că "sunt probleme" în dosarele sale.

L. a apreciat că, în realitate i se transmitea dorinţa inculpatului A. de a primi, pe lângă angajarea persoanei recomandate, şi o "motivaţie financiară suplimentară".

Afirmaţiile denunţătoarei s-au coroborat cu convorbirile şi comunicările telefonice interceptate şi înregistrate ca urmare a punerii în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică emise de Curtea de Apel Bucureşti, precum şi cu înregistrările din mediu ambiental efectuate în cauză.

Astfel, faptul că angajarea numitei XXX. în cadrul HHH. IPURL nu a fost făcută în considerarea competenţelor profesionale ale persoanei, ci în considerarea relaţiei pe care acesta o avea cu judecătorul A. şi a promisiunilor acestuia de a da "dosare bune" a rezultat şi din mesajul pe care practicianul în insolvenţă l-a primit de la XXX. în data de 11 decembrie 2013, la ora 12:40:40, "Am fost confirmaţi în JJJJ., apare şi pe portal ! Noutăţi sper să avem săpt viitoare, căci săpt. asta nu avem .. Va pup !".

Prima parte a textului se referea la Dosarul nr. x/3/2011, privind pe debitorul SC JJJJ. SRL, în care la termenul din 04 decembrie 2013, completul C5 a hotărât confirmarea în calitate de administratori judiciari al debitoarei a practicienilor în insolvenţă HHH. şi NN. IPURL".

A doua parte a mesajului, privind "noutăţile" au revelat obligaţiile pe care A. şi le-a asumat împreună cu XXX., respectiv acelea de a aduce dosare la HHH. IPURL.

Acest aspect a reieşit şi din conversaţia telefonică purtată de L. cu XXX. în aceeaşi zi, la ora 15:27:22, când practicianul în insolvenţă i-a solicitat lui XXX., să îşi îndeplinească "sarcinile" şi să insiste pe lângă magistratul A. pentru obţinerea de noi dosare.

Redarea dialogului ambiental purtat la data de 13 mai 2014 între L. şi inculpatul A. a confirmat aspectele relatate de către practicianul în insolvenţă în cuprinsul denunţului cu privire la faptul că a angajat-o pe XXX., la cererea inculpatului, precum şi faptul că acesta a desemnat-o, în schimb în dosarele pe care le judeca.

Implicarea inculpatului A. în angajarea nepoatei sale XXX. la HHH. IPURL în schimbul desemnării acestei societăţi ca administrator judiciar în dosarele aflate pe rolul judecătorului A., a fost confirmată şi de conversaţia din data de 13 mai 2014 purtată între L şi XXX., conversaţie în care XXX. a confirmat că Dosarele nr. x11/3/2013 privind SC BBBB. SRL, nr. x12/3/2013 privind KKKK. SRL, nr. x14/3/2013 privind SC LLLL. SRL şi nr. x13/3/2013 privind SC IIII. SRL, aflate pe rolul Secţiei a VII-a din cadrul Tribunalului Bucureşti, la completul C5 prezidat de A., au fost primite de HHH. IPURL ca urmare a angajării ei.

L. a denunţat şi a descris faptele comise de către magistrat, iar susţinerile sale au fost confirmate de către martora PPP. care, în declaraţia dată la 15 mai 2014, a arătat că: "XXX. şi-a început activitatea la HHH. IPURL la sfârşitul lunii septembrie - începutul lunii octombrie 2013, iar anterior venirii, a auzit-o pe L. afirmând că "urmează să vină la noi cineva care o să ne aducă dosare".

De asemenea martora PPP. a declarat că: "XXX. i-a confirmat că este nepoata judecătorului A. de la Tribunalul Bucureşti secţia a VII-a civilă şi că dosarele privind societăţile KKKK., IIII. şi BBBB. sunt aduse în firmă de către ea".

Instanţa a apreciat că, declaraţia inculpatei L., s-a coroborat cu depoziţiile martorilor şi procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi ambientale, dovedind fără dubiu faptul că inculpatul A. s-a folosit în interes propriu de dispoziţiile legale prevăzute art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006, care îi confereau dreptul de desemna prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă compatibili care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul care va administra procedura până la confirmarea sa, pentru a-i pretinde denunţătoarei L. să o angajeze pe XXX. în cadrul HHH. IPURL.

Caracterul ilegal al relaţiei dintre A., XXX. şi L. a fost evident, fiecare dintre aceste persoane urmărind obţinerea de beneficii, magistratul prin angajarea rudei sale, XXX. prin obţinerea de venituri, iar practicianul în insolvenţă din poziţia privilegiată în raport cu alţi practicieni din domeniu, cât şi posibilitatea valorificării activelor aparţinând societăţilor supuse procedurii insolvenţei.

A.5. În privinţa săvârşirii infracţiunii de corupţie de către inculpaţii A. şi O., în legătură procedura insolvenţei SC MMMM. SA, care făcea obiectul Dosarului nr. x/3/2007 al Tribunalului Bucureşti, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de judecată, instanţa a reţinut următoarele: SC MMMM. SA, al cărei asociat era O. se afla în procedura insolvenţei ce făcea obiectul Dosarului nr. x/3/2007 al Tribunalului Bucureşti, aflat pe rolul judecătorului A.

La termenul din 12 martie 2008, judecătorul A. a dispus în Dosarul nr. x/3/2007 desemnarea provizorie, până la prima adunare a creditorilor, a NN. IPURL, reprezentată de inculpata J., în calitate de administrator judiciar, cu o retribuţie lunară de 2000 lei.

La data de 30 octombrie 2012, ora 09:35:50, inculpata J. a fost contactată de inculpatul A., în acea discuţie cei doi interlocutori referindu-se şi la O., pe care îl acuzau că, în ciuda faptului că deţinea sume importante de bani, deşi avea pe rol dosarul de insolvenţă a SC MMMM. SA, nu le-a remis nicio sumă de bani în scopul soluţionării favorabile a dosarului.

Relevant pentru modul în care inculpatul A. judeca dosarele pe care le avea repartizate şi criteriile pe care le avea în vedere pentru exercitarea atribuţiunilor de serviciu a fost dialogul a cărei transcriere se regăseşte în volumul 7 d.u.p.

Dialogul a reflectat în mod evident comportamentul ilegal al judecătorului A. care, apreciind că a îndeplinit dorinţele inculpatului O., şi-a exprimat nemulţumirea că nu a venit şi contraprestaţia din partea celui din urmă, ameninţând cu represalii.

Relevantă a fost şi conversaţia din data de 20 noiembrie 2012, ora 09:15:59, în care judecătorul A. i-a comunicat practicianului în insolvenţă J. faptul că în situaţia în care nu-i vor fi satisfăcute doleanţele va lua măsurile necesare, folosindu-se în atingerea dezideratului fixat tot de autoritatea sa de judecător.

În urma cererilor repetate ale judecătorului A., transmise lui O. prin intermediul inculpatei J., în data de 08 decembrie 2012, ora 12:40:42, practicianul în insolvenţă a abordat acest subiect cu O., care i-a comunicat, astfel cum a rezultat din convorbirea transcrisă la fila 228 din volumul 7 d.u.p., că îi va remite produse alimentare (carne de porc), pe care va trebui să le împartă cu judecătorul A., în mod egal.

Imediat după ce a primit de la O. confirmarea faptului că acesta va proceda la remiterea produselor alimentare J. l-a informat pe A., la ora 22:28:34, astfel cum a rezultat din convorbirea din volumul 7 d.u.p., detaliile modului în care magistratul urma să intre în posesia produselor solicitate, fiind stabilite de către O. şi J., în data de 13 decembrie 2012, la ora 11:42:57.

Conform celor stabilite, în data de 13 decembrie 2012, prin intermediul conducătorului autoturismului aparţinând SC MMMM. SA produsele alimentare au ajuns în posesia practicianului în insolvenţă, J.

Din analiza dialogului transcris la filele volumului 7 d.u.p., a rezultat că la ora 16:11:48, O. a contactat-o pe J., căreia i-a precizat că produsele destinate inculpatului A. au fost ambalate separat.

Profitând de relaţia de dependenţă inculpatului O. faţă de el, generată de faptul că dosarul de insolvenţă al SC MMMM. S.R.L, era judecat de către el, inculpatul A. i-a pretins acestuia, în data de 08 mai 2013, o sumă de bani cuprinsă între 3.000 şi 4.000 lei, aspect ce a reieşit din înregistrarea convorbirii telefonice transcrise în volumul 7 al dosarului de urmărire penală.

Pretenţia inculpatului A. a fost urmată de remiterea de către O. a sumei de 3000 lei, fapt ce a rezultat din extrasul de cont al lui A., eliberat de NNNN., în data de 09 mai 2013, ora 11:14.

În data de 10 mai 2013, ora 09:11, A. a retras din acelaşi cont, 4000 lei.

Martorul OOOO. a declarat, în data de 02 iunie 2014, că "în primăvara sau vara anului 2013, la solicitarea şefului său, O. a depus în contul unei persoane, pe nume A., suma de 3000 lei, într-un cont care i-a fost comunicat de către acesta din urmă".

În acelaşi mod a procedat judecătorul A. şi în luna iunie 2013, când în cadrul unei conversaţii telefonice, de la ora 14:48:26, a discutat cu inculpatul O., despre remiterea unei alte sume de bani.

Conform extrasului de cont eliberat de NNNN. S.A, în data de 18 iunie 2014, contul inculpatului A. a fost alimentat de către PPPP., cu 1800 lei.

Cu privire la această sumă, martorul PPPP. a declarat la data de 02 iunie 2014, că "în vara anului 2013, unchiul său, O., l-a rugat să trimită 1800 lei unei persoane ale cărei date i le-a comunicat, fără a-i spune ce anume reprezintă şi cine este beneficiarul. Martorul a acceptat şi i-a transferat banii inculpatului A.".

În cursul lunii decembrie 2012, inculpatul O. i-a dat un telefon marca C. inculpatului A., pentru ca acesta să nu-i creeze probleme pe parcursul judecării dosarului privind procedura insolvenţei SC MMMM. SA, aspect ce rezulta din declaraţiile date de inculpatul O.

La percheziţia domiciliară efectuată la imobilul folosit de către inculpatul A., situat în GGGGGG., judeţul Ilfov au fost identificate şi ridicate avizul de însoţire a mărfii nr. 2392125 din 03 august 2012, la cumpărătorul MMMM. SA, avizul de însoţire a mărfii nr. SO-18230876 din 03 august 2012, pentru aceleaşi obiecte, anexa la aviz şi un înscris intitulat "Move task list".

Instanţa nu a reţinut apărările inculpatului A. în sensul că suma de bani a fost cerută în cadrul relaţiei de prietenie pe care o avea cu O., având în vedere faptul că inculpatul A. era învestit cu judecarea cauzei în care societatea lui O. avea calitatea de parte, iar acesta din urma era conştient, astfel cum a arătat în declaraţiile date în faza de urmărire penală şi în faza de judecată, că soarta societăţii pe care o conducea era în mâinile judecătorului A.

În plus, din declaraţiile date de inculpatul O. în faţa instanţei de judecată a rezultat că acesta nu ar fi remis banii şi bunurile judecătorului A. dacă A. nu ar fi fost învestit cu dosarul privind insolvenţa SC MMMM. SA.

A.6. În privinţa remiterii de către QQQQ., a unui ceas marca RRRR. şi a sumei de 8.000 de lei inculpatului A., în legătură cu soluţionarea Dosarului nr. x7/3/2012 al Tribunalului Bucureşti, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de judecată, instanţa a reţinut următoarele:

În data de 07 decembrie 2012, SC SSSS. SRL a formulat o cerere de chemare în judecată a SC ŞŞŞŞ. SRL, având ca obiect constatarea opozabilităţii creanţei de 5.280.604 lei asupra pârâtei şi obligarea acesteia la plata sumei menţionate, formându-se astfel Dosarul nr. x7/3/2012 al Tribunalului Bucureşti repartizat judecătorului A.

În această cauză, interesele SC SSSS. SRL au fost reprezentate de Societatea Civilă de Avocaţi TTTT., prin avocaţii QQQQ., ŢŢŢŢ. şi UUUU., care au depus delegaţie la dosar în data de 09 ianuarie 2013, conform încheierii din aceeaşi dată.

În 06 februarie 2013, completul prezidat de către A. a finalizat cercetarea judecătorească, a acordat părţilor cuvântul pe fond şi a amânat pronunţarea hotărârii pentru 13 februarie 2013 când a admis acţiunea formulată de reclamantă prin lichidatorul judiciar şi a obligat pârâta SC VVVV. SRL la plata sumei de 5.280.604 lei către reclamantă SC SSSS. SRL dar şi la plata unei sume de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.

Deoarece numele pârâtei era consemnat greşit în hotărâre, la fel ca şi cheltuielile de judecată, iar instanţa nu se pronunţase cu privire la dobânzile legale, în 07 martie 2013, la Registratura Secţiei a VII-a Civilă a fost înregistrată cererea lichidatorului judiciar al SC SSSS. SRL, Cabinetul Individual de Insolvenţă HHHH., de îndreptare a erorii materiale şi de completare a dispozitivului Sentinţei nr. 1399 din 13 februarie 2013, în sensul modificării numelui pârâtei, din SC VVVV. SRL, în SC ŞŞŞŞ. SRL, de completare a dispozitivului privind dobânda legală în cuantum de 115.513,21 lei şi de îndreptare a erorii cu privire la cheltuielile de judecată, din 10.000 lei, în 37.200 lei.

Această cerere a primit termen în 08 martie 2013, când prin încheierea din Dosarul nr. x7/3/2012 s-a hotărât îndreptarea erorii materiale "din sentinţa civilă 1399 din 13 februarie 2013 în sensul că denumirea corectă a părţii este SC ŞŞŞŞ. SRL şi nu SC VVVV. SRL, iar cuantumul cheltuielilor de judecată este de 37.200 lei şi nu 10.000 lei.".

Întrucât nici de această dată instanţa nu s-a pronunţat cu privire la cheltuielile de judecată, în 18 martie 2013, SC SSSS. SRL a depus la Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, o cerere de completare a dispozitivului Hotărârii nr. 1399 din 13 februarie 2013, referitor la acest aspect, motiv pentru care s-a fixat termen de judecată în data de 26 iunie 2013, când completul prezidat de către judecătorul A. a amânat judecata pentru 06 noiembrie 2013, pentru soluţionarea litigiului pe cale amiabilă.

În 16 octombrie 2013, SC SSSS. SRL a formulat cerere de renunţare la judecată, ca urmare a tranzacţiei încheiate de părţi, la 08 octombrie 2013.

În 20 noiembrie 2013, după amânarea pronunţării din 13 noiembrie 2013, inculpatul A. a luat act de renunţarea la judecată şi a stins litigiul dintre părţi.

După pronunţarea Sentinţei civile nr. 1399 din 13 februarie 2013, văzând dispozitivul acesteia şi constatând că numele pârâtei era consemnat greşit şi că instanţa nu se pronunţase corect cu privire la cheltuielile de judecată şi omisese să se pronunţe cu privire la dobânzile legale, martorul QQQQ. s-a deplasat la biroul inculpatului, pentru a discuta aceste aspecte.

În acest context, judecătorul A. sesizând ceasul pe care QQQQ. îl purta la mână, i-a pretins să-i dea unul la fel.

Având reprezentarea că în situaţia în care nu va da curs solicitării magistratului, acesta nu va soluţiona pozitiv cererea de îndreptare a erorii materiale şi în consecinţă nu va putea proceda la punerea în executare a hotărârii şi ştiind că se află în proces de negociere pentru încheierea unei tranzacţii cu pârâta, care trebuia validată tot de către A. în dosarul privind insolvenţa SC SSSS. SRL, denunţătorul a acceptat.

Astfel, în data de 11 martie 2013, QQQQ. s-a deplasat la SC WWWW. SRL, de unde a achiziţionat un ceas marca RRRR., în valoare de aproximativ 7.960 lei, conform bonului fiscal, pe care i l-a remis în aceeaşi zi inculpatului.

După remiterea ceasului, în cadrul unei convorbiri telefonice purtate în data de 26 martie 2013, ora 09:26:50, cu avocatul QQQQ., magistratul şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la faptul că ceasul primit nu funcţiona corespunzător.

Ulterior în cursul lunii iulie 2013, în timpul cât Dosarul nr. x7/3/2012 se afla încă pe rol, inculpatul A. i-a pretins în mod insistent denunţătorului QQQQ. să-i remită o sumă de bani, prin transfer bancar, fără a-i preciza cuantumul. întrucât avocatul nu a fost de acord cu viramentul bancar, pentru că nu putea să justifice în evidenţele contabile transferul, A. i-a sugerat să înregistreze operaţiunea drept împrumut, aspect cu care QQQQ. nu a fost de acord, propunând să se întâlnească la biroul său pentru a pune la punct detaliile. Aceste aspecte s-au regăsit în convorbirea purtată în data de 03 iulie 2013, ora 08:53:50, între A. şi QQQQ.

Presat de insistenţa inculpatului A., QQQQ. a cedat şi a stabilit cu acesta o întâlnire la biroul său în data de 03 iulie 2013, ocazie cu care i-a dat 8000 lei. Suma a fost retrasă din contul SC A TTTT., conform extrasului de cont depus la dosarul cauzei, de către colaboratoarea denunţătorului QQQQ., la cererea acestuia.

Martora ŢŢŢŢ. a confirmat efectuarea operaţiunii bancare, precum şi prezenţa inculpatului la sediul biroului denunţătorului.

Instanţa a constatat că suma de bani şi ceasul au fost pretinse şi primite de către inculpatul A. în perioada în care acesta avea de soluţionat Dosarul nr. x7/3/2012 în care avocatul QQQQ. avea calitatea de apărător al uneia dintre părţile cauzei.

A.7. În privinţa remiterii unui covor în valoare de 1.000 lei, în data de 05 decembrie 2013, de către practicianul în insolvenţă M. judecătorului A., în vederea soluţionării favorabile a Dosarelor nr. x8/3/2012, nr. x/3/2010 şi nr. x15/3/2013, în care XXXX. IPURL a fost desemnat lichidator judiciar, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de judecată, instanţa a reţinut următoarele:

În Dosarul nr. x/3/2010, judecat de către A., dosar având ca obiect falimentul SC YYYY. SRL, firmă ce avusese ca obiect de activitate comercializarea covoarelor, lichidator judiciar a fost desemnat XXXX. IPURL, reprezentată de M.

Aşa cum a rezultat din declaraţia martorului ZZZZ., care era angajat la XXXX. IPURL, în luna decembrie 2013, M. i-a spus acestuia că trebuia să îi dea judecătorului A. un covor.

Martorul ZZZZ. a ridicat covorul de la un punct de lucru al SC YYYY. SRL, situat în comuna Ciolpani, judeţul Ilfov, de unde s-a deplasat la domiciliul inculpatului A. din localitatea GGGGGG. şi l-a predat unui bărbat care se afla în curte.

Ulterior, martorul l-a informat pe M. despre cum a decurs remiterea bunului.

Totodată, martorul a declarat că, din unele discuţii purtate cu M. a înţeles că XXXX. IPURL era numită în calitate de lichidator provizoriu la completul C5 al judecătorului A., într-un mod ce excedea cadrului legal.

Referitor la achitarea contravalorii covorului, martorul a susţinut că, la momentul când s-a deplasat la magazin, angajaţii cunoşteau faptul că trebuia să intre în posesia bunului, astfel că nu a trebuit să îl plătească. După ce a luat covorul a constatat că avea o culoare roşu închis, iar dimensiunile de aproximativ 2 m X 2,5 m. După ce a înmânat covorul unui bărbat care se afla în imobilul aparţinând judecătorului A., l-a informat pe M. despre situaţie.

Martorul a mai declarat că în discuţiile pe care le purta cu şeful său, M., se refereau la judecătorul A. cu apelativele "împăratul" şi "şeful", dar şi că, în mai multe situaţii, i-a atras atenţia să nu se mai implice în relaţia pe care o avea cu judecătorul A., considerând că nu este în regulă ca un angajat să facă asemenea "comisioane".

Declaraţia martorului ZZZZ. s-a coroborat cu declaraţia dată în calitate de suspect, în luna decembrie 2013, de M. care a recunoscut că i-a dat judecătorului A., din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, un covor în valoare de aproximativ 1.000 lei, prin intermediul lui ZZZZ. pentru a primi soluţii favorabile în Dosarele nr. x15/3/2013, x8/3/2012 şi x/3/2010, în care XXXX. IPURL avea calitatea de lichidator.

În declaraţiile date în calitate de suspect şi inculpat, M. a arătat că a remis covorul judecătorului A. după ce în prealabil, în data de 04 decembrie 2013, acesta l-a contactat telefonic şi i-a comunicat faptul că în cadrul şedinţei de judecată din ziua respectivă a avut spre soluţionare două dosare, în care era desemnat ca lichidator judiciar.

M. a mai arătat că l-a întrebat pe judecător dacă în ziua următoare putea să-l trimită pe ZZZZ. să-i aducă un covor, covor pe care l-a luat de la un magazin situat în comuna Ciolpani, jud.Ilfov, aparţinând SC YYYY. SRL, debitor în Dosarul nr. x/3/2010.

Susţinerile martorului ZZZZ. şi ale inculpatului M. au fost confirmate de înregistrările convorbirilor telefonice dintre ei şi judecătorul A.

Astfel, în cadrul discuţiei telefonice purtate în data de 04 decembrie 2013, între A. şi M., judecătorul i-a comunicat interlocutorului că în cadrul şedinţei de judecată din ziua respectivă a avut spre soluţionare două dosare în care practicianul în insolvenţă era parte:

A.: "Am avut şedinţă, acolo ... Păi, am avut, că ai avut două piese acolo..".

Raportat la această situaţie de fapt, M. a afirmat: "Da, păi.. na, am fost acolo. Auzi, vroiam să te întreb ..[neinteligibil]..mâine pot să-l trimit la tine pe acesta, pe ZZZZ. cu ceva?".

În continuarea discuţiei, M. i-a transmis interlocutorului scopul real al vizitei, respectiv acela de a-i remite un covor, pe care, anterior, judecătorul A. îl pretinsese.

Dialogul mai sus expus a confirmat împrejurarea că pretinderea covorului de către inculpatul A. a avut loc la un moment anterior discuţiei.

Ca urmare a acestui dialog, în ziua următoare, M. l-a apelat pe A., la ora 08:32:17 şi l-a anunţat că îl trimite pe ZZZZ., moment în care judecătorul i-a spus că îi va da intermediarului "biletul".

În cadrul discuţiei, judecătorul A. a făcut referire la Dosarele nr. x15/3/2013 şi nr. x8/3/2012, în care XXXX. IPURL a fost numit lichidator judiciar.

Dosarul nr. x15/3/2013 a fost înregistrat la Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în 28 octombrie 2013, în urma formulării cererii de deschidere a procedurii simplificate a falimentului de către SC AAAAA. SRL, dosarul fiind repartizat completului C5 prezidat de judecătorul A.

În respectiva cerere SC AAAAA. SRL a solicitat desemnarea în calitate de lichidator judiciar a BBBBB. IPURL.

La data de 06 noiembrie 2013 instanţa a dispus amânarea pronunţării pentru 13 noiembrie 2013, ulterior pentru data de 20 noiembrie 2013, iar prin încheierea din 20 noiembrie 2013, instanţa a numit lichidator judiciar pe XXXX. IPURL cu o retribuţie lunară de 2.000 lei exclusiv TVA.

La termenul din 28 noiembrie 2013 debitoarea SC AAAAA. SRL a formulat o cerere de îndreptare a dispozitivului hotărârii pronunţate la data de 20 noiembrie 2013, în sensul numirii ca lichidator a XXXX. IPURL.

Prin încheierea dată în camera de consiliu la data 04 decembrie 2013 a respins cererea de îndreptare a dispozitivului Sentinţei civile nr. 9838 din 20 noiembrie 2013.

Ulterior, în data de 26 ianuarie 2014, M. l-a contactat pe A.

Aşa cum a susţinut martorul ZZZZ., pe parcursul desfăşurării activităţii la XXXX. IPURL a efectuat mai multe "comisioane" pentru şeful său, în relaţia cu judecătorul A..

Astfel, M. i-a cerut magistratului să-l primească pe ZZZZ. cu "un plic", în condiţiile în care judecătorul l-a atenţionat că există probleme: "Am miercuri şedinţă, da. Avem ceva de discutat, e o chestie acolo".

A.8. În privinţa remiterii sumei de 4.100 lei, în data de 17 iunie 2013, de către M. judecătorului A., în vederea soluţionării favorabile a Dosarelor nr. x8/3/2012 şi nr. x/3/2010, în care XXXX. IPURL a fost desemnat lichidator judiciar, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de judecată, instanţa a reţinut următoarele:

La data de 19 ianuarie 2012, CCCCC. IFN SA a formulat o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei înregistrată, sub nr. x8/3/2012, pe rolul Tribunalului Bucureşti faţă de debitoarea SC DDDDD. SRL, prin care a solicitat să fie desemnat în calitate de administrator judiciar provizoriu Cabinetul Individual de Insolvenţă "EEEEE.".

La termenul din 11 aprilie 2012 judecătorul A. a dispus amânarea pronunţării pentru 25 aprilie 2012.

Prin hotărârea din 24 mai 2012 inculpatul admis cererea creditoarei, dispunând începerea procedurii falimentului şi a fost numit lichidator judiciar pe XXXX. SPRL, cu o retribuţie lunară de 2.000 lei, ignorând solicitarea creditorului de a nominaliza lichidator judiciar conform art. 11 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006.

În data de 31 octombrie 2012 judecătorul A. a amânat cauza în vederea continuării procedurii şi a solicitat lichidatorului judiciar să depună la dosar raportul de activitate privind stadiul îndeplinirii atribuţiilor, sub sancţiunea amendării şi înlocuirii.

Pentru termenul din 03 aprilie 2013 lichidatorul judiciar XXXX. IPURL a depus raportul de activitate prin care a solicitat instanţei să ia act de decizia creditorului majoritar CCCCC. IFN SA de a numi pentru continuarea procedurii falimentului Cabinetul Individual de Insolvenţă "FFFFF.". De asemenea, a cerut plata onorariului aferent perioadei în care XXXX. IPURL a îndeplinit atribuţiile de lichidator judiciar, în cuantum de 1.200 lei, compus din 1.000 lei onorariu şi 200 lei cheltuieli de procedură.

La termenul din 03 aprilie 2013, judecătorul A., având în vedere faptul că lichidatorul nu a fost confirmat de către creditorul majoritar CCCCC. IFN SA, a luat act de această decizie şi a dispus acordarea unui onorariu în cuantum de 3.000 lei pentru XXXX. IPURL.

Deşi lichidatorul judiciar a cerut suma de 1.200 lei, judecătorul A. a dispus acordarea unui onorariu mai mare cu 1.800 lei.

Prin încheierea pronunţată în 04 decembrie 2013, judecătorul A., la solicitarea creditorului majoritar a numit lichidator judiciar pe FFFFF.

Încă de la demararea procedurii falimentului, luând în considerare cererea creditorului majoritar de a numi lichidator un anumit practician în insolvenţă, judecătorul A. l-a favorizat pe M., desemnând în acest sens XXXX. IPURL în calitate de lichidator provizoriu, deşi, la dosarul cauzei, acesta nu avea depusă o ofertă de depusă de preluare a acestei poziţii.

La data de 05 noiembrie 2010 a fost înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, sub nr. x/3/2010, cererea SC YYYY. SRL pentru deschiderea procedurii insolvenţei.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2010, judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei, A. a admis cererea, şi a desemnat în calitate de administrator judiciar pe practicianul în insolvenţă GGGGG., fixând un alt termen pentru data de 25 mai 2011, în vederea continuării procedurii.

După mai multe termene, prin încheierea din 15 iunie 2011, instanţa a luat act de faptul că, la data de 15 iunie 2011, administratorul judiciar GGGGG. şi-a depus mandatul şi a desemnat administrator judiciar XXXX. IPURL.

În data de 20 noiembrie 2013, instanţa a admis cererea administratorului judiciar XXXX. IPURL şi a dispus începerea procedurii falimentului SC YYYY. SRL Prin aceeaşi hotărâre a dispus plata unei retribuţii către administratorul judiciar în cuantum de 10.000 lei, exclusiv TVA, şi a numit lichidator judiciar XXXX. IPURL cu o retribuţie lunară de 2.000 lei exclusiv TVA.

Numirea lui M. în calitate de lichidator/administrator judiciar provizoriu în Dosarele nr. x8/3/2012 şi nr. x/3/2010, a creat premisele unei dependenţe profesionale a practicianului în insolvenţă faţă de judecătorul sindic A., dându-i acestuia ocazia de a-i pretinde bani practicianului în insolvenţă.

Aşa cum a reieşit din declaraţiile date de M., în calitate de suspect şi inculpat, în 17 iunie 2013, judecătorul A. i-a pretins, în cadrul unei convorbiri telefonice, suma de 2.800 lei, pe care însă nu i-a remis-o, deoarece magistratul nu i-a comunicat numărul card-ului de salariu emis de NNNN.

