Tax evasion conviction upheld, sentence cut to 5 years; abuse-of-office and accounting-record charges quashed for lack of proof

Decizia nr. 182/2016

Deliberând asupra apelurilor;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Urmărirea penala şi rechizitoriul:

Prin rechizitoriul nr. x/P/2013 din data de 12 iunie 2013, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, au fost trimişi în judecată inculpaţii:

- A., comisar şef secţie Garda Financiară - Secţia Teleorman, pentru infracţiunea de abuz în serviciu împotriva intereselor publice în formă calificată prev. de art. 248 C. pen. ant. rap. la art. 2481 C. pen. ant.

- B., comisar superior Garda Financiară Secţia Teleorman, pentru infracţiunea de abuz în serviciu împotriva intereselor publice în formă calificată prev. de art. 248 C. pen. ant. rap. la art. 2481 C. pen. ant.;

- C., comisar Garda Financiară - Secţia Teleorman, pentru infracţiunea de abuz în serviciu împotriva intereselor publice in formă calificată prev. de art. 248 C. pen. ant. rap. la art. 2481 C. pen. ant.;

- D., avocat în cadrul Baroului Teleorman, pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 3 şi art. 9 alin. (1) Iit. h), alin. (3) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen. ant.

Pentru a dispune in acest sens, procurorul a reţinut, conform rechizitoriului, următoarea situaţie de fapt:

În perioada 2006-2012, inculpatul D., avocat în cadrul Baroului Teleorman, s-a sustras de la plata taxelor şi impozitelor către bugetul de stal prin neînregistrarea în evidenţa contabilă, cu rea-credinţă, a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate şi a refuzat să refacă evidenţa contabilă dispărută.

Inculpatul D. a beneficiat, în derularea activităţii infracţionale. de sprijinul funcţionarilor din cadrul Gărzii Financiare - Secţia Teleorman, şi anume inculpaţii A., comisar şef Secţie Garda Financiară Teleorman, şi B. şi C., comisari superiori în cadrul aceleiaşi instituţii. însărcinaţi cu efectuarea controlului, care. prin exercitarea necorespunzătoare a atribuţiunilor de serviciu, deşi aveau indicii suficiente privind efectuarea unor operaţiuni financiare şi obţinerea unor venituri de către avocatul D., au refuzat, cu ştiinţă, să realizeze un control efectiv activităţii acestuia în vederea identificării activităţii economice şi stabilim prejudiciului, sesizând organele penale, de conivenţă cu D., doar pentru faptul că acesta refuză să întocmească evidenţe contabile.

Înţelegerea dintre inculpaţii menţionaţi şi inculpatul D. ia intărit acestuia încrederea ca poate încheia orice înscrisuri contabile, poate emite orice chitanţe fără nicio acoperire în plăţile făcute, poate încasa orice sumă de bani, fără a da nicio socoteală vreunei autorităţi.

Inculpatul D. a invocat în faţa autorităţilor dispoziţiile unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de Judecătoria Alexandria, în anul 2000, potrivit cărora acesta beneficiază de scutirea de impozit ţie îmifunie realizate ca avocat", hotărâre care a fost pronunţată în baza unor dispoziţii legale abrogate ulterior de C. fisc.

Inculpatul D. exercită profesia de avocat în condiţiile Legii nr. 51/1995, cu modificările ulterioare, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, în cadrul Cabinetului individual de avocatură D. - avocat P.F.A., înscris în tabelul avocaţilor definitivi din cadrul Baroului Teleorman.

În perioada 2006 - 2012, inculpatul D., în calitate de avocat în cadrul Baroului Teleorman, în exercitarea funcţiei, a realizat venituri. sustrâgându-se de la plata impozitelor şi taxelor datorate statului.

Inculpatul nu a ţinut evidenţa contabilă potrivit dispoziţiilor legii, iar în perioada 2006 - 2012, Cabinetul de avocatură D. reprezentat de D. nu a depus declaraţii fiscale, astfel cum rezultă din adresa din 10 decembrie 2012 a Administraţiei Finanţelor Publice Alexandria.

Avocatul D. a refuzat, cu intenţie, să ţină evidenţa contabilă a operaţiunilor efectuate în exercitarea profesiei în perioada analizată, invocând în faţa autorităţilor dispoziţiile sentinţei civile nr. 688 din 29 februarie 2000 pronunţată de Judecătoria Alexandria în Dosarul nr. x/2000, potrivit căreia acesta .beneficiază de scutirea ele impozit pe veniturile realizate ca avocat conform art. 1 pct. 1 clin O.G. nr. 17/1995 aprobată prin Legea nr. 122/1995, coroborat cu art. 6 lit. i)."

Dispoziţiile hotărârii judecătoreşti mai sus menţionate au rămas iară efecte după intrarea în vigoare a N.C.F., şi anume Legea nr. 571/2003, la data de 01 ianuarie 2004.

Potrivit art. 42 lit. s) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., în înţelesul impozitului pe venit, doar veniturile reprezentând avantaje în bani şi/sau în natură primite de urmaşii eroilor-martiri şi de luptătorii pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, în considerarea acestei calităţi, nu sunt impozabile. însă nu şi veniturile obţinute din exercitarea profesiei de avocat, care sunt supuse impozitului pe venit, aşa cum prevede art. 41 lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.

Deşi hotărârea judecătorească mai sus menţionată nu se referea şi Ia scutirea de plata taxei pe valoare adăugată, avocatul D. a refuzat declararea şi plata T.V.A. aferentă operaţiunilor efectuate către bugetul de stat.

Inculpatul D. era obligat, conform dispoziţiilor legale, să ţină evidenţă contabilă pentru activităţile pe care le deslaşoară în cadrul activităţii de avocat, indiferent de forma de organizare.

Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991 republicată . Instituţiile publice, asociaţiile şi celelalte persoane juridice cu şi fără scop patrimonial, precum şi persoanele fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri au. de asemenea, obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie- respectiv contabilitatea financiară şi, după caz, contabilitatea de gestiune."

Potrivii art. 6 alin. (1) din Legea contabilităţii, orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează in momentul efectuării ei intr-un document care stă la baza inregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ", iar potrivit alin. (2) .documentele justificative care stau la baza inregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.

"Potrivit art. 10 din Legea contabilităţii,,. Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la persoanele prevăzute la artl revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care arc obligaţia gestionării unităţii respective."

De asemenea, Ordinul nr. 1040/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi conducerea evidenţei contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind C. fisc. prevede la art. 1 „Contribuabilii care obţin venituri din activităţi independente sunt obligaţi, potrivit prevederilor art. 49 alin. (8) din Legea nr. 57112003 privind C. fisc. să organizeze şi să conducă evidenţa contabilă in partidă simplă."

Potrivit Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., pentru veniturile obţinute din exercitarea profesiei de avocat, D. era obligat să organizeze şi să conducă contabilitate în partidă simplă, cu respectarea reglementărilor în vigoare privind evidenţa contabilă, să depună declaraţii privind veniturile realizate la organul fiscal competent pentru fiecare an fiscal şi să plătească impozit pe venit.

Potrivit art. 41 din C. fisc., veniturile din activităţi independente sunt supuse impozitului pe venit, iar art. 46 defineşte veniturile din activităţi independente, printre altele, ca fiind veniturile obţinute din profesii libere realizate individual şi/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activităţi adiacente. Alin. (3) al art. 46 defineşte, la rândul său, veniturile din profesii libere. printre altele, ca fiind veniturile obţinute din exercitarea profesiei de avocat.

De asemenea, pentru operaţiunile desfăşurate în exercitarea profesiei de avocat, inculpatul D. trebuia să solicite înregistrarea în scopuri de T.V.A. după depăşirea plafonului de scutire, să ţină o evidenţă a operaţiunilor efectuate în desfăşurarea activităţii economice, să colecteze T.V.A. pentru operaţiunile impozabile (să depună la organele fiscale competente deconturi de taxă şi să achite taxa de plată. Potrivit art. 127 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cuprins în Titlul VI intitulat „Taxa pe valoare adăugată defineşte persoana impozabilă orice persoană care desfăşoară, de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice de natura celor prevăzute la alin. (2). oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităţi, iar potrivit alin. (2)., activităţile economice cuprind activităţile producătorilor, comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor libere sau asimilate acestora (...).

Pentru stabilirea activităţii generatoare de venituri şi a eventualelor obligaţii fiscale datorate bugetului statului de către avocatul D. în exercitarea profesiei, Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat în mod repetat Gărzii Financiare, în Dosarul nr. x/P/2010, în temeiul art. 4 alin. (1)1 din O.U.G. nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, efectuarea unui control operativ al operaţiunilor comerciale derulate de acesta, în condiţiile în care inculpatul declara că refuză să ţină evidenţă contabilă, întrucât nu are calitatea de persoană impozabilă, fiind scutit printr-o hotărâre judecătorească.

În cursul urmăririi penale au fost solicitate, în condiţiile legii, relaţii de la unităţile bancare unde avocatul D. are sau a avut deschise conturi bancare pentru perioada analizată, în vederea descoperirii eventualelor activităţi economice, respectiv încasări şi plăţi.

Din rulajele conturilor bancare a rezultat faptul că avocatul D. a realizat, în perioada 2006-2011, venituri brute din exercitarea profesiei în cuantum total de 19.840.255,19 lei şi a efectuat plăţi constând în comisioane şi alte servicii bancare în cuantum total de 12,303,22 lei.

Din situaţia rulajelor conturilor în perioada analizată, a rezultat faptul că inculpatul D. a încasat sume de bani de la clienţi, precum: SC E. SRL, SC F. SA, G. Ploieşti, SC H. SA, Primăria Călineşti, SC I. SA, SC J. SA, SC K. SRL, SC L. SRL, SC M. SRL, SC N. SRL, SC O. SRL, SC P. SRL, B.E.J.,R., B.E.J.,S., SC T. SRL, SC U. SRL, SC V. SRL, SC X. SRL, SC Z. SA, SC Y. SRL, SC A.A. SRL - filiala Alexandria, SC B.B. SRL, SC C.C. SRL, SC D.D. SRL, B.E.J.,E.E., SC F.F. SRL, SC G.G. SA, SC H.H. SRL, SC I.I. SRL, SC J.J. SA, SC K.K. SRL, SC L.L. SRL, SC M.M. SRL, SC N.N. SRL, SC O.O. SRL, SC P.P. SRL, SC R.R. SRL, SC S.S. SRL, SC T.T. SRL.

Prin rezoluţia nr. x/P/2010 din data de 09 noiembrie 2012 s-a dispus efectuarea de către Serviciul Specialişti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a unei constatări de specialitate în vederea stabilirii faptului generator al obligaţiei de plată la bugetul de stat a impozitelor şi taxelor aferente, precum şi a eventualului prejudiciu.

În cauză, a fost întocmit raportul de constatare din data de 20 decembrie 2012 de către specialiştii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, fiind analizată, în cadrul constatării, activitatea economică a inculpatului D. în perioada 2006-2012.

Astfel, din cuprinsul raportului de constatare rezultă faptul că impozitul pe veniturile realizate de inculpatul D., în perioada 2006 - 2011, din exercitarea profesiei de avocat, este în sumă de 3.1 55.353 lei.

Pentru veniturile obţinute din exercitarea profesiei de avocat în anul 2012, avocatul D. avea obligaţia de a depune o declaraţie privind venitul realizat la organul fiscal competent până la data de 25 mai 2013, potrivit art. 83 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.

În ceea ce priveşte obligaţia inculpatului D. de a depune declaraţii fiscale şi de a plăti taxa pe valoarea adăugată, raportul de constatare a reţinut că persoana impozabilă D. - Avocat P.F.A., nu a fost niciodată înregistrată în scopuri de T.V.A.. Totodată, aceasta nu a depus declaraţii fiscale în perioada 2006-2012.

Potrivit rulajelor conturilor bancare, D. - avocat P.F.A. a depăşit plafonul de scutire de T.V.A. în luna iulie 2006, încă de la a doua încasare de 49.999 lei din data de 20 iulie 2006, aşa cum rezultă din Anexa nr. 3 la raportul de constatare (D. - avocat P.F.A. a încasat pentru prestările de servicii efectuate în exercitarea profesiei de avocat, în perioada ianuarie - iulie 2006 suma de 263.762,77 lei).

În aceste condiţii, contribuabilul D. - avocat P.F.A. trebuia să solicite înregistrarea ca plătitor de T.V.A., până, cel mai târziu, data de 10 august 2006, iar data înregistrării lui ca plătitor de T.V.A. trebuia sâ fie data de 01 septembrie 2006.

Conform prevederilor art. 152 alin. (3) din C. fisc. şi pct. 56 alin. (4) lit. a) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., în cazul persoanelor impozabile care au depăşit plafonul de scutire, dar nu au solicitat înregistrarea ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată in regim normal, organul fiscal va solicita plata taxei pe valoarea adăugată pe care persoana impozabila ar fi trebuit să o colecteze de la data la care avea ohligafia să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal.

Pe baza încasărilor efectuate prin conturile bancare, a fost calculată laxa pe valoarea adăugată pentru prestările de servicii efectuate în exercitarea profesiei de avocat. La stabilirea exigibilităţii şi a cotei aplicabile a taxei, au fost luate în considerare menţiunile făcute pentru descrierea operaţiunilor efectuate prin conturile bancare şi datele încasărilor.

Astfel, taxa pe valoarea adăugată aferentă serviciilor prestate de D., în perioada 2006 - 2012, în exercitarea profesiei de avocat, este in sumă de 4.418.414 lei (Anexa nr. 3 la raportul de constatare):

- perioada 2006 - 30 iunie 2010: 2.136.399 lei (19% x 11.244.204 lei);

- perioada 01 iulie 2010 - 2012: 2.282.015 lei (24% x 9.508.397 lei).

Referitor la retragerile de numerar din conturile bancare, se observă că aproape întreaga sumă încasată în conturile deschise la SC Z.Z. SA şi SC Y.Y. SA de avocatul D., pentru serviciile prestate în exercitarea profesiei de avocat, a fost retrasă de acesta în numerar.

Astfel, din suma de 21.016.363,84 Iei încasată în perioada 2006 - 2012, avocatul D. a efectuat retrageri de numerar în sumă de 20.886.685,43 lei (Anexa nr. 4 la raportul de constatare), pentru care a plătit comisioane bancare de retragere numerar în sumă de 121.596,68 lei (21.008.282,11 lei totalul sumelor retrase şi a comisioanelor).

În total, astfel cum rezultă din raportul de constatare întocmit de către specialişti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, inculpatul D. în calitate de reprezentant al „D. - avocat P.F.A." a cauzat, în perioada 2006 - 2012, un prejudiciu total în cuantum de 7.573.767 Iei, constând în impozit pe venit şi taxă pe valoare adăugată.

Cu declaraţia dată în cursul urmăririi penale în Dosarul nr. x/P/2010, la data de 24 septembrie 2012, inculpatul D. a susţinut că nu are calitate de contribuabil şi în consecinţă. nu ii revenea obligaţia de a ţine evidenţa contabilă a operaţiunilor efectuate.

„Consider că nu am obligaţia de contribuabil, urmare a unei sentinţe judecătoreşti emisă de Judecătoria Alexandria, prin care constată că subsemnatul beneficiază de scutire de impozit pe veniturile realizate ca avocat. conform art. 1 pct. 1 din O.G. nr. 17/1995. aprobată prin Legea nr. 122/1995 coroborat cu art. 6 lit. l) din O.G. nr. 73/1999 și art. 1200 și următoarele C. civ.

Am obţinut această hotărâre judecătorească tocmai pentru că ştiam că se vor schimba legile şi n-aş mai fi putut beneficia de scutire de impozit, in calitate de beneficiar al Legii nr. 4211991.

Inculpatul recunoaşte implicit faptul că a urmărit eludarea dispoziţiilor legale în materia evidenţei contabile şi a fiscalităţii.

Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicată, prevedea, după modilicăre: Sunt scutite de plata impozitului prevăzut de prezenta lege următoarele categorii de persoane: (...) e) urmaşii eroilor-martiri ai Revoluţiei. precum şi deţinătorii titlului de Luptător pentru victoria Revoluţiei romane din decembrie 1989, conferit prin Brevet, pentru veniturile realizate în cadrul funcţiei de baza".

O.G. nr. 17/1995 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicată, a devenit caducă, prin intrarea în vigoare a O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit.

O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit a fost abrogată de O.G. nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, care a fost abrogată de Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.

Potrivii art. 42 lit. s) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., în înţelesul impozitului pe venit, doar veniturile reprezentând avantaje în bani si/sau în natură primite de urmaşii eroilor-martiri şi de luptătorii pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, în considerarea acestei calităţi, nu sunt impozabile, însă nu şi veniturile obţinute din exercitarea profesiei de avocat, care sunt supuse impozitului pe venit, aşa cum prevede art. 41 lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., la care se adaugă taxa pe valoare adăugată.

În cauză, la solicitarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în temeiul art. 4 alin. (1)1 din O.U.G. nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, comisari din cadrul Gărzii Financiare - Comisariatul General, au efectuat un control la contribuabilul D. - avocat P.F.A., analizând din puncl de vedere fiscal operaţiunile acestuia în perioada 2007-2012, întocmind proces-verbal de sesizare din dala de 29 ianuarie 2013, în cuprinsul căruia au stabilit un prejudiciu cauzat bugetului de stat în cuantum de 6.953.600 lei.

Având în vedere făptui că raportul întocmit de către specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie analizează o perioadă mai mare în timp. respectiv începând cu anul 2006, acesta va fi luat în considerare la stabilirea prejudiciului final, coroborat cu constatările comisarilor Gărzii Financiare. Totodată, prin omisiunea cu ştiinţă de a înregistra în evidenţele contabile operaţiunile financiar-contabilc, inculpatul D. a îngreunat verificarea realităţii efectuării plăţilor pentru suinele solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată sau de executare în dosare de executare aflate pe rolul B.E.J., E.E. din Piteşti.

Pe parcursul urmăririi penale efectuate în Dosarul nr. x/P/2010 au rezultat date cu privire la săvârşirea de către inculpatul A., în calitate de şef al Gărzii Financiare Teleorman, a unor activităţi de natură a-l favoriza pe inculpatul D., în calitate de reprezentant al D. - Avocat P.F.A., constând în exercitarea de presiuni asupra comisarilor Gărzii Financiare, B. şi C., comisari în cadrul Gărzii Financiare Teleorman, cărora Ie-a fost repartizată lucrarea din 2010, în scopul refacerii actelor de verificare întocmite de aceştia în sensul dorit de inculpatul D.

Urmare a unei solicitări a Gărzii Financiare Secţia Argeş, o primă verificare efectuată la Cabinetul Avocatului D. a avut loc începând cu luna noiembrie 2009, Garda Financiară Secţia Teleorman constatând, cu această ocazie, că inculpatul D. „nu organizează şi conduce evidenţă contabilă potrivit art. 48 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. coroborat cu Ordinul M.F.P. nr. 1040/2004". Prin procesul verbal din 28 ianuarie 2010 funcţionarii Gărzii Financiare Secţia Teleorman au aplicat sancţiune contravenţională numitului D. şi, totodată, i-au pus în vedere să refacă evidenţa contabilă şi să o prezinte, pentru control, împreună cu documentele primare (facturi, chitanţe. O.P. etc), până pe data de 25 februarie 2010, astfel cum rezultă din invitaţie.

Inculpatul D. nu a refăcut documentele contabile şi nu a întocmit evidenţa contabilă.

Deşi subiectul fiscal nu a respectat dispoziţiile privind refacerea contabilităţii, Garda Financiară Teleorman nu a continuat verificările fiscale în cazul avocatului D.

Ulterior, prin adresa din dala de 20 iunie 2011. Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, a solicitat, în temeiul art. 4 alin. (1)1 din O.U.G. nr. 91/2003. Gărzii Financiare-Comisariatul General efectuarea unor verificări încrucişate privind activitatea SC U.U. SRL din Piteşti, Cabinet individual de avocatură V.V. din Ştefăneşti, Argeş şi Cabinetul individual de avocatură „D." din Alexandria, Teleorman. în vederea stabilirii realităţii operaţiunilor şi plăţilor efectuate de către numitul X.X. cu titlu de cheltuieli de executare în ceea ce priveşte executarea silită a sumei de 11,15 lei, executare care a fost pornita la B.E.J., E.E. în Dosarul nr. x/2010. Totodată, s-a solicitat stabilirea unui eventual prejudiciu produs bugetului de stat.

Pentru o mai bună operativitate, lucrarea a fost repartizată de Comisariatul General către structurile teritoriale ale Gărzii Financiare, respectiv Teleorman şi Argeş. Astfel, prin adresa din 29 iunie 201 1, Ciurda Financiară -Comisariatul General a înaintat. în copie, adresa Direcţiei Naţionale Anticorupţie către Garda Financiară - Secţia Judeţeană Teleorman în vederea efectuării unor verificări conform competenţelor la Cabinetul de avocatură D."

În cuprinsul adresei, se precizează că, la finalizarea controlului, organele de control vor trimite actele de control împreună cu toate documentele anexate Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, cu menţiunea Dosar nr. x/lI/2010.