În cursul aceleiaşi zile, judecătorul A. l-a apelat din nou şi i-a solicitat o sumă de bani pentru a-şi plăti oamenii de la ferma pe care o deţine în localitatea JJJJJJ., jud. Mureş.

Urmare a cererii inculpatului A., la data de 17 iunie 2013, M. a transferat în contul acestuia suma de 4.100 lei.

Inculpatul M. a precizat în cuprinsul sesizării că remiterea sumei de bani judecătorului A. a avut loc în contextul în care XXXX. IPURL avea calitatea de lichidator judiciar în Dosarul nr. x15/3/2013, în care AAAAA. era debitor, în Dosarul nr. x8/3/2012, în care SC CCCCC. SA avea calitatea de creditor, iar DDDDD. SRL avea calitatea de debitor, dar şi în Dosarul nr. x/3/2010, în care SC YYYY. SRL avea calitatea de debitor, toate dosare aflate pe rolul completului C5 prezidat de judecătorul A.

La data 17 iunie 2013, în perioada în care practicianul în insolvenţă M. avea calitatea de lichidator judiciar în Dosarele nr. x8/3/2012 şi nr. x/3/2010, cu judecata cărora era învestit A., acesta din urma i-a cerut lui M. suma de 28.000 lei, pentru a plăti angajaţii de la ferma pe care o deţinea, urmând ca magistratul să-i comunice datele card-ului de salariu emis de NNNN., pentru efectuarea tranzacţiei, relevantă fiind în acest sens convorbirea telefonică din 17 iunie 2013, ora 12:48:20, purtată între A. şi M.

Extrasul de cont al inculpatului A. a confirmat faptul că în data de 17 iunie 2013, ora 14:49, în contul Y4, deschis la NNNN., au fost viraţi 4.100 lei de către M., pe care i-a retras în aceeaşi zi, la ora 15:40.

Anterior pretinderii sumei de bani, în 30 mai 2013, între M. şi A. a mai avut loc o convorbire telefonică, la ora 19:12:24, în care au fost discutate atât chestiuni private cât şi aspecte profesionale, în legătură cu un alt dosar de insolvenţă aflat în lucru la magistrat.

Şi convorbirile purtate între A. şi M. la 03 iulie 2013, ora 22:41:18, 04 iulie 2013, ora 14:44:00, 10 iulie 2013, ora 21:33:58, au confirmat faptul că judecătorul A. îi dezvăluia, în cadru neoficial, practicianului în insolvenţă chestiuni legate de soluţionarea dosarelor cu care era învestit, pretinzând şi primind în schimb avantaje patrimoniale.

A.9. În privinţa pretinderii şi primirii de către judecătorul A., prin intermediul practicianului în insolvenţă K., de la N. - asociat şi administrator la SC HHHHH. SRL, la datele de 18 iunie 2013, 27 iulie 2013, 08 august 2013 şi 07 mai 2014 a unor elemente de cherestea pentru a-l favoriza în Dosarele nr. x/3/2009 şi x/3/2009/a1, privind procedura insolvenţei SC IIIII. SRL, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de judecată, instanţa a reţinut următoarele:

În perioada iunie 2013 - mai 2014, inculpatul A., judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, folosindu-se de statutul de magistrat învestit cu soluţionarea Dosarelor nr. x/3/2009 şi x/3/2009/a1, privind procedura insolvenţei SC IIIII. SRL, a pretins şi primit, prin intermediul practicianului în insolvenţă K., lichidator judiciar în cauză, de la N., asociat şi administrator la SC HHHHH. SRL, la datele de 18 iunie 2013, 27 iulie 2013, 08 august 2013 şi 07 mai 2014, elemente de cherestea pentru a-l favoriza în derularea procedurii, relevante fiind în acest sens convorbirile telefonice purtate de A., K., N., JJJJJ. şi KKKKK.

La data de 28 iunie 2013, ora 10.56.33, între K. şi JJJJJ., avocatul societăţii SC HHHHH. SRL, a avut loc următorul dialog în cadrul căruia K. i-a adus reproşuri pentru maniera greoaie în care N. a înţeles să pună la dispoziţie scândurile cerute de judecătorul A.

Dialogul celor doi a confirmat faptul că scândurile ridicate de KKKKK. de la N. erau pentru judecătorul A.

La data de 24 iulie 2013, ora 16:12:37, judecătorul A. i-a cerut lui K., să depună toate diligentele în scopul de a-i procura o cantitate de 90 metri pătraţi de lambriuri, pentru ferma sa din localitatea Belciugatele, judeţul Călăraşi.

Dialogul a relevat faptul că A., deşi i-a cerut cheresteaua lui K., avea cunoştinţă despre faptul că, în realitate, aceasta provenea de la N., în acest sens întrebându-l pe lichidatorul judiciar: "face lambriu?".

În condiţiile în care K. l-a informat că pentru lambriuri N. ar trebui să se deplaseze la Braşov, A. a cerut, în schimb, aproximativ 100 m2 de scândură: "acolo, scândură, să calculeze la cam 100 de m2, cât.. cât .. trebuie".

În cadrul dialogului judecătorul A. şi-a exprimat îngrijorarea ("ia vezi, vezi ce zice omu' şi să ştim ce facem ... că sunt blocat") iar K. îl linişteşte ("da, şefu', luaţi-o, consideraţi-o rezolvată").

Ca urmare a angajamentului asumat în faţa judecătorului, în aceeaşi zi, la ora 20:48:53, K. l-a contactat pe N. şi au stabilit să se întâlnească în ziua următoare când K. l-a informat pe A., la ora 09:09:13, că s-a conformat şi a luat legătura cu N., asigurându-l că va intra în posesia cherestelei.

Dialogul dintre K. şi judecătorul A. a relevat faptul că judecătorul ştia exact de la cine provenea cheresteaua, întrucât nu a pus întrebări cu privire la numele furnizorului sau locaţia de livrarea şi nici nu a pus problema preţului de achitat, folosind expresia: "ou..! Băiat bun, tre' să-l cinstim. Îi dăm o palincă".

De altfel, în faţa instanţei de judecată inculpatul A. nu a contestat faptul că avea cunoştinţă de unde provenea cheresteaua.

La data de 30 iulie 2013, judecătorul A. a revenit cu o nouă cerere adresată lui K. de a-i procura o altă cantitate de cherestea motivând că nu a finalizat construcţia la ferma sa din localitatea Belciugatele, relevantă fiind în acest sens conversaţia telefonică purtată la ora 10:12:17.

Folosirea termenului "repetir" de către A. a confirmat atât primirea anterioară, cât şi pretinderea de la aceeaşi persoană, respectiv N., a unei alte cantităţi de cherestea.

Urmare a cererii lui A., în data de 06 august 2013, la ora 11:51:55, K. a discutat cu N., căruia i-a transmis noua cerere.

După discuţia avută cu inculpatul N., K. l-a contactat la ora 13:39:55 pe inculpatul A. căruia i-a raportat că a dat în lucru comanda de cherestea.

În aceeaşi zi, la orele 13:42:51 şi respectiv 13:44:27, au avut loc două convorbiri între K. şi N. în care cei doi au pus la punct detalii privind cantitatea şi tipul de masă lemnoasă care trebuia să îi fie remisă magistratului A.

Imediat, la ora 13:46:23, K. a luat legătura cu A., pentru a-l pune la curent cu evoluţia evenimentelor cu privire la bunurile pretinse:

Ulterior, respectiv în 02 septembrie 2013, ora 08:39:00, K. i-a precizat judecătorului A. că este în măsură să-i procure încă 100 metri pătraţi de scândură.

Din avizele de însoţire a mărfii nr. 0128 din 18 iunie 2013, 0136 din 27 iulie 2013 şi 0137 din 08 august 2013, rezultă că SC HHHHH. SRL a livrat către A., cu destinaţia în localitatea GGGGGG., jud. Ilfov şi în loc. IIIIII., jud. Mureş "elem. 3 X 5" 2,5 metri cubi, "astereală rindeluită 100 mp" 2 metri cubi, "astereală rindeluită" 1,2 metri cubi şi "lanţi 3X5, 300 buc" 1,35 metri cubi (în total 2,55 metri cubi).

Din declaraţia martorului LLLLL., contabil la SC HHHHH. SRL a rezultat că în urma verificării în documentele firmei, a constatat că în perioada iunie-august 2013 au fost întocmite un număr de trei avize de însoţire a mărfii, după cum urmează:

- la data de 18 iunie 2013 a fost întocmit avizul de însoţire a mărfii nr. 0128 prin care se atesta transportul de către A., a unei cantităţi de 2,5 metri cubi, reprezentând "elem. 3 x 52, furnizor fiind SC HHHHH. SRL, cu punctul de lucru situat în localitatea HHHHHH.

Din partea furnizorului, avizul de însoţire a mărfii a fost semnat de către MMMMM. care ocupă funcţia de inginer. Conform respectivului înscris destinaţia masei lemnoase a fost oraşul GGGGGG.;

- la data de 27 iulie 2013 a fost întocmit avizul de însoţire a mărfii nr. 0136 prin care se atestă transportul de către KKKKK., a unei cantităţi de 2 metri cubi, reprezentând " astereală rindeluită 100 mp", furnizor fiind SC HHHHH. SRL, cu punctul de lucru situat în localitatea HHHHHH. Din partea furnizorului, avizul de însoţire a mărfii a fost semnat de către MMMMM.. Conform respectivului înscris destinaţia masei lemnoase a fost com. IIIIII., jud. Mureş;

- la data de 08 august 2013 a fost întocmit avizul de însoţire a mărfii nr. 0137, prin care se atesta transportul de către KKKKK., a unei cantităţi de 2,55 metri cubi, reprezentând "astereală rindeluită - 1,2 metri cubi şi lanţi 3x5 300 buc. - 1,35 mc" furnizor fiind SC HHHHH. SRL, cu punct de lucru în localitatea HHHHHH. Din partea furnizorului, avizul de însoţire a mărfii a fost semnat de către MMMMM.. Conform respectivului înscris destinaţia masei lemnoase a fost com. IIIIII., jud. Mureş;

În legătură cu întocmirea documentelor contabile referitoare la vânzarea masei lemnoase conform celor trei avize de însoţire a mărfii, LLLLL. a precizat că nu s-a întocmit factură şi chitanţă fiscală, astfel că, în contabilitatea SC HHHHH. SRL nu s-au regăsit înregistrate respectivele înscrisuri.

De asemenea, martora LLLLL. a declarat că plata pentru masa lemnoasă ridicată de KKKKK. nu s-a efectuat.

În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în ziua de 20 martie 2014, ora 09:57:20, judecătorul A. i-a cerut lui K. să-i procure o altă cantitate de cherestea, solicitându-i acestuia să îl contacteze pe N., fără a-i menţiona însă numele: "păi, să vorbim atunci".

În aceeaşi zi, la ora 13:43:45 K. l-a contactat pe N., din cuprinsul dialogului punând din nou în evidenţă faptul ca N. cunoştea destinatarul şi scopul pentru care se cereau şi se primeau elemente de cherestea, precum şi faptul ca acestea urmau a fi ridicate de nepotul magistratului A.

Rolul practicianului în insolvenţă K. de mijloc în primirea de către judecătorul A. a fost pus în evidenţă şi de faptul că K. ţinea legătura cu KKKKK., nepotul judecătorului, transmiţându-i acestuia data la care trebuia să meargă în localitatea Pătârlagele, judeţul Buzău, să ridice masa lemnoasă.

Pe parcursul conversaţiei, atunci când se referea la A., K. folosea apelativul de "şefii", acelaşi pe care îl folosea şi în conversaţiile cu inculpatul N. atunci când se referea la destinatarul cherestelei.

Conform înţelegerii, la data de 06 mai 2014, ora 10:25:20, N. l-a apelat pe K. şi i-a confirmat remiterea cherestelei pentru ziua următoare:

În localitatea Pătârlagele, KKKKK. s-a deplasat la sediul SC HHHHH. SRL, unde se afla NNNNN., iar de acolo, cei doi au mers la un gater aparţinând SC OOOOO. SRL de unde au fost încărcaţi 5 metri cubi de cherestea.

După aceasta, NNNNN. i-a plătit lui PPPPP., angajat al furnizorului, suma de 2.775 lei, care i-a fost transferată de N. la data de 06 mai 2014 pe card.

Pe parcursul zilei a avut mai multe discuţii telefonice cu A. şi K., din conţinutul cărora a rezultat că magistratul a fost beneficiarul real al masei lemnoase.

Astfel, la ora 12:21:45 KKKKK. l-a contactat pe A. şi la informat despre stadiul activităţii, ocazie cu care judecătorul i-a transmis că mai dorea, pe lângă cherestea, şi un număr de douăzeci de grinzi.

Întrucât SC HHHHH. SRL nu a avut pe stoc tipul de cherestea solicitat, KKKKK. împreună cu NNNNN. au fost la un alt gater din localitate, aspect pe care i l-a adus la cunoştinţă şui K., la ora 13:04:09.

După ce a încărcat cheresteaua şi grinzile, KKKKK. l-a informat, la ora 14:45:47, pe inculpatul A. conţinutul discuţiei, pe lângă informaţiile privind cantitatea şi tipul masei lemnoase primite, relevă, fără nici un echivoc, faptul că A. avea cunoştinţă despre persoana de la care provenea cheresteaua, faptul că KKKKK. nu a achitat contravaloarea cherestelei, şi cel mai important, ştia motivul pentru care nu s-a efectuat plata, respectiv, favorizarea lui N. în Dosarele nr. x/3/2009 şi x/3/2009/a1 în schimbul primirii, cu titlu de mită a unor cantităţi de masă lemnoasă.

Pe durata transportului de la Pătârlagele până la destinaţie, comuna Belciugatele, judeţul Călăraşi, KKKKK. a fost depistat şi oprit în trafic de către poliţie de două ori, pe raza localităţilor Văleni de Munte şi Brăneşti. De fiecare dată, potrivit convorbirilor telefonice de la orele 15:33:41, 15:45:26, 18:17:17 şi 18:47:11 l-a informat pe inculpatul A., beneficiarul real al cherestelei.

De asemenea, KKKKK. i-a adus la cunoştinţă, la ora 17:27:27, inculpatului K. despre problemele sale cu poliţia.

Având în vedere faptul că masa lemnoasă pe care o transporta constituia obiectul infracţiunii de luare de mită, KKKKK., nu deţinea documentele de provenienţă a mărfii ci doar un aviz de însoţire. Această situaţie l-a determinat ca la cel de-al doilea control al poliţiei să-l contacteze telefonic, la ora 20:57:49, pe RRRRR., persoana de la care a luat cheresteaua, în vederea confirmării provenienţei mărfii.

Prezenţa judecătorului A. şi a lui K. cu ocazia efectuării controlului denotă îngrijorarea lor că se va stabili faptul că aceasta constituia obiectul material al infracţiunii de luare de mită. Aspectele constatate de organele de poliţie au fost cuprinse în procesul-verbal care se regăseşte la dosarul cauzei.

Având în vedere cele petrecute în ziua anterioară, precum şi faptul că lucrătorii de poliţie i-au pus în vedere lui KKKKK. să prezinte factura pentru cherestea, în data de 08 mai 2014, acesta s-a deplasat în localitatea Pătârlagele, jud. Buzău, unde s-a întâlnit cu RRRRR., soţul administratorei SC OOOOO. SRL, de unde a luat masa lemnoasă, pentru a solicita factura fiscală.

În cadrul discuţiei ambientale purtate de cei doi a rezultat, încă o dată, că martorul NNNNN. a fost cel care a achitat contravaloarea cherestelei:

Martorul PPPPP., angajat la SC OOOOO. SRL, prin depoziţia dată în prezenta cauză, a confirmat că a primit suma de 2.750 lei de la NNNNN..

Cu ocazia audierii, martorul NNNNN., angajat la SC HHHHH. SRL, a susţinut că N. i-a cerut să găsească cherestea, cu anumite specificaţii, pe care urma să o ridice o persoană de la Bucureşti. Întrucât la acel moment firma lor nu producea asemenea elemente de cherestea, le-a procurat de la SC OOOOO. SRL De asemenea, martorul a alegat că a achitat suma de 2.750 lei, banii fiind primiţi anterior de la N., în acest scop, conform extrasului de cont.

KKKKK. a fost identificat ca fiind persoana care a ridicat cheresteaua, în data de 07 mai 2014, de la sediul SC OOOOO. SRL, aceeaşi care în cursul anului 2013, a ridicat de la sediul SC HHHHH. S.R.L, alte cantităţi de cherestea.

Martorul RRRRR. a confirmat faptul că KKKKK. a fost cel care a ridicat cheresteaua de la SC OOOOO. SRL, iar contabila firmei, SSSSS. a declarat că, în baza avizului de însoţire a mărfii din 07 mai 2014, a întocmit în data de 08 mai 2014 factura fiscală nr. 225 din 08 mai 2014 şi chitanţa fiscală nr. 106, din aceeaşi dată.

Cu privire la suma de bani a precizat că a aflat de la RRRRR. că fusese achitată în ziua anterioară, menţiunile de pe cele două documente contabile fiind aceleaşi cu cele de pe avizul de însoţire a mărfii.

Cu privire la valoarea cherestelei primite de către judecătorul A. a reieşit că aceasta este de 6.665 lei, după cum a urmat: "elem. 3 X 5" 2,5 metri cubi în valoare de 1.375 lei, "astereală rindeluită 100 mp" 2 metri cubi în valoare de 1.100 lei, "astereală rindeluită" 1,2 metri cubi, "lanţi 3X5, 300 buc" 1,35 metri cubi - în total 2,55 metri cubi, în valoare de 1.402 lei şi 5 metri cubi de cherestea, în valoare de 2.775 lei.

Martorul KKKKK. a recunoscut că acesta a luat cherestea de la sediul SC HHHHH. SRL, din localitatea Pătârlagele, jud. Buzău, în perioada 2013 - 2014, de aproximativ patru ori, prin intermediul lichidatorului judiciar K., susţinând că nu a achitat cheresteaua pentru ca urma să dea lui K. porci sau lemne de foc, aspect contrazis de către inculpatul K.

Instanţa nu a reţinut apărările inculpatului N. care a afirmat ca a livrat cheresteaua lichidatorului K. şi a negat faptul că ştia că beneficiarul real al cherestelei a fost judecătorul A.

În acest sens instanţa a reţinut faptul că inculpatul K. a declarat ca i-a spus inculpatului N. că beneficiarul cherestelei a fost judecătorul A., declaraţia inculpatului K. fiind confirmată de aspectele rezultate din convorbirile telefonice dintre inculpatul K. şi inculpatul N. sau dintre inculpatul K. şi JJJJJ., avocatul societăţii SC HHHHH. SRL (declaraţia suspectului K.).

Astfel, la data de 28 iunie 2013, ora 10.56.33, între K. şi JJJJJ., avocatul societăţii SC HHHHH. SRL, administrată de N. a avut loc un dialog.

Mai mult, apărarea inculpatului N. care susţinea că ştia ca lemnul este pentru K. a fost infirmată de aspectele rezultate din convorbirile purtate între cei doi, în toate convorbirile inculpatul K. spunându-i lui N. că materialul era pentru şeful său deci nu pentru sine.

Faptul că inculpatul N. avea cunoştinţă că adevăratul beneficiar al cherestelei era judecătorul A. a fost pus în evidenţă şi de împrejurarea că N. nu l-a întrebat pe K. despre beneficiar, atunci când acesta i-a spus că marfa solicitată este pentru "şeful meu" şi nici nu a discutat aspecte legate de preţul mărfii ce urma să o livreze.

Apărările inculpatului N. au sfidat logica şi au încercat să facă instanţa să ignore contextul infracţional în care inculpatul a ajuns ca, prin intermediul practicianului în insolvenţă K., sa livreze cherestea judecătorului A., învestit cu soluţionarea Dosarelor nr. x/3/2009 şi x/3/2009/a1, privind falimentului SC IIIII. SRL, firmă unde tocmai inculpatul N. a deţinut calitatea de asociat şi administrator.

Astfel, SC IIIII. SRL a avut ca obiect principal de activitate construcţia caselor din lemn, declarând ca punct principal de lucru în localitatea Pătârlagele, judeţul Buzău, unde se aflau halele şi linia de producţie.

În Dosarul nr. x/3/2009, la data de 30 martie 2009 SC ŞŞŞŞŞ. SRL a introdus la Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei SC IIIII. SRL, înregistrată sub nr. x/3/2009. Dosarul a fost repartizat spre soluţionare judecătorului sindic A.

La termenul din 14 octombrie 2009 judecătorul A. a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitorului şi a numit administrator judiciar TTTTT. SPRL.

La data de 21 aprilie 2010 judecătorul A. a admis cererea administratorului judiciar TTTTT. SPRL şi a dispus începerea procedurii falimentului, menţinând TTTTT. SPRL, în calitate de lichidator judiciar.

În urma Deciziei nr. 529 din 29 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenţei şi a cererii voluntare a debitorului de deschidere a procedurii, inculpatul A. a desemnat administrator judiciar provizoriu QQQ. IPURL, reprezentată de K.

Prin Sentinţa civilă nr. 1647 din 08 februarie 2012, s-a hotărât trecerea la procedura simplificată a falimentului şi numirea QQQ. IPURL în calitate de lichidator judiciar.

La termenul din 06 iunie 2012 instanţa a dispus ca lichidatorul judiciar să procedeze la valorificarea tuturor bunurilor societăţilor debitoare şi să distribuie sumele cu respectarea prevederilor legale ale legii insolvenţei.

În acest sens a fost declanşată procedura valorificării bunurilor din patrimoniul debitoarei, iar prin procesul-verbal din 21 septembrie 2012 s-a consemnat că la respectiva dată au fost scoase la licitaţie anumite bunuri.

Conform aceluiaşi proces-verbal ŢŢŢŢŢ., a fost declarată câştigătoare, pentru suma de 3.030 euro, fără TVA, a autoturismului marca UUUUU., fapt adus la cunoştinţa instanţei prin raportul de activitate al lichidatorului nr. 5.

La termenul din 12 decembrie 2012 judecătorul A. a dispus continuarea procedurii valorificării bunurilor societăţii debitoare.

În continuarea procedurii de valorificare a bunurilor debitoarei, la data de 17 mai 2013, a fost organizată o nouă licitaţie la care LLLLL. a fost declarată câştigătoare a unor echipamente tehnologice pentru prelucrarea lemnului, piese de mobilier şi aparatură birotică, pentru suma de 280.000 lei, fără TVA.

Prin încheierea din 29 mai 2013 judecătorul A. a luat act de faptul că, anterior, o parte din bunurile debitoarei au fost scoase la licitaţie, urmând ca restul bunurilor să fie supuse aceleiaşi proceduri şi a dispus suspendarea (scoaterea de pe rol a dosarului) până la întocmirea raportului final de gestiune.

Aşa cum s-a constatat din acest scurt istoric al dosarului, prin Sentinţa civilă nr. 1647 din 08 februarie 2012, judecătorul A. a dispus trecerea la procedura simplificată a falimentului şi numirea QQQ. IPURL, reprezentată de practicianul în insolvenţă K., în calitate de lichidator judiciar.

Atât lichidatorul judiciar K., cât şi judecătorul A. au luat la cunoştinţă, prin prisma atribuţiilor de serviciu, despre fostul obiect de activitate şi bunurile SC IIIII. SRL, firmă unde N. a deţinut calitatea de asociat şi administrator.

De asemenea, lichidatorul K. era la curent ştia faptul ca N. mai deţinea o firmă cu un obiect de activitate asemănător, SC HHHHH. SRL., care în procesul tehnologic al producţiei de case din lemn folosea liniile de producţie ale societăţii aflate în procedura falimentului şi care ar fi putut să-i asigure procurarea cherestelei de care avea nevoie judecătorul A.

Referitor la licitaţia din 21 septembrie 2012, când ŢŢŢŢŢ. a câştigat autoturismul marca UUUUU., a fost evidenţiat că această persoană era colaboratoare a lichidatorului K., fapt recunoscut şi de inculpaţii K. şi N.

Având în vedere că liniile de producţie ale societăţii aflate în faliment trebuiau scoase la licitaţie şi faptul că N. deţinea în paralel o societate cu un profil asemănător, acesta, neputând participa în nume propriu la licitaţie, fapt interzis de lege, a folosit-o ca intermediar pe contabila firmei LLLLL., la licitaţia din 17 mai 2013.

Cunoscând acest fapt, cererile judecătorului A. de a i se remite anumite cantităţi de cherestea, formulate prin intermediul lichidatorului K., nu puteau rămâne fără finalitate, existând o convingere intimă a inculpatului N. că în măsura în care nu ar fi dat curs doleanţelor magistratului societatea sa ar fi putut fi defavorizată pe parcursul procedurii falimentului.

Chiar din declaraţia dată de N. în calitate de suspect a reieşit că "o altă teamă pe care o aveam era ameninţarea acestuia (n.n. lichidatorul K.) privind anularea licitaţiei", acesta referindu-se în fapt la licitaţia din 17 mai 2013.

Această temere a lui N. avea un fundament legal, întrucât la data de 15 iulie 2013 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, sub nr. x/3/2009/a1 contestaţia VVVVV. împotriva adunării creditorilor din 15 octombrie 2012 şi a procesului-verbal de adjudecare a bunurilor aparţinând debitoarei SC IIIII. SRL din data de 17 mai 2013.

La termenul din 11 septembrie 2013, în camera de consiliu, judecătorul A. a dispus citarea creditorilor şi acordarea unui nou termen, iar la termenul din 09 octombrie 2013 instanţa a dispus amânarea pronunţării pentru 16 octombrie 2013, ulterior pentru termenul din 23 octombrie 2013, când a dispus respingerea cererii creditorului VVVVV.

De altfel, N. a arătat că nu a avut cunoştinţă despre contestaţia formulată VVVVV. şi că a luat act despre Dosarul nr. x/3/2009/a1 doar cu ocazia prezentării acestuia de către organul de urmărire penală, fapt infirmat de existenta dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare.

Prin urmare, interesul inculpatului N. era major în raport de licitaţia din 17 mai 2013, atâta timp cât prin intermediul contabilei LLLLL. reuşise să păstreze linia de producţie şi să o folosească în continuare.

A.10. În privinţa primirii de către inculpatul H., în data de 16 aprilie 2014, a sumei de 10.000 lei, de la J., pentru soluţionarea favorabilă a dosarului nr. x16/3/2013 al Tribunalului Bucureşti, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de judecată, instanţa a reţinut următoarele:

La data de 16 aprilie 2014, inculpata J. s-a întâlnit, în autoturismul său, cu judecătorul H., pentru a discuta cu acesta în legătură cu soluţionarea Dosarului nr. x16/3/2013, dosar în care NN. IPURL avea calitatea de reclamant.

Judecătorul H. i-a dat indicaţii denunţătoarei cu privire la ceea ce trebuia să facă în Dosarul nr. x16/3/2013 pe care judecătorul îl avea de soluţionat, dosar ce avea ca obiect acţiunea în anulare acte transfer proprietate formulată la data de 05 iulie 2013 de către NN. IPURL, societate administrată de către practicianul în insolvenţă J. împotriva SC WWWWW. SRL şi SC XXXXX. SRL, spunându-i să ceară expertiză şi să formuleze, în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006 contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute în tabelul preliminar de creanţe "Ca să fie ..[neinteligibil].. falimentu"', să afişeze tabelul preliminar al creanţelor pe "1 mai" şi "până pe 24 iunie completaţi planu' ".

Dosarul nr. x16/3/2013 derivă din Dosarul nr. x2/3/2011, având ca obiect procedura insolvenţei debitorului SC WWWWW. SRL, cerută de către creditorul SC XXXXX. SRL, care a fost repartizat magistratului H. şi în care acesta, în data de 20 martie 2012, a desemnat ca administrator judiciar provizoriu NN. IPURL, reprezentată de către J.

Conform celor stabilite, la termenul din data de 29 aprilie 2014, s-a amânat cauza pentru a se lua la cunoştinţă de raportul de expertiză, următorul termen de judecată fiind stabilit de către judecătorul H. pentru data de 24 iunie 2014, aşa cum a convenit cu denunţătoarea la întrevederea din 16 aprilie 2014.

În schimbul ajutorului dat în Dosarul nr. x16/3/2013, inculpata J. i-a dat judecătorului H. suma de 10.000 lei, aspect recunoscut de inculpata J. în faţa instanţei de judecată.

Declaraţiile date de inculpata J. în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei de judecată au fost credibile şi au servit la stabilirea adevărului în prezenta cauză, coroborându-se cu aspectele rezultate din convorbirea purtată între practicianul în insolvenţă J. şi judecătorul H. la 16 aprilie 2014, în cuprinsul căreia magistratul îi dădea practicianului în insolvenţă sfaturi cu privire la ceea ce trebuia să facă în Dosarul nr. x16/3/2013 şi în care se punea şi problema remiterii sumei de bani.

Declaraţiile date de inculpata J. în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei de judecată s-au coroborat şi cu aspectele rezultate din convorbirea purtată între practicianul în insolvenţă J. şi judecătorul H. la 15 mai 2014, conversaţie care a întărit convingerea instanţei că afirmaţiile inculpatei J., în sensul că a remis judecătorului H. suma de 10000 lei în legătură cu soluţionarea de către acesta a Dosarului nr. x16/3/2013, au fost adevărate.