Lucrarea a fost înregistrată pe rolul Gărzii Financiare-Secţia Teleorman sub nr. x/I/R din 01 iulie 2011 şi a fost repartizată prin rezoluţia din data de 04 iulie 2011, comisarilor B. şi C. Rezultatul complet al verificărilor efectuate de către comisarii Gărzii Financiare nu a fost înaintat Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, deşi s-a revenit cu adrese în dalele de 29 august 201 I şi 18 septembrie 2012.

În schimb, prin adresa din 6 septembrie 2011, înaintată la data de 22 septembrie 2011, întocmită de către B., comisar superior, şi C., comisar, şi semnală de A. - comisar şef Garda Financiară - Secţia Teleorman, s-a sesizat Direcţia Naţională Anticorupţie cu privire la săvârşirea de către D. a infracţiunii prev. de art. 3 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, constând în aceea că nu a reIacut evidenţa contabilă, cu intenţie, deşi avea posibilitatea să o facă. Comisarii Gărzii Financiare au reţinut în actul de control faptul că D. nu a reconstituit evidenţa contabilă aferentă anului 2009, deşi i se solicitase acest lucru cu ocazia unui control anterior, şi nici nu a înregistrat documente primare emise în perioada 2010 - 2011. S-a reţinut faptul că D. a invocai sentinţa civilă nr. 688 din 28 februarie 2000, potrivit căreia este scutit de impozit pe veniturile realizate ca avocat.

În nota explicativă dată în faţa organelor de control, D. a declarai că facturile fiscale emise în baza contractelor de consultanţă nu au fost onorate la plată, depunând totodată copii de pe aceste facturi. Cu ocazia controlului, acesta a pus la dispoziţia comisarilor Gărzii Financiare, printre altele, contractele de asistenţă juridică din 15 septembrie 2010, împuterniciri avocaţiale din 20 septembrie 2010, factura din 20 septembrie 2010, factura din 20 septembrie 2010, factura din 27 august 2009, factura din 22 septembrie 20 10, procesul-verbal din 28 ianuarie 2010.

Deşi existau indicii suficiente privind realizarea unor încasări în desfăşurarea activităţii de către avocatul D., comisarii Gărzii Financiare nu au continuat controlul fiscal, nu au verificat conturile bancare deschise de Cabinetul de avocatură „D." şi nu au constatat niciun prejudiciu.

Astfel, controlul comisarilor Gărzii Financiare s-a limitat doar la constatarea faptului că subiectul fiscal refuză să refacă evidenţa contabilă şi nu ţine evidenţă contabilă.

Deşi la data de 15 septembrie 2011, cu ocazia controlului fiscal, D. a declarat că facturile nu au fost onorate la plată, totuşi, la Dosarul de executare silită nr. x/2010 al B.I.E.J., E.E. acesta a depus, încă din anul 2010, chitanţele din 21 septembrie 2010 aferentă facturii din 20 septembrie 2010 şi din 22 septembrie 2010 aferentă facturii din 20 septembrie 2010, prin care atesta faptul că a primit de la X.X., în total suma de 12.000.000 lei.

Mai mult, deşi organele de control fiscal aveau posibilitatea, potrivit dispoziţiilor art. 16 din O.U.G. nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, să solicite şi să obţină informaţiile necesare, în mod gratuit şi operativ, de la Oficiul Național a Registrul Comerțului Agenția Națională de Administrare Fiscală, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, precum şi de la instituţiile financiar-baneare, în vederea constatării realităţii unor operaţiuni comerciale şi stabilirea, în condiţiile legii, a unui prejudiciu cauzat bugetului de stat, cu toate acestea, nu au solicitat aceste relaţii, ci s-au limitat doar a arăta că D. nu şi-a refăcut şi nu ţine evidenţă contabilă. Practic, comisarii Gărzii Financiare - Secţia Teleorman au ascuns organelor de urmărire penală fapta mai gravă prin sesizarea săvârşirii unei fapte mai uşoare, atitudinea funcţionarilor conducând la îngreunarea şi tergiversarea cercetărilor.

La data de 18 septembrie 2012, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, a solicitat Gărzii Financiare - Secţia Teleorman să dispună de urgenţă efectuarea unei constatări la sediul Cabinetului de avocatură „D." cu privire la stabilirea obligaţiilor fiscale rezultate din activitatea desfăşurată, urmând a fi verificate şi operaţiunile derulate de avocatul D. prin conturile bancare deschise la SC Z.Z. SA Sucursala Teleorman şi SC Y.Y. SA - Sucursala Teleorman.

Solicitarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie a avut la bază adresa Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor din 25 iulie 2011 cu privire la operaţiuni suspecte de spălare a banilor derulate de D. prin conturile bancare, existând suspiciuni ca sumele transferate să provină din evaziune fiscală. Totodată, au fost anexate facturile şi chitanţele emise de D.

Prin adresa din 09 octombrie 2012, semnată de comisarul şef secţie A., Garda Financiară - Secţia Teleorman arată că la solicitarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman, a înaintat toate documentele către această instituţie la data de 02 martie 2012, deşi inspecţia fiscală generală era suspendată în cadrul acestei instituţii.

Practic, solicitarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie de a se efectua un control efectiv de către Garda Financiară - Secţia Teleorman cu privire la operaţiunile comerciale desfăşurate de D. a rămas fără niciun rezultat.

Activitatea funcţionarilor Gărzii Financiare - Secţia Teleorman de a nu eicciua un control efectiv la Cabinetul de avocatură .D." se explică urmare a înţelegerii dintre şeful Gărzii Financiare Teleorman, comisarul şef secţie A., şi D. de a m\ se efectua un control efectiv de către funcţionarii instituţiei publice pe care o conduce.

Mai mult, acesta, în înţelegere cu subordonaţii săi, B. şi C., au acţionat în vederea refacerii actului de control întocmit iniţial de către aceştia în sensul dorit de către D.

Asigurându-I de protecţia instituţiei pe care o conduce, atât personal, cât şi prin funcţionarii aflaţi în subordinea sa, comisarul şef A. a înlesnit săvârşirea faptelor de către D., i-a întărit acestuia încrederea că poate încheia orice înscrisuri contabile, poate emite chitanţe fără a primi vreo sumă de bani. poate încasa orice sumă de bani, fără a da nicio socoteală vreunei autorităţi.

În opinia acuzării, aceste aspecte rezultă şi din conţinutul interceptărilor. atât telefonice cât şi în mediu ambiental, redate în conţinutul unor procese-verbale. purtate în dala de 20 septembrie 2011, începând cu orele 12:30:13. 15:00:18, 15:29:41, 15:34:36, precum şi din data de 27 octombrie 2011, orele 14:05:38, 14:10:33.

Totodată, conţinutul convorbirilor redate în cuprinsul proceselor-verbalc menţionate se coroborează cu declaraţiile inculpatului C. şi martorilor A.A.A., B.B.B. şi, parţial, cu cele ale martorului C.C.C., care a jucat rolul de intermediar al intereselor inculpatul D.

Astfel, din declaraţia inculpatului C. din data de 09 aprilie 2013 reiese faptul că inculpatul D. s-a deplasat la sediul Gărzii Financiare la invitaţia comisarilor B. şi C., fiind prezentat de către şeful secţiei, A., ca fiind prietenul său.

La finalizarea controlului de către comisarii B. şi C., în cursul zilei de 20 septembrie 2011, inculpatul A. şi martorul A.A.A. s-au întâlnit cu inculpatul D. şi martorul C.C.C., la invitaţia acestora, la restaurantul ... din municipiul Alexandria, pentru a purta discuţii referitoare la fondul controlului în curs la Cabinetul de avocatură D.

Faptul că a avut loc o întâlnire într-un cadru neoficial între şeful secţiei Gărzii Financiare, A. şi şeful de divizie, A.A.A., pe de o parte, şi inculpatul D. şi martorul C.C.C., pe de altă parte, în cursul zilei de 20 septembrie 2011. rezultă din cuprinsul convorbirii în mediul ambiental din data de 20 septembrie 2011, începând cu ora 12:30:13 (contor.wav 00:02:28-00:04:12), redată în procesul-verbal din 14 noiembrie 2012, convorbire care se coroborează cu declaraţia martorului A.A.A.

- A.A.A.: Tovarăşii' C.C.C.!

- A.: S-a supărat?

- A.A.A.: Şi cu tovarăşii D. ne invită Ia masă!

- A.: Când?.

- A.A.A.: Păi, ce are la cantină.

- A.: Spune-i în jur de.

- A.A.A.: Să-i spun o ora. E doişpe jumătate, la unu!

- A.: Da!

În continuare, A.A.A. iniţiază o convorbire telefonică cu o persoană necunoscută, posibil C.C.C., convorbirea fiind redată sub formă de monolog).

- A.A.A.: Uite, şefii zice că la ora unu! Hai, să trăieşti!

(După această ultimă replică, convorbirea telefonică se încheie si dialogul este reluat de către A.A.A.).

- A.A.A.: Ce vorbeşti. Vine eu D., să îi spunem: Ba, a făcut sesizare penală."

- A.: Păi. ce el nu ştie.

- A.A.A.: Ba da. Şi-o rezolvă el!

- A.: El a, neinteligibil, cu ea.

- A.A.A.: Ce, i-am .stabilit vreun prejudiciu, ceva. Păi, făceau ăia urât de la Direcției Naționale Anticorupție după aia încep eu. cu.

- A.: E. băgaţi-l pe B., că şi acesta. Bătaie de joc, neinteligibil.

- A.A.A.: Păi, da, cred că-i chema pe acolo după aia.

- A.: Trebuie s-o completăm!"

Ulterior, potrivit declaraţiei martorului A.A.A., în cuprinsul aceleiaşi zile, în jurul prânzului, a avut loc întâlnirea dintre inculpatul A. şi martorul A.A.A., pe de o parte, şi inculpând D. şi martorul C.C.C. la sediul restaurantului ... din Alexandria, cunoscut şi sub numirea de cantina ...."

Conţinutul exact al discuţiilor dintre participanţi nu a putut fi constatat. însă atitudinea ulterioară a şefului Gărzii Financiare - Secţia Teleorman este univocă în a determina cei doi comisari care au efectuat controlul de fond la avocat D. în vederea întocmirii unei sesizări superficiale care să avantajeze din punct de vedere fiscal şi, eventual, penal, situaţia contribuabilului D.

Astfel, imediat după întâlnirea dintre cei patru, inculpatul A. ia chemat în biroul său pe comisarii B. şi C. cărora Ie-a solicitat să modifice actul de sesizare. Convorbirea a avut loc la ora 11.00:18 (contor wav 00:18:25) şi este redată în cuprinsul procesului-verbal de redare din data de 14 noiembrie 2012. Tonul discuţiei este evident unul de reproş şi, de comun acord, cei trei convin să refacă sesizarea. Cu toate acestea, inculpaţii sunt conştienţi de nelegalitatea activităţii lor, după cum rezultă din conţinutul convorbirii, asumându-şi totuşi riscul neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu:

- A.: La Bucureşti. fneinteligihilj. Bun. La ora asia există posibilitatea să greşim şi noi cu acest (neinteligibil, neinteligibil.

- B.: Nu ne mai cenzurează.

- A.: Nu nemai cenzurează cineva că (...) trimitem, neinteligibil. Păi, s-ar putea să nu le cenzureze, dar s-ar putea la un moment dat să iasă prost undeva, o fisură, după care să vezi.

- B.: Aşa e.

- A.:Aşa și cine, (neinteligibil). Cine trebuie să fie vinovat, toţi pleacă, (neinteligibil). Care, și ceea ce nu vor fi niciodată vinovaţi."

Cei trei comisari de gardă sunt conştienţi de superficialitatea verifi carilor şi de faptul că. prin sesizarea înaintată, ascund, practic, fapta penală mai gravă săvârşită de D. Astfel, aceştia convin la finalul discuţiei:

- A.: (neinteligibil). Nu suntem premianţi, dar nici să nu fim.

- B.: Da. Da’’.

Imediat după ce B. şi C. au părăsit biroul şefului secţiei, acesta îl apelează pe inculpatul D. căruia îi comunică faptul că a dat dispoziţie celor doi comisari însărcinaţi cu efectuarea cercetărilor.

- D.: Alo!

- A.: Da!

- D.: Da, acum v-am apelat și eu, probabil că era telefonul lăsat în birou.

- A.: (neinteligibil). Auziţi, ia. uitaţi aici! Am vorbit cu, n-a plecat.

- D.: Excelent!

- A.: Era făcută, era, era făcută aiurea, era făcută către Înalta Curte de Casaţie și îmi zice, din Parchetul de pe lângă Înalta Curte și, Direcția Națională Anticorupție. În sfărşit, nu mai contează! Le-am dat să refacă, ăla îi facem către Parchetul de pe lăngă Judecătoria Alexandria, o facem.dar rugămintea mea la dumneavoastră care el o să vă sune.

- D.: Să vin să facem actul bilateral.

- A.: facem actul bilateral! Consemnăm acolo.şi dumneavoastră acolo apăraţi.

- D.: Da. da. da. da!

- A.: Am nişte obligaţii, (neinteligibi), aşa.

- D.: Păi, ăăă, astăzi o să fie ăsta, nu mai e timp azi.

- A.: O să sune. Deci, vă vor suna ei. Nu-i spun. Nu trebuie să ştie că aţi vorbit cu mine, deci vă vor suna ei. Eu le-am dat dispoziţie, acum an plecat de la mine din birou, vă vor suna.

- D. în regulă.

- A.: în problema asta, legal.

- D.: în regulă.

- A.: Bine.

- D.: Poate ne vedem noi mâine.

- A.: Bine, e în regulă."

Convorbirea a avut loc la ora 15:29:41 şi a fost redată în cuprinsul procesului verbal din data de 19 noiembrie 2012.

În cursul aceleiaşi zile, la ora 15:34:36, inculpatul A. îl apelează din nou, cu care poartă o discuţie pe tema calităţii de contribuabil a inculpatului D., din conţinutul convorbirii reiese faptul că şeful Gărzii Financiare - Secţia Teleorman îi acordă consultanţă de specialitate unui contribuabil, în speţă, D., aflat în cursul verificărilor chiar de către instituţia pe care o reprezintă.

Mai mult, acesta îşi exprimă punctul de vedere că avocatul D. nu arc obligaţia de a plăti taxe şi impozite către bugetul de stat pentru activităţile economice derulate în exercitarea funcţiei, fiind scutit.

Cu toale acestea, cei doi inculpaţi conştientizează ilegalitatea demersului lor. însă conchid ca .argumentul acesta e greu de combătut de cineva care e obligat să se uite în termenii utilizaţi in actele astea normative speciale;"

- D.: Sunt aici cu domnii, C.C.C. şi căutăm să descâlcim.

- A.: în ăăă.în Codul de procedură fiscală se utilizează conceptul de . contribuabil" pentru toţi cei care au obligaţia, mă rog!

- D.: Da.

- A.: Pentru a plăti impozite şi taxe. Cei care nu au această obligaţie nu mai au nici calitatea de contribuabili, pentru că.

- D.: Aşa e.

- A.: Noţiunea, termen asta tocmai asta exprimă, o obligaţie de a achita ceva. După părerea mea. contribuabilul nu poate să fie o persoană care n-are.o obligaţie. De a (...).

- D.: Exact, juridice impecabil.

- A.: Asta, asta încerc să spun şi eu! Argumentul ăsta e greu de combătut de cineva care e obligat să se uite în termenii utilizaţi în actele astea normative speciale. Şi unde discutăm despre contribuabil şi alte persoane care.

- D.: Da, copiii minori nu sunt contribuabili. Clar.

- A.: Da, şi cei scutiţi.

- D.: Morţii nu sunt contribuabili.

- A.: Cei scutiţi.

- D.: Persoanele care nu realizează venituri, pensionarii ăia. foştii C.A.P., ăia nu sunt.

- A.: Cei care sunt scutiţi sau.

- D.: Şi apoi, dacă ai o hotă.cum e asta. fie prin lege. că sunt câţiva magistraţi care au astfel de dispoziţii legale.

- A.: Da.

- D.: D.D.D. are aşa ceva.

- A.: Vorbim. Bine."

Pe data de 22 septembrie 2011 a fost înaintat, atât către Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria, cât şi către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, procesul-verbal din data de 16 septembrie 2011, având acelaşi număr de înregistrare şi acelaşi set de documente anexate.

Conţinutul exact al verificărilor iniţiale efectuate de către comisarii Gărzii Financiare - Secţia Teleorman nu a putut II stabilit, însă este evident faptul că funcţionarii însărcinaţi cu efectuarea acestui control au urmărit în înţelegere directă cu inculpatul D. avantajarea situaţiei sale.

Martorul B.B.B., care ocupa funcţia de şef divizie în cadru! Gărzii Financiare Teleorman în perioada 07 iunie 2012 - 03 decembrie 2012, arată următoarele: Solicitarea Direcției Naționale Anticorupție despre care am cunoştinţă in mod direct, a fost înregistrată la Garda Financiară - Secţia Teleorman din 20 septembrie 2012 şi repartizată ulterior de nune, in calitate de şef divizie. echipei de comisari formată din B. şi C. în data de 25 septembrie 2012, ținând cont de faptul că aceştia instrumentaseră anterior uite solicitări referitoare Iu D. De faţă la repartizarea lucrării a fost B., care a şi semnat de primire. Ulterior, am solicitat verbal fiecărui comisar în parte să aducă Ia îndeplinire obiectivele cerute de Direcției Naționale Anticorupție în adresa menţionată, şi uniune calculul prejudiciului."

Răspunsul Gărzii Financiare - Secţia Teleorman privind declinarea competenţei către Direcţia Finanţelor Publice Teleorman a fost înaintat în data de 10 octombrie 2012, fiind semnal de A. şi redactat de B., în perioada în care B.B.B. se afla în concediu medical.

În final, acuzarea arată că prin îndeplinirea necorespunzătoare, cu ştiinţă, a atribuţiilor de serviciu, funcţionarii Gărzii Financiare - Secţia Teleorman, A. B. şi C., au cauzat un prejudiciu deosebii de grav activităţii unităţii în care îşi îndeplinesc sarcinile de serviciu, constând în aceea că, în înţelegere cu D., nu au efectuat un control efectiv activităţii acestuia deşi aveau această obligaţie legală şi nu au stabilit un prejudiciu prin actul de control. Astfel, pentru faptul că nu au stabilit un prejudiciu încă de la prima solicitare a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, din anul 2011 şi nu au instituit măsuri asigurătorii conform competenţelor legale, au oferit posibilitatea inculpatului D. să retragă disponibilul din conturile bancare. Modul defectuos prin care a fost efectuat controlul activităţii avocatului D. i-a permis acestuia ca, în perioada 2006 - 2012, să realizeze încasări urmare a activităţii de avocat în cadrul Baroului Teleorman, iară a achita impozite şi taxe la bugetul de stal, cauzând un prejudiciu în cuantum de 7.573.767 lei, iar, prin omisiunea evidenţierii documentelor contabile. în condiţiile legii, în această perioadă, D. a emis facturi fiscale şi a eliberat chitanţe în cadrul unor dosare de executare silită aliate pe rolul B.E.J., E.E., cu titlu de cheltuieli de executare, deşi aceste sume nu au fost plătite de către creditor, în scopul inducerii în eroare a debitorilor şi obţinerii în mod injust a acestor sume (pentru această activitate D. a fost trimis în judecată alături de inculpaţii X.X., V.V, E. şi E.E.E. prin rechizitoriul din 04 ianuarie 2013 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie).

În cauză, s-a apreciat că există raport de cauzalitate între nerespectarea de către cei trei inculpaţi a atribuţiunilor de serviciu prin neefectuarea unui control apt să conducă Ia identificarea sursei impozabile (contracte de asistenţă juridică, contracte de prestări servicii, etc), veniturile rezultate din aceste activităţi economice, respectiv stabilirea prejudiciului cauzat bugetului de stat, dispunerea măsurilor asigurătorii şi producerea prejudiciului către bugetul general consolidat al statului de către contribuabilul D. - avocat P.F.A. Latura subiectivă cu care funcţionarii au săvârşit fapta este aceea a intenţiei indirecte. în sensul că aceştia au prevăzut rezultatul păgubitor pentru relaţiile de serviciu ale instituţiei în care funcţionau şi, deşi nu s-a putut proba că l-au urmărit, din actele dosarului rezultă indubitabil că au acceptat consecinţele faptelor lor. Activitatea instituţiei în care cei treî funcţionari de gardă financiară şi-au îndeplinit sarcinile de serviciu şi pe care o reprezentau este indubitabil afectată, întrucât aceştia au acoperit, practic, activitatea infracţională a subiectului fiscal pe care trebuiau şi puteau să îl controleze în virtutea sarcinilor de serviciu stabilite prin norme legale, fiind ţinuţi prin statutul profesional să descopere fapte de natura celor săvârşite, îngreunând rolul organelor de urmărire penală de descoperire a faptei şi tragere Ia răspundere penală, liste indubitabil că activitatea comercială desfăşurată de inculpatul D. putea fi descoperită în timp util, iar sarcinile fiscale care îi reveneau puteau fi constatate printr-un act de control, din moment ce, în urma adresei din dala tle 05 noiembrie 2012 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, funcţionari din cadrul Gărzii Financiare - Comisariatul General au efectuat un control al activităţii inculpatul D. şi au constatat că, în perioada 2007 - 2012, acesta a cauzai un prejudiciu total bugetului de stat în cuantum de 6.953.600 Iei, constând in impozit pe venit şi T.V.A., motiv pentru care au sesizat Direcţia Naţională Anticorupţie prin procesul-verbal din 29 ianuarie 2013 (vol. I filele 47-87).