Împotriva sentinţei au declarat apel YYYYY. SRL, ZZ. SRL, ZZZZZ. şi inculpaţii A., E., G., H., K., O., I., N. şi M.

I. Apelanta ZZ. SRL a solicitat desfiinţarea sentinţei şi în rejudecare obligarea inculpatei G. şi a inculpatului I., la plata sumei de 1.997.836,56 lei reprezentând contravaloarea a două creanţe înscrise în tabelul definitiv consolidat al creditorilor SC HH. SRL.

În motivele scrise, se arată, în esenţă, că între apelanta SC ZZ. SRL şi SC GG. SRL s-a încheiat contractul de antrepriză nr. 643 din 21 septembrie 2012, obiectul contractului fiind efectuarea de lucrări la un imobil din Iernut. Pentru contravaloarea bunurilor au fost emise facturi necontestate în valoare de 1.185.707,52 RON însă SC GG. SRL în anul 2013 a intrat în procedura insolvenţei, judecătorul sindic fiind inculpata G.

Apelanta susţine că inculpata i-a produs un prejudiciu prin aceea că a admis contestaţia formulată de SC FF. S.R.L, având un comportament agresiv faţă de reprezentanţii convenţionali ai creditelor.

Aceste aspecte au constituit, în opinia apelantei, motivul pentru care inculpatul I. ar fi dat suma de bani inculpatei G..

II. Apelantul ZZZZZ. a solicitat desfiinţarea hotărârii şi în cadrul rejudecării ridicarea sechestrului asigurător instituirea asupra imobilului situat în Bucureşti, în condiţiile în care suma de 5000 euro ce se pretinde a fi fost primită de inculpata G., de la inculpatul I., a fost consemnată la F. conform recipisei nr. 3822421 din 1 din 14 august 2014.

III. Apelantul inculpat A. a solicitat desfiinţarea sentinţei şi în rejudecare, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond iar în subsidiar, achitarea sa pentru toate infracţiunile reţinute în actul de acuzare.

În motivele scrise şi oral, în cadrul dezbaterilor apelului care au avut loc la data de 9 mai 2016, inculpatul a invocat următoarele critici:

Hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută - şi ca atare, în opinia apărării, se impune desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare - invocându-se dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în condiţiile în care nu i s-a asigurat asistenţa juridică în condiţiile legii.

Astfel, susţine inculpatul, la termenul din 19 ianuarie 2015 instanţa de fond a constatat încheiată cercetarea judecătorească, trecându-se la dezbateri, în lipsa apărătorilor aleşi aflaţi la o altă instanţă, împrejurare adusă la cunoştinţă instanţei.

Lipsa apărătorilor aleşi, echivalează, în opinia inculpatului A., cu lipsă de apărare.

Hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică întrucât se bazează pe declaraţiile martorilor date în faza de urmărire penală şi a proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice, în condiţiile în care inculpatul A. le-a contestat, cererea sa de a fi efectuată o expertiză criminalistică fiind respinsă.

Inculpatul a contestat probele administrate în faza de urmărire penală, a arătat că nu a solicitat judecarea sa în procedură simplificată şi ca atare se impunea administrarea directă şi nemijlocită a probelor de către instanţa de fond.

În opinia apărării, respingerea cererii privind audierea martorilor de către prima instanţă, constituie o încălcare flagrantă a dispoziţiilor art. 374 alin. (7) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte administrarea şi evaluarea probelor, apărarea susţine că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 100 alin. (2), (3) C. proc. pen.

Astfel, deşi prin încheierea din 5 decembrie 2014, instanţa de fond i-a încuviinţat cererea sa de amânare pentru a depune copii de pe acte din mai multe dosare aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti, precum şi copierea suporţilor optici privind înregistrările audio-video aflate în Dosarul nr. x/P/2013 al Parchetului, ulterior la termenele din 9 ianuarie 2015 respectiv 19 ianuarie 2015, instanţa a respins cererea de acordare a unui nou termen, astfel încât s-a aflat în imposibilitatea obţinerii şi depunerii la dosar a probelor admise anterior.

În opinia apărării, prin respingerea cererii privind audierea martorilor şi prin neacordarea unui termen pentru depunerea probelor încuviinţate de instanţa de fond, au fost încălcate dispoziţiile art. 10 alin. (2) C. proc. pen., respectiv art. 6 alin. (1) şi (3) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În fine, în motivele scrise, apărarea susţine că în cauză, instanţa nu a avut în vedere dispoziţiile art. 74 C. pen., a aplicat greşit dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 precum şi dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Concluzionând, inculpatul A. a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare pentru încălcarea dreptului la apărare dar şi pentru inexistenţa cercetării judecătoreşti, omisiuni care nu ar putea fi suplinite de instanţa de apel.

În susţinerile orale, în cadrul dezbaterilor pe fond a apelului, apărarea a invocat nulitatea ordonanţei procurorului din 4 decembrie 2014 prin care s-a dispus începerea urmăririi penale, dat fiind faptul că procurorul a avut în vedere exclusiv procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, invocând în sprijinul acestei susţineri Decizia nr. 51/2013 pronunţată de Curtea Constituţională.

Ca o consecinţă a nulităţii absolute a ordonanţei de începere a urmăririi penale, apărarea a apreciat că sunt lovite de nulitate absolută şi ordonanţa de extindere a urmăririi penale, respectiv ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale.

Cu privire la ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale, apărarea susţine că există o contradicţie între dispozitiv şi expozitiv, neexistând identitate de infracţiuni şi ca atare, i-a fost încălcat inculpatului, dreptul la apărare. Faptele la care se face referire sunt pretinderea şi primirea de către inculpatul A. de bani şi bunuri de la inculpaţii M., O. precum şi bunurile primite de la martorul QQQQ..

În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, a susţinut că aceasta nu există, magistratul fiind suveran în aplicarea legii, iar atunci când se constată că legea a fost interpretată greşit, remedierea se produce prin exercitarea căilor de atac.

IV. Inculpatul H. a solicitat desfiinţarea sentinţei şi în rejudecare, achitarea sa pentru infracţiunea de luare de mită, în temeiul disp. art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât aceasta nu există.

În motivele scrise şi în susţinerile orale, inculpatul critică faptul că instanţa de fond nu a respectat principiul aflării adevărului, principiul prezumţiei de nevinovăţie, nu a avut rol activ, a respins, în mod neîntemeiat probele solicitate de apărare.

Acuzarea nu a făcut dovada remiterii sumei de 10.000 lei de către denunţătoarea J. şi nici nu s-a dovedit actul care intra în atribuţiile inculpatului, în calitatea sa de judecător sindic, pe care l-a îndeplinit sau trebuia să-l îndeplinească, ca urmare a primirii sumei de 10.000 lei.

Se face trimitere la probele administrate dar şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în sensul în care "principiul prezumţiei de nevinovăţie reclamă, printre altele, că sarcina probei revine acuzării iar dubiul profită acuzatului".

Probele reţinute de prima instanţă, ca fundament al hotărârii de condamnare, respectiv denunţul formulat de inculpata J. şi procesul-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate la 18 mai 2014 respectiv 16 mai 2014 nu dovedesc, dincolo de orice dubiu, remiterea sumei de 10.000 lei de către inculpata J.

În ceea ce priveşte actul ce intră în atribuţiile inculpatului H. - în calitatea sa de judecător sindic - pe care le-a îndeplinit sau trebuia să le îndeplinească ca urmare a pretinderii şi primirii sumei de 10.000 lei, apărarea susţine că dialogul cu inculpata J. nu confirmă acest lucru, discuţiile consemnate în procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice nefăcând trimitere, astfel cum greşit susţine acuzarea, la Dosarul nr. x16/3/2013 al Tribunalului Bucureşti, aflat spre soluţionare la inculpatul H.

Dosarul nr. x16/3/2013 a avut ca obiect o acţiune în anulare acte transfer proprietate şi a fost constituit ca urmare a unei cereri formulate în Dosarul nr. x2/3/2011 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, având ca obiect procedura insolvenţei debitoarei SC WWWWW. SRL şi ca atare, discuţia purtată cu denunţătoarea J., în data de 16 aprilie 2014, nu are legătură cu SC WWWWW. SRL şi nici cu Dosarul nr. x16/3/2013.

Mai mult, această societate se afla în faliment de doi ani, iar tabelul creditorilor era desfiinţat de mai mult de doi ani.

Apărarea susţine că discuţia referitoare la "două mii cinci sute" privea un onorariu al denunţătoarei J. şi a fost o continuare a unei discuţii avute la telefon cu aceeaşi inculpată.

În fine, în opinia apărării, denunţul formulat în cauză este unul mincinos, fiind întocmit de o persoană lipsită de credibilitate, de rea-credinţă, scopul urmărit fiind acela de a obţine reducerea pedepsei.

Pe cale de consecinţă, se impune achitarea inculpatului H., în baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

V. Apelanta inculpată G. a criticat hotărârea atacată pentru motive de nelegalitate, solicitând desfiinţarea acesteia şi în rejudecare achitarea sa, în temeiul art. 395 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât această faptă nu există.

În motivele scrise şi în susţinerea orală, s-a arătat că nu există probe directe de vinovăţie, declaraţiile denunţătoarei J. şi procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice din data de 16 mai 2014, neputând fundamenta o hotărâre de condamnare.

Nici declaraţiile martorilor BBB. şi VV., în opinia apărării, nu o incriminează pe inculpata G. iar declaraţiile inculpatei J. nu corespund realităţii, scopul urmărit fiind acela de reducere a pedepsei.

Pe de altă parte, analiza proceselor-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, nu poate fi decât favorabilă inculpatei G., din conţinutul acestora rezultând, fără echivoc, că nu a săvârşit infracţiunea de luare de mită.

Inculpata G. nu a numit o lichidator pe inculpata J. în dosarele pe care le avea de soluţionat, aceasta din urmă fiind parte în dosarul SC HH. SRL.

Acuzarea a susţinut că suma de 5000 euro a fost remisă inculpatei G. la data de 10 decembrie 2014, pentru ca această să nu dispună falimentul SC HH. SRL, să fie schimbat lichidatorul pentru această parte, să nu se înscrie ceilalţi creditori la masa credală sau să fie înlăturaţi, întrucât se formulaseră contestaţii de ambele părţi.

În opinia apărării, aceste acuzaţii nu au fundament în condiţiile în care la data de 12 decembrie 2013, inculpata G. a dispus deschiderea procedurii falimentului la SC HH. SRL, a confirmat ca lichidator pe SC AAAAAA., care nu a fost schimbat, deşi putea să dispună înlocuirea sa în calitate de judecător sindic.

În ceea ce priveşte admiterea cererii SC GG. SRL, de înscriere la masa credală, apărarea solicită a se avea în vedere faptul că inculpata G., în calitate de judecător sindic, a respins o parte din cererile formulate relativ la sumele care intrau în masa credală, constatându-se reaua-credinţă şi frauda în defavoarea creditorilor şi a debitoarei SC HH. SRL.

Pe de altă parte, apărarea face referire şi la faptul că SC GG. SRL era asociat al SC HH. SRL, ceea ce, în accepţiunea legii insolvenţei, înseamnă că era un creditor subordonat, care are relaţii de afiliere cu debitorul. Chiar dacă SC GG. SRL ar fi primit ceva, aceasta era la rândul ei în insolvenţă şi ca atare orice sumă primită era distribuită creditorilor săi şi neexistând vreun interes în ceea ce priveşte remiterea vreunei sume de bani către inculpata G.

S-a solicitat a se avea în vedere şi opinia experţilor care au analizat convorbirile purtate de inculpata G. cu inculpata J. precum şi concluziile expuse în Raportul de expertiză efectuat în apel, în sensul că acea convorbire nu este autentică.

Sentinţa instanţei de fond este criticabilă prin aceea că judecătorul şi-a însuşit probatoriul administrat în faza de urmărire penală, hotărârea fiind incoerentă, inclusiv sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei.

Instanţa de fond nu a lămurit situaţia de fapt, făcând referire la persoane care nu au legătură cu acest dosar, ceea ce relevă superficialitatea judecătorului cauzei.

Apărarea apreciază că ne aflăm în prezenţa unei provocări din partea inculpatei J., aceasta purtând asupra sa tehnică de înregistrare cu scopul de a se obţine probe incriminatoare, existând o relaţie de constrângere întrucât se negocia libertatea inculpatei J. şi parchet.

Nici procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate între inculpata J. şi martorul II., nu dovedesc primirea vreunei sume de bani de către inculpata G..

Prin urmare, lipsa unor probe certe de vinovăţie obligă instanţa de apel să pronunţe o hotărâre de achitare în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

VI. Apelantul inculpat E. a criticat hotărârea pentru netemeinicie, solicitând desfiinţarea acesteia şi reducerea pedepsei.

S-a făcut trimitere la faptul că inculpatul a fost judecat în procedura simplificată, recunoscând faptele astfel cum au fost descrise în actul de sesizare a instanţei.

În raport cu limitele de pedeapsă, de atitudinea sa procesuală, s-a apreciat că pedeapsa poate fi coborâtă sub limita stabilită de prima instanţă, cu executare în regim neprivativ de libertate.

VII. Apelantul inculpat I. a solicitat desfiinţarea sentinţei şi în rejudecare achitarea sa în temeiul disp. art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 17 alin. (2) şi art. 16 lit. c) C. proc. pen. Au fost invocate atât critici de nelegalitate cât şi critici de ne temeinicie.

Sub primul aspect, apărarea a reţinut nelegalitatea hotărârii în sensul greşitei reţineri a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Cu privire la acest aspect, se arată că prima instanţă a procedat greşit în identificarea legii penale mai favorabile.

Pe de o parte, în mod ne legal a dispus schimbarea de încadrare juridică a faptei, reţinând forma agravată prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (2 fapte) în condiţiile în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni de dare de mită în formă simplă.

Totodată, instanţa nu a pus în discuţie schimbarea de încadrare juridică şi nu a respectat procedura reglementată de disp. art. 386 C. proc. pen., fiindu-i încălcate astfel drepturile inculpatului, inclusiv dreptul la apărare pentru noua încadrare juridică.

Se invocă în susţinerea acestei critici doctrină, cu trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Cu privire la cel de-al doilea aspect, în opinia apărării, legea penală mai favorabilă este legea nouă, aşa încât, reţinerea disp. art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 potrivit cu care maximul special se majorează cu 2 ani, este nelegală.

Art. 79 pct. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal a modificat art. 7 din Legea nr. 78/2000, abrogând parţial acest articol în ceea ce priveşte alin. (2) care prevedea un tratament sancţionator agravat în ipoteza săvârşirii infracţiunii de dare de mită.

În opinia apărării, determinarea legii penale mai favorabile trebuia făcută în considerarea acestei modificări survenite sub aspectul Legii nr. 78/2000, prin dezincriminarea formei agravate a infracţiunii de dare de mită, fiind incidente dispoziţiile art. 4 C. pen.

Ca atare nu se mai putea reţine în sarcina inculpatului I. forma agravată a infracţiunii prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Cel de-al doilea aspect de nelegalitate al hotărârii instanţei de fond se circumscrie greşitei aplicări a pedepsei complementare constând în interzicerea dreptului inculpatului de a fi director, administrator al unei societăţi comerciale sau de a coordona societăţi comerciale în străinătate.

Această măsură este apreciată ca fiind nelegală întrucât prima instanţă nu avea aptitudinea de a dispune interzicerea dreptului inculpatului de a fi director, administrator al unei societăţi comerciale sau de a coordona societăţi comercială în străinătate.

Prima instanţă nu putea să aplice decât interzicerea exercitării unor drepturi pe teritoriul României, nu şi în străinătate, în virtutea teritorialităţii normei juridice penale.

Decizia adoptată reprezintă o depăşire a competenţei teritoriale sub aspectul întinderii în spaţiu a efectelor hotărârii.

Se face trimitere la literatura de specialitate potrivit cu care "Legile penale, ca toate legile juridice, se aplică în spaţiu pe un teritoriu supus unei anumite suveranităţi şi pe o anumită durată de timp determinată (M.Basarab, Drept Penal Partea Generală, Ed. a III-a, ed. Lumina Lex 2001, vol. 1, pag. 57).

Cât priveşte semnificaţia termenului de "suveran" apărarea face trimitere la dispoziţiile art. 3 C. pen., precum şi la literatura şi doctrina de specialitate, apreciind că instanţa a depăşit teritorialitatea puterii de stat a României prin ignorarea completă a securităţii altor state. Instanţa nu putea să interzică orice activităţi care s-ar desfăşura pe teritoriul altui stat deoarece aceasta ar reprezenta o încălcare a suveranităţii statului în care s-ar realiza acea activitate.

Pe cale de consecinţă, se impune constatarea acestei nelegalităţi şi înlăturarea interzicerii exercitării dreptului inculpatului de a fi director, administrator al unei societăţi comerciale sau de a coordona societăţi comerciale în străinătate.

În motivele scrise şi susţinerea orală, inculpatul a susţinut că probele administrate în cauză nu dovedesc vinovăţia sa pentru cele două infracţiuni de dare de mită.

Astfel, inculpatul a arătat că în discuţiile pe care le-a avut cu martorii II., KK. şi JJ. "nu s-a pus niciodată problema să se dea bani cu titlu de mită" şi că "în discuţiile noastre nu s-a făcut referire despre judecător sau numele judecătorilor implicaţi în proces".

În acelaşi sens, în opinia apărării, sunt şi declaraţiile martorilor KK., BBBBBB., CCCCCC., DDDDDD., U., EEEEEE., FFFFFF., dar şi declaraţiile inculpaţilor G., E. şi J.

Relatările denunţătoarei J. nu sunt rezultatul propriei percepţii ci, împrejurările la care a făcut referire, au fost cunoscute de la numitul II.

De asemenea, în cazul relatărilor martorei JJ., apărarea susţine că ne aflăm în prezenţa unei simple "senzaţii, impresii pe care şi-a făcut-o din răspunsurile evazive şi comportamentul martorului II.". Martorul II. avea interesul să inducă ideea că a remis sumele de bani magistraţilor, cu acceptul inculpatului I. pentru a putea obţine o soluţie de netrimitere în judecată.

În ceea ce priveşte forţa probantă a declaraţiilor martorei JJ., apărarea face trimitere la dialogul purtat între aceasta şi martorul II. în data de 14 mai 2014, concluzia fiind aceea că martorul II. încasase sume importante de la SC GG. SRL, cu titlu de avansuri spre decontare - 153.129 lei - pe care nu le-a restituit. Prin urmare, interesul său a fost acela de a-i spune martorei JJ. că o parte din sume le-a remis, cu titlu de mită, inculpaţilor G. şi E.

În legătură cu declaraţiile martorului II., apărarea susţine, astfel cum s-a arătat anterior, că a formulat denunţ pentru a obţine o soluţie de netrimitere în judecată, declaraţiile acestuia neputându-se corobora nici cu declaraţiile inculpatului I. şi nici cu declaraţiile martorei BBBBBB., ceea ce dovedeşte nesinceritatea martorului II.

Prin urmare, apărarea susţine că declaraţiile martorului II. sunt singulare.

Pe de altă parte, organul de urmărire penală a încălcat principiul legalităţii procesului penal în condiţiile în care martorii II. şi JJ. au fost audiaţi în aceeaşi perioadă de timp şi în aceeaşi încăpere.

Aceste împrejurări au fost cunoscute de apărare după depăşirea fazei camerei preliminare şi ca atare ele pot fi invocate atât în faţa instanţei de fond cât şi în apel, consecinţa fiind aceea a excluderii mijloacelor de probă obţinute în mod nelegal.

Cu privire la scopul pentru care inculpatul I. ar fi dat bani cu titlu de mită, apărarea susţine că declaraţiile martorului II. sunt contrazise, pe de o parte de inculpata G., iar pe de altă parte, de lipsa de credibilitate întrucât ar fi absurd să se ofere bani cu titlu de mită pentru deschiderea procedurii de faliment în condiţiile în care societatea era neatractivă economic.

Din această perspectivă, apărarea susţine că în mod neîntemeiat instanţa de fond a reţinut că "scopul mituirii celor doi judecători a fost acela al deschiderii procedurii de insolvenţă, al desemnării NN. IPURL, reprezentat de J. administrator judiciar, al admiterii unor creanţe pentru firmele din grupul condus de inculpatul I. sau al admiterii ori respingerii, după caz, a contestaţiilor formulate de debitori sau creditori".

În opinia apărării, motivul real pentru care martorul II. a încheiat, în numele societăţii, contractul de asistenţă juridică cu Cabinetul Avocat KK., a fost acela al însuşirii, pentru sine, a unor sume de bani. Pentru a justifica primirea acestor sume de bani, menţionate în cele două contracte, martorul II. a susţinut că o parte a remis-o judecătorilor E. şi G. cu titlu de mită.

Se face trimitere şi la declaraţiile martorului FFFFFF., respectiv KK., niciuna dintre acestea neputând dovedi implicarea inculpatului I. în activitatea infracţională reţinută de prima instanţă.

Faptul că inculpatul I. nu a cunoscut că o parte din onorariu este folosită pentru a fi dată cu titlu de mită judecătorilor, rezultă, în opinia apărării, şi din lipsa vreunei înregistrări telefonice sau ambientale cu martorii II., respectiv JJ..

Concluzionând, apărarea susţine că indiciile nu sunt suficiente pentru a stabili vinovăţia unei persoane şi ca atare soluţia care trebuie dispusă este aceea a achitării inculpatului I.

VIII. Apelantul inculpat N. a solicitat, în principal, desfiinţarea sentinţei şi în rejudecare, achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen. iar în subsidiar reindividualizarea judiciară a pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 91 C. pen.

În ceea ce priveşte critica de nelegalitate, apărarea susţine că inculpatul N. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de dare de mită constând în aceea că i-ar fi remis inculpatului A. bunuri, prin intermediul inculpatului K., în scopul favorizării SC IIIII., dar nu există probe care să susţină această teză.

În motivele scrise şi în susţinerile orale, apărarea arată că nu există probe din care să rezulte, dincolo de orice dubiu, că inculpatul N. i-a remis inculpatului A. cherestea, prin intermediul inculpatului K.

Pe de altă parte, nici din probele testimoniale şi nici din procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice nu rezultă că inculpatul N. ar fi avut cunoştinţă că beneficiarul real al bunurilor era inculpatul A..

Instanţa de fond nu a făcut o analiză riguroasă a probelor administrate, care nu puteau să conducă decât la o singură concluzie şi anume, că inculpatul N. i-a remis inculpatului K. cherestea pentru ca acesta din urmă să nu defavorizeze SC IIIII. în procedura falimentului, inculpatul K. fiind desemnat lichidator judiciar.

În opinia apărării este relevantă şi starea tensionată dintre inculpatul N. şi inculpatul K. astfel încât, teza acuzării în sensul că inculpatul N. ar fi cunoscut cine este adevăratul beneficiar al bunurilor nu are fundament.

Ca atare, soluţia de condamnare a inculpatului N. este nelegală, impunându-se achitarea sa conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar, apărarea a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepsei în cuantum mai redus şi cu suspendare sub supraveghere.

S-a făcut trimitere la persoana inculpatului N., la gradul de pericol social concret al faptelor, la starea sa de sănătate, la împrejurările şi circumstanţele cauzei, toate demonstrând că se justifică o pedeapsă neprivativă de libertate.

IX. Inculpatul K. a solicitat desfiinţarea sentinţei şi în rejudecare modificarea cuantumului pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 91 C. pen.

Apărarea a invocat atitudinea procesuală a inculpatului, acesta recunoscând faptele săvârşite, a cooperat cu organele de urmărire penală şi a formulat două denunţuri pentru lămurirea împrejurărilor concrete ale cauzei.

Totodată, se face referire la persoana inculpatului, la afecţiunile sale medicale grave, ceea ce justifică atât reducerea pedepsei cât şi schimbarea modalităţii de executare.

X. Inculpatul M. a criticat hotărârea pentru nelegalitate, în sensul că instanţa de fond a omis aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cu consecinţa aplicării unei pedepse în alte limite.

În acest sens, apărarea susţine că inculpatul M., la termenul din 3 noiembrie 2014 a solicitat judecarea sa în procedura simplificată, recunoscând faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei.

În raport de poziţia sa procesuală, instanţa era obligată să dea curs manifestării sale de voinţă şi să reducă pedeapsa conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Pe de altă parte, hotărârea primei instanţe este nelegală şi prin greşita reţinere a unei singure infracţiuni în forma continuată, în condiţiile în care din probele cauzei rezultă rezoluţii infracţionale distincte care impuneau reţinerea concursului de infracţiuni.

În fine, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, apărarea solicită a se avea în vedere atitudinea procesuală a inculpatului, împrejurarea că iniţiativa remiterii covorului dar şi a sumei de bani a aparţinut inculpatului A.

Hotărârea de a da curs solicitărilor inculpatului A. s-a datorat şi ascendentului acestuia asupra practicianului în insolvenţă M.

Pe cale de consecinţă, apelantul inculpat M. a solicitat reformarea hotărârii primei instanţe în sensul aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 cu consecinţa reducerii pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.

XI. Apelantul inculpat O. a solicitat desfiinţarea sentinţei şi în rejudecare înlăturarea pedepsei complementare şi aplicarea unei amenzi penale.

Sub primul aspect, apărarea a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 65 C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului fiind de 1 an şi 6 luni şi ca atare nu i se putea aplica pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi.

Sub cel de-al doilea aspect, apărarea a solicitat aplicarea unei amenzi penale, suficientă pentru atingerea scopului pedepsei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, constată următoarele:

I. Ca stare de fapt, pentru inculpaţii care au exercitat calea de atac a apelului, Înalta Curte reţine, în esenţă, că inculpatul A., judecător sindic în cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a încălcat dispoziţiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, producând vătămarea intereselor persoanei. Acelaşi inculpat a pretins şi primit sume de bani şi bunuri în legătură cu dosarele pe care le instrumenta şi care aveau ca obiect procedura insolvenţei.

1. Astfel, inculpatul A. a fost învestit cu soluţionarea Dosarului nr. x9/3/2013 privind debitoarea SC RRR. SA, primul termen de judecată fiind la 10 noiembrie 2013.

La data de 14 iunie 2013, SC SSS. SRL a formulat o cerere de declanşare a procedurii simplificate a insolvenţei împotriva debitoarei SC RRR. SA, pentru suma de 863.324,31 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 1863 din 3 ianuarie 2013 emisă în baza contractului de prestări servicii nr. 23314 din 30 ianuarie 2012.

Prin Sentinţa civilă nr. 11175 din 23 decembrie 2013 inculpatul A. a dispus, printre altele, deschiderea procedurii generale a insolvenţei.

Prin aceeaşi hotărâre, inculpatul A. a decăzut debitoarea din dreptul de a formula un plan de reorganizare a activităţii, a ridicat dreptul de administrare al acesteia, a încetat mandatul administratorilor statutari şi a desemnat provizoriu, până la prima adunare a creditorilor - cu încălcarea dispoziţiilor art. 11 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei potrivit cu care "judecătorul sindic dispune desemnarea motivată, prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă care au depus oferta de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura pană la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, fixarea remuneraţiei în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activităţii practicienilor în insolvenţă, precum şi a atribuţiilor acestuia pentru această perioadă. în vederea desemnării administratorului judiciar provizoriu sau a lichidatorului provizoriu, judecătorul va avea în vedere cererea depusă în acest sens de creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de debitor, dacă cererea introductivă îi aparţine. În situaţia în care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicită numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face de către judecătorul sindic din rândul practicienilor care au depus oferte în dosarul cauzei' - în calitate de administrator judiciar, SC QQQ. IPURL reprezentată de inculpatul K., respectiv SC CC. SPRL reprezentată de ŞŞŞ., în condiţiile în care niciuna dintre cele două societăţi nu au depus oferte la dosarul cauzei.

În data de 9 ianuarie 2014, SC RRR. SA, a exercitat calea de atac a apelului, astfel că prin încheierea din 16 ianuarie 2014, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea şi a dispus suspendarea provizorie a executării Sentinţei civile nr. 11175 din 23 decembrie 2013, pentru ca ulterior, prin Decizia nr. 309 din 21 aprilie 2014 să admită apelul şi să schimbe în tot sentinţa apelată, în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei.

Independent de măsurile dispuse de inculpatul A. în Dosarul nr. x10/3/2013 care au fost cenzurate, în condiţiile legii, de instanţa de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte reţine că acesta cu intenţie şi-a încălcat atribuţiile de serviciu prin desemnarea unor lichidatori care nu şi-au manifestat voinţa prin depunerea unor oferte, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 85/2006.

Desemnarea SC CC. SPRL în Dosarul nr. x10/3/2013 a fost precedată şi de demersurile inculpatei J. care a comunicat în permanenţă cu inculpatul A., indicându-i denumirea completă a societăţii administrate de ŞŞŞ., în condiţiile în care nici această societate nu a depus ofertă de preluare a poziţiei de administrator judiciar provizoriu în dosarul menţionat anterior.

Totodată, Înalta Curte reţine că, prima ofertă înregistrată la Registratura Secţiei a VII-a civilă din cadrul Tribunalului Bucureşti, din partea SC CC. SPRL, a fost trimisă pe e-mail, după data la care inculpatul A. pronunţase hotărârea.