Astfel, a arătat acuzarea că dacă funcţionarii Secţiei Teleorman ai Gărzii financiare nu au reuşit, în perioada 2009 şi până în prezent, să stabilească sarcinile fiscale rezultate din activitatea contribuabilului D., alţi funcţionari ai Gărzii Financiare au reuşit acest lucru în două luni,

În opinia acuzării, inculpaţii Puiti Aurel, B.-Consiantin şi C. funcţionari în cadrul Gărzii Financiare - Secţia Teleorman au încălcat atribuţiile de serviciu astfel cum rezultă din dispoziţiile O.U. nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare. Ordinul preşedintelui Agenția Națională de Administrare Fiscală nr. 1468/2010 pentru aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare a Gărzii Financiare, precum şi atribuţiile care le revin potrivit fişelor posturilor.

Astfel, potrivii O.U.G. nr. 91/2003, art. 1 alin. (1): „Garda Financiară este instituţie publica de control, cu personalitate juridică, in sabordinea Agenţiei Saţ tonale de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Finanţelor Publice. finanţată de la bugetul de stat.", iar alin. (3) stabileşte: .Garda Financiară exercită controlul operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea și combaterea oricăror acte şi fapte care au ca efect frauda şi evaziunea fiscală, precum şi alte fapte date în competenţa sa."

Art. 4 alin. (1): .in vederea realizării atribuţiilor sale. pentru combaterea actelor şi faptelor de evaziune şi fraudă fiscală. Garda Financiară efectuează controlul operativ şi inopinat cu privire la; a. respectarea actelor normative în scopul prevenirii, descoperirii şi combaterii oricăror acte şi fapte interzise de lege; b. respectarea normelor de comerţ, urmărind prevenirea, depistarea şi înlăturarea operaţiunilor ilicite. (...)", iar alin. (1)1 prevede: Garda Financiară poate, la solicitarea procurorului să efectueze constatări cu privire la faptele care constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a căror respectare o controlează, intocmind procese-verbale, prin care poate evalua prejudiciul cauzat aferent operaţiunilor verificate, acte procedurale care pol constitui mijloace de probă, potrivit legii".

În art. 5 alin. (1) se prevede ca Garda Financiară, în exercitarea atribuţiilor proprii, încheie ca urmare a controalelor executate acte de control pentru stabilirea stării de fapt fiscale, pentru constatarea şi sancţionarea contravenţiilor, precum şi pentru constatarea împrejurărilor privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală, sesizând, după caz, organele de urmărire penală competente.

Art. 6 alin. (7) prevede: la constatarea unor împrejurări privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal, organele Gărzii Financiare întocmesc procese-verbale in baza cărora sesizează organele de urmărire penală cu privire la faptele constatate".

Art. 7 prevede următoarele: "În îndeplinirea atribuţiilor ce le revin comisarii gărzii financiare sunt în drept: lit. c): să verifice legalitatea activităţilor desfăşurate. existenţa şi autenticitatea documentelor justificative în activităţile de prestări servicii, lit. f): să constate acte şi fapte care au avut ca efect evaziunea şi frauda fiscală, să stabilească implicările fiscale ale acestora şi să dispună. în condiţiile codului de procedură fiscală, luarea măsurilor asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-şi ascundă ori să-şi risipească averea şi să sesizeze, după caz. organele de urmărire penală, lit. j): să întocmească acte de control operativ şi inopinat privind rezultatele verificărilor, să aplice măsurile prevăzute de norme/e legale şi să sesizeze organele competente în vederea valorificării constatărilor, lit. l): să solicite instituţiilor fînanciar-bancare date sau. după caz. documente în scopul instrumentării şi fundamentării constatărilor cu privire la săvârşirea unor fapte ce contravin legislaţiei in vigoare. lit. o): să constituie şi să utilizeze baze de date necesare pentru prevenirea şi: combaterea infracţiunilor şi a altor fapte ilicite în domeniul fiscal, lit. f): să efectueze, în exercitarea controlului operativ şi inopinat, monitorizări şi verificări necesare prevenirii. descoperirii şi combaterii faptelor de fraudă şi evaziune fiscală".

Potrivit art. 16, pentru îndeplinirea atribuţiilor stabilite prin lege Garda financiară are acces la informaţiile necesare în mod operativ şi gratuit, printre altele, de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, precum şi de la instituţiile financiar-bancare, iar instituţiile menţionate în alin. (1) sunt obligate să furnizeze relaţiile şi informaţiile solicitate şi sâ elibereze copii certificate de pe documentele necesare definitivării controlului.

Potrivit H.G. nr. 1324 din 2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, Garda Financiară este instituţie publică de control cu personalitate juridică atlată în subordinea Agenția Națională de Administrare Fiscală care exercită control operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte care au ca efect frauda şi evaziunea fiscală, precum şi alte fapte date în competenţă sa prin lege.

Art. 9 alin. (5): .Garda Financiară poate, la solicitarea procurorului, să efectueze constatări cu privire la faptele care constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a căror respectare o controlează. întocmind procese-verbale prin care pocite evalua prejudiciul cauzat aferent operaţiunilor verificate care sunt acte procedurale ce pot constitui mijloace de probă, potrivit legii".

Art. 11 alin. (3): Procesele-verbale prevăzute la art. 9 alin. (4) şi (5) pot cuprinde evaluări ale prejudiciului fiscal pe baza stabilirii implicaţiilor fiscale determinate de sustragerea de la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume de natură fiscală datorate bugetului general consolidaţi)".

Potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare a Gărzii Financiare aprobat prin Ordinul nr. 1468/2010 al preşedintelui Agenția Națională de Administrare Fiscală, art. 2 alin. (9): Constatările rezultate ca urmare a controalelor efectuate se consemnează în acte de control în care se descriu faptele, se menţionează prevederile legale încălcate, se aplică sancţiuni şi se dispun măsurile prevăzute de lege ".

În art. 2 alin. (1): .La constatarea împrejurărilor privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal. organele Gărzii Financiare întocmesc procese-verbale prin care stabilesc implicaţiile fiscale ale acestora, în baza cărora sesizează organele de urmărire penală comţwtente şi dispun luarea măsurilor asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea".

Art. 22 alin. (2): „Directorul coordonator (ulterior, şeful secţiei) al secţiei judeţene are următoarele atribuţii generale:

- lit. f) să stabilească şi să urmărească realizarea atribuţiilor de serviciu ale personalului angajat şi ale funcţionarilor publici din subordine, conform regulamentului de organizare şi funcţionare a Gărzii Financiare, precum şi a obligaţiilor profesionale individuale de muncă ale personalului de specialitate.

- lit. j): sa reprezinte secţia gărzii financiare în raporturile cu terţii.

- lit. p): să dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru personalul secţiei gărzii financiare sub rezerva legalităţii lor.

- lit. r): să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu şi a obiectivelor stabilite de către personalul secţiei.

- lit. z); să nu dezvăluie informaţii care nu au caracter public. în alte condiţii decât cele prevăzute de lege.

- Iit. a): să nu dezvăluie informaţii la care are acces în exercitarea funcţiei pe care o deţine dacă această dezvăluire este de natură să atragă avantaje necuvenite ori să prejudicieze imaginea sau drepturile instituţiei precum şi ale persoanelor fizice sau juridice.

- lit. c): să nu acorde asistenţă şi consultanţă persoanelor fizice sau juridice în vederea promovării de acţiuni juridice ori de altă natură împotriva statului, a Gărzii Financiare sau a oricărei alte structuri a Ministerului Finanţelor Publice.

Alin. (3): Directorul coordonator are următoarele atribuţii specifice; pct. 6: urmăreşte elaborarea corespunzătoare şi ta termenele stabilite a lucrărilor, in condiţiile legii:

- pct. 7: verifică şi avizează lucrările efectuate in cadrul secţiei pe care o conduce: aprobă şi semnează lucrările, iar când este cazul, dispune refacerea lor, în condiţiile legii''.

II. Judecata în primă instanţă și sentinţa:

Prin sentinţa penală nr. 132 din 17 august 2015. Curtea de Apel Bucureşti, secţia I, a dispus următoarele:

I. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a schimbai încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului D. din două infracţiuni prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 republicată rap. la art. 289 C. pen. ant. şi prev. de art. 9 alin. (1) Iit. b), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 într-o infracţiune prev. de art. 9 alin. (1) lil. h, alin. (3) din l.egea nr. 241/2005, urmare absorbţiei infracţiunii prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 republicată rap. la art. 289 C. pen. ant. În infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplic art. 5 C. pen., a condamnai pe inculpatul D. la 5 ani închisoare.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic art. 5 C. pen. a condamnai pe acelaşi inculpat la 8 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. ant., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen. ant., pe o durată de 4 ani, în condiţiile art. 66 C. pen. ant.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. ant., 34 lit. b) C. pen. ant., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lil. a leza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen. ant., ca pedeapsă complementară, pe o durată de 4 ani în condiţiile art. 66 C. pen. ant.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. ant., a aplicat inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen. ant.

În temeiul art. 88 C. pen. ant. a dedus din pedeapsă durata arestării preventive a inculpatului, de la 27 martie 2014 la 17 august 2015.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului D.

II. În baza art. 248 C. pen. ant. rap. la art. 2481 C. pen. ant., cu aplic art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul A. Ia pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. ant., a aplicat inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. ant., pe o durată de 3 ani, în condiţiile art. 66 C. pen.ant.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. ant., a aplicat inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen. ant.

III. În baza art. 248 C. pen. ant. rap la art. 248! C. pen. ant. cu aplic. art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. ant., a aplicat inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. ant. pe o durată de 3 ani, în condiţiile art. 66 C. pen. ant.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. ant., a aplicat inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. ant.

IV. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. cu ref., la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (teza a II-a), a achitat pe inculpatul C., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 248 C. pen. ant. rap la art. 248 C. pen. ant.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. Ia art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a admis acţiunea civilă exercitată de Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a obligat, în solidar, pe inculpaţii D., A. şi B. Ia plata sumei de 7.573.767 lei - prejudiciu cauzat Bugetului de Stat, cu plata obligaţiilor fiscale accesorii de la data când obligaţia a devenit scadentă şi până la data executării integrale a plăţii. în baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen., cu ref. Ia art. 20 din Legea nr. 78/2000, a menţinut măsurile asigurătorii instituite prin Ordonanţele din 26 aprilie 2013 şi 27 mai 2013.

În temeiul art. 398 C. proc. pen. cu ref. Ia prev. art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpaţii A. şi B. la suma 2.000 lei cheltuieli judiciare către stat şi pe inculpatul D. la 10.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

A obligat pe inculpaţii A. şi D. la câte 600 de lei onorariu avocat oficiu ce se va avansa din fond Ministerului Justiţiei.

A obligat pe inculpatul D. la 150 lei onorariu avocat oficiu ce se va avansa din fond Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune în acesi sens, în urma cercetării judecătoreşti, instanţti de fond a reţinut următoarele;

În perioada 2006 - 2012, inculpatul D., avocat în cadrul Baroului Teleorman, s-a sustras de la plata taxelor şi impozitelor către bugetul de stat, prin neîn regi st rărea în evidenţa contabilă, cu rea-credinţă, a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate şi a refuzat să refacă evidenţa eontabilă dispărută.

Inculpatul D. a beneficiat în derularea activităţii infracţionale de sprijinul funcţionarilor din cadrul Gărzii Financiare - Secţia Teleorman, şi anume inculpaţii A., comisar şef Secţie Garda Financiară Teleorman, şi B. şi C., comisari superiori în cadrul aceleiaşi instituţii, însărcinaţi cu efectuarea controlului, care, prin exercitarea necorespun/ătoare a atribuţiunilor de serviciu, deşi aveau indicii suficiente privind efectuarea unor operaţiuni financiare şi obţinerea unor venituri de către avocatul D., au refuzat, să realizeze un control efectiv al activităţii acestuia în vederea identificării activităţii economice şi stabilirii prejudiciului, sesizând organele penale de conivenţă cu D. doar pentru faptul că acesta refuză să întocmească evidenţe contabile.

Înţelegerea dintre inculpaţii menţionaţi mai sus şi inculpatul D. i-a întărit acestuia încrederea că poate încheia orice înscrisuri contabile, poale emile orice chitanţe Iară nicio acoperire în plăţile făcute, poate încasa orice sumă de bani, iară a da nicio socoteală vreunei autorităţi.

Inculpatul D. a invocat în faţa autorităţilor dispoziţiile unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de Judecătoria Alexandria în anul 2000 potrivit cărora acesta .beneficiază de scutirea de impozit pe veniturile realizate ca avocat", hotărâre care a fost pronunţată în baza unor dispoziţii legale abrogate ulterior de C. fisc.

În concret, instanţa de fond a reţinut că inculpatului D.i se impută că, în calitate de reprezentant al Cabinetului de Avocatură D. - avocat persoană fizică autorizată, cu intenţie nu a refăcut documentele de evidenţă contabilă şi a omis cu ştiinţă să evidenţieze în actele contabile operaţiunile comerciale efectuate şi veniturile realizate, cauzând un prejudiciu bugetului consolidai al statului de 7.573.767 de lei, constând în impozit pe venii şi laxă pe valoare adăugată.

În opinia instanţei de fond. faptele inculpatului sunt dovedite cu declaraţiile inculpatului, depoziţiile martorilor şi înscrisurile aliate la dosarul de urmărire penală, precum şi cele depuse de inculpai. însuşi inculpatul a recunoscut faptul că a înţeles să obţină o hotărâre judecătorească prin care să se constate că este scutit de impozit pe veniturile realizate ca avocat.

Obţinerea unei hotărâri judecătoreşti având ca obiect o acţiune de constatare nu reprezintă, prin ea însăşi, o activitate infracţională ci capătă o asemenea conotaţie în măsura în care era cunoscută modificarea legislativă fiscală ce urma să intervină începând cu anul 2003, sentinţa fiind obţinută în anul 2000. inculpatul prevalându-se de efectele autorităţii de lucru judecat al hotărârii.

Modificările legislative din anul 2003, prin apariţia C. fisc., au lipsit de efecte Hotărârea judecătorească nr. x/2000 a Judecătoriei Alexandria, însă inculpatul a continuat să se prevaleze de ea, justificând astfel refuzul său de a întocmi o evidenţă contabilă care să evidenţieze operaţiunile comerciale efectuate şi veniturile realizate de Cabinetul de avocat D.

Conform hotărârii judecătoreşti se circumscriu dispoziţiilor legale sub care acea hotărâre a fost edicială, precum şi situaţiei de fapt avută în vedere la data pronunţării.

Modificarea dispoziţiilor legale face lipsită de efecte hotărârea judecătorească obţinută sub imperiul altor dispoziţii legale, autoritatea de lucru judecat fiind relativă sub acest aspect, după cum este relativă şi atunci când situaţia de fapt avută în vedere la pronunţarea hotărârii se schimbă.

În cauză, obligaţiile ce îi incumbau inculpatului ca persoană fizică autorizată au caracter succesiv şi nu formează un tot unitar indivizibil de natură a fi sub incidenţa unei singure legi.

Cum în anul 2003 a apărut N.C.F. şi având în vedere caracterul succesiv al prestaţiilor, această nouă lege având caracter civil a operat ex nunt\ aşa cum corect s-a reţinut şi în actul de inculpare.

Instanţa de fond a apreciat că în cauză este incidenţă Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluţionarea unui recurs în interesul legii, cu privire la încadrarea juridică a faptei de omisiune a evidenţierii în actele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidenţierea in actele contabile a cheltuielilor care nu au la baza operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, publicată în M. Of. nr. 868/2008 - M. Of. nr. 868 din 22 decembrie 2008, decizie prin care s-a statuat că fapta de omisiune, în tot sau în parte, ori evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la baza operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive constituie infracţiunea complexa de evaziune fiscala, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 (fost art. 11 lit. c), fost art. 13 din Legea nr. 87/1994), nefiind incidente dispoziţiile art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 - Legea contabilităţii, raportat la art. 289 C. pen. aceste activităţi fiind cuprinse în conţinutul constitutiv al laturii obiective a infracţiunii de evaziune fiscală.

În opinia instanţei de fond, nu poate fi reţinută apărarea acestuia în sensul că a dorit doar să-şi exercite drepturile civile, atât timp cât la nivelul „omului diligent" trebuia să cunoască prevederile legale, cu atât mai mult cu cât este un practician al dreptului. Fiind vorba de dispoziţii legale accesibile şi previzibile, nu poate fi invocată eroarea de drept. în aceste condiţii, faptul că inculpatul s-a prevalat de o hotărâre judecătorească pronunţată sub imperiul unor legi abrogate, demonstrează buna ştiinţă în încălcarea legii speciale în materie şi. implicit, acceptarea producerii unui prejudiciu.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., instanţa de fond a reţinut câ acestuia i se impută faptul că, în calitate de şef al Gărzii Financiare - Secţia Teleorman, împreună cu coinculpaţii C. şi B., comisari ai Gărzii Financiare Teleorman, prin îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu, nu a realizat un control efectiv al activităţii economice a entităţii fiscale Cabinet de Avocat D., deşi acest lucru fusese solicitat în mod repetat de către Direcţia Naţională Anticorupţie în cursul anilor 2011-2012, control care trebuia efectuat în condiţiile legii de organizare a Gărzii Financiare, ceea ce a dus la prejudicierea bugetului de stat.

În opinia judecătorului fondului probatoriul administrat stabileşte (ară putinţă de tăgadă vinovăţia inculpatului. înscrisurile depuse în apărare regăsindu-se în dosarul de urmărire penală. Astfel, neefectuarea unui control electiv. în sensul unor veri licări încrucişate, verificării unui rulaj al conturilor. precum şi verificării efective a conturilor şi a operaţiunilor bancare efectuate de P.F.A. avocat D. reprezintă încălcarea atribuţiilor de serviciu specifice unui comisar al Gărzii Financiare, inculpatul fiind acela care a coordonat activitatea celor doi comisari aflaţi în subordinea sa, C. şi B.

Atribuţiile de serviciu specifice în cazul de faţă rezultă din O.U.G. nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, Ordinul preşedintelui Agenția Națională de Administrare Fiscală nr. 1468/2010, precum şi sarcinile de serviciu care rezultă din fişa postului.

Prima instanţă a apreciat că apărarea inculpatului, în sensul că o parte din documentele primare au fost predate Comisariatului General, nu poate fi reţinută pentru exonerarea de răspundere pentru neîndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, deoarece acestei instituţii i s-au predai doar documente primare în copie. În cauză, existau indicii suficiente privind realizarea unor încasări în desfăşurarea activităţii de către avocatul D., acesta punându-le la dispoziţie comisarilor Gărzii Financiare mai multe documente, însă comisarii nu au continuat controlul fiscal, în sensul verificării conturilor şi constatării unui prejudiciu.

S-a apreciat de instanţa de fond că activitatea funcţionarilor Gărzii Financiare de a nu desfăşura un control efectiv se explică prin conivenţa dintre şeful Gărzii Financiare. A. - comisar şef secţie şi D.. conivenţă care rezultă din conţinutul interceptărilor ambientale prezentate în actul de inculpare şi necontestate de inculpat, în coroborare cu declaraţiile inculpatului C. şi cu declaraţiile martorilor A.A.A., B.B.B. şi C.C.C.

Împrejurarea că unii martori, precum A.A.A., B.B.B. au revenii asupra declaraţiilor nu are relevanţă, atât timp cât nu a fost justificată o asemenea atitudine.

De asemenea, s-a apreciat că fapta inculpatului B., care. în calitate de comisar superior al Gărzii Financiare - Secţia Teleorman, împreună cu inculpaţii C. şi A., prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiunilor de serviciu, nu au realizat un control efectiv al activităţii economice a entităţii fiscale D. - avocat P.F.A., deşi acest lucru fusese solicitat în mod repetat de către Direcţia Naţională Anticorupţie, în condiţiile legii de organizare a Gărzii Financiare, permiţând entităţii controlate să cauzeze un prejudiciu de 7.573.767 lei bugetului de stat, întruneşte clementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen. ant. rap. la art.2481 C. pen. ant. Conivenţa infracţională care a dus la îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu este demonstrată prin aceleaşi mijloace de probă ca şi la inculpatul A.. Inculpatul a acţionai la unison cu inculpatul A., după cum rezultă din conţinutul interceptărilor ambientale redate în procestil-verba! din data de 14 noiembrie 2012, precum şi din declaraţiile coinculpaților C. şi martorului B.B.B. De altfel, inculpatul B. a fost acela care a semnat de primirea lucrării, nu l-a contrazis în nici un fel pe inculpatul A., fiind de acord cu refacerea adresei de sesizare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria.

Judecătorul fondului a apreciat că apărarea inculpatului, în sensul că nu a avut intenţia de a prejudicia pe cineva, lipsind astfel unul din elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, nu poate II reţinută, întrucât fapta a fost săvârşită cu intenţie indirectă, în funcţia sa de comisar al Gărzii Financiare, inculpatul prevăzând rezultatul păgubitor pentru relaţiile de serviciu, prin exercitarea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, acceptând consecinţele faptei sale.