2. Înalta Curte reţine - pe lângă desemnarea în condiţii de nelegalitate, a SC QQQ. IPURL, reprezentată de inculpatul K. în calitate de administrator judiciar provizoriu, în Dosarul nr. x10/3/2013 - că inculpatul A. a primit la data de 12 ianuarie 2014 de la inculpatul K., un televizor marca B. şi un suport TV.

Primirea bunului, cu titlu de mită, este confirmată de probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de apel, fond, respectiv în faza de urmărire penală.

3. În calitate de judecător sindic, inculpatul A. a purtat discuţii, în cursul lunii septembrie 2013, în biroul său, cu denunţătoarea L., lichidator judiciar în cadrul SC HHH. IPURL, în legătură cu dosarele în care aceasta era desemnată administrator judiciar.

În cadrul acestor discuţii, inculpatul A. a întrebat-o dacă are nevoie de serviciile unei persoane care are cunoştinţe în procedura insolvenţei, denunţătoarea refuzând să dea un răspuns categoric în condiţiile în care la solicitarea aceluiaşi inculpat a mai angajat anterior o persoană de care nu a fost mulţumită.

Ulterior, când denunţătoarea s-a prezentat în biroul inculpatului A., acesta a reiterat cererea iniţială în sensul angajării nepoatei sale XXX., afirmând din nou că are cunoştinţe suficiente în materie de insolvenţă.

Pentru a fi convingător, inculpatul A. a făcut referire la dosare importante de insolvenţă pe care le-a instrumentat, cum ar fi dosarele privind SC ZZZ., SC AAAA. SA, în care lichidatorul sau administratorul judiciar reprezenta cauze.

De asemenea, inculpatul i-a spus denunţătoarei L., că va avea şi alte dosare în care va fi repartizată în calitate de lichidator judiciar, context în care aceasta a acceptat să o angajeze pe nepoata inculpatului, martora XXX. Parte din discuţiile purtate între inculpatul A. şi denunţătoarea L., au avut loc într-o sală de aşteptare a Tribunalului Bucureşti, situată la etajul 4, în partea dreaptă faţă a biroului judecătorului sindic.

După aceste discuţii, denunţătoarea L. a stabilit o întâlnire la sediul HHH. IPURL cu martora XXX., aceasta afirmând că vine din partea inculpatului A., constatându-se că aceasta nu are cunoştinţe specifice în materia insolvenţei şi nici nu ştie să redacteze acte corespunzătoare.

Totuşi, denunţătoarea L. a acceptat să o angajeze pe martora (octombrie 2013), stabilindu-se un program redus, cu venituri stabilite la jumătate din suma promisă de martoră, dar cu acordarea unui procent de 70% din veniturile obţinute în urma lichidării activelor societăţilor debitoare din dosarele în care HHH. urma a fi desemnată în calitate de lichidator judiciar.

După angajarea martorei XXX., aceasta i-a comunicat denunţătoarei că legătura cu inculpatul A. se va realiza prin intermediul său şi că în perioada imediat următoare, HHH. va fi numită în mai multe dosare, lichidator judiciar.

Astfel, în şedinţa din 9 octombrie 2013, prezidată de inculpatul A., acesta a desemnat HHH. IPURL în Dosarele nr. x11/3/2013, respectiv x12/3/2013 în calitate de lichidator, respectiv administrator judiciar provizoriu.

Prin aceeaşi hotărâre, pronunţată în Dosarul nr. x11/3/2013, inculpatul A., în calitate de judecător sindic, a dispus începerea procedurii falimentului şi dizolvarea societăţii SC BBBB. SRL, dispunând numirea în calitate de lichidator judiciar a întreprinderii profesionale HHH. IPURL, reprezentată de L., în condiţiile în care aceasta nu depusese ofertă, fiind depuse oferte de preluare a poziţiei de lichidator judiciar alte 11 societăţi de insolvenţă şi practicieni în insolvenţă.

Aceeaşi procedură a fost urmată de inculpatul A. şi în Dosarul nr. x12/3/2013, înregistrat la Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, unde, deşi au fost depuse un număr de 18 oferte de preluare a poziţiei de lichidator judiciar de către societăţi de insolvenţă şi practicieni în insolvenţă, acesta a desemnat, ca administrator judiciar provizoriu, întreprinderea profesională unipersonală cu răspundere limitată HHH. IPURL care nu depusese nicio ofertă (Sentinţa civilă nr. 8069/2013 din 9 octombrie 2013).

În aceeaşi manieră a procedat inculpatul A. şi în Dosarul nr. x13/3/2013, respectiv nr. x14/3/2013.

În primul dosar, inculpatul A. a admis acţiunea debitoarei şi a desemnat provizoriu în calitate de administrator judiciar pe HHH. IPURL, deşi această societate nu a depus ofertă, existând oferte înregistrate la dosar din partea a 16 firme de insolvenţă şi practicieni în insolvenţă.

În Dosarul nr. x14/3/2013, prin hotărârea intermediară pronunţată de inculpatul A. în data de 22 ianuarie 2014, s-a dispus admiterea cererii formulată de către creditor, a deschis procedura insolvenţei asupra debitoarei, desemnând provizoriu, până la adunarea generală a creditorilor, în calitate de administrator judiciar pe HHH. IPURL în condiţiile în care aceasta nu a formulat şi nu a depus ofertă de preluare a acestei poziţii în dosar.

În fine, Înalta Curte reţine că martora XXX. şi-a desfăşurat activitatea în cadrul HHH. IPURL din octombrie 2013 până la 24 aprilie 2014, perioadă în care inculpata L. i-a solicitat, în mod repetat, să insiste pe lângă inculpatul A. să fie desemnată lichidator sau administrator judiciar în cât mai multe dosare.

4. Inculpatul A., în calitate de judecător sindic a instrumentat Dosarul nr. x/3/2007 al Tribunalului Bucureşti ce avea ca obiect procedura insolvenţei SC MMMM. SA al cărei asociat este inculpatul O.

La termenul din 12 martie 2008, inculpatul A. a dispus desemnarea provizorie, până la prima adunare a creditorilor NN. IPURL, reprezentată de inculpata J. în calitate de administrator judiciar, stabilind o retribuţie lunară de 2000 lei.

Relaţiile dintre inculpaţii A. şi J. erau apropiate, scopul urmărit de fiecare dintre aceştia fiind unul ilicit, constând în primirea de bunuri şi sume de bani în legătură cu dosarele de insolvenţă înregistrate la completul prezidat de inculpatul A..

În legătură cu procedura insolvenţei SC MMMM. SA, Înalta Curte reţine că inculpatul A. i-a transmis inculpatului O., prin intermediul inculpatei J., dorinţa de a fi recompensat, în caz contrar va lua măsurile necesare care îi vor fi defavorabile.

În aceste condiţii, inculpatul O., în data de 8 decembrie 2012, urmare discuţiilor purtate cu inculpata J., a acceptat remiterea către inculpatul A. şi inculpata J., de produse alimentare care urmau a fi împărţite între cei doi inculpaţi, cele cuvenite inculpatului A. fiind ambalate separat.

Astfel, în data de 13 decembrie 2012, prin intermediul conducătorului autoturismului aparţinând SC MMMM. SA, produsele alimentare au ajuns în posesia inculpatei J., desemnată de inculpatul A. administrator judiciar în Dosarul nr. x/3/2007 al Tribunalului Bucureşti, privind insolvenţă SC MMMM. SA.

La data de 8 mai 2013, inculpatul A. i-a pretins inculpatului O. sume de bani cuprinse între 3.000 şi 4.000 lei, astfel că, la data de 9 mai 2013 ora 11.14 a primit 3.000 lei, sumă ce a fost virată în contul inculpatului deschis la NNNN.. A doua zi, 10 mai 2013, inculpatul a retras, din acelaşi cont, suma de 4.000 lei.

Inculpatul A. i-a solicitat inculpatului O. remiterea sumei de 1.800 lei sumă ce a fost depusă la data de 18 iunie 2014 în contul său personal.

În acelaşi scop, în cursul lunii decembrie 2002, inculpatul O. i-a remis inculpatului A. un telefon marca C., fiind identificat în cadrul procedurii percheziţiei domiciliare efectuată la imobilul inculpatului.

5. Inculpatul A. a pretins şi primit de la martorul QQQQ. un ceas marca RRRR. şi suma de 8000 lei, în perioada în care avea spre soluţionare Dosarul nr. x7/3/2012 al Tribunalului Bucureşti.

Din actele cauzei rezultă că în data de 7 decembrie 2012, SC SSSS. SRL a formulat o cerere de chemare în judecată a SC ŞŞŞŞ. S.R.L, având ca obiect constatarea opozabilităţii creanţei de 5.280.604 lei, cauza formând obiectul Dosarului nr. x7/3/2012.

SC SSSS. SRL a fost reprezentată de Societatea Civilă de Avocaţi TTTT., prin QQQQ., ŢŢŢŢ. şi UUUU., cu delegaţia din 9 ianuarie 2013.

Cauza a fost soluţionată de inculpatul A. la data de 13 februarie 2013 dar, întrucât în conţinutul dispozitivului hotărârii (Sentinţa civilă nr. 1399 din 13 februarie 2013) s-a strecurat o eroare materială - numele părţi fiind consemnat greşit, cuantumul cheltuielilor de judecată greşit, respectiv instanţa nu se pronunţase cu privire la dobânzi - reprezentanţii SC SSSS. SRL, prin lichidator judiciar au formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale, stabilindu-se termen pentru data de 8 martie 2013.

Prin încheierea dată în Dosarul nr. x7/3/2012 s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul Sentinţei civile nr. 1399 din 13 februarie 2013 în sensul că "denumirea corectă a părţii este SC ŞŞŞŞ. S.R.L şi nu SC VVVV. SRL, iar cuantumul cheltuielilor de judecată este de 37.200 lei şi nu de 10.000 lei".

În acelaşi dosar, s-a formulat, la data de 18 martie 2013 o cerere de completare a dispozitivului Hotărârii nr. 1399 din 13 februarie 2013 de către SC SSSS. SRL, solicitându-se pronunţarea cu privire la cheltuielile de judecată, stabilindu-se termen la 26 iunie 2013, cauza fiind amânată de inculpatul A. la data de 6 noiembrie 2013.

Ulterior, la 16 octombrie 2013, SC SSSS. SRL a formulat o cerere de renunţare la judecată ca urmare a încheierii unei tranzacţii la 8 octombrie 2013.

După pronunţarea Sentinţei civile nr. 1399 din 13 februarie 2013, reprezentantul SC SSSS. SRL, respectiv martorul QQQQ., constatând erorile materiale strecurate în dispozitivul hotărârii, s-a deplasat în biroul inculpatului A. care i-a pretins un ceas marca RRRR..

Anterior soluţionării cererii de îndreptare eroare materială, respectiv la 11 martie 2013, martorul QQQQ. s-a deplasat la SC WWWW. SRL de unde a cumpărat un ceas marca RRRR. cu suma de 7960 lei, pe care l-a remis inculpatului A., în aceeaşi zi întâlnindu-se în faţa restaurantului Casa Gorjană.

În cursul lunii iulie 2013 -anterior pronunţării de către inculpatul A. asupra cererilor de îndreptare eroare materială- i-a pretins martorului QQQQ. să-i remită o sumă de bani prin transfer bancar, fără a preciza cuantumul acesteia.

Inculpatul A. i-a sugerat să înregistreze operaţiunea drept împrumut, stabilind să se întâlnească în biroul martorului QQQQ. la data de 3 iulie 2013.

În data de 3 iulie 2013, martora ŢŢŢŢ. a retras din contul SCA TTTT. suma de 8000 lei, sumă care a fost remisă, de martorul QQQQ., inculpatului A..

6. Inculpatul A. a fost învestit cu soluţionarea Dosarelor nr. x8/3/2012, x/3/2010 respectiv x15/3/2013, cauze în care a fost desemnat lichidator judiciar XXXX. IPURL reprezentată de inculpatul M., în calitate de practician de insolvenţă.

Astfel, Dosarul nr. x/3/2010 avea ca obiect procedura falimentului SC YYYY. SRL, - obiectul de activitate al acesteia fiind comercializarea de covoare, - fiind desemnat ca lichidator judiciar XXXX. IPURL, reprezentată de inculpatul M.

În cursul lunii decembrie 2013 martorul ZZZZ. -angajat la SC XXXX. IPURL - la solicitarea inculpatului M. - a cumpărat un covor pe care l-a transportat la domiciliul inculpatului A. din localitatea GGGGGG.

Anterior cumpărării acestui bun, inculpatul M. a discutat cu inculpatul A., aducându-i la cunoştinţă faptul că va primi un covor ce urma a fi cumpărat de la un magazin aparţinând SC YYYY. SRL, parte în Dosarul nr. x/3/2010 aflat spre soluţionare la inculpatul A.

În cadrul discuţiilor purtate cu inculpatul M., inculpatul A. i-a transmis că a fost numit lichidator judiciar şi în Dosarele nr. x15/3/2013 respectiv x8/3/2012.

7. La data de 19 ianuarie 2012, CCCCC. IFN SA a formulat o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC DDDDD. SRL, cauza formând obiectul Dosarului nr. x8/3/2012 al Tribunalului Bucureşti repartizat spre soluţionare inculpatului A.

În această cauză s-a solicitat desemnarea, în calitate de administrator judiciar provizoriu, cabinetul de insolvenţă EEEEE.

Prin hotărârea pronunţată la data de 24 mai 2012, inculpatul A. a dispus începerea procedurii falimentului desemnând în calitate de lichidator judiciar XXXX., reprezentată de inculpatul M., deşi creditorul a solicitat nominalizarea lichidatorului judiciar conform art. 11 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006, iar la dosarul cauzei nu era depusă ofertă de către SC XXXX..

Ulterior, prin încheierea din 4 decembrie 2013, inculpatul A. l-a solicitarea creditorului a numit lichidator judiciar pe FFFFF., dispunând acordarea unui onorariu de 3000 lei. Deşi lichidatorul judiciar a cerut suma de 1200 lei, inculpatul A. a dispus acordarea unui onorariu de 1.800 lei.

La data de 5 noiembrie 2016 a fost înregistrat la Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, Dosarul nr. x/3/2010, ce avea ca obiect cererea formulată de SC YYYY. SRL pentru deschiderea procedurii insolvenţei.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2010, inculpatul A. în calitate de judecător sindic a admis cererea şi a dispus desemnarea în calitate de administrator judiciar pe practicianul în insolvenţă GGGGG., stabilind termen pentru continuarea procedurii la data de 25 mai 2011.

Ulterior, prin încheierea din 15 iunie 2011, s-a luat act că administratorul judiciar GGGGG. şi-a depus mandatul, astfel că inculpatul A. a desemnat în calitate de administrator judiciar XXXX. IPURL reprezentată de inculpatul M. iar la data de 20 noiembrie 2013 a dispus începerea procedurii falimentului, stabilind totodată plata unei retribuţii către administratorul judiciar în cuantum de 10.000 lei, desemnând lichidator judiciar XXXX. IPURL cu o retribuţie lunară de 2000 lei.

La data de 17 iunie 2012, inculpatul A. i-a pretins inculpatului M. suma de 2.800 lei cu menţiunea că banii îi sunt necesari pentru a-şi plăti persoanele angajate la ferma pe care o deţinea în localitatea JJJJJJ., j ud. Mureş.

Inculpatul M. a acceptat cererea formulată de inculpatul A., astfel că în aceeaşi zi, 17 iunie 2013 i-a transferat, în contul inculpatului A., suma de 4.100 lei, în condiţiile în care dosarele în care a fost numit lichidator judiciar se aflau pe rol, banii fiind retraşi de inculpatul A. în aceeaşi zi la ora 15.40.

Înalta Curte reţine că XXXX. IPURL reprezentată de inculpatul M. a fost desemnată în calitate de lichidator judiciar şi în Dosarul nr. x15/3/2013 în care AAAAA. era debitor, în Dosarul nr. x8/3/2012 în care CCCCC. IFN SA avea calitatea de creditor respectiv Dosarul nr. x/3/2010, SC YYYY. SRL avea calitatea de debitor, toate dosarele fiind pe rolul completului 5 condus de inculpatul A.

8. Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, la Completul 5 prezidat de inculpatul A., au fost înregistrate dosarele x/3/2009, respectiv x/3/2009 având ca obiect procedura insolvenţei SC IIIII. SRL al cărui asociat şi administrator era inculpatul N.

La data de 24 iulie 2012 inculpatul A. i-a pretins practicianului de insolvenţă, inculpatul K., să depună toate diligentele pentru a procura de la inculpatul N. - obiectul de activitate al SC IIIII. SRL fiind comercializarea de cherestea- a unei cantităţi de 80 m.p. de lambriu necesare pentru ferma inculpatului A. din localitatea Belciugatele, jud.Călăraşi.

În aceeaşi zi, inculpatul K. a luat legătura cu inculpatul N. pentru a stabili modalitatea în care urma să-i fie satisfăcută cererea inculpatului A.

În toată perioada, inculpatul K. îl informa pe inculpatul A. despre evoluţia demersurilor întreprinse pentru procurarea bunurilor pretinse de acesta din urmă.

Astfel, conform solicitării inculpatului A., în perioada iunie 2013 - mai 2014 a primit, în patru rânduri - 18 iunie 2013, 27 iulie 2013, 8 august 2013 respectiv 7 mai 2014 - mai multe cantităţi de cherestea, transportată, conform indicaţiilor date de acesta, în localitatea Belciugata, jud.Călăraşi.

Cheresteaua a fost transportată de o rudă a inculpatului, martorul KKKKK., fiind depistat în trafic de către organele de poliţie pe raza localităţii Vălenii de Munte şi Brăneşti, fără a deţine documente de provenienţă ci doar un aviz de însoţire.

II. a) Înalta Curte reţine că inculpatul I. coordona, pe teritoriul României un grup de firme în cadrul cărora funcţiile de director general, administratori sau asociaţi sunt executate de persoane fizice şi juridice române sau străine.

În cadrul acestor firme este inclusă şi SC GG. SA care a intrat în procedura insolvenţei - cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - fiind transformată în societate cu răspundere limitată devenind astfel SC FF. SRL. Inculpatul I. era direct interesat de modul în care se derula procedura insolvenţei, scopul urmărit fiind acela de a obţine statutul de creditor majoritar prin plăsmuirea unor creanţe atribuite altor societăţi comerciale din grup, cu care acestea să intre la masa credală, pentru ca, în final, să obţină statutul de creditor majoritar ceea ce ar fi permis controlul asupra întregii proceduri a insolvenţei.

Implicarea inculpatului I. în activitatea infracţională şi atingerea scopului urmărit - obţinerea statutului de creditor majoritar în cadrul procedurii insolvenţei - se află în strânsă conexiune cu activitatea infracţională a inculpaţilor G. şi E., care în perioada de referinţă exercita funcţia de judecător sindic în cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, fiind învestiţi cu soluţionarea dosarelor de insolvenţă a SC FF. SRL (fostă SC GG. SA) şi SC HH. SRL.

Având nevoie de un liant prin care să se realizeze legătura cu inculpaţii G. şi E., inculpatul I. i-a implicat, în acest mecanism, pe martorii II. care exercita funcţia de jurist în cadrul societăţii coordonată de inculpatul I., - respectiv JJ., - directorul financiar al unora dintre societăţile aflate în acelaşi grup de firme, - dar şi un avocat, martorul KK.. Cu acesta din urmă au fost încheiate, anterior, şi alte contracte de asistenţă juridică, precum şi un lichidator judiciar, inculpata J.

Urmare discuţiilor purtate de inculpatul I. cu martorii II. şi JJ., de comun acord cu martorul KK., în calitatea sa de avocat, au scos din gestiunea SC LL. SRL, suma totală de 275.000 lei, iar din gestiunea SC MM. SRL suma de 223.200 lei, justificate prin întocmirea a două contracte de asistenţă juridică.

Astfel, la data de 03 ianuarie 2013 a fost încheiat contractul de asistenţă juridică nr. 717263/2013, între Cabinetul de Avocat KK. şi SC LL. SRL, obiectul contractului fiind "asistenţă juridică curentă pentru activitatea clientului", onorariul fiind de 10.000 lei.

Contractul de asistenţă juridică a fost semnat de martorul KK., în calitate de avocat şi martorul II., în calitate de reprezentant al societăţii.

Ulterior, în baza aceluiaşi contract, la data de 15 mai 2013, martorul KK. a întocmit şi semnat factura nr. 00016B către SC LL. SRL, cu menţiunea "onorariu contract asistenţă juridică nr. 717263 din 03 ianuarie 2013", suma facturată fiind de 275.000 lei, confirmarea primirii facturii şi înregistrării acesteia la SC "LL." SRL, fiind efectuată la data de 20 mai 2013 de către martora JJ.

Relevant este faptul că factura nr. 00016B a fost înregistrată în jurnalul pentru vânzări pentru perioada 01 mai 2013 -31 mai 2013 al Cabinetului de Avocat KK., respectiv în Fişa operaţiunilor din perioada 01 mai 2013-31 mai 2013 din care rezultă că suma de 275.000 lei a fost încasată prin bancă la data de 16 mai 2013, prin ordin de plată, fiind evidenţiată în contul 40100023 al SC "LL." SRL.

Conform extrasului de cont din 10 iunie 2013, emis de Banca QQ. suma a fost încasată de martorul KK. la data de 16 mai 2013, prin ordin de plată de la SC LL. SRL, din contul deschis la ŞŞ. SA.

A doua zi, respectiv 17 mai 2013, martorul KK. a transferat suma de 203.300 lei din contul Cabinetului de Avocat în contul său personal, cu titlu de "acordare împrumut" şi, în aceeaşi zi, banii au fost viraţi în contul soţiei martorului II., respectiv TT. cu acelaşi titlu "acordare împrumut". La câteva zile, respectiv 20 mai 2013, martorul II. a retras, din contul soţiei sale, în care a fost depusă suma de 203.300 lei, suma 150.000 lei conform extrasului de cont al Băncii SS., emis la data de 19 mai 2014.

Cu privire la suma de 223.000 lei, Înalta Curte reţine că, la data de 7 noiembrie 2013, între Cabinetul de Avocat KK., reprezentat de martorul KK. şi SC FF. SRL, prin administrator judiciar NN. IPURL, reprezentat de J., s-a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. 717289/2013, având ca obiect "reprezentare Dosar nr. x/3/2013 Tribunalul Bucureşti", contract semnat de martorul KK. şi inculpata J..

În baza acestui contract de asistenţă juridică SC MM. SRL şi-a creat disponibilităţi în cont de 232.825 lei din care suma de 223.200 lei a fost transferată în contul martorului KK., deschis la 09 decembrie 2013 la RR..

Din suma de 223.200 lei, martorul KK. a retras suma de 222.040 lei la data de 10 decembrie 2013, suma primită de la SC MM. SRL, fiind justificată de către acesta ca "venituri din activitate", iar suma retrasă ca "acoperire debite acordare împrumut".

În aceeaşi zi (10 decembrie 2013) martorul II. a primit de la martorul KK., în numerar, suma de 100.000 lei pe care a schimbat-o în euro.

Sumele retrase din patrimoniul SC LL. SRL şi SC MM. SRL - cu ştiinţa inculpatului I. au fost date de martorul II. la data de 10 decembrie 2013 inculpatei J. care, le-a remis ulterior inculpatei G., investită cu soluţionarea Dosarelor nr. x2/3/2012/a1 şi nr. x/3/2013 privind procedura de insolvenţă ale SC FF. SRL (fostă SC GG. SA) şi SC HH. SRL, respectiv inculpatului E. învestit cu judecarea Dosarului nr. x/3/2012 al Tribunalului Bucureşti.

La data de 11 decembrie 2013, inculpata J. i-a remis inculpatului E. suma de 5.000 euro, iar la 10 decembrie 2013, aceeaşi inculpată i-a remis inculpatei G. suma de 23.000 lei, echivalentul a 5.000 euro, scopul remiterii acestor sume de bani fiind pronunţarea unor hotărâri favorabile în dosarele de insolvenţă nr. x/3/2012, x/3/2013 şi x2/3/2012.

Existenţa unei legături de conivenţă dintre inculpatul I., pe de o parte, şi inculpaţii J., G. şi E., pe de altă parte, rezultă din probele administrate direct şi nemijlocit de Înalta Curte dar şi din probele administrate la instanţa de fond, respectiv urmărire penală.

b) în sarcina inculpatului E., Înalta Curte mai reţine, ca stare de fapt, că în calitate de judecător sindic, a pretins şi primit de la inculpata L. sume de bani (în perioada septembrie 2013 - 5 mai 2014 suma de 7300 lei în tranşe) şi prin încălcarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006, a procedat la numirea, în dosarele de insolvenţă pe care le instrumenta HHH. IPURL, în calitate de administrator sau lichidator judiciar provizoriu, fără ca această societate să depună ofertă în condiţiile legii.

Astfel, în cursul lunii iulie 2013, inculpatele L. şi GGG. - grefier la Judecătoria Sector 3 Bucureşti - s-au deplasat la sediul Tribunalului Bucureşti unde, i s-a făcut cunoştinţă cu inculpatul E., acestuia fiindu-i adus la cunoştinţă faptul că inculpata L. reprezintă societatea de insolvenţă fiind interesată de numirea sa ca lichidator în dosarele instrumentate de inculpatul E.

Ulterior, începând cu 24 iulie 2013, inculpata L. a purtat mai multe convorbiri telefonice cu inculpatul E., cei doi făcând schimb de numere de telefon de la prima întâlnire.

La aceeaşi dată - 24 iulie 2013, precum şi în 19 august 2013, prin încheierea de şedinţă pronunţată în Camera de Consiliu, inculpatul E., în calitate de judecător sindic, a dispus în Dosarul nr. x3/3/2013, numirea în calitate de lichidator judiciar provizoriu HHH. IPURL în condiţiile în care, din actele cauzei, a rezultat că nu s-a formulat o ofertă în acest sens, la dosar fiind înregistrate ofertele altor două societăţi de insolvenţă.

Ulterior, în cursul lunii septembrie 2013, respectiv 18 septembrie 2013, 25 septembrie 2013 şi 26 septembrie 2013, grefierul GGG. l-a contactat telefonic pe E., fiindu-i remisă suma de 1000 lei de la inculpata L..

La data de 08 octombrie 2013, inculpatul E., a desemnat HHH. IPURL în calitate de lichidator judiciar provizoriu, în Dosarele nr. x4/3/2013, respectiv nr. x5/3/2013.

Deşi în Dosarul nr. x4/3/2013, ce avea ca obiect deschiderea procedurii insolvenţei cu privire la debitoarea SC III. SRL, au fost depuse oferte din partea a 58 de practicieni în insolvenţă, inculpatul E. a desemnat HHH. IPURL ca şi lichidator judiciar provizoriu, în condiţiile în care această societate nu depusese ofertă.

În Dosarul nr. x5/3/2013 ce a avut ca obiect declanşarea procedurii insolvenţei formulată de SC JJJ. SRL împotriva debitoarei SC KKK. pentru o creanţă de 52063,45 lei, prin hotărârea intermediară din data de 22 octombrie 2013, dată de inculpatul E. a desemnat ca administrator judiciar provizoriu HHH. IPURL în condiţiile în care această societate profesională nu a depus ofertă de preluare a poziţiei de administrator judiciar în dosarul respectiv, iar la dosarul cauzei existau 39 oferte depuse de practicieni în insolvenţă.

Ambele desemnări au fost urmate de întâlniri ale denunţătoarei GGG. cu inculpatul E. în parcarea Hotelului LLL. în data de 10 octombrie 2013, respectiv 24 octombrie 2013.

Anterior numirilor din luna octombrie 2013, HHH. a mai fost desemnată lichidator sau administrator judiciar provizoriu în cauzele repartizate la completul prezidat de inculpatul E. în Dosarele nr. x3/3/2012, x4/3/2012, respectiv x5/3/2012.

Sintetizând, inculpatul E. a pretins şi primit, în mod repetat, în perioada septembrie 2013 - mai 2014, de la inculpata L. suma totală de 7.300 lei.

III. Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă a fost înregistrat Dosarul nr. x16/3/2013, având ca obiect procedura insolvenţei debitorului SC WWWWW. SRL, cerută de către creditorul SC XXXXX. SRL, cauza fiind repartizată inculpatului H.

Inculpatul H., în calitate de judecător sindic, a desemnat, la 20 martie 2012, în calitate de administrator judiciar provizoriu, NN. IPURL, reprezentată de către J..

La data de 16 aprilie 2014, inculpatul H. s-a întâlnit cu inculpata J., în autoturismul său, pentru a purta discuţii în legătură cu modul de soluţionare al dosarului primind suma de 10.000 lei. Inculpatul H. a dat indicaţii administratorului judiciar cu privire la demersurile pe care trebuia să întreprindă, sugerându-i, inclusiv să ceară efectuarea unei expertize.

În baza celor stabilite, la termenul de judecată din 29 aprilie 2014, inculpatul H. a dispus amânarea cauzei pentru a se lua la cunoştinţă raportul de expertiză, cauza fiind amânată la data de 24 iunie 2014, astfel cum au stabilit în cadrul discuţiilor purtate în autoturismul inculpatei J. la data de 16 aprilie 2014.

IV. Analiza probelor

Înalta Curte va proceda, în cadrul acestui capitol, la analiza probelor administrate în faţa instanţei de apel, fond şi urmărire penală, probe care demonstrează, dincolo de orice dubiu, vinovăţia inculpaţilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 103 C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă".

Textul de lege invocat stabileşte trei principii fundamentale şi anume: nedeterminarea anticipată, de către legiuitor, a valorii probelor care se administrează; libertatea de apreciere a probelor de către instanţa de judecată; principiul libertăţii probelor.

În ceea ce priveşte libertatea de apreciere a probelor, instanţa trebuie să ajungă fie la concluzia că, în cauză, prezumţia de nevinovăţie nu a fost înlăturată şi ca atare trebuie să adopte o soluţie de achitare a inculpatului de orice culpabilitate, fie ajunge la convingerea culpabilităţii persoanei trimise în judecată.

Probabilitatea de culpabilitate trebuie să fie sigură, să fie ridicată la rangul de certitudine şi să rezulte, fără putinţă de tăgadă, din probele administrate în cauză.

Instanţa nu este ţinută, în mod particular, de nicio probă, convingerea sa reprezentând corolarul esenţial al puterii de apreciere a probelor, evident numai pe baza probelor administrate în limitele legii. în virtutea acestui fapt, instanţa nu este legată de recunoaşterea sau nerecunoaşterea faptelor, fiind necesar şi obligatoriu a se analiza probele în ansamblul lor, valoarea fiecărei mărturii fiind coroborată cu celelalte probe.

Având în vedere dispoziţiile legale enunţate anterior, dar şi dispoziţiile art. 100 alin. (2) C. proc. pen. - potrivit cu care "în cursul judecăţii, instanţa administrează probe (...) atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale" - corelate cu dreptul la apărare al fiecărui inculpat şi caracterul devolutiv al apelului, Înalta Curte constatând lacunele urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti în faţa primei instanţe, a încuviinţat, dispus şi administrat probe direct şi nemijlocit respectiv a încuviinţat şi readministrarea parţială a unor probe.

Având în vedere multitudinea faptelor, Înalta Curte va analiza probatoriul în raport cu fiecare inculpat, respectiv grup de inculpaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu, luare respectiv dare de mită.

A.1. Infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. constă, în "fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane".

Art. 132 din Legea nr. 78/2000 stabileşte că "în cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime".

Din analiza normei de incriminare rezultă că fapta trebuie să fie săvârşită în exercitarea atribuţiilor de serviciu prin raportare la prescripţiile normative ale legii.

Îndeplinirea unei atribuţii de serviciu implică manifestarea de voinţă din partea persoanei în cauză, care se concretizează în acţiunile efective ale acesteia şi care are ca scop ducerea la bun sfârşit a obligaţiei prescrise. Analizarea acestui obiectiv se raportează, pe de o parte, la un standard intern/subiectiv al funcţionarului public care exercită atribuţia de serviciu, cât şi la un standard obiectiv. Standardul subiectiv ţine de forul interior al funcţionarului public, iar standardul obiectiv are ca element de referinţă principal normativul actului care reglementează atribuţia de serviciu respectivă.

Cele două standarde coexistă, standardul subiectiv nu poate exceda standardului obiectiv, în analiza modalităţii de executare a unei atribuţii de serviciu, acesta din urmă fiind prioritar.

Standardul obiectiv este determinat şi circumscris prescripţiei normative, reglementarea atribuţiilor de serviciu şi a modalităţii de exercitare a acestora.

Întrucât ilicitul penal este cea mai joasă formă de încălcare a unei valori sociale, iar consecinţele aplicării legii penale sunt cele mai grave, comportamentul interzis trebuie să fie impus prin lege.

Raportat la elementul material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu, la coexistenţa dintre standardul subiectiv şi standardul obiectiv, Înalta Curte reţine, în cauza dedusă judecăţii pentru inculpatul A., varianta prevăzută în norma de incriminare în sensul în care funcţionarul public, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu cu ştiinţă a îndeplinit un act defectuos, prin încălcarea legii, cauzând o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Astfel inculpatul A. şi-a încălcat demnitatea de magistrat, a încălcat, cu ştiinţă, dispoziţiile legii, cauzând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

Din actele cauzei rezultă că inculpatul A. a fost învestit cu soluţionarea Dosarului nr. x9/3/2013, privind debitoarea RRR. SA.

Potrivit dispoziţiilor art. 11 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei, judecătorul sindic "desemnează motivat, prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă compatibili care au depus oferta de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, fixarea remuneraţiei în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activităţii practicienilor în insolvenţă, precum şi a atribuţiilor acestuia pentru această perioadă (...)".

Contrar acestor dispoziţii legale, inculpatul A. a desemnat în calitate de administrator judiciar QQQ. IPURL, reprezentată de către inculpatul K. şi CC. SPRL, reprezentată de ŞŞŞ., fără ca cele două societăţi profesionale să depună oferta de serviciu la dosarul cauzei în condiţiile legii.

Inculpatul K., în declaraţia dată în apel, la data de 21 septembrie 2015, arată că oferta de a fi desemnat administrator judiciar nu a fost înregistrată prin registratura instanţei ci a fost dată direct inculpatului A.. Aceeaşi susţinere a fost făcută şi în declaraţia dată în faza de urmărire penală (16 iunie 2014) arătând că nu îşi aminteşte condiţiile în care oferta QQQ. IPURL, a ajuns la dosarul cauzei, "însă este posibil să fi fost înmânată personal inculpatului A., având în vedere că aceasta nu a fost depusă prin registratură şi nici la termenul de judecată".

Această modalitate explică de ce nu există menţiuni, în acest sens, nici în caietul grefierului şi nici în încheierea de şedinţă.

Martora TTT. - grefier de şedinţă - în declaraţia dată în data de 18 ianuarie 2016 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, arată că la termenul din 18 decembrie 2013 (când instanţa a soluţionat cauza amânând pronunţarea la 23 decembrie 2013) au fost depuse mai multe înscrisuri dar nu şi oferta QQQ. IPURL, în condiţiile în care nu s-a prezentat nici un reprezentant al acesteia. Oferta aparţinând QQQ. IPURL, a fost depusă ulterior termenului din 18 decembrie 2013 de către inculpatul A., iar cererea nu avea nici rezoluţia judecătorului şi nici număr de înregistrare de la registratura Tribunalului Bucureşti.

În ceea ce priveşte desemnarea, în calitate de administrator judiciar provizoriu a CC. SPRL, martorul ŞŞŞ. arată că inculpata J. i-a spus că va fi numit în această calitate şi vor împărţi munca şi beneficiile financiare, fără al cunoaşte, până la acea dată, pe inculpatul K.

De asemenea, din verificarea conţinutului încheierii din 18 decembrie 2013, respectiv caietul grefierului TTT. se constată că nu există nicio menţiune privind prezenţa la şedinţa de judecată a vreunui reprezentant al CC. SPRL.

Prima ofertă formulată de CC. SPRL, în Dosarul nr. x10/3/2013 a fost înregistrată, la Registratura Secţiei a VII-a civilă a Tribunalului Bucureşti la data de 23 decembrie 2013 ora 12.52, după ce inculpatul dispusese numirea lui ŞŞŞ. ca reprezentant al CC. SPRL, respectiv a inculpatului K. ca reprezentant al QQQ. IPURL.

Declaraţiile inculpatului K. se coroborează, astfel, cu declaraţiile martorilor ŞŞŞ., TTT., dar şi cu celelalte probe - încheierea de şedinţă, consemnările din caietul grefierului, e-mail-ul trimis de CC. SPRL, înregistrat la Tribunalul Bucureşti în data de 23 decembrie 2013 ora 12.52 -inclusiv cu declaraţiile inculpatei J., respectiv procesele - verbale de transcriere a convorbirilor telefonice.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că inculpatul A., cu ştiinţă, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a încălcat dispoziţiile art. 11 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006, desemnând, prin Sentinţa civilă nr. 11175 din 23 decembrie 2013, în calitate de administratori judiciari, în Dosarul nr. x10/3/2013, CC. SPRL, reprezentată de ŞŞŞ., respectiv QQQ. IPURL, reprezentată de către K., fără să existe la dosar oferte depuse, prejudiciind astfel, ceilalţi administratori judiciari sau creditori care îndeplineau condiţiile legii şi care puteau depune oferta în cadrul acestei proceduri.

Susţinerile inculpatului A. în sensul că oferta QQQ. IPURL, reprezentată de inculpatul K. a fost depusă la termenul din 23 octombrie 2013 sunt nereale, contrazise atât de grefierul de şedinţă - martora TTT. - cât şi de menţiunile din caietul grefierului respectiv încheierile de şedinţă întocmite, precum şi de declaraţiile inculpatului K. şi ale martorului ŞŞŞ.

Neverosimilă este şi susţinerea inculpatului A. în sensul că nu folosea sistemul ECRIS având o afecţiune medicală în condiţiile în care dacă această afecţiune exista, era reală, avea obligaţia de a o aduce la cunoştinţă acest lucru pentru identificarea unor modalităţi alternative şi nicidecum nu reprezintă o justificare legitimă, inculpatul cauzând vătămarea intereselor celorlalţi practicieni în insolvenţă care au fost împiedicaţi să ia parte la o selecţie reală şi care şi-au manifestat intenţia, disponibilitatea şi capacitatea de a dobândi calitatea de administratori judiciari în Dosarul nr. x10/3/2013.

Încălcarea legii de către inculpatul A. a generat obţinerea unui folos necuvenit de către CC. SPRL şi QQQ. IPURL, prin reprezentanţii acestora ŞŞŞ. şi K., fiind numiţi administratori judiciari cu o remuneraţie corespunzătoare.

Cât priveşte susţinerea inculpatului A. în sensul că nelegalitatea şi netemeinicia unei hotărâri pot fi constatate şi remediate doar prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, Înalta Curte reţine că acest principiu fundamental nu este valabil, atunci când - aşa cum este situaţia din cauza dedusă judecăţii - inculpatul cu ştiinţă, încalcă legea, facilitând obţinerea de foloase şi vătămând în mod real interesele altor practicieni în insolvenţă.

Infracţiunea de luare de mită constă în "fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Sub aspectul elementului material infracţiunea de luare de mită are un conţinut alternativ, putând îmbrăca forma pretinderii, primirii, acceptării sau nerespingerea unei promisiuni.

Pretinderea înseamnă acţiunea iniţiată de funcţionar, prin cuvinte, gesturi în formă expresă sau ocolitoare.

Primirea înseamnă intrarea efectivă a făptuitorului în posesia folosului ilicit.

Acceptarea promisiunii sau nerespingerea neechivocă a unei promisiuni înseamnă lipsa oricărei riposte din partea funcţionarului cu privire la oferta de mituire ce i se face.

Pentru existenţa infracţiunii de luare de mită, indiferent de modalitatea în care este săvârşită, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:

- fapta să fie săvârşită în legătură cu un act privitor la activitatea funcţionarului în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri;

- fapta să aibă loc înainte de îndeplinirea actului sau în cursul îndeplinirii acesteia;

- fapta să fie săvârşită direct sau indirect printr-un intermediar.

Sub aspectul elementului subiectiv, infracţiunea de luare de mită se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă, calificată prin scop:

- de a îndeplini un act privitor la îndatoririle de serviciu pe care funcţionarul era competent şi obligat să-l îndeplinească;

- de a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu la care era competent să-l îndeplinească, dar în schimbul mitei acceptă sau promite să nu-l îndeplinească;

- de a întârzia efectuarea unui act privitor la îndatoririle de serviciu, adică de a efectua un act licit dar cu o întârziere pretinsă de mituitor;

- de a face un act contrar atribuţiilor de serviciu, adică de a efectua un act ilicit.

Infracţiunea de dare de mită constă în "promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condiţiile arătate în art. 254 C. pen.".

Sub aspectul elementului material, infracţiunea de dare de mită are trei modalităţi normative, incriminate alternativ:

- promisiunea de bani sau alte foloase, adică angajamentul pe care şi-l asumă mituitorul de a da bani sau alte foloase dacă funcţionarul acceptă să efectueze sau efectuează un anumit act legat de îndatoririle sale de serviciu;

- oferirea de bani sau alte foloase reprezintă prezentarea de bani sau alte foloase făcută de mituitor funcţionarului public;

- remiterea efectivă de bani sau alte foloase funcţionarului public. Darea de mită, în această modalitate, implică în mod necesar, acţiunea corelativă a funcţionarului de a primi.

Pentru existenţa infracţiunii de dare de mită, legiuitorul a prevăzut următoarele condiţii:

- fapta de dare de mită trebuie să fie săvârşită în legătură cu un act privitor la activitatea unui funcţionar, de a îndeplini a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri;

- fapta de dare de mită trebuie să se realizeze înainte de îndeplinirea actului sau în cursul îndeplinirii acestuia, chiar dacă darea banilor sau a folosului material se realizează după îndeplinirea acestui act;

- acţiunea constând în promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase poate fi săvârşită direct sau indirect;

- în primul caz este săvârşită doar de mituitor, iar în al doilea caz prin intermediul altei persoane. Persoana interpusă răspunde în calitate de complice la infracţiunea de dare de mită.

Sub aspectul elementului volitiv, infracţiunea de dare de mită se săvârşeşte cu intenţie directă, făptuitorul dându-şi seama că, promiţând, oferind sau dând unui funcţionar bani sau alte foloase săvârşeşte asupra acesteia un act de corupţie, urmare a cărei producere o doreşte.

Latura subiectivă a infracţiunii de dare de mită include şi un scop special, urmărit de făptuitor şi anume ca funcţionarul să îndeplinească, să nu îndeplinească, ori să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Înalta Curte, va prezenta modalitatea de comitere a infracţiunii de luare de mită de către inculpaţii A. E., G., H., respectiv infracţiunea de dare de mită săvârşită de inculpaţii I., K., M., N. şi O., cu trimitere expresă la probele administrate care dovedesc, dincolo de orice dubiu, vinovăţia acestora.

2) Astfel, Înalta Curte reţine că inculpatului A. i-a fost repartizat spre soluţionare Dosarul nr. x9/3/2013, având ca obiect procedura insolvenţei SC RRR. SA.

În această cauză, prin Sentinţa civilă nr. 11175 din 23 decembrie 2013, inculpatul A., prin încălcarea dispoziţiilor art. 11 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006, a desemnat, în calitate de administratori judiciari, pe lângă alte persoane şi pe QQQ. IPURL reprezentată de inculpatul K., fără ca acesta să depună la dosarul cauzei oferta, în condiţiile legii.

Încălcarea, cu ştiinţă, a atribuţiilor de serviciu a fost urmată de primirea de către inculpatul A., de la inculpatul K., ca reprezentant al QQQ. IPURL, a unui televizor marca B. şi un suport TV.

Din actele cauzei, rezultă că în data de 12 ianuarie 2014, în jurul orelor 11,00, inculpatul K. s-a deplasat la Magazinul VVV., de unde a cumpărat un televizor marca B., pe care la transportat, în aceeaşi zi la locuinţa inculpatului A., situată în localitatea GGGGGG.

Din analiza materialelor întocmite de Compania de Detectivi UUU., rezultă că inculpatul K. a intrat în curtea locuinţei inculpatului A., a luat legătura cu un muncitor căruia i-a dat televizorul pe care l-a dus în casă.

La dosar a fost depusă factura emisă de către VVV. SA, din care rezultă că, în data de 12 ianuarie 2014, inculpatul K. a cumpărat un televizor B., un suport TV şi un cleaner, în valoare totală de 1139,70 lei.

Relevante sunt şi declaraţiile inculpatului K. care, se impun a fi analizate prin raportare la intervalul de timp cuprins între înregistrarea Dosarului nr. x9/3/2013 (20 noiembrie 2013) la Tribunalul Bucureşti şi repartizat inculpatului A., respectiv data remiterii efective a bunului către acesta (12 ianuarie 2014).

Astfel, în declaraţia din 3 noiembrie 2014 dată la instanţa de fond, inculpatul K. a arătat că " în anul 2011 a avut o discuţie cu judecătorul A. în care am abordat tema preţurilor televizoarelor, spunându-i că la bulgari televizoarele sunt mai ieftine. Inculpatul A., mi-a spus la acel moment să cumpăr un televizor dacă acolo televizoarele sunt mai ieftine pentru că mi-l va plăti. Arăt că în 2011 când am avut discuţia cu inculpatul A. este posibil ca acesta să fi avut vreun dosar în care eu să fi fost desemnat practician în insolvenţă. Arăt că în ianuarie 2014 când i-am remis judecătorului A. televizorul B., cumpărat de mine de la VVV., aveam un dosar pe rolul acestui judecător (...)".

Susţineri similare se regăsesc şi în declaraţia dată de inculpatul K. la data de 21 septembrie 2015 în apel, arătând că "(...) recunoaşte în integralitate fapta (...) oferta de a fi desemnat administrator judiciar nu a fost înregistrată prin registratura instanţei ci i-am dat-o direct judecătorului A. în şedinţă publică (...) i-am dat inculpatului A. un televizor pe care personal i l-am dus acasă înainte de ziua sa de naştere care este pe 15 ianuarie 2014. Faptul că i-am dat un televizor inculpatului A. nu are nicio legătură cu soluţionarea dosarului (...)".

La percheziţia domiciliară efectuată la imobilul locuit de inculpatul A., situat în localitatea GGGGGG., jud. Ilfov, a fost identificat şi ridicat televizorul marca B., primit de inculpatul A. de la inculpatul K.

Raportat la probele indicate, discuţiile purtate anterior înregistrării Dosarului nr. x9/3 din 20 noiembrie 2013 pe rolul Tribunalului Bucureşti, de către inculpaţii A. şi K. cu privire la achiziţionarea unui televizor, numirea, în calitate de administrator judiciar a QQQ. IPURL, reprezentată de inculpatul K. cu încălcarea dispoziţiilor art. 11 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006, şi primirea efectivă a bunului (pe care inculpatul A. nu l-a plătit deşi afirmă, astfel cum rezultă din declaraţia inculpatului K.), Înalta Curte reţine că inculpatul A. a săvârşit infracţiunea de luare de mită în modalitatea alternativă a primirii efective a folosului ilicit în scopul efectuării unui act contrar atribuţiilor de serviciu, iar inculpatul K. a săvârşit infracţiunea de dare de mită în modalitatea alternativă a dării unui bun săvârşind la rândul său, un act de corupţie, urmare a cărei producere a dorit-o.

3) Inculpatul A. a condiţionat exercitarea atribuţiilor de serviciu şi de alte beneficii constând în angajarea martorei XXX., în cadrul SC HHH. IPURL reprezentată de inculpata L., prin desemnarea acesteia din urmă în calitate de administrator judiciar, în mai multe dosare repartizate spre soluţionare inculpatului A., fără a fi depuse la dosar oferte.

Procedând în acest mod, inculpatul A. a încălcat dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006.

Astfel, inculpata L. în declaraţia dată la 15 mai 2014, în faza de urmărire penală arată că "(...) în septembrie 2013, după vacanţa judecătorească m-am dus în biroul d-lui A. pentru a discuta cu acesta în legătură cu un dosar de insolvenţă (...) cu această ocazie dl. judecător A. m-a întrebat dacă am nevoie de o fată care să mă ajute la birou. Mi-a spus că ştie să facă acte de procedură (...) întrucât anterior la recomandarea aceluiaşi judecător am fost de acord să fiu ajutată de o altă fată, de a cărei prestaţie nu am fost mulţumită, am ezitat să îi dau un răspuns (...) după câteva zile am revenit la biroul judecătorului situat în clădirea Tribunalului Bucureşti la etajul IV, prilej cu care, din nou mi-a solicitat să îi găsesc un loc de muncă acelei fete despre care am aflat că se numeşte XXX. (...) am mai avut o serie de întâlniri cu judecătorul, când acesta a continuat să insiste în angajarea aceleiaşi persoane, XXX.. La ultima întâlnire pe care am avut-o cu A., la mijlocul lunii septembrie am reluat dialogul cu acesta şi văzând ezitările mele a încercat să mă convingă spunându-mi că are dosare bune, exemplificând în acest sens, ZZZ., AAAA., subliniind că el tot timpul a avut dosare bune şi o să mai aibă. Mi-a comunicat textual că "va fi bine dacă o voi angaja pe XXX." pentru că mă va numi şi pe mine în dosarele "bune" le care le avea. Imediat după ce mi-am exprimat acordul cu privire la angajarea numitei XXX., A. mi-a comunicat că îmi va da şi câte două dosare pe şedinţă.".

Relevante sunt şi celelalte aspecte prezentate de inculpata L. în sensul că inculpatul A. în discuţiile purtate, se asigura că nu exista posibilitatea ca cineva să audă conversaţia, vorbind mai încet, făcând semne din care se deducea "clar" că se fereşte să se afle ce vorbeau, afirmând, în mod repetat, că este supravegheat.

Ulterior, inculpata L. a purtat discuţii cu martora XXX. în cadrul cărora, aceasta a arătat că doreşte să i se dea un comision de 70% din veniturile obţinute ca urmare a lichidării activelor societăţilor debitoare din dosare. "În motivarea acestor pretenţii a arătat că "M", apelativul pe care îl folosea atunci când se referea la A., mă va numi în dosare ca şi contraprestaţie pentru angajarea ei".

Inculpata L. şi-a menţinut această declaraţie şi în cursul cercetării judecătoreşti (solicitând judecarea sa în procedură simplificată), declaraţie care se coroborează cu cele ale martorei XXX.

Astfel, aceasta arată că "(...) La sfârşitul lunii septembrie 2013 m-am întâlnit cu A. la el acasă în Buftea, la domiciliul fostei lui soţii, şi acesta mi-a spus că este o avocată care are nevoie de cineva pentru celălalt birou al ei (...) pe la începutul lunii octombrie am fost contactată telefonic de către L. (...) în 8 sau 9 octombrie mi s-a comunicat să mă prezint la birou. L. mi-a spus că mă voi ocupa de dosarele aflate pe rolul Tribunalului Ilfov, precum şi în dosarele de la completul 5 prezidat de dl. A. (...) Până în 8 noiembrie 2013 m-am ocupat de întocmirea notificărilor în dosarele judecate de A. precum şi în alte dosare şi nu am păstrat legătura cu A. (...) în 8 noiembrie 2013 L. m-a întrebat în ce relaţii sunt cu A. şi i-am spus că sunt o nepoată îndepărtată a acestuia. Din acest moment s-a schimbat totul (...) în sensul că orice nelămurire referitoare la dosare trebuia să o clarific cu A., fiind trimisă de către L. să iau legătura personal cu el (...) mi-a cerut să îi aduc la cunoştinţă lui A. că dosarul IIII. nu este un dosar bun. A. mi-a spus că nu este treaba lui şi că sunt chestiuni care ţin de lichidator. M-am întors în birou şi i-am relatat discuţia cu judecătorul, L., care a făcut o criză de nervi, afirmând că nu mai are nevoie de dosare de la domnul judecător, pe motiv că nu face ce doreşte ea (...) în luna decembrie 2013 am constatat că nu mi-a făcut contract de muncă".

Din analiza declaraţiilor date de inculpata L. şi martora XXX. rezultă că discuţiile au avut loc în cursul lunii septembrie 2013, iar veridicitatea afirmaţiilor acestora este întărită prin aceea că în şedinţa din 9 octombrie 2013, HHH. IPURL reprezentată de inculpata L. a fost desemnată ca lichidator şi respectiv administrator judiciar provizoriu în două dosare, x11/3/2013 şi x12/3/2013, fără ca această societate să fi depus ofertă.

Examinându-se conţinutul Dosarului nr. x12/3/2013 înregistrat la Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, s-a constatat că au fost depuse 18 oferte de preluare a poziţiei de lichidator judiciar de către alte societăţi de insolvenţă şi practicieni de insolvenţă, inculpatul A. desemnând însă o altă societate, respectiv HHH. IPURL, fără ca aceasta să fi depus, în prealabil, ofertă în condiţiile legii.

În aceeaşi manieră a procedat inculpatul A. şi în Dosarele nr. x13/3/2013 şi x14/3/2013.

În primul dosar a desemnat, în calitate de administrator judiciar pe HHH. IPURL, deşi această societate nu a depus ofertă în condiţiile în care la dosarul cauzei existau 16 oferte depuse de societăţi de insolvenţă şi practicieni în insolvenţă.

Cu privire la cel de-al doilea dosar (x14/3/2013) inculpatul A. prin hotărârea intermediară pronunţată la 22 ianuarie 2014 a numit în calitate de administrator provizoriu judiciar pe HHH. IPURL deşi această societate nu a formulat şi nu a depus ofertă.

Declaraţiile inculpatei L., ale martorei XXX., coroborate cu înscrisurile la care s-a făcut trimitere anterior dar şi cu procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, confirmă cu evidenţă, faptul că inculpatul A. a condiţionat încălcarea atribuţiilor sale de serviciu în scopul angajării martorei XXX. la HHH. IPURL, reprezentată de inculpata L., cu remunerarea corespunzătoare, în sensul obţinerii unui procent lunar de 50%.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte reţine că inculpatul A. a săvârşit infracţiunea de luare de mită în modalitatea alternativă a pretinderii şi obţinerii unui beneficiu prin angajarea rudei sale XXX., încălcând dispoziţiile art. 11 alin. (1) pct. c din Legea nr. 85/2006.

4) Înalta Curte reţine că infracţiunea de luare de mită săvârşită de inculpatul A., respectiv infracţiunea de dare de mită săvârşită de inculpatul O. este dovedită, dincolo de orice dubiu.

Astfel, din actele cauzei rezultă că SC MMMM. SA, al cărui asociat este inculpatul O., a intrat în procedura insolvenţei, cauza formând obiectul Dosarului nr. x/3/2007 al Tribunalului Bucureşti, repartizat inculpatului A.

La termenul din 12 martie 2008 inculpatul A. a desemnat provizoriu, până la adunarea generală a creditorilor, NN. IPURL, reprezentată de inculpata J., în calitate de administrator judiciar.

În declaraţia dată la instanţa de fond - (la urmărirea penală şi în apel, inculpatul O. a uzat de dreptul la tăcere) - inculpatul O. a arătat, în mod concret modalitatea de remitere, către inculpatul A., a unor sume de bani dar şi alte bunuri.

Astfel, arată că "(...) am remis judecătorului A. în decembrie 2012 cantitatea de 10 kg carne, iar în lunile mai şi iunie 2013 am remis aceluiaşi judecător sume de bani (...) am remis judecătorului A. foloasele menţionate întrucât, pe rolul Tribunalului Bucureşti şi în soluţionarea judecătorului A. se afla un dosar în care parte era SC MMMM. SA al cărui administrator eram şi la acea vreme sumele de bani le-am transferat în contul inculpatului A., întrucât acesta mă sunase anterior să-mi ceară bani spunând că nepoata dânsului era bolnavă. Cantitatea de carne am dus-o personal la inculpatul A. acasă, unde a primit carnea şi m-a tratat cu o bucată de slănină şi palincă. (...) Inculpata J. mă sunase anterior, care îmi recomandase să duc produsul inculpatului A., având în vedere că ne aflam în perioada Crăciunului. Eu apreciez că am fost constrâns să dau banii şi carnea inculpatului A. deoarece acesta şi inculpata J. mă sunaseră anterior şi îmi ceruse aceste foloase considerând că dacă nu le-aş fi dat asta s-ar fi repercutat negativ asupra soluţionării dosarului în care parte era SC MMMM. SA (...) m-am gândit că după ce o să dau aceste foloase judecătorului, dosarul o să fie soluţionat în favoarea SC MMMM. SA. (...) Sumele de bani pe care i le-am remis inculpatului A. în mai şi iunie 2013 nu mi-au fost restituite nici de acesta şi nici de KKKKKK. (...) am dat foloasele inculpatului A. pentru ca acesta să judece în mod corect dosarul. (...) Inculpata J. mi-a cerut să dau inculpatului A. un telefon, ceea ce am şi făcut, dovadă fiind că acest obiect a fost găsit la inculpatul A. (...)".

Inculpatul O. susţine că nu a semnat şi nici nu cunoaşte despre existenţa vreunui contract care să-l fi încheiat cu KKKKKK.

Declaraţia inculpatului O. se coroborează cu declaraţia martorului PPPP., dată în faza de urmărire penală la 2 iunie 2014 în care confirmă faptul că ruda sa (O.) l-a rugat să trimită 1800 lei unei persoane, procedând la transferul banilor în contul inculpatului A. dar şi cu declaraţia martorului OOOO. care, la solicitarea aceluiaşi inculpat a transferat în contul inculpatului A., la data de 9 mai 2013, suma de 3000 lei.

Verificându-se extrasele de cont ale inculpatului A. se observă că acesta, a retras din contul său, deschis la NNNN., în data de 10 mai 2013, suma de 4000 lei, a doua zi după ce contul i-a fost alimentat de martorul OOOO. la solicitarea inculpatului O., iar în 18 iunie 2014 acelaşi cont i-a fost alimentat cu suma de 1800 lei, sumă depusă de martorul PPPP. la cererea inculpatului O.