Cu privire la inculpatul C., instanţa de fond a apreciat că participarea acestuia la comiterea faptei reţinute în rechizitoriu nu a fost dovedită, situaţia de fapt reţinută în actul de inculpare fiind prezentată global. fără a se stabili contribuţia acestui inculpat. Astfel, lucrarea a fost repartizată echipei formate din B. şi C., fiind primită sub semnătură de inculpatul B. atât în anul 2011 cât şi în anul 2012. Mai mult, în septembrie 2011 şi septembrie 2012-octombrie 2012, inculpatul a fost cooptat în efectuarea altor lucrări, astfel că nu a avut timp fizic pentru implicarea totală în lucrările care au făcut obiectul cercetării penale.

Activitatea desfăşurată de inculpatul C. în efectuarea lucrării poate ti apreciată ca superficială, în lipsa unor probe care să stabilească faptul că acesta a fost părtaş la înţelegerea infracţională dintre inculpatul A. şi inculpatul D., pe de o parte, şi dintre inculpatul A. şi B. , pe de altă parte. în plus, adresa din 25 septembrie 2012 emisă de Direcției Naționale Anticorupție nu i-a parvenit iar răspunsul a fost formulat de B. şi semnat de A., iar conform interceptării ambientale din biroul şefului de secţie din 25 septembrie 2011, s-a opus ordinului dat de inculpatul A.

în sensul direcţionării sesizării la parchetul local şi a făcut vorbire de prevederile art. 9 din Legea evaziunii fiscale privind estimarea prejudiciului. Nu lipsit de importanţă este faptul că la percheziţia din data de 20 noiembrie 2012, nu s-a găsit nimic la biroul inculpatului legat de cazul D., iar la data de 08 ianuarie 2013, prin ordonanţa procurorului de caz s-a dispus ridicarea tuturor măsurilor asigurătorii, avându-se în vedere atitudinea sinceră a inculpatului şi contribuţia acestuia la săvârşirea faptei. Faptul că a conştientizat că ar fi trebuit efectuat un control, dar a acceptat situaţia pe care o generaseră coinculpaţii, nu echivalează cu dovedirea vinovăţiei acestuia la comiterea faptei, fiind mai degrabă o superficialitate de neacceptat la nivelul unui comisar al Gărzii Financiare, ori poate o reacţie justificată de temerea că se opune conducerii secţiei.

De asemenea, nu reprezintă un argument de vinovăţie nici faptul că inculpatul nu ar fi avut o atitudine procesuală sinceră de la început, instanţa de fond apreciind că este mai degrabă vorba de un instinct de conservare manifestat la început, după care şi-a completat declaraţiile, chiar procurorul de caz apreciind atitudinea sinceră a acestuia când a ridicat măsurile asigurătorii. în acest context, s-a apreciat că fapta inculpatului nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, fapta nefiind tipică, în sensul că nu este săvârşită cu vinovăţia cerută de lege.

III. Judecata în apel:

Împotriva sentinţei au declarat apel Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie. şi inculpaţii A., B. şi D.

- în apelul declarat de Ministerul Public sentinţa a fost criticată pentru nelegalitate şi nelemeinicie (greşita achitare a inculpatului C. - solicilându-sc condamnarea acestuia, greşita stabilire şi aplicare a legii penale mai favorabilă pentru inculpatul D., greşita deducere a perioadei de arest preventiv pentru inculpatul D.);

- în apelul inculpatului A. sentinţa a fost criticată pentru nelegalitate şi netemeinieie, solicitându-se achitarea în temeiul art. 16 lit. a) şi lit. b) C. proc. pen., deoarece, în sinteză, nu sunt întrunite clementele constitutive ale infracţiunii (nici ale laturii obiective, şi nici ale laturii subiective), susţinându-se că acesta şi-a îndeplinit obligaţiile de serviciu;

- în apelul inculpatului B. sentinţa a fost criticată pentru nelegalitate şi netemeinieie, solicitându-se achitarea în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen., cu motivarea, în sinteză, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii (nici ale laturii obiective, şi nici ale laturii subiective), acesta susţinând că şi-a îndeplinit obligaţiile de serviciu;

- inculpatul D., în motivarea apelului, a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinieie, în linal solicitând achitarea pentru ambele infracţiuni, faptele neîntrunind elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a (ost condamnai, susţinând că este nevinovat întrucât el este beneficiarul unei hotărâri judecătoreşti care, în opinia sa, produce efecte juridice chiar dacă temeiurile de drept pe baza căreia s-a întemeiat sentinţa au fost abrogate ca urmare a inlervenirii unor legi diferite în materia plăţii T.V.A. şi impozitului către stat.

Atât Ministerul Public, cât şi inculpaţii au motivat, în scris, apelurile declarate, acestea fiind ataşate la dosar, motivele de apel fiind puse în discuţie contradictorie, în cursul dezbaterilor, astfel cum s-a consemnai în încheierea de dezbateri şi amânarea pronunţării deciziei dala de 5 aprilie 2016.

Inculpatul C., având calitatea de intimat în apelul Ministerului Public, a depus la dosar „concluzii scrise" prin care a argumentat soluţia de respingere ca nefondat a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

Având în vedere, pe de o parte, motivele de apel ale Ministerului Public (cu referire la achitarea inculpatului C.), precum şi jurisprudenţa Curtea Europeană a Drepturiloe Omului, iar pe de altă parte, caracterul devolutiv, în fapt şi în drept, a căii de atac (apel), Înalta Curte a pus în discuţie contradictorie probele propuse a fi administrate in cursul cercetării judecătoreşti efectuată în apel.

Astfel, la termenul din 24 noiembrie 2015, cauza a fost amânată Ia cererea inculpaţilor pentru pregătirea apărării şi formularea cererilor pentru probele propuse a fi administrate în cursul cercetării judecătoreşti în etapa apelului.

Probele propuse acuzare şi de apărare au fost puse în discuţie la termenul din 26 ianuarie 2016, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă (în sinte/ă, acuzarea a solicitat reaudierea martorilor B.B.B., A.A.A. şi F.F.F.; inculpatul A. a solicitat administrarea probei cu înscrisuri; inculpatul B. nu a solicitat administrarea unor probe în apel; inculpatul C., de asemenea, nu a solicitat administrarea unor probe în apel; inculpatul D. a solicitat probe constând în în înscrisuri).

Înalta Curte, la termenul din 26 ianuarie 2016, a încuviinţat toate probele astfel cum au fost formulate de apărare şi acuzare, şi a stabilit un nou termen pentru administrarea acestora la 23 februarie 2016, ulterior fiind audiaţi martorii propuşi de acuzare şi, respectiv, au fost administrate probele constând în înscrisuri. La termenul din 22 martie 2016, cu acordul lor, au fost audiaţi toţi inculpaţii şi. ulterior. la termenul din 05 aprilie 2016, a fost reaudiat inculpatul D., la cererea sa, acesta dorind să suplimenteze declaraţia anterioară.

Înalta Curte, după deliberare, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Antieorupţie şi de inculpaţii D., A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 132 din 17 august 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în limitele şi pentru motivele următoare:

Cercetarea judecătorească efectuată în apel - constând în reaudierea celor 3 martori propuşi de acuzare, reaudierea inculpaţilor şi înscrisurile depuse la dosar în cursul judecării apelului - nu a fost de natură (prin suplimentarea ori contrazicerea elementelor probatorii anterior administrate la instanţa de fond) să justifice, cu referire la inculpatul C., o soluţie contrară celei de achitare dispusă de instanţa de fond; toate argumentele de fapt şi de drept, menţionate in sentinţa atacată ca temei al soluţiei de achitare - chiar şi în raport cu readmînistrarea probelor în etapa apelului - sunt apreciate, şi în acest moment procesual, ca temeinice de către Înalta Curte, argumente pe care le însuşeşte integral, nefiind necesară completarea acestora (pag. 25-26 din sentinţa atacata).

Cu privire la critica vizând deducerea din pedeapsă a duratei măsurilor preventive pentru inculpatul D., Înalta Curte constată, pe de o parte, că instanţa de fond a îndreptat eroarea prin încheierea de şedinţă din 30 septembrie 2015, iar pe de altă parte, instanţei de apei îi re\ ine obligaţia deducerii corespunzătoare a duratei măsurilor preventive.

Este întemeiată critica Ministerului Public cu privire la greşita stabilire şi aplicare a legii penale mai favorabile pentru inculpatul D. referitor fa infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (sa apreciat că legea mai favorabilă este Legea nr. 241/2005 în varianta anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013); s-a argumentat, pe de o parte, că perioada infracţională este 2006-2012, iar pe de altă parte, că majorarea semnificativă a limitelor de pedeapsă s-a realizat prin Legea nr. 50/2013. în consecinţă, Înalta Curte - constatând întemeiată această critică - a stabilit pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 că legea penală mai favorabilă este forma acesteia anterior modificării prin Legea nr. 50/2013 şi, în raport cu noile limite de pedeapsă, instanţa de apel a reindividualizat pedeapsa aplicată inculpatului D. pentru această infracţiune, reducând cuantumul pedepsei de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare; pentru această reindividualizare a pedepsei au fost avute în vedere contextul şi modalitatea în care laptele au fost săvârşite de inculpat (sinceritate în faţa organelor judiciare, în esenţă, necontestând situaţia de fapt pentru care a fost cercetat şi judecat, manifestarea expresă, neechivocă, neocultă de refuz a întocmirii şi ţinerii evidenţelor contabile şi, mai ales, de neplată a sumelor datorate statului).

Înalta Curte a apreciat ca fiind greşită soluţia de condamnare a inculpatului D. pentru infracţiunea prev. de art. 3 din Legea nr. 241/2005, pentru motivele ce se vor arăta:

Conform disp. art. 3 din Legea nr. 241/2005, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani fapta contribuabilului care nu reface, cu intenţie sau din culpă, documentele de evidenţă contabilă distruse. în termenul înscris în documentele de control".

Doctrina juridică şi jurisprudenţa menţionează următoarele aspecte pentru infracţiunea prev. de art. 3 din Legea nr. 241/2005: situaţia premisă constă, pe de o parte, în existenţa iniţială a documentelor de evidenţă contabilă, iar pe de altă parte, ca aceste documente să II fost distruse; elementul material constă în fapta de a nu reface documentele de evidenţă contabilă distruse.