În ceea ce priveşte telefonul mobil, Înalta Curte reţine că în cadrul percheziţiei domiciliare, la imobilul folosit de inculpatul A., au fost identificate şi ridicate avizul de însoţire a mărfii nr. 2392125 din 3 august 2012, pentru transportul telefonului C. în valoare de 2523,95 lei şi micro sim-ul Postpaid, pentru cumpărătorul MMMM. SA, avizul de însoţire a mărfii nr. SO-18230876 din 3 iunie 2012, pentru aceleaşi obiecte, respectiv anexă la aviz.

Inculpatul A., în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti în apel, nu neagă primirea unor astfel de bunuri şi nici sumele de bani (3000 lei respectiv 1800 lei), dar susţine că acestea au fost date în virtutea relaţiilor sale apropiate cu inculpatul O. şi în scop umanitar.

Sumele de bani au fost compensate la 30 iunie 2013 prin stingerea unor datorii reciproce, fiind încheiat un înscris sub semnătură privată între inculpatul A. şi martorul KKKKKK., intitulată chitanţă liberatorie.

În ceea ce priveşte telefonul mobil, inculpatul A. susţine că a făcut un schimb de telefoane cu nepotul său, martorul KKKKK., fără să ştie că acest telefon provine de la inculpatul O.

Este evident că versiunea prezentată de inculpat nu este verosimilă în raport cu probele evidenţiate anterior. Inculpatul A. era învestit cu judecarea Dosarului nr. x/3/2007 al Tribunalului Bucureşti, având ca obiect procedura insolvenţei SC MMMM. SA reprezentată de inculpatul O., ceea ce îl obliga să nu aibă nicio legătură cu părţile din dosar. Pe de altă parte, o relaţie de prietenie îl obliga la abţinerea sa de la judecarea cauzei.

Bunurile şi sumele de bani au fost primite de inculpatul A., pe durata judecării cauzei şi în legătură cu modul de derulare a procesului.

Totodată, invocarea înscrisului sub semnătură privată încheiat între KKKKKK. şi inculpat, este nerelevantă în condiţiile în care data la care se pretinde că a fost încheiată (30 iunie 2013) este ulterioară pretinderii şi primirii sumei de bani (3000 lei la 10 mai 2013), iar inculpatul O. neagă existenţa vreunei astfel de înţelegeri.

Nici schimbul de telefoane mobile între inculpatul A. şi ruda sa, martorul KKKKK. nu este verosimilă în condiţiile în care în cadrul percheziţiei domiciliare au fost găsite înscrisurile care atestă cumpărarea telefonului mobil de către SC MMMM. SA reprezentată de inculpatul O.

Raportat la probele enunţate anterior corelate şi cu procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate între inculpatul A. şi inculpata J., Înalta Curte reţine, fără dubiu vinovăţia inculpaţilor A. şi O..

Inculpatul A. a săvârşit infracţiunea de luare de mită în modalitatea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu pe care era obligat să le îndeplinească, iar inculpatul O. a săvârşit infracţiunea de dare de mită sub forma modalităţii alternative de dare de bani sau alte foloase.

5) Înalta Curte reţine că infracţiunea de luare de mită constând în pretinderea şi primirea, de către inculpatul A., a unui ceas RRRR. şi a sumei de 8000 lei, în legătură cu soluţionarea Dosarului nr. x7/3/2012 al Tribunalului Bucureşti este dovedită, prezumţia de nevinovăţie fiind înlăturată prin probe certe.

Astfel, din actele cauzei rezultă că inculpatul A. a fost învestit cu soluţionarea Dosarului nr. x7/3/2012 (7 decembrie 2012) ce avea ca obiect constatarea opozabilităţii unei creanţe 5.280.604 pe care SC ŞŞŞŞ. SRL o avea faţă de SC SSSS. SRL.

După pronunţarea hotărârii, constatându-se erori în dispozitivul sentinţei, martorul QQQQ. i-a solicitat inculpatului A. remedierea acestora în condiţiile legii.

În legătură cu acest aspect, martorul QQQQ. în declaraţia dată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în data de 18 ianuarie 2016 arată următoarele: "(...) am reprezentat în instanţă interesele societăţii SC SSSS. SRL (Dosar nr. x7/3/2012) (...) am constatat că în minută s-au strecurat mai multe erori materiale şi în aceste condiţii, la sfârşitul lunii februarie 2013 m-am prezentat în biroul domnului judecător A. pentru a depune o cerere de îndreptare eroare materială. În discuţiile pe care le-am avut cu domnul judecător, acesta mi-a cerut un ceas, uitându-se la cel pe care îl aveam pe mână. După ce am avut această discuţie cu domnul judecător am mai discutat cu dumnealui la telefon şi m-a întrebat "ce se întâmplă, ce se întâmplă cu ceasul". Am cumpărat ceasul marca RRRR. cu suma de 8000 lei, fiindu-i remis domnului judecător în aceeaşi zi, în apropierea biroului meu. La câteva zile domnul judecător mi-a reproşat în biroul său că ceasul nu funcţionează dar nu am dat curs cererii inculpatului A. de a mă ocupa de reparaţii, ceasul rămânând la acesta (...), cererea formulată de către inculpatul A. nu o puteam refuza şi am perceput-o ca fiind o condiţie pentru rezolvarea dosarului.

În cursul lunii iunie 2013 domnul judecător A. mi-a cerut să-i transfer o sumă de bani în contul său (...) am dat curs solicitării inculpatului A. şi din câte îmi amintesc în data de 3 iulie, sau a doua zi, i-am dat acestuia 8000 lei pentru a nu avea probleme referitor la soluţia ce urma să o pronunţe, această sumă fiind remisă în birou la mine.

Suma a fost scoasă de către martora ŢŢŢŢ. în aceeaşi zi de la LLLLLL. (...)".

Declaraţiile aceluiaşi martor, date în faza de urmărire penală, sub aspectele esenţiale, sunt relativ identice şi acestea se coroborează cu declaraţiile martorei ŢŢŢŢ. dar şi cu celelalte înscrisuri existente la dosarul cauzei.

Astfel, martora ŢŢŢŢ., audiată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 18 ianuarie 2016 arată că "(...) în prima săptămână din iulie 2013 asociatul meu QQQQ. mi-a solicitat să ridic de la LLLLLL. suma de 10000 lei. Sunt sigură că în ziua în care am ridicat banii de la bancă şi i-am dat colegului meu QQQQ., în birou la noi se afla şi inculpatul A.

Inculpatul A. a venit în biroul nostru după ce eu m-am întors de la bancă, nu am fost prezentă la discuţiile purtate între inculpatul A. şi martorul QQQQ.".

Conform extrasului de cont, depus la dosarul cauzei, rezultă că suma de 8000 lei a fost retrasă din contul SCA TTTT., confirmându-se astfel susţinerile martorilor QQQQ. şi ŢŢŢŢ.

Inculpatul A. recunoaşte că a avut discuţii în biroul său cu martorul QQQQ. "făcând referire şi la ceasul pe care acesta îl avea asupra sa..". Deşi nu şi-a manifestat dorinţa de a avea şi el un astfel de ceas, martorul QQQQ. s-a oferit "să-i facă rost de un ceas marca RRRR.". În cursul lunii martie inculpatul A. s-a întâlnit cu martorul QQQQ. în apropierea cabinetului său intrând în posesia unui ceas marca RRRR.

Neagă însă primirea vreunei sume de bani, susţinând că martorul QQQQ. avea o datorie de 4000 euro şi 10.300 lei reprezentând contravaloarea reparaţiilor la maşina pe care i-a închiriat-o pe o durată de 4 ani.

Înalta Curte apreciază că versiunea inculpatului A. este neverosimilă, fiind doar afirmaţii nedovedite, pretinderea şi primirea ceasului marca RRRR., respectiv a sumei de 8000 lei de la martorul QQQQ. având legătură cu modul de soluţionare a cererilor de îndreptare eroare materială înregistrate în dosarul dat spre soluţionare inculpatului.

Este, de asemenea, lipsit de relevanţă faptul că la data de 8 martie 2013 inculpatul A., în calitatea sa de judecător sindic, se pronunţase în Dosarul nr. x/3/2007, în condiţiile în care cererile de îndreptare eroare materială au fost formulate în acelaşi dosar, inculpatul având obligaţia de a le soluţiona în condiţiile legii, fără a condiţiona acest lucru de primirea unor sume de bani, respectiv alte bunuri.

Probele evidenţiate anterior se corelează şi cu procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul A. cu martorul QQQQ.

Ca atare, Înalta Curte reţine că inculpatul A. a săvârşit infracţiunea de luare de mită în modalitatea alternativă a îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu pe care era obligat să le îndeplinească şi fără să condiţioneze efectuarea acestuia de primirea de bunuri şi sume de bani.

6 - 7) Înalta Curte reţine că infracţiunile de luare de mită săvârşite de inculpatul A. constând în pretinderea şi primirea la data de 5 decembrie 2013 a unui covor de la inculpatul M. precum şi sumele de 2800 lei şi de 4100 lei, la data de 17 iunie 2013, respectiv infracţiunea de dare de mită săvârşită de inculpatul M. în legătură cu Dosarele nr. x15/3/2013, x8/3/2012 şi x/3/2010 ale Tribunalului Bucureşti sunt dovedite, prezumţia de nevinovăţie fiind înlăturată prin probe certe, sigure.

Din actele cauzei, rezultă că pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, a fost înregistrat Dosarul nr. x/3/2010 având ca obiect procedura falimentului SC YYYY. SRL, lichidator judiciar fiind desemnat de inculpatul A., XXXX. IPURL reprezentată de inculpatul M.

În declaraţia dată la instanţa de fond, inculpatul M. arată că regretă faptele şi că "(...) în decembrie 2013 am remis inculpatului A. un covor pentru a beneficia de o judecată corectă şi fără probleme în dosarele în care eram desemnat lichidator judiciar care se aflau pe rolul judecătorului A. (...)".

Declaraţia inculpatului M. se coroborează cu declaraţia martorului ZZZZ., audiat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la termenul de judecată din 11 aprilie 2016, care arată că "(...) inculpatul M. mi-a făcut cunoştinţă cu A. şi după această întâlnire, la solicitarea inculpatului M. m-am deplasat la sediul societăţii aflată în insolvenţă care avea pe stoc mai multe covoare.

Tot la solicitarea inculpatului M. am luat de aici un covor şi m-am deplasat la locuinţa inculpatului A. din localitatea Afumaţi. înainte însă de a ajunge la locuinţa inculpatului A. am trecut pe la Tribunalul Bucureşti, am oprit în parcarea din apropierea instanţei unde a coborât inculpatul A., spunându-i că am ceva pentru dumnealui. Inculpatul A. mi-a spus să duc covorul la locuinţa sa..

Dosarul se afla în curs de soluţionare la Completul 5 prezidat de inculpatul A. (...)".

Reţine Înalta Curte ca fiind relevant faptul că obiectul de activitate al SC YYYY. SRL era comercializarea de covoare - bunul ridicat de martorul ZZZZ. nefiind achitat - dar şi că anterior remiterii acestui bun, inculpatul A. i-a comunicat inculpatului M. numirea sa în dosare în calitate de lichidator judiciar.

Alăturat probelor enunţate anterior, se adaugă şi procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între cei doi inculpaţi.

Inculpatul A. nu neagă primirea covorului de la inculpatul M., justificând acest gest prin relaţiile apropiate între cei doi.

În ceea ce priveşte pretinderea şi primirea unor sume de bani la data de 17 iunie 2012 în legătură cu Dosarele nr. x8/3/2012 şi x/3/2010, inculpatul M., în declaraţia dată la 3 noiembrie 2014 (Curtea de Apel Bucureşti) arată că "(...) în legătură cu suma de 4.100 lei pe care i-am dat-o inculpatului A., acesta îmi solicitase în prealabil 2800 lei, iar aceşti 2800 lei m-am gândit să-i dau pentru bunul mers al dosarelor pe care le aveam pe rol. Pentru că am avut mai mulţi bani la mine i-am dat 4.100 (...) i-am dat banii pentru bunul mers al dosarului şi nu pentru cumpărarea terenului. (...)".

Din actele cauzei rezultă că Dosarul nr. x8/3/2012 înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, avea ca obiect deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei SC DDDDD. SRL, iar aceasta a solicitat desemnarea, în calitate de administrator judiciar provizoriu, Cabinetul individual de insolvenţă EEEEE.

Inculpatul A., prin hotărârea pronunţată la 24 mai 2012, cu încălcarea dispoziţiilor art. 11 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006 a numit în calitate de lichidator judiciar XXXX. SRL reprezentată de inculpatul M., în condiţiile în care acesta nu depusese o ofertă de preluare a acestei poziţii.

La data de 17 iunie 2013, Dosarele nr. x8/3/2012, x/3/2010, respectiv x15/3/2013, se aflau spre soluţionare la inculpatul A. Inculpatul A. a discutat cu inculpatul M. solicitându-i acestuia bani pentru a-şi plăti personalul angajat la ferma pe care o deţinea în localitatea JJJJJJ.

Verificându-se extrasul de cont al inculpatului A. a rezultat că în data de 17 iunie 2013 ora 14.49 în contul său nr. Y4, deschis la NNNN., a fost virată suma de 4100 lei de către inculpatul M., fiind retraşi de inculpatul A., în aceeaşi zi la orele 15.40.

Probele analizate mai sus, se coroborează şi cu procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate între cei doi inculpaţi.

Înalta Curte nu-şi poate însuşi versiunea prezentată de inculpatul A., în sensul că banii au fost primiţi de la inculpatul M. ca urmare a unei tranzacţii încheiate între aceştia cu privire la un teren, întrucât nu este susţinută de nicio probă. Inculpatul M. a arătat că a remis această sumă, la solicitarea inculpatului A., şi în mod cert a avut legătură cu dosarele pe care acesta le instrumenta şi în care inculpatul M. reprezenta XXXX. IPURL în calitate de administrator judiciar.

8) Înalta Curte reţine că remiterea de către inculpatul N., cu complicitatea inculpatului K., pretinderea şi primirea, în mod repetat, de către inculpatul A., de cherestea, este dovedită prin probele administrate direct şi nemijlocit de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la instanţa de fond, respectiv la urmărire penală dovedind, dincolo de orice dubiu, vinovăţia acestora.

Din actele cauzei rezultă că inculpatul A., în calitate de judecător sindic la Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, a fost învestit cu soluţionarea Dosarelor nr. x/3/2009 şi x/3/2009/a1, având ca obiect procedura insolvenţei SC IIIII. SRL, lichidator judiciar fiind desemnat inculpatul K..

În declaraţia dată de inculpatul K. la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în data de 21 septembrie 2015, acesta arată că "(...) am purtat discuţii cu apărătorul inculpatului N., pe care l-am întrebat dacă poate facilita achiziţionarea unei cantităţi de cherestea pentru inculpatul A. (...) activitatea inculpatului de intermediere nu a avut nicio legătură cu dosarul inculpatului N. (...) dosarul de care era interesat N. se afla spre soluţionare la inculpatul A., adică la Completul 5 de la Tribunalul Bucureşti.".

Revenirea inculpatului K., asupra declaraţiei dată la instanţa de fond, este apreciată de Înalta Curte ca fiind nejustificată în condiţiile în care aceasta a fost dată în şedinţă publică, fiind audiat direct şi nemijlocit de judecătorul cauzei.

Inculpatul K. arată astfel că "(...) în lunile iunie, iulie, august 2013 şi mai 2014 am vorbit cu N. şi avocatul acestuia pentru vânzarea unei cantităţi de cherestea. Arăt că nu îmi aduc aminte exact dacă i-am spus lui N. şi avocatului său, că cheresteaua este pentru judecătorul A., însă consider că aceştia şi-au dat seama că cheresteaua este pentru judecătorul A., întrucât persoana care a venit să ridice cheresteaua se numea tot A. (...) în viziunea mea, livrarea cantităţii de cherestea către judecătorul A. nu s-a făcut în legătură cu procedura falimentului SC IIIII. SA.

Arăt că judecătorul A. a observat că SC IIIII. SA se ocupa cu prelucrarea lemnului.".

Reprezentarea inculpatului N. în ceea ce priveşte destinaţia bunurilor şi scopul remiterii acestora rezultă şi din declaraţia dată la instanţa de fond.

Inculpatul N. arată că "(...) în lunile iunie, iulie, august 2013 şi mai 2014, la cererea practicianului de insolvenţă K. am remis material de construcţii în valoare de aproximativ 6.000 RON, cu intenţia ca procedura falimentului deschisă pentru SC IIIII. SRL la care eram asociat majoritar să se deruleze în condiţii bune. Mai precis, eu doream ca activele acelei firme să fie evaluate corect în procedura falimentului, întrucât eu eram şi creditor majoritar.

Teama mea era în legătură cu lichidatorul K. şi nu cu modul în care îşi va desfăşura activitatea judecătorul A. "(...) Persoana care a ridicat materialele de construcţii pe care mi le solicita-se A. este o rudă a inculpatului. Dosarul privind procedura falimentului SC IIIII. SRL al cărui asociat, administrator şi creditor eram se afla pe rolul judecătorului A. (...)".

Astfel cum rezultă din declaraţia martorului KKKKK., acesta este cel care a transportat cherestea la imobilele indicate de inculpatul A., fiind depistat la unul dintre transporturi, de către organele de poliţie pe raza localităţii Brăneşti.

În ceea ce priveşte reacţia inculpatului A., martorul MMMMMM. - declaraţia din 29 februarie 2016 dată la instanţa de apel - arată că la faţa locului s-a prezentat inculpatul A. "afirmând că persoana care conducea autovehiculul era nepotul său şi că transportul se va face la o fermă într-o localitate apropiată de localitatea Brăneşti. Inculpatul A. a venit direct la noi şi era interesat de problema în sine. Inculpatul era însoţit de o altă persoană care a spus că a lucrat în MAPN (...) cu siguranţă persoana care a spus că a lucrat în MAPN era inculpatul K.".

În ceea ce priveşte documentaţia întocmită pentru cele patru transporturi, martora LLLLL., contabil la SC HHHHH. SRL arată că a întocmit trei avize de însoţire a mărfii după cum urmează:

- la data de 18 iunie 2013 a fost întocmit avizul de însoţire a mărfii nr. 0128 prin care se atesta transportul de către A., a unei cantităţi de 2,5 metri cubi, reprezentând "elem. 3x52, furnizor fiind SC HHHHH. SRL, cu punctul de lucru situat în localitatea HHHHHH.

Din partea furnizorului, avizul de însoţire a mărfii a fost semnat de către MMMMM. care ocupă funcţia de inginer. Conform respectivului înscris destinaţia masei lemnoase a fost oraşul GGGGGG.;

- la data de 27 iulie 2013 a fost întocmit avizul de însoţire a mărfii nr. 0136 prin care se atestă transportul de către KKKKK., a unei cantităţi de 2 metri cubi, reprezentând " astereală rindeluită 100 mp", furnizor fiind SC HHHHH. SRL, cu punctul de lucru situat în localitatea HHHHHH. Din partea furnizorului, avizul de însoţire a mărfii a fost semnat de către MMMMM.. Conform respectivului înscris destinaţia masei lemnoase a fost com. IIIIII., jud. Mureş;

- la data de 08 august 2013 a fost întocmit avizul de însoţire a mărfii nr. 0137, prin care se atesta transportul de către KKKKK., a unei cantităţi de 2,55 metri cubi, reprezentând "astereală rindeluită - 1,2 metri cubi şi lanţi 3x5 300 buc. - 1,35 mc" furnizor fiind SC HHHHH. SRL, cu punct de lucru în localitatea HHHHHH. Din partea furnizorului, avizul de însoţire a mărfii a fost semnat de către MMMMM. Conform respectivului înscris destinaţia masei lemnoase a fost com. IIIIII., jud. Mureş.

În legătură cu întocmirea documentelor contabile referitoare la vânzarea masei lemnoase conform celor trei avize de însoţire a mărfii, LLLLL. a precizat că nu s-a întocmit factură şi chitanţă fiscală, astfel că, în contabilitatea SC HHHHH. SRL nu se regăsesc înregistrate respectivele înscrisuri.

De asemenea, martora LLLLL. a declarat că plata pentru masa lemnoasă ridicata de KKKKK. nu s-a efectuat.

Având în vedere probele la care s-a făcut referire anterior, la celelalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei, inclusiv procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, Înalta Curte apreciază că inculpaţii A., N. respectiv K. au avut reprezentarea întregului tablou infracţional, fiecare cunoscând titlul cu care au fost date bunurile dar şi scopul urmărit, scop ce avea legătură cu soluţionarea Dosarelor de faliment nr. x/3/2009 şi x/3/2009/a1 aflate spre soluţionare la judecătorul sindic A..

B. Înalta Curte reţine că infracţiunile de dare de mită săvârşite de inculpatul I. respectiv luare de mită săvârşite de inculpaţii G. şi E., sunt dovedite dincolo de orice dubiu, prezumţia de nevinovăţie fiind înlăturată prin probe certe, sigure.

Reprezentarea inculpaţilor cu privire la remiterea, respectiv primirea, unor sume de bani pentru dosare aflate în curs de soluţionare pe rolul Tribunalului Bucureşti, repartizate inculpaţilor E. şi G., rezultă cu evidenţă din probele administrate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în apel, la instanţa de fond, respectiv urmărire penală, probe care infirmă susţinerile apărării.

Declaraţiile unor inculpaţi, respectiv a unor martori, care confirmă o stare de fapt nu pot fi înlăturate, pentru motivul că aceştia au recunoscut fapta cu scopul reducerii pedepsei sau că se află, ei înşişi, în cursul unei anchete judiciare.

Reducerea pedepsei ca urmare a recunoaşterii infracţiunii, este o cauză prevăzută de lege, astfel încât declaraţiile date de inculpaţii care beneficiază de procedura simplificată nu pot fi apreciate ca fiind, de plano, nesincere.

În acelaşi sens, declaraţiile unui martor, supus el însuşi unei anchete judiciare, nu pot fi înlăturate în lipsa unor minime elemente care să configureze o eventuală mărturie mincinoasă.

În fine, instanţa coroborează aceste declaraţii cu celelalte probe care pot întări convingerea vinovăţiei unei persoane sau, dimpotrivă, constatarea faptului că prezumţia de nevinovăţie nu a fost înlăturată prin probe certe.

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine că inculpatul I. era interesat direct de dosarele de insolvenţă ale firmelor din grupul GG. al cărui coordonator era aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti şi date spre soluţionare judecătorilor sindici G. şi E..

Având în vedere că inculpatul E. a recunoscut faptele, fiind judecat în procedura simplificată, prezenta analiză va avea în vedere doar infracţiunile de dare de mită săvârşite de inculpatul I., respectiv infracţiunea de luare de mită săvârşită de inculpata G.

Astfel, din actele cauzei, Înalta Curte reţine că inculpatul I. coordonează pe teritoriul României un grup de firme în interdependenţă, funcţiile de administratori sau asociaţi fiind exercitate de persoane fizice sau juridice române sau străine.

Inculpatul I. - astfel cum rezultă şi din declaraţia dată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în 5 octombrie 2015 - reprezintă, în România SC GG. SA care face parte dintr-o fundaţie formată din alte 40 de firme.

SC GG. SA a intrat în procedura insolvenţei, fiind transformată în societate cu răspundere limitată, devenind SC FF. SRL care putea să deţină controlul asupra procedurii insolvenţei doar în situaţia în care obţinea statutul de creditor majoritar.

Pentru atingerea acestui scop era necesară plăsmuirea unor creanţe atribuite altor societăţi comerciale din grup, cu care acestea să se înscrie la masa credală.

Conştient de faptul că acest lucru nu putea fi realizat decât în condiţii ilicite, inculpatul I. a implicat în activitatea sa infracţională juristul societăţii - martorul II., directorul financiar - martorul JJ., - un avocat cu care societatea încheiase şi alte contracte de asistenţă juridică şi nu în ultimul rând, lichidatorul judiciar, respectiv inculpata J.

Prin intermediul acestor persoane, scopul final era acela de a controla procedura insolvenţei SC FF. SRL, scop care nu putea fi atins decât cu ajutorul judecătorilor sindici învestiţi cu judecarea cauzelor.

Din actele dosarului rezultă că pe rolul Tribunalului Bucureşti a fost înregistrat Dosarul nr. x/3/2012, judecătorul sindic fiind inculpatul E., Dosarul nr. x2/3/2012/a1 ce a avut ca obiect intrarea în procedura falimentului a SC HHH. SRL, respectiv Dosarul nr. x/3/2013 ce a avut ca obiect anularea convenţiei autentificată sub nr. 479 din 23 noiembrie 2012 între SC HHH. şi SC GG. SA, ambele dosare fiind repartizate inculpatei G..

Atât inculpatul E. cât şi inculpata G. o cunoşteau pe inculpata J. care exercita funcţia de practician în insolvenţă.

Pentru a asigura o aparenţă de legalitate, cu acceptul inculpatului I., au fost încheiate două contracte de asistenţă juridică între Cabinetul de Avocat KK. şi SC LL. SRL.

Primul contract de asistenţă juridică, cu nr. 717263/2013, a fost încheiat la 3 ianuarie 2013 având ca obiect "Asistenţă juridică civilă pentru activitatea clientului", onorariul cuvenit fiind de 10.000 lei, contractul fiind semnat de martorul KK. în calitate de avocat şi martorul II. în calitate de reprezentat al societăţii.

În baza acestui contract de asistenţă juridică, la data de 15 mai 2013, avocatul KK. a întocmit şi semnat factura nr. 00016B către SC LL. SRL, obiectul facturii fiind "onorariu contract asistenţă juridică nr. 717263 din 3 ianuarie 2013, suma facturată fiind de 275.000 lei, factura fiind înregistrată la SC LL. SRL la data de 20 mai 2013 de către martora JJ.

Cel de-al doilea contract de asistenţă juridică a fost încheiat între aceleaşi părţi, Cabinetul de Avocat KK. şi SC NNNNNN. SRL, prin administrator judiciar NN. IPURL reprezentată de inculpata J., la data de 7 noiembrie 2013 cu nr. 717289/2013 având ca obiect "reprezentare Dosar nr. x/3/2013 în faţa Tribunalului Bucureşti", contract ce a fost semnat de martorul KK. şi inculpata J.

În baza acestui contract de asistenţă juridică, SC MM. SRL şi-a creat disponibilităţi în cont de 232.825 lei, din care a transferat, la data de 10 decembrie 2013, suma de 222.040 lei, în contul avocatului KK. deschis la RR. în 9 decembrie 2013, suma fiind retrasă în aceeaşi zi de martorul KK.

Cele două contracte de asistenţă juridică au fost încheiate cu ştiinţa inculpatului I., constituind modalitatea prin care, ulterior, sumele de bani au fost remise judecătorilor învestiţi cu soluţionarea cauzelor, respectiv inculpatului E. şi inculpata G..

Relevantă sub acest aspect este declaraţia martorului II., dată la instanţa de fond în condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate. Acesta a arătat că a coordonat departamentul juridic al SC FF. fostă SC GG. SA, iar în virtutea funcţiei sale a cunoscut-o, prin intermediul unui avocat, pe inculpata J., fiind recomandată ca persoana care poate să faciliteze legătura cu judecătorii din cadrul Tribunalului Bucureşti.

Martorul arată că "(...) în primăvara anului 2013, am purtat discuţii cu J. despre modul în care va trebui să acţionăm în procedura insolvenţei GG. şi HH., punându-se de acord că pentru soluţionarea favorabilă vor fi remise în cinci tranşe sume de bani judecătorilor E. şi G. de la Tribunalul Bucureşti.

Arăt că planul a fost discutat cu I., FFF. şi directoarea economică JJ. Arăt că I. a cunoscut planul întrucât i-am spus că pentru soluţionarea favorabilă a etapelor procedurii insolvenţei GG. şi HH., urma să plătim suma de bani cu titlu de onorariu unui avocat şi din aceşti bani urma să remită o parte doamnei J. să plătim judecătorii implicaţi în cele două proceduri, respectiv G. şi domnul judecător E. de la Tribunalul Bucureşti. Sumele de bani care au ajuns la judecătorii E. şi G. au fost virate din firmele grupului de către doamna director JJ. cu acordul lui I. şi FFF. pentru că aceştia aveau putere de decizie cu privire la grupul de firme şi pentru că împreună cu doamna JJ. purtaseră discuţii cu privire la sumele de bani ce urmau să ajungă la judecători (...) I. ştia că banii vor ajunge la judecători prin intermediul unui circuit ocolit reprezentat de plata banilor unui avocat de la care banii urmau să ajungă prin J. la judecători în decembrie 2013, la sediul PP. a avut o întâlnire cu JJ. şi I. (...) Eu am informat pe I. despre stadiul procedurilor de insolvenţă al celor două firme din grup, dar şi despre banii pe care noi trebuia să-i dăm prin avocatul KK. şi J. judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti. Cu prilejul acestor discuţii domnul I. a fost de acord cu plata sumelor de bani.. în cursul anului 2013 am avut cu doamna JJ. şi I. trei sau patru întâlniri, discuţii la care am vorbit despre stadiul procedurilor de insolvenţă şi sumele de bani, precum şi circuitul pe care acestea urma să fie remise judecătorilor implicaţi în procedurile de insolvenţă.

Iniţiativa planului de a mitui judecătorii nu a avut-o I., ci ideea a fost introdusă în discuţie de avocata L. şi ulterior de J. (...) Consider că situaţia a fost acceptată de inculpatul I. însă nu cu bucurie (...) arăt că s-a stabilit plata de tranşe pentru fiecare dintre cele cinci etape de proceduri de insolvenţă.".

Cu privire la Activitatea contractelor de asistenţă juridică şi la modalitatea în care banii au fost remişi inculpaţilor E. şi G., prin intermediul inculpatei J., martorul II., în aceeaşi declaraţie a arătat că "(...) în noiembrie 2013 societatea GG. a încheiat cu avocatul KK. un contract de reprezentare judiciară pentru un dosar aflat pe rolul Tribunalului Ilfov, iar din onorariul de 180.000 lei plătit, avocatul KK. mi-a restituit suma de 100.000 lei.. în decembrie 2013 am schimbat-o în euro, predând 20.000 euro doamnei J. care mi-a spus că din aceşti bani va da judecătorului E. şi judecătoarei G. de la Tribunalul Bucureşti.

(...) în iunie 2013, am încheiat cu avocatul KK. un contract de reprezentare în dosarul de insolvenţă al SC GG. aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti (...) din onorariu KK. mi-a restituit 200.000 lei pe care i-am remis doamnei J. Mi-a spus că din aceşti bani l-a plătit pe E. de la Tribunalul Bucureşti. Arăt că banii, respectiv 200.000 lei i-am remis în tranşe inculpatei J., prima tranşă fiind de 25000 euro ..sumele de bani pe care mi le-a dat KK. în iunie 2013 mi-au fost transmise prin transfer bancar, iar în decembrie 2013, pentru sumele pe care mi le-a dat nu s-au încheiat acte. (...) Arăt că pentru banii din iunie 2013, pe care mi i-a dat KK., am întocmit un contract de împrumut între KK. şi soţia mea.".

Modalitatea de săvârşire a faptelor de către inculpaţi, circuitul sumelor de bani, prezentate de martorul II. sunt confirmate, pe de o parte, de martorul KK., iar pe de altă parte de celelalte probe administrate în cursul judecăţii.

Astfel, în declaraţia martorului KK. dată la Pachet în data de 15 mai 2014 acesta arată că "în vara anului 2013 am discutat încheierea unui contract de asistenţă juridică cu II., reprezentant al unei firme din grupul SC GG. SA pentru prestări servicii juridice, încasând onorariu. Pe parcursul derulării contractului II. mi-a solicitat o sumă de bani.. este posibil 200.000 lei. II. mi-a spus că îmi va transfera această sumă, împreună cu taxele aferente, pe lângă onorariu. După ce am încasat suma de bani în totalitate, am efectuat demersuri în vederea retragerii în numerar. Din considerente bancare am depus un contract de împrumut încheiat între mine şi II. (...) am încheiat acest contract în mod formal, neurmărind în realitate returnarea banilor. După ce am primit în contul cabinetului aceşti bani, i-am dat lui II. suma pe care mi-a cerut-o".

În acelaşi sens, extrasele de cont, documentele financiar-contabile înregistrate în evidenţa contabilă a Cabinetului de avocat KK., al SC MM. SRL şi SC LL. SRL, confirmă faptul că la data de 20 mai 2013, martorul II. a intrat în posesia sumei de 150.000 lei şi în 10 decembrie 2013 în posesia sumei de 100.000 lei, bani care au fost remişi ulterior, prin intermediul inculpatei J., inculpaţilor E. şi respectiv G.

Împrejurarea că inculpatul I. avea cunoştinţă despre circuitul sumelor de bani la care martorul II. a făcut referire în declaraţiile sale, rezultă, pe de o parte, din declaraţiile martorei JJ. iar pe de altă parte din cele date de inculpata J.

În declaraţia martorei JJ., dată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în 16 noiembrie 2015, se arată că "se ocupa cu coordonarea activităţii financiar contabile a societăţii.. cele două sume, respectiv 275.000 şi 223.000 lei au fost scoase din patrimoniul SC LL. SRL respectiv SC MM. SRL reprezentând onorariu de asistenţă juridică în baza unui contract încheiat între cele două societăţi şi avocatul KK... au existat două întâlniri ale inculpatului I. şi martorul II. în perioada februarie-ianuarie 2013, purtându-se mai multe discuţii despre onorariile avocaţilor, inculpatul I. a fost de acord cu scoaterea lor din patrimoniul celor două societăţi.

(...) eu am avut o bănuială că lucrurile urmau să se întâmple "altfel decât în mod normal", această bănuială mi-a fost confirmată în aprilie 2015 când am avut o discuţie cu martorul II. (...) în discuţiile pe care martorul II. le-a avut cu inculpatul I. se vorbea de etapele procedurii insolvenţei dar şi despre alte probleme (...) martorul II. a afirmat că l-a informat pe FFF. posibil să ştie şi inculpatul I. despre faptul că lucrurile nu s-au desfăşurat tocmai normal (...) în decembrie 2013 m-am întâlnit cu inculpatul I. şi cu II., unde martorul i-a spus inculpatului I. că are nevoie de o sumă de bani pentru rezolvarea problemei dosarului de insolvenţă, inculpatul I. mi-a spus să plătesc în funcţie de etape, sume de bani virate din conturile celor două societăţi în conturile pe care urma să mi le indice martorul II., în baza facturilor prezentate de acesta şi de KK. (...) martorul II. mi-a spus că inculpatul I. ştia că o parte din onorariu vor fi daţi judecătorilor după declanşarea investigaţiilor..".

În declaraţiile date anterior, martora JJ., sub aspectele esenţiale, prezintă aceleaşi împrejurări, relevanţă deosebită prezentând menţiunile martorei în declaraţia dată la parchet. Aceasta arată că "(...) II. mi-a spus că o să scoată bani prin intermediul avocatului KK. şi că urmează să îi remită mai departe lichidatorului J., iar aceasta la rândul ei săi dea mai departe judecătorului folosind termenul de "jude". Despre judecătorii E. şi G. am auzit pentru prima dată în 14 mai 2014 de la II.".

Din actele cauzei rezultă că factura pentru suma de 275.000 lei a fost înregistrată în jurnalul vânzări din perioada 1 mai 2013 -31 mai 2013 al Cabinetului de avocat KK., la data de 15 mai 2013, respectiv în Fişa operaţiunilor din perioada 1 mai 2013 - 31 mai 2013 din care rezultă că suma de 275.000 lei a fost încasată prin bancă la data de 16 mai 2013, prin ordin de plată, fiind evidenţiată de martora JJ. în contul SC LL. SRL.

De asemenea, din extrasul de cont emis la 10 iunie 2013 de Banca QQ. pentru Cabinetul de avocat KK. rezultă că suma a fost încasată de acesta la data de 16 mai 2013 prin ordin de plată de la SC LL. SRL, din contul deschis la ŞŞ. SA, iar în 17 mai 2013, martorul KK. a transferat suma de 203.300 lei din contul biroului de avocatură în contul său personal, cu titlu de "împrumut" şi în aceeaşi zi, banii au fost viraţi în contul lui TT. cu acelaşi titlu "acordare împrumut".

Din extrasul de cont emis de Banca SS. se constată că în ziua de 20 mai 2013, martorul II. a retras din contul soţiei sale suma de 203.300 lei, respectiv 150.000 lei.

În aceeaşi modalitate s-a procedat şi în cursul lunii decembrie 2013.

Declaraţiile martorilor II., JJ., KK., înscrisurile bancare la care s-a făcut referire anterior, corelate cu declaraţiile inculpatei J., confirmă, pe de o parte, reprezentarea activităţii infracţionale de către inculpatul I. - scopul urmărit fiind, aşa cum s-a evidenţiat anterior, acela al deschiderii procedurii insolvenţei, desemnarea NN. IPURL reprezentată de inculpata J. în calitate de administrator judiciar, admiterea unor creanţe pentru firmele din grupul condus de inculpatul I., admiterea sau respingerea contestaţiilor, iar pe de altă parte, primirea sumelor de bani de către G. şi E., acesta din urmă recunoscând primirea în două rânduri de sume de bani.

Inculpata J., în declaraţia dată la instanţa de fond, în şedinţă publică, a arătat că "..în luna decembrie 2013 i-am dat inculpatei G. suma de 23.000 RON pentru a urgenta definitivarea tabelului creditorilor privind pe debitoarea SC HH. SRL. II. nu mi-a pretins să o determin pe inculpata G. la vreo ilegalitate ci doar să o determin la urgentarea definitivării tabelului creditorilor. II. mi-a spus că banii mi-au fost daţi cu acordul inculpatului I. şi al fiului acestuia FFF.

Arăt că în luna iunie 2013 am primit de la II. suma de 10.000 euro (...) Mi-a comunicat că suma a fost dată cu acordul inculpaţilor I. şi FFF.. Eu am luat acea sumă şi i-am dat-o inculpatului E.

(...) în decembrie 2013 i-am remis inculpatului E. 5000 euro.".

Despre modalitatea concretă în care inculpata J. a remis sume de bani inculpaţilor E. şi G. se face referire şi în declaraţiile date în faza de urmărire penală.

Astfel, în declaraţia din 2 iunie 2014, inculpata J. arată că "(...) la sfârşitul lunii iunie II. mi-a remis suma de 10.000 euro într-un plic alb (...) această sumă a fost înmânată lui E. în maşina mea personală în spatele Tribunalului Bucureşti.

(...) I-am dat lui E., în 11 decembrie, tot în maşină, pe o străduţă, lângă tribunal, tot în plic alb, suma de 5000 euro.

(...) în 14 mai 2014 am avut o întâlnire cu E. la etajul 4 din incinta Tribunalului Bucureşti când i-am relatat faptul că am fost ameninţată de II.

(...) în data de 6 decembrie 2013, m-a sunat II. şi mi-a spus că urmează să ne întâlnim pe 10 decembrie 2013, pentru a-i remite doamnei G. suma de 5000 euro.

În 10 decembrie 2013 am sunat la Tribunal pentru a-mi confirma grefiera BBB. dacă doamna este la Tribunal.

În 10 decembrie 2013 m-am deplasat la tribunal de unde am plecat cu maşina cu G. şi i-am remis suma de 23.000 Ron, contravaloarea a 5000 euro.

Doamna G. a zis, într-adevăr pentru ce, că nu trebuie, a început să devină suspicioasă.

La 14 mai 2014, la întâlnirea pe care am avut-o cu II., acesta mi-a reproşat că i-a dat d-nei G. 5000 euro şi nu a soluţionat două cereri de intervenţie pe care a omis să le pună în discuţie la termen.

(...) în 16 mai 2014 m-am întâlnit cu G. lângă magazinul Victoria, într-un gang, situat la intrarea în magazin. La acea întâlnire i-am relatat lui G. tot ce s-a întâmplat cu II., reproşurile acestuia şi faptul că el a dat 5000 euro şi nu s-au soluţionat cererile de intervenţie.

(...) G. a fost contrariată de reacţia lui II., considerând că e nefondată.

(...) I-am spus că sigur II. a reclamat şi că probabil m-a înregistrat. G. a devenit agitată când i-am spus că nu eu i-am dat banii, ci II., aceasta a devenit foarte agitată, eu i-am spus că banii sunt de la II. şi nu de la mine.

La momentul întâlnirii cu G. la Tribunalul Bucureşti eu am urcat la tribunal, apoi am coborât şi m-am întâlnit la maşina mea şi am plecat împreună.

Declaraţia inculpatei J. se impune a fi coroborată cu declaraţia martorei BBB. dată în apel în care arată că "(...) în cursul lunii noiembrie sau decembrie 2013, inculpata G. mi-a solicitat să o caut la telefon pe inculpata J. Tot la solicitarea inculpatei G. i-am comunicat telefonic inculpatei J., o soluţie pronunţată de aceasta care era trecută în programul ECRIS.

De asemenea, tot la solicitarea inculpatei G. i-am transmis inculpatei J. faptul că poate să formuleze apel.. din câte îmi amintesc, cred că în vara anului 2013, inculpata G. mi-a cerut să o contactez telefonic pe inculpata J., pentru a-i comunica acesteia din urmă să nu o mai caute.".

De altfel, întâlnirea din data de 10 decembrie 2013 cu inculpata J. este confirmată şi de inculpata G. care susţine că s-au întâlnit la sediul tribunalului, deplasându-se împreună spre Piaţa Dorobanţi, discuţiile purtate având însă un caracter general.

Probele la care s-a făcut referire anterior se coroborează şi cu procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, cu raportul de expertiză, evidenţiind, în ansamblul lor, faptul că inculpatul I. a avut permanent, reprezentarea circuitului ilicit al sumelor de bani, scopul urmărit, iar pe de altă parte primirea de către inculpaţii G. şi E. a unor sume de bani în legătură cu soluţionarea dosarelor pe care aceştia le instrumentau.

Concluzionând, Înalta Curte reţine că inculpaţii G. şi E. au săvârşit infracţiunea de luare de mită în modalitatea alternativă a primirii unor sume de bani pentru a îndeplini un act privitor la îndatoririle de serviciu respectiv de a face un act contrar atribuţiilor de serviciu, iar inculpatul I. a săvârşit infracţiunea de dare de mită sub forma modalităţii alternative de dare de bani.

Nu pot fi însuşite apărările formulate de inculpaţii I., respectiv G., acestea fiind contrazise de probele analizate anterior, probe care formează convingerea instanţei de apel asupra vinovăţiei inculpaţilor.

În ce priveşte raportul de constatare depus de inculpata G., Înalta Curte constată, pe de o parte, că aceasta reprezintă o probă extrajudiciară, iar pe de altă parte din raportul de expertiză criminalistică întocmit de ÎNEC rezultă că la examinarea înregistrărilor de expertizat nu au fost identificate urme ale unor eventuale intervenţii tehnice prin ştergere, inserare sau alte elemente de montaj audio.

De asemenea, se arată că nu au fost identificate urme ale unor prelucrări cu softuri audio speciale.

Totodată, Înalta Curte reţine ca fiind deosebit de relevant faptul că obiectul raportului de constatare depus de inculpata G. l-a constituit "limpezirea aspectelor relative la afirmarea caracterului conspirativ şi conotaţia dialogului înregistrat" în luna mai 2014 - fapta de luare de mită fiind consumată în decembrie 2013 - dialog în cadrul căruia inculpata J. îi aduce la cunoştinţă atitudinea martorului II. (...) în atare condiţii este evidentă prudenţa inculpatei G. în răspunsurile date inculpatei J., controlul manifestat de către aceasta, tocmai pentru că bănuia posibilitatea de a fi înregistrată.

Ca atare nu se poate reţine o stare de provocare astfel cum a susţinut inculpata G.

Chiar dacă s-ar accepta ipoteza că inculpata G. nu a pretins vreo sumă de bani, în legătură cu exercitarea atribuţiilor sale de judecător sindic în cele două dosare (x2/3/2012/a1 şi 1995/3/2013) activitatea sa rămâne tot în sfera ilicitului penal, prin nerespingerea, de către aceasta, a sumei de 5000 euro dată de inculpata J. Atitudinea inculpatei G. a semnificat acceptul său, încuviinţarea neechivocă a primirii folosului necuvenit.

b) În ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită săvârşită de inculpatul H., Înalta Curte apreciază că probele administrate dovedesc vinovăţia sa, suma de 10.000 lei primită de la inculpata J. fiind dată în legătură cu exercitarea atribuţiilor sale de judecător sindic în Dosarul nr. x16/3/2013 al Tribunalului Bucureşti.

Din actele cauzei, rezultă că pe rolul Tribunalului Bucureşti a fost înregistrat Dosarul nr. x16/3/2013 derivat din Dosarul nr. x2/3/2011, ce a avut ca obiect procedura insolvenţei debitorului SC WWWWW. SRL, solicitată de către creditorul SC XXXXX. SRL.

Inculpatul H. a desemnat, în data de 20 martie 2012, în calitate de administrator judiciar provizoriu NN. IPURL, reprezentată de inculpata J..

Din declaraţia dată la instanţa de fond inculpata J. arată că "(...) în data de 16 aprilie 2014 i-am remis inculpatului H. suma de 10.000 lei având în vedere că era perioada înainte de Paşti şi pentru avea bune relaţii cu acesta. Arăt că la acel moment aveam pe rolul judecătorului H. un dosar având ca obiect judecarea acţiunii în anulare formulată de NN. IPURL.

Arăt că suma de 10.000 lei am remis-o inculpatului H. în maşina mea pe o străduţă din spatele Tribunalului Bucureşti. Arăt că în maşină nu erau alte persoane în afară de mine şi H., însă maşina mi-a fost urmărită şi fotografiată de organele judiciare.

De asemenea, în declaraţia dată de aceeaşi inculpată în faza de urmărire penală arată că suma pe care i-a remis-o inculpatului H. "a fost o recompensă pentru acesta înaintea sărbătorilor de Paşti şi nu reprezenta un împrumut".

Inculpatul H. recunoaşte că a avut o discuţie cu inculpata J. în data de 15 mai 2014 la etajul 3 al Tribunalului Bucureşti, precum şi faptul că la data de 16 aprilie 2014 s-a întâlnit cu J. în autoturismul acesteia justificându-şi gesturile, fie în virtutea relaţiilor profesionale, fie determinat de faptul că terminaseră programul de lucru şi plecase de la tribunal.

Scopul întâlnirilor dintre inculpatul H. şi inculpata J. nu a fost, în mod evident, unul profesional ci - discuţiile purtându-se fie pe holul Tribunalului Bucureşti, fie în maşina inculpatei J. -, acela de a remite şi de a primi suma de 10.000 lei pentru soluţionarea Dosarului nr. x16/3/2013 unde practician în insolvenţă era inculpata J.

De altfel, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice sunt elocvente, făcându-se referire la aspecte ce ţineau de soluţionarea cauzei cu care era învestit inculpatul H.

Înalta Curte apreciază ca fiind relevante şi menţiunile inculpatului H. în sensul că şi-a manifestat interesul şi îngrijorarea pentru că J. a "expus în faţa mea faptul că există o filmare în care număra nişte bani la etajul 3 al tribunalului şi era momentul să fiu îngrijorat pentru existenţa unei asemenea discuţii între un judecător şi un practician în insolvenţă. (...)"(...) în 2013, la etajul 3 al Tribunalului Bucureşti, am purtat o discuţie pe teme profesionale cu J., iar pe parcursul discuţiei aceasta a numărat nişte bani din poşetă spunând că are de plătit nişte datorii, iar eu i-am spus să se oprească, întrucât gestul ar putea fi interpretat. (...)".

Toate aceste aspecte demonstrează, dincolo de orice dubiu, că discuţiile dintre cei doi inculpaţi depăşeau cadrul profesional, conferind certitudinea relatărilor inculpatei J. în ceea ce priveşte remitere, respectiv primirea sumei de 10.000 lei de către inculpatul H.

Coroborând probele la care s-a făcut trimitere anterior cu expertiza criminalistică efectuată de ÎNEC, cu celelalte înscrisuri, Înalta Curte reţine că inculpatul H. a săvârşit infracţiunea de luare de mită în modalitatea alternativă a primirii sumei de 10.000 lei privind Dosarul nr. x16/3/2013 pe care-l instrumenta şi în care, practician de insolvenţă a fost numită inculpata J.

În mod distinct Înalta Curte va analiza în continuare criticile de nelegalitate invocate de inculpaţii apelanţi, critici pe care le apreciază ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:

a) O primă critică de nelegalitate invocată de inculpatul A. este aceea a încălcării dreptului la apărare la instanţa de fond şi ca atare hotărârea pronunţată în cauză este lovită de nulitate absolută, consecinţa fiind desfiinţarea cu trimitere spre rejudecare.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. "determină, întotdeauna, aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie".

În cauza dedusă judecăţii aceste dispoziţii nu sunt însă incidente în condiţiile în care inculpatului A. i s-a asigurat apărarea, astfel cum rezultă din conţinutul încheierilor de şedinţă, inclusiv la termenul la care au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei.

Inculpatului A. i s-a asigurat dreptul la apărare, instanţa de fond motivând cererile formulate de către acesta, atitudinea sa procesuală, - atât la cercetarea judecătorească în primă instanţă, cât şi în apel -, fiind una prin care s-a urmărit îngreunarea cercetării judecătoreşti şi nu aflarea adevărului.

În acelaşi sens, în virtutea dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil, Înalta Curte a dispus şi administrat, astfel cum rezultă din încheierile de şedinţă, probe în apărarea inculpatului A., în scopul stabilirii unei stări de fapt corecte.

Desfiinţarea soluţiei primei instanţe se produce, conform art. 421 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care legal citată a fost în imposibilitatea de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această posibilitate, invocată de acea parte. Rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată se dispune şi atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepţia cazului de necompetenţă, când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă.

Or, aşa cum s-a arătat anterior nu ne aflăm nici în prima ipoteză a normei şi nici în cea de-a doua, astfel încât critica apărării nu este întemeiată.

O altă critică de ne legalitate priveşte ordonanţa din 19 mai 2014 de punere în mişcare a acţiunii penale, în opinia apărării existând o contradicţie între infracţiunile reţinute în dispozitivul acestei ordonanţe şi infracţiunile pentru care anterior s-a început urmărirea penală. Astfel, în dispozitivul ordonanţei din 19 mai 2014, nu se fac referiri cu privire la infracţiunea de luare de mită, respectiv dare de mită de către inculpatul O. Aceeaşi critică vizează şi faptele reţinute în sarcina inculpatului A. în raport cu inculpatul M.

Toate aceste lacune, se răsfrâng, în opinia apărării, asupra legalităţii rechizitoriului.

Înalta Curte reţine că dosarul privind pe inculpatul A. a fost înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti, fiind parcursă procedura camerei preliminare, iar prin încheierea din 22 august 2014 s-a dispus respingerea cererilor şi excepţiilor formulate de inculpaţi, hotărârea fiind definitivă prin respingerea contestaţiilor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Sub acest aspect Înalta Curte reţine că stabilirea cu exactitate a mecanismului fixat de legiuitor cu privire la limitele şi conţinutul activităţii judecătorului în această etapă a procesului penal impune analiza deopotrivă, atât a dispoziţiilor art. 342 C. proc. pen., care reglementează obiectul procedurii de cameră preliminară, cât şi a dispoziţiilor art. 345 din acelaşi cod, care constituie esenţa procedurii de cameră preliminară - toate aceste elemente procedurale având menirea, în viziunea legiuitorului, de a înlătura durata excesivă a procedurilor - respectiv a dispoziţiilor art. 346 C. pen., text de lege care se referă la soluţiile ce pot fi pronunţate ca urmare a parcurgerii procedurii de cameră preliminară.

De asemenea, întreaga procedură se impune a fi analizată prin prisma dispoziţiilor art. 281-282 C. proc. pen., referitoare la nulităţi.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 342 C. proc. pen., obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Cu privire la legalitatea sesizării - la care apărarea a făcut trimitere ca urmare a lacunelor ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale - se impune a se reţine că verificarea rechizitoriului, ca act de sesizare a instanţei, are în vedere verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege cu privire la conţinutului actului de sesizare şi la îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 328 C. proc. pen.

Judecătorul de cameră preliminară verifică, prin prisma acestor dispoziţii, claritatea acuzaţiei, dacă fapta este descrisă în mod suficient, astfel încât să rezulte o concordanţă cu norma penală, de natură a permite inculpatului să înţeleagă semnificaţia penală a conduitei sale ilicite.

Din perspectiva verificării regularităţii actului de sesizare, legea de procedură obligă la verificarea elementelor circumscrise dispoziţiilor art. 328 C. proc. pen., referitoare la condiţiile de fond şi formă a rechizitoriului, pentru a se putea stabili obiectul şi limitele judecăţii, cu menţiunea că, verificarea nu vizează evaluarea forţei probelor administrate de procuror, ci doar întrunirea exigenţelor prevăzute de art. 328 C. proc. pen.

Cu referire expresă la obiectul judecăţii, Înalta Curte reţine că nu orice neregularitate a actului de sesizare conduce în mod obligatoriu la invalidarea acestuia.

Astfel, potrivit art. 374 C. proc. pen., judecata se mărgineşte la fapta şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei.

Din analiza textului de lege invocat, rezultă că obiectul judecăţii este dublu limitat: pe de o parte, conflictul de drept penal nu poate fi adus în faţa instanţei decât prin promovarea acţiunii penale, iar pe de altă parte, instanţa nu poate judeca decât fapta şi persoana arătată în rechizitoriu. Fără aducerea conflictului de drept penal în faţa instanţei, aceasta nu poate face obiectul judecăţii, iar lipsa circumscrierii rechizitoriului la faptă şi persoană atrage inaptitudinea funcţională a primei instanţe de a trece la judecarea pe fond a pricinii.

Raportând cerinţele normelor de procedură, astfel cum au fost analizate mai sus, la speţa dedusă judecăţii, respectiv la critica apărării, se reţine că acestea se circumscriu exclusiv procedurii de cameră preliminară nemaiputând fi reiterate în apel, în caz contrar s-ar înfrânge voinţa legiuitorului asupra esenţei camerei preliminare.

Prelungirea acestei faze procesuale obligatorii, în ipoteza sesizării instanţei cu rechizitoriu, nu este posibilă, legiuitorul stabilind în mod neechivoc organul judiciar care efectuează a&este verificări de legalitate, momentul procesual până la care pot fi efectuate verificările, procedura şi soluţiile ce pot fi dispuse în această fază, respectiv fie restituirea cauzei la procuror, fie începerea cercetării judecătoreşti.

A treia critică de nelegalitate a hotărârii primei instanţe vizează aplicarea în cauza dedusă judecăţii a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51/2016 prin care s-a constatat neconstituţionalitate dispoziţiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen., cu consecinţa înlăturării probelor astfel obţinute, inclusiv a celorlalte acte subsecvente, invocându-se şi dispoziţiile art. 102 alin. (2) C. proc. pen.

Cu privire la efectele deciziei, Înalta Curte reţine că aceasta se aplică în cauzele aflate pe rolul instanţelor de judecată, fără a se face distincţie, după cum acestea se află în faza de cameră preliminară, fond sau apel (paragraful 52).

Cauzele aflate pe rolul instanţelor se încadrează în ceea ce Curtea Constituţională a calificat constant ca fiind cauze pendinte la momentul publicării unei decizii de admitere a unei excepţii de neconstituţionalitate. Ceea ce prezintă relevanţă, sub acest aspect, este ca raportul juridic guvernat de dispoziţiile legale declarate neconstituţionale să nu fie definitiv consolidat.

Ca atare, Înalta Curte respectând atât dispozitivul deciziei instanţei de contencios constituţional, cât şi considerentele acesteia, a solicitat D.N.A. să comunice instanţei supreme cine a pus în executare mandatele de supraveghere tehnică - emise în condiţiile legii de judecătorul competent - în prezenta cauză.

Prin Adresa nr. 18292 din 6 mai 2016 s-a comunicat că "în Dosarul nr. x/P/2013 al D.N.A. actele de autorizare constând în încheieri, autorizaţii, respectiv, mandate de supraveghere tehnică au fost puse în executare de către procuror prin intermediul Serviciului Tehnic al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Ofiţerii de poliţie judiciară Direcţiei Naţionale Anticorupţie din cadrul acestui serviciu au introdus actele de autorizare în sistemul naţional de interceptare şi au valorificat informaţiile obţinute, prin descărcarea traficului rezultat pe suporţi optici, care au fost înaintaţi procurorului de caz, fiecare suport fiind însoţit de procesul verbal de descărcare trafic care certifică efectuarea acestei operaţiuni.

De asemenea, ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Serviciului Tehnic au efectuat înregistrări ambientale în baza actelor de autorizare şi au fixat aceste înregistrări pe suporţi optici care au fost înaintaţi procurorului.

Atât în cazul comunicaţiilor telefonice cât şi a înregistrărilor ambientale, la solicitarea procurorului, ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Serviciului Tehnic au procedat la redarea în formă scrisă a conversaţiilor purtate de către suspecţi".

Pe cale de consecinţă, faţă de conţinutul înscrisului emis de D.N.A., Înalta Curte constată că, în speţa dedusă judecăţii, Decizia nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale nu-şi găseşte aplicabilitatea.

Critica apărării privind incidenţa Deciziei nr. 51 din 16 februarie 2016, se impune a fi analizată şi dintr-o altă perspectivă.

Astfel, prin prisma obligativităţii instanţei de judecată de a soluţiona conflictul de drept penal dedus judecăţii cu respectarea garanţiei drepturilor părţilor şi administrarea probelor în condiţii de legalitate, aceasta procedează la o analiză a probelor administrate - astfel cum s-a relevat anterior - în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, apreciindu-se asupra valorii probatorii a fiecărui mijloc de probă, inclusiv cu privire la interceptările convorbirilor telefonice efectuate în faza de urmărire penală, din perspectiva preponderenţei probelor dincolo de orice dubiu rezonabil, loialitatea administrării probelor şi nu în ultimul rând respectarea dreptului la un proces echitabil.

Din această perspectivă, Curtea Europeană a statuat, în principiu, că nu este interzisă folosirea în procesul penal a unei probe obţinută în mod nelegal, dacă procedura în ansamblul ei este una echitabilă, iar inculpatul a avut posibilitatea contestării ei.

În acelaşi sens, Curtea Europeană, în cauza Dumitru Popescu contra României a statuat că înregistrările nelegale aduc atingere art. 8 din Convenţie, privind dreptul la viaţa privată şi de familie dar nu încalcă dreptul la un proces echitabil, stabilirea admisibilităţii unei probe revenind instanţelor naţionale care trebuie să evalueze în raport de gravitatea încălcării drepturilor inculpaţilor, impactul pe care caracterul nelegal al probei îl are cu privire la credibilitatea mijlocului de probă şi importanţa acestui mijloc de probă în susţinerea acuzării.

Or, în cauza dedusă judecăţii, astfel cum s-a arătat la secţiunea "Analiza probelor", vinovăţia inculpatului A., este dovedită, în mod preponderent, cu alte probe administrate în faza de urmărire penală, fond, apel şi nu se probează, exclusiv, cu procese-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice.

De altfel şi în reglementarea anterioară o hotărâre de condamnare nu putea fi fundamentată, exclusiv, pe baza proceselor-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice.

Totodată, inculpatului A. i s-a dat posibilitatea de a contesta aceste probe, dispunându-se în apel efectuarea unei expertize criminalistice prin care s-a constatat că nu au fost identificate urme ale unor eventuale intervenţii tehnice prin ştergere, inserare sau alte elemente de montaj audio. De asemenea nu au fost identificate urme ale unor prelucrări cu softuri audio speciale.

În fine, o altă critică de nelegalitate priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, apreciind că nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte a admis cererea formulată de inculpatul A. de sesizare a Curţii Constituţionale prin care s-a solicitat a se constata neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 10 din normele tranzitorii. Deşi până la judecarea prezentei cauze, instanţa de contencios constituţional nu s-a pronunţat asupra cererii formulate de inculpatul A., Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 822 din 3 decembrie 2015 a Curţii Constituţionale a României s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Totodată, Înalta Curte, prin Decizia nr. 7/2016, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că, în aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., în cazul pluralităţii de infracţiuni constând în săvârşirea unor infracţiuni anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv a unor infracţiuni comise după intrarea în vigoare a noului C. pen., pentru infracţiunile săvârşite anterior datei de 1 februarie 2014 se va aplica legea penală mai favorabilă - identificată ca fiind legea veche sau legea nouă -, iar pentru infracţiunile săvârşite sub imperiul legii penale noi, precum şi pentru tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni se va aplica legea nouă, conform art. 3 C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

În esenţă, s-a reţinut că situaţiile tranzitorii sunt reglementate fie prin reguli generale cu aplicare permanentă (art. 4 - 7 C. pen.), fie prin reguli speciale cuprinse în partea finală a C. pen. ori printr-o lege specială de punere în aplicare a Codului penal, astfel cum este Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal în vigoare.

Una dintre excepţiile de la principiul activităţii legii penale este aplicarea legii mai favorabile care va retroactiva sau, după caz, va ultraactiva atunci când de la data comiterii faptei şi până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit mai multe legi penale.

Prevederile din actualul C. pen. privind activitatea legii penale sunt în concordanţă cu legislaţia altor state, fiind în deplin acord cu principiul legalităţii incriminării - Codul penal francez consacră principiul activităţii legii penale în dispoziţiile art. 112-1; Codul penal german consacră acelaşi principiu în dispoziţiile art. 82 alin. (1).

Aplicarea legii penale mai favorabile este reglementată prin dispoziţiile art. 5 alin. (1) C. pen., potrivit cu care "în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă".

Dispoziţiile la care s-a făcut referire anterior (art. 5 C. pen.) nu oferă însă soluţii pentru situaţiile în care sunt incidente, până la judecarea definitivă a cauzei, şi alte instituţii de drept penal, cum ar fi pluralitatea de infracţiuni, recidiva, pluralitatea intermediară, cauzele care înlătură răspunderea penală, liberarea condiţionată.

Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pluralităţii de infracţiuni - concurs, recidivă, pluralitate intermediară - se realizează în mod global dacă pluralitatea de infracţiuni a luat naştere sub imperiul unei legi şi se va soluţiona sub imperiul altei legi.

Însă, ori de câte ori pluralitatea de infracţiuni a luat naştere sub imperiul legii noi, se aplică legea nouă.

Cu alte cuvinte, în cazul unui concurs de infracţiuni, în care o infracţiune s-a comis sub imperiul legii vechi, iar a doua infracţiune s-a săvârşit sub imperiul legii noi, pentru prima infracţiune se va aplica legea penală mai favorabilă (care poate fi legea veche sau legea nouă), iar pentru cea de-a doua infracţiune se va aplica legea penală nouă (operând principiul activităţii legii penale) care era în vigoare la data comiterii acesteia, iar pentru sancţionarea concursului care a luat naştere sub legea nouă se va aplica tot legea nouă, deoarece pluralitatea de infracţiuni s-a realizat sub imperiul noii legi.

Prin urmare, pentru faptele săvârşite după data de 1 februarie 2014, dispoziţiile art. 5 C. pen., respectiv Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014, nu pot fi extinse în condiţiile în care de la comiterea infracţiunii şi până la judecarea definitivă nu s-au succedat mai multe legi care ar obliga la aplicarea legii penale mai favorabile.

Soluţia arătată mai sus este consacrată prin dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, care au în vedere un spectru mai larg al pluralităţii de infracţiuni.

Astfel, potrivit dispoziţiei tranzitorii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, "Tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabile".

Aceste dispoziţii tranzitorii oferă soluţii de aplicare a legii penale pentru toate formele pluralităţii de infracţiuni (concurs, recidivă, pluralitate intermediară), dacă cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă. în aceste cazuri, potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pentru infracţiunile săvârşite sub legea veche se vor stabili pedepse potrivit legii penale mai favorabile (legea veche sau legea nouă), iar pentru infracţiunea ori infracţiunile din structura pluralităţii săvârşite sub legea nouă se aplică legea nouă, tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni fiind dat tot de legea nouă.

Această interpretare respectă deopotrivă prevederile art. 3 C. pen. (activitatea legii penale), dar şi dispoziţiile art. 5 C. pen. (aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei), Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014, respectiv art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, care permit ca, pentru infracţiunile săvârşite sub legea veche, să se stabilească pedeapsa în raport cu legea penală mai favorabilă.

Cum inculpatul a săvârşit o infracţiune de luare de mită, consumată după intrarea în vigoare a noului C. pen. îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din normele tranzitorii, astfel încât, pentru această faptă (ultimul act material fiind comis în mai 2014, cu complicitatea inculpaţilor N. şi K.) se va aplica legea penală nouă, iar pentru întreaga pluralitate de infracţiuni tot legea nouă.

Pentru toate celelalte infracţiuni săvârşite anterior modificării Codului penal, legea penală mai favorabilă este legea veche.

Concluzionând, Înalta Curte constată criticile de nelegalitate invocate de inculpatul A. ca fiind nefondate şi ca atare sentinţa nu poate fi reformată în sensul celor solicitate de apărare.

b) Criticile de nelegalitate invocate de inculpatul I. sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Analiza procedurii de cameră preliminară expusă la pct. a este valabilă şi în ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.

Astfel, nu mai poate fi supusă cenzurii, în apel, modalitatea în care parchetul a audiat martorii în faza de urmărire penală, apărarea invocând faptul că martorul II. a fost audiat la sediul parchetului în acelaşi interval orar şi în aceeaşi încăpere cu martora JJ.

Pe lângă faptul că aceste susţineri nu sunt confirmate de alte probe, se impune a se constata că nu ne aflăm în prezenţa unei nulităţi absolute, astfel cum acestea sunt reglementate prin dispoziţiile art. 281 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte reţinerea dispoziţiilor art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte reţine că acestea au fost modificate prin art. 79 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 publicată în M. Of. nr. 757/12.12.2012 dar legea penală mai favorabilă aplicată inculpatului I. - analizată prin prisma Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile - este legea veche şi ca atare ele nu pot fi înlăturate.

Pe de altă parte, reţinerea sau dimpotrivă înlăturarea dispoziţiilor art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 nu pot fi circumscrise unei schimbări de încadrare juridică în sensul dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., textele invocate făcând referire la majorarea maximului special al pedepsei.

În fine, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului inculpatului I. de exercitare a funcţiei de director, de administrator şi de conducere a unor societăţi comerciale în străinătate este legală şi nu încalcă dispoziţiile art. 3 C. pen. anterior.

Sub raportul conţinutului său, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, este o pedeapsă restrictivă de drepturi, având ca obiect pierderea temporară a exerciţiului drepturilor la care se referă pedeapsa aplicată.

Pedeapsa interzicerii unor drepturi are caracterul de pedeapsă determinată, întrucât prevederile legale indică în mod exact care sunt drepturile ce pot forma obiectul acestei sancţiuni.

Pedepsele complementare au un triplu scop şi anume: a) să completeze acţiunea de reeducare a acelui condamnat; b) să apere societatea de acţiunile pe care le-ar putea săvârşi exercitând drepturile respective sub influenţa mentalităţii care l-a dus la săvârşirea infracţiunii; c) să-l ferească pe condamnat de posibilitatea comiterii unor noi infracţiuni.

Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. pentru inculpatul I., nu încalcă prevederile art. 3 C. pen. relativ la teritorialitatea legii penale.

Potrivit textului "legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României".

Textul consacră principiul teritorialităţii legii penale. Aceasta înseamnă că legea penală română se aplică pe întreg teritoriul, fiind interzisă aplicarea legilor penale ale altor state.

Dacă locul săvârşirii infracţiunii este situat pe teritoriul statului român, se va aplica întotdeauna legea penală română, indiferent, dacă făptuitorul este sau nu cetăţean român. Legea penală română are exclusivitate în ceea ce priveşte menţinerea ordinii publice, persoanele aflate pe teritoriul statului român, fie că sunt cetăţeni români, cetăţeni străini sau persoane fără cetăţenie, care au obligaţia să respecte legea penală română.

Legea penală română se aplică şi în situaţia în care legea naţională a făptuitorului ar prevedea, de pildă, că acesta răspunde pentru infracţiunile comise în străinătate, după legea străină. Conflictul care se produce în această ipoteză, între cele două legi penale, se soluţionează în raport cu prevederile art. 3 C. pen. român, în sensul că se va aplica legea penală română.

Prin urmare, cum inculpatul I. a săvârşit infracţiunile de dare de mită pe teritoriul statului român, acestuia i se aplică, integral, legea penală română, inclusiv în materia exercitării unor drepturi, ca pedeapsă complementară.

c) Criticile inculpatului H. în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 102 alin. (2) C. proc. pen., sunt nefondate, aspectele dezvoltate la pct. a) fiind valabile şi în ceea ce priveşte situaţia juridică a acestuia.

Critica inculpatului M. cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., respectiv art. 19 din O.U.G. nr. 43/2000 nu este fondată.

Astfel, inculpatul M. nu a recunoscut săvârşirea faptelor în integralitatea lor, astfel cum au fost descrise în rechizitoriul parchetului şi ca atare, nu poate beneficia de dispoziţiile art. 396 alin. (10) privind reducerea pedepsei.

Nici dispoziţiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2000 nu sunt aplicabile, identificarea şi tragerea la răspundere penală a unor persoane, de către organul de urmărire penală, făcându-se pe baza altor elemente şi nu urmare denunţului inculpatului M. De asemenea, organele judiciare au fost sesizate anterior denunţului, iar prin acesta nu au fost aduse elemente noi care să conducă la sancţionarea altor persoane.

Critica inculpatului O. în sensul înlăturării pedepsei complementare este fondată.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 65 C. proc. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală este închisoarea de cel puţin 2 ani.

Cum în cauză, instanţa de fond a aplicat inculpatului O. pedeapsa închisorii de 1 an şi 4 luni, iar hotărârea a fost atacată cu apel numai de inculpat, sentinţa primei instanţe urmează a fi reformată prin înlăturarea pedepsei complementare.

În fine, Înalta Curte va constata că hotărârea primei instanţe este nelegală prin greşita reţinere a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 78/2000 pentru inculpatul K. în raport de infracţiunea de complicitate la luare de mită prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 289 alin. (1) C. pen.

Astfel, ultimul act material al infracţiunii de luare de mită s-a consumat la data de 7 mai 2014 (fapta săvârşită împreună cu inculpaţii A. şi N.) anterior intrării în vigoare a noului C. pen.

Dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 78/2000 au fost modificate prin art. 79 pct. 2 din Legea nr. 187/2012, legiuitorul limitând majorarea pedepsei cu o treime doar atunci când infracţiunea de luare de mită sau trafic de influenţă au fost săvârşite de o persoană care: "a) exercită o funcţie de demnitate publică; b) este judecător sau procuror; c) este organ de cercetare penală sau are atribuţii de constatare ori de sancţionare a contravenţiilor; d) este una dintre persoanele prevăzute la art. 293 C. pen. (fapte săvârşite de către membrii instanţelor de arbitraj, sau în legătură cu aceştia)".

Or, practicianul de insolvenţă - calitate pe care inculpatul K. o avea la data comiterii infracţiunii - nu intră în categoria persoanelor la care legea face trimitere.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va reforma sentinţa primei instanţe prin înlăturarea dispoziţiilor art. 7 reţinute pentru inculpatul K.

d) Înalta Curte găseşte, de asemenea, ca fiind fondate criticile de netemeinicie a hotărârii atacate formulate de inculpaţii A., G., E., H., K. şi a apelantului ZZZZZ.

Cu titlu de premisă, se impune a se reţine că legea penală mai favorabilă - identificată în raport cu dispoziţiile art. 5 C. pen., respectiv Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale - pentru inculpaţi este legea veche.

Înalta Curte identifică însă o situaţie particulară în ceea ce priveşte regimul sancţionator pentru inculpaţii A., K. şi E. (pentru cea de-a doua infracţiune de luare de mită).

Astfel, în sarcina inculpatului A. s-a reţinut vinovăţia şi pentru infracţiunea de luare de mită, săvârşită cu complicitatea inculpatului K. fiind comisă la 7 mai 2014, deci ulterior intrării în vigoare a Codului penal.

De asemenea, ultimul act material al infracţiunii de luare de mită săvârşită de inculpatul E. este ulterior modificării C. pen.

Ca atare pentru inculpaţii A., K. şi parţial pentru inculpatul E. devin incidente, pentru această infracţiune dar şi pentru întregul regim sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012, argumentele juridice fiind evocate anterior şi prin urmare nu vor mai fi repetate.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte va avea în vedere, deopotrivă, criteriile generale de individualizare prevăzute de lege.

Criteriile generale de individualizare trebuie examinate prin prisma pluralităţii lor, şi nu independent, ele fiind cumulative.

Cercetarea şi evaluarea elementelor ce caracterizează persoana inculpatului este esenţială, pentru că, cu cât s-a făcut o adaptare a pedepsei mai adecvată, cu atât sunt create condiţiile realizării scopului pedepsei.

Pedeapsa - ca sancţiune penală - este consecinţa penală pe care legea o atribuie infracţiunii. Nu există infracţiune în afara legii penale, deoarece atâta timp cât un fapt nu intră în sfera ilicitului penal, el nu poate fi infracţiune.

Dar, pentru ca pedeapsa să-şi atingă scopul nu este suficient ca ea să respecte limitele stabilite de legiuitor în norma de incriminare ci trebuie să îndeplinească, deopotrivă, mai multe calităţi: să fie dreaptă, proporţională cu infracţiunea, elastică şi divizibilă, reparabilă, moralizatoare, sigură.

Lipsa uneia sau alteia dintre calităţile enunţate face ca pedeapsa să nu-şi atingă scopul.

În ceea ce priveşte proporţionalitatea pedepsei, aceasta trebuie să fie întotdeauna raţională, adică potrivită cu gravitatea faptei comise. Pedepsele nu trebuie să fie nici prea aspre, nici prea blânde, ci să aibă o măsură potrivită. Proporţionalitatea pedepsei, în raport cu încălcarea legii penale, constituie punctul principal în care represiunea ia contact cu ideea de justiţie. A proporţiona cât mai desăvârşit pedeapsa, înseamnă a realiza o cât mai perfectă justiţie.

Între infracţiune şi pedeapsă există un nexum indiscutabil, atât în concepţia abstractă a normei penale cât şi în conştiinţa socială, care leagă întotdeauna pedeapsa de infracţiune, într-o relaţie de efect şi cauză.

Infracţiunea comisă trebuie analizată prin prisma a trei elemente care produc modificări în exterior şi anume: a) în sfera juridică infracţiunea cauzează o tulburare a echilibrului juridic prin atingerea unui drept, interes sau situaţie juridică proteguită; b) în sfera morală, infracţiunea comisă produce un sentiment de revoltă, care se concretizează în dezaprobarea faptului comis şi în nevoia de a reacţiona contra făptuitorului; c) în sfera socială, infracţiunea comisă face să se nască o nelinişte, o temere pentru viitor, o bănuială că actul comis este simptomul care indică că noi fapte vor putea fi săvârşite de acelaşi autor.

Se va avea în vedere în acest sens natura şi importanţa valorilor sociale ocrotite şi puse în pericol prin acţiunile ilicite, caracterul şi gravitatea urmărilor, precum şi forma şi gradul de vinovăţie.

Verificând elementele la care s-a făcut trimitere mai sus, Înalta Curte apreciază că se impune aplicarea, pentru fiecare inculpat în parte a unor pedepse care să reflecte gradul concret de pericol social al faptelor şi făptuitorilor, - inculpaţii A., G., E. şi H., încălcându-şi demnitatea de magistrat în scopul obţinerii de beneficii personale - care să-şi atingă scopul, fără ca acesta să fie împins dincolo de voinţa legiuitorului.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. va admite apelurile declarate de inculpaţii A., E., G., H., K. şi O.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată, numai în ceea ce priveşte:

- aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pentru inculpatul O.;

- aplicarea dispoziţiilor art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru inculpatul K.;

- măsura sechestrului asigurător aplicată inculpatei G.;

- conţinutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi pentru inculpaţii A., E., G. şi H.;

- individualizarea judiciară a pedepselor.

Rejudecând în aceste limite:

I.1. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 22 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor aplicată inculpatului A. şi repune pedepsele în individualitatea lor, după cum urmează:

- 6 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior pentru infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. anterior cu aplic. art. 13 C. pen. anterior;

- 6 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. anterior;

- 6 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. anterior;

- 6 ani şi 9 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 13 C. pen. anterior;

- 6 ani şi 10 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 13 C. pen. anterior;

- 6 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi 2 C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. anterior;

- 6 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi 2 C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. anterior;

- 6 ani şi 9 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

Va înlătura sporul de 15 ani şi 2 luni închisoare. Va reduce pedeapsa pentru infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 13 C. pen. anterior, de la 6 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior.

Va reduce pedeapsa pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 13 C. pen. anterior, de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior.

Va reduce pedeapsa pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 13 C. pen. anterior, de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior.

Va reduce pedeapsa pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 13 C. pen. anterior, de la 6 ani şi 9 luni închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. C. pen. anterior.

Va reduce pedeapsa pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 13 C. pen. anterior de la 6 ani şi 10 luni închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. C. pen. anterior.

Va reduce pedeapsa pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 13 C. pen. anterior de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior.

Va reduce pedeapsa pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 13 C. pen. anterior de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior.

Va reduce pedeapsa pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 6 şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, de la 6 ani şi 9 luni închisoare la 4 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita funcţia de magistrat.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012, art. 45 alin. (2) C. pen., va contopi pedepsele de mai sus şi va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care se va adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate, respectiv 8 ani şi 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani şi 2 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (2) C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. în baza art. 72 C. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 20 mai 2014 până la 29 august 2014, precum şi durata măsurii arestului la domiciliu de la 29 august 2014 până la 22 iunie 2015.

1.2. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor aplicată inculpatului E. şi repune pedepsele în individualitatea lor, după cum urmează:

- 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. anterior, pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. anterior şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.;

- 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.;

Va înlătura sporul de 8 luni închisoare.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 8 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012, va contopi pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare şi va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 8 luni închisoare, la care se va adăuga un spor de 8 luni (o treime din pedeapsa de 2 ani închisoare), inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 145 alin. (2) C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 72 C. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 20 mai 2014 până la 29 august 2014, precum şi durata măsurii arestului la domiciliu de la 29 august 2014 până la 22 iunie 2015.

1.3. Va reduce pedeapsa aplicată inculpatei G. pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 13 C. pen. anterior, de la 5 ani şi 10 luni închisoare la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. C. pen. anterior.

În baza art. 72 C. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi a arestării preventive de la 20 mai 2014 până la 29 august 2014, precum şi durata măsurii arestului la domiciliu de la 29 august 2014 până la 22 iunie 2015.

Va înlătură din dispozitivul hotărârii menţiunea privind sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa nr. x/P/2013 din 18 iunie 2014 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie asupra apartamentului coproprietatea inculpatei G., situat în Bucureşti.

1.4. Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului H. pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 şi 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 de la 5 ani închisoare, la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 72 C. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 20 mai 2014 până la 29 august 2014, precum şi durata măsurii arestului la domiciliu de la 29 august 2014 până la 22 iunie 2015.

1.5. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 10 luni Închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor aplicată inculpatului K. şi repune pedepsele în individualitatea lor, după cum urmează:

- 2 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior pentru infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. anterior;

- 6 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. pentru infracţiunea de complicitate la luare de mită prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. comb. cu art. 6 şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.;

Va înlătura sporul de 10 luni închisoare.

Va înlătura dispoziţiile art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Va reduce pedeapsa pentru infracţiunea de complicitate la luare de mită prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., de la 6 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a exercita profesia de practician în insolvenţă, în oricare din formele acesteia şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1),art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va contopi pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi, respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare şi va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care se va adăuga un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv 10 luni închisoare, inculpatul urmând să execute, în final, 4 ani şi 4 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a exercita profesia de practician în insolvenţă, în oricare din formele acesteia şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (2) C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen.

1.6. Va înlătura pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pentru inculpatul O.

Va constata că apelantul inculpat O. este arestat în altă cauză.

În baza aceluiaşi temei, va fi admis şi apelul declarat de ZZZZZ., constatându-se ca fiind depusă la suma de 22.186,00 RON (echivalentul a 5000 euro) de către inculpata G., astfel încât nu se mai justifică menţinerea sechestrului asigurător instituit în faza de urmărire penală.

În baza art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii I., N. şi M..

Pedepsele aplicate acestora corespund gravităţii faptelor, inculpatul I., având un rol esenţial în cadrul mecanismului infracţional, care alături de ceilalţi inculpaţi - la data faptelor exercitând funcţia de judecător sindic la Tribunalul Bucureşti, respectiv practician în insolvenţă - au încălcat normele de drept, oferind, pretinzând, primind bunuri şi sume de bani pentru atingerea unor interese private.

Inculpatul N. a săvârşit infracţiunea de luare de mită în formă continuată (4 acte materiale, ultimul săvârşit sub imperiul legii noi) - astfel încât pedeapsa de 3 ani închisoare orientată spre minimul special, cu executare în regim de detenţie nu se justifică a fi modificată.

În baza art. 421 alin. (1) lit. b) teza a II-a şi art. 409 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge apelurile declarate de YYYYY. SRL şi ZZ. SRL ca inadmisibile, având în vedere lipsa calităţii procesuale a acestora.

Eventualele prejudicii cauzate în cadrul procedurilor insolvenţei pot fi examinate prin exercitarea unor acţiuni civile distinct şi nu în cadrul procesului penal.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 şi urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite apelurile declarate de ZZZZZ. şi de inculpaţii A., E., G., H., K. şi O. împotriva Sentinţei penale nr. 17 din 2 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată, numai în ceea ce priveşte:

- aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pentru inculpatul O.;

- aplicarea dispoziţiilor art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru inculpatul K.;

- măsura sechestrului asigurător aplicată inculpatei G.;

- conţinutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi pentru inculpaţii A., E., G. şi H.;

- individualizarea judiciară a pedepselor.

Rejudecând în aceste limite:

I.1. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 22 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor aplicată inculpatului A. şi repune pedepsele în individualitatea lor, după cum urmează:

- 6 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior pentru infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. anterior cu aplic. art. 13 C. pen. anterior;

- 6 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. anterior;

- 6 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. anterior;

- 6 ani şi 9 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 13 C. pen. anterior;

- 6 ani şi 10 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 13 C. pen. anterior;

- 6 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. anterior;

- 6 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. anterior;

- 6 ani şi 9 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.;

Înlătură sporul de 15 ani şi 2 luni închisoare.

Reduce pedeapsa pentru infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 13 C. pen. anterior, de la 6 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat.

În baza art. 71 C. pen. anterior, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior.

Reduce pedeapsa pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 13 C. pen. anterior, de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat.

În baza art. 71 C. pen. anterior, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior.

Reduce pedeapsa pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 13 C. pen. anterior, de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat.

În baza art. 71 C. pen. anterior, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior.

Reduce pedeapsa pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 13 C. pen. anterior, de la 6 ani şi 9 luni închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat.

În baza art. 71 C. pen. anterior, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. C. pen. anterior.

Reduce pedeapsa pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 13 C. pen. anterior de la 6 ani şi 10 luni închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat.

În baza art. 71 C. pen. anterior, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. C. pen. anterior.

Reduce pedeapsa pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 13 C. pen. anterior de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat.

În baza art. 71 C. pen. anterior, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. C. pen. anterior.

Reduce pedeapsa pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 13 C. pen. anterior de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat.

În baza art. 71 C. pen. anterior, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior.

Reduce pedeapsa pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 6 şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, de la 6 ani şi 9 luni închisoare la 4 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita funcţia de magistrat.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012, art. 45 alin. (2) C. pen., contopeşte pedepsele de mai sus şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate, respectiv 8 ani şi 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani şi 2 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 72 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 20 mai 2014 până la 29 august 2014, precum şi durata măsurii arestului la domiciliu de la 29 august 2014 până la 22 iunie 2015.

1.2. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor aplicată inculpatului E. şi repune pedepsele în individualitatea lor, după cum urmează:

- 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. anterior, pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. anterior şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.;

- 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.;

Înlătură sporul de 8 luni închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 8 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012, contopeşte pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 8 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 8 luni (o treime din pedeapsa de 2 ani închisoare), inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 145 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 72 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 20 mai 2014 până la 29 august 2014, precum şi durata măsurii arestului la domiciliu de la 29 august 2014 până la 22 iunie 2015.

1.3. Reduce pedeapsa aplicată inculpatei G. pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 13 C. pen. anterior, de la 5 ani şi 10 luni închisoare la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat.

În baza art. 71 C. pen. anterior, aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. C. pen. anterior.

În baza art. 72 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi a arestării preventive de la 20 mai 2014 până la 29 august 2014, precum şi durata măsurii arestului la domiciliu de la 29 august 2014 până la 22 iunie 2015.

Înlătură din dispozitivul hotărârii menţiunea privind sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa nr. x/P/2013 din 18 iunie 2014 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie asupra apartamentului coproprietatea inculpatei G., situat în Bucureşti.

1.4. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului H. pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 şi 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 de la 5 ani închisoare, la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 72 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 20 mai 2014 până la 29 august 2014, precum şi durata măsurii arestului la domiciliu de la 29 august 2014 până la 22 iunie 2015.

1.5. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 10 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor aplicată inculpatului K. şi repune pedepsele în individualitatea lor, după cum urmează:

- 2 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior pentru infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. anterior;

- 6 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. pentru infracţiunea de complicitate la luare de mită prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. comb. cu art. 6 şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.;

Înlătură sporul de 10 luni închisoare.

Înlătură dispoziţiile art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Reduce pedeapsa pentru infracţiunea de complicitate la luare de mită prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., de la 6 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a exercita profesia de practician în insolvenţă, în oricare din formele acesteia şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1),art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi, respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv 10 luni închisoare, inculpatul urmând să execute, în final, 4 ani şi 4 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a exercita profesia de practician în insolvenţă, în oricare din formele acesteia şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen.

1.6. Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pentru inculpatul O.

Constată că apelantul inculpat O. este arestat în altă cauză.

Constată că a fost depusă recipisa nr. 3822421/1 din 14 august 2014, emisă de F. - Unitatea Victoria - Bucureşti, privind consemnarea sumei de 22.186,00 RON, de către inculpata G.

Menţine celelalte dispoziţii care nu sunt contrare prezentei decizii.

II. Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii I., N. şi M. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

III. Respinge, ca inadmisibile, apelurile declarate de YYYYY. SRL şi ZZ. SRL împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I. durata reţinerii şi arestării preventive de la 05 iunie 2014 până la 29 august 2014, precum şi durata măsurii arestului la domiciliu de la 29 august 2014 până la 22 iunie 2015.

Obligă apelantele YYYYY. SRL şi ZZ. SRL la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă apelanţii inculpaţi I., N. şi M. la plata sumei de câte 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 400 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelantul ZZZZZ., pentru apelanţii inculpaţi A., E., G., H., K. şi O. şi pentru intimatele inculpate J. şi L., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 400 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2016.

Procesat de GGC - GV