Or, în prezenta cauză, inculpatul a afirmat constant, iar acuzarea nu a argumentat şi probat contrar acestor afirmaţii, că el, în calitate de avocat, nu a întocmit şi nu a ţinut niciodată o evidenţă contabilă, nu a întocmit niciodată actele linanciar-contabile prevăzute de lege deoarece - în opinia sa - având o hotărâre judecătorească „în constatare" nu avea o astfel de obligaţie, considerând că este scutit de plata către stat a oricăror sume de bani cu titlu de T.V.A. sau impozit pe venit (în acest sens, declaraţia de ia instanţa de fond, filele 64-67 şi, respectiv, declaraţiile de la instanţa de apel). Apclantul-înculpat D. a menţionat în declaraţiile date, printre altele, că - de-a lungul timpului - a avut numeroase controverse cu organele specializate ale statului referitoare la efectele juridice ale sentinţei civile nr. 688 din 29 februarie 2000 emisă de Judecătoria Alexandria, inclusiv cu organele specializate ale Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Teleorman şi ale Gărzii financiare - Secţia Teleorman, de fiecare dată el susţinând că, în temeiul respectivei sentinţe civile, este scutit de plata oricăror taxe şi impozite către stat pentru veniturile obţinute în cadrul cabinetului avocaţial, refuzând categoric - pe cale de consecinţă - să conducă evidenţa contabilă conform legii.

De altfel, chiar în rechizitoriu se menţionează că inculpatul nu a (inul evidenţa contabila potrivit dispoziţiilor legii, iar în perioada 2006 - 2012, Cabinetul de avocatura D. reprezentat de D., nu a depus declaraţii fiscale, astfel cum rezultă din adresa din 10 decembrie 2012 a Administraţiei Finanţelor Publice Alexandria. Avocatul D. a refuzat cu intenţie să ţină evidenţa contabilă a operaţiunilor efectuate in exercitarea profesiei în perioada analizată, invocând în faţa autorităţilor dispoziţiile sentinţei civile nr. 688 din 29 februarie 2000 pronunţată de Judecătoria Alexandria in Dosarul nr. x/2000, potrivit căreia acesta .beneficiază de scutirea de impozit pe veniturile realizate ca avocat conform art. 1 pct. 11 din O.G. nr. 17/1995 aprobată prin Legea nr. 122/1995, coroborat cu art. 6 lit. h) din O.G. nr. 75/1999 (pag. A rechizitoriu).

În consecinţă, având în vedere disp. art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va dispune achitarea inculpatului D. pentru infracţiunea prev. de art. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplic.art. 5 C. pen.

Criticile apelantului-inculpat D. cu referire la soluţia de condamnare pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 sunt neîntemeiate, Înalta Curte însuşindu-şi integral argumentele de fapt şi de drept expuse de instanţa de fond în sentinţa atacată, apreciind că nu se impune reluarea acestora. Inculpatul - avocat - profesionist al dreptului şi, deci, cunoscător al textelor de lege care reglementau exercitarea profesiei de avocat (din perspectiva statutului profesiei, a obligaţiilor financiare către barou, uniune şi către stat) nu poate invoca ca temei de nevinovăţie necunoaşterea ori neînţelegerea legii, inclusiv neînţelegerea consecinţelor şi întinderii acestora în cazul hotărârilor judecătoreşti declarative de drepturi, iar nu constitutive de drepturi; hotărârea judecătorească (sentinţa civilă nr. 688 din 29 februarie 2000 a Judecătoriei Alexandria) prin care s-au constatat anumite drepturi, evident în raport cu legislaţia în materie existentă la data pronunţării acesteia, nu poate produce efecte juridice ulterior abrogării/modificării textelor de lege avute in vedere la data constatării respectivelor drepturi, texte invocate chiar în cuprinsul respectivei sentinţe civile. De altfel, chiar inculpatul a recunoscut că legislaţia s-a modificat, în sens negativ legislaţiei menţionate în sentinţă, însă el a apreciat -evident de rea-credinţă, interesat fiind sub aspect financiar - că respectiva sentinţă civilă produce în continuare efectele juridice favorabile pentru persoana sa (scutirea de la plata către stat a oricăror taxe şi impozite pentru veniturile obţinute din activitatea profesională de avocat); este exclusă, pentru aceleaşi motive, ipoteza unei erori de fapt sau de drept care să excludă vinovăţia acestuia.

Nu sunt întemeiate nici apărările aceluiaşi inculpat, în sensul că era îndreptăţit să refuze orice control financiar efectuat de comisarii Gărzii Financiare ori de alte organe fiscale ale statului, deoarece - în opinia sa - numai organele de conducere ale Baroului ar fi avut acest drept; aşa cum rezultă din actele normative care reglementează profesia de avocat (Legea nr. 51/1995. Statutul profesiei de avocat. Regulamentul Casei de Asigurări a Avocaţilor), dreptul de control al organelor de conducere ale Baroului se referă strict la obligaţii financiare către Barou şi Uniunea Națională a Barourilor din România, iar nu la obligaţiile financiare/fiscale către stat/bugetul de stat. În acest sens sunt şi menţiunile conţinute de adresa din 30 iunie 2011 emisă de U.N.B.R. - Baroul Teleorman.

Înalta Curte a apreciat ca întemeiate criticile apelanţilor-inculpaţi A. şi B. pentru următoarele motive:

Potrivit art. 248 C. pen. ani. Fapta funcţionarului public, care. in exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţa, nu îndeplineşte un act ori ii îndeplineşte in mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers ui unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani".

Conform rechizitoriului, secţiunea „în drept", se menţionează următoarele (pag. 44-46 a rechizitoriului):

- fapta inculpatului A. care, în calitate de şef al Gărzii Financiare Secţia Teleorman. împreună cu inculpaţii C. şi B., comisari in cadrul Gărzii Financiare - Secţia Teleorman, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiunilor de serviciu, nu au realizat un control efectiv al activităţii economice a entităţii fiscale D. - avocat P.F.A. deşi acest lucru fusese solicitat in mod repetat de către Direcţia Naţională Anticorupţie, în condiţiile legii de organizare a Gărzii Financiare, permiţând entităţii controlate să cauzeze un prejudiciu de 7.573. 767 lei bugetului de stat. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen. ant. rap. la art. 2481 C. pen. ant.;

- fapta inculpatului B. care, în calitate de comisar superior al Gărzii Financiare - Secţia Teleorman. împreuna cu inculpaţii C. şi A., prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiunilor de serviciu, nu au realizat un control efectiv al activităţii economice a entităţii fiscale D. - avocat P.F.A., deşi acest lucru fusese solicitat în mod repetat de către Direcţia Naţională Anticorupţie, în condiţiile legii de organizare a Gărzii Financiare, permiţând entităţii controlate să cauzeze un prejudiciu de 7.573.767 lei bugetului de stat. întruneşte elementele constitutive a/e infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen. ant. rap. la art. 2481 C. pen. ant.

IX. asemenea, în actul de trimitere în judecată se mai menţionează următoarele (pag. 23-24 a rechizitoriului):

Prin îndeplinirea necorespunzătoare, cu ştiinţă, a atribuţiilor de serviciu. funcţionarii Gărzii Financiare - Secţia Teleorman, A., B. şi C., au cauzat un prejudiciu deosebit de grav activităţii unităţii in care işi îndeplinesc sarcinile de serviciu, constând în aceea că. în înţelegere cu D. nu au efectuat un control efectiv activităţii acestuia deşi aveau această obligaţie legală şi nu au stabilit un prejudiciu prin actul de control.

Astfel, pentru faptul că nu au stabilit un prejudiciu încă de la prima solicitare a Direcţiei Naţionale Anticorupţie. din anul 2011 şi nu au instituit măsuri asigurătorii conform competenţelor legale, au oferit posibilitatea inculpatului D. să retragă disponibilul din conturile bancare.

Modul defectuos prin care a fost efectuat controlul activităţii avocatului D. i-a permis acestuia ca, în perioada 2006 -2012. să realizeze încasări urmare a activităţii de avocat în cadrul Baroului Teleorman, fără a achita impozite şi taxe la bugetul de stat. cauzând un prejudiciu în cuantum de 573.767 lei, iar. prin omisiunea evidenţierii documentelor contabile, in condiţiile legii, în această perioadă. D. a emis facturi fiscale şi a eliberat chitanţe în cadrul unor dosare de executare silită aflate pe rolul B.E.J., E.E., cu titlu de cheltuieli de executare, deşi aceste sume nu au fost plătite de către creditor. în scopul inducerii în eroare a debitorilor si obţinerii în mod injust a acestor sume (pentru această activitate D. a fost trimis în judecată alături de inculpaţii X.X., G.G.G., E. şi E.E.E. prin rechizitoriul nr. 472/P/2010 din 04 martie 2013 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie).

În cauză, există raport de cauzalitate între nerespectarea de către cei trei inculpaţi a atribuţîunîtor de serviciu prin neefectuarea unui control apt să conducă la identificarea sursei impozabile (contracte de asistenţă juridică contracte de prestări servicii, etc), veniturile rezultate din aceste activităţi economice, respectiv stabilirea prejudiciului cauzat bugetului de stat. dispunerea măsurilor asigurătorii şi producerea prejudiciului către bugetul general consolidat al statului de către contribuabilul D. - avocat P.F.A.

În sfârşii, în rechizitoriu se face referire la adresele emise de Direcţia Naţională Anticorupţie din datele de 20 iunie 2011, 29 august 2011 şi 18 septembrie 2012. arătându-se, în sinteză, că cei trei comisari aî Gărzii Financiare - Secţia Teleorman nu s-au conformat dispoziţiilor menţionate în acestea (pag. 13-14 a rechizitoriului), aceştia nestabilind un prejudiciu încă de la prima solicitare a Direcției Naționale Anticorupție, din anul 2011, şi nu au instituit măsuri asigurătorii, oferind posibilitatea inculpatului D. să retragă disponibilul din conturile bancare (pag.23 a rechizitoriului).

Examinând actele şi lucrările dosarului, în ordinea cronologica a acestora» precum şi în ordinea cronologică a faptelor pentru care aceştia au fost cercetaţi şi trimişi în judecată, Înalta Curte apreciază că nu sunt realizate condiţiile de fipteitate (condiţiile laturii obiective şi subiective) ale infracţiunii de abuz în serviciu, pentru următoarele motive:

Este necontestat în cauză (pag. 12 a rechizitoriului) că. la verificarea efectuată de comisarii Gărzii Financiare-Secţia Teleorman la cabinetul avocatului D., cu începere din luna noiembrie 2009, s-a constatat că acesta nu organizează şi conduce evidenţa contabilă potrivit art. 48 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 şi Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1040/2004; la dosar a fost ataşat procesul verbal din 28 ianuarie 2010 încheiat de comisarii Gărzii Financiare-Secţia Teleorman în care sunt menţionate toate aspectele constatate şi măsurile dispuse.

Urmare adresei Parchetului Național Anticorupție din data de 20 iunie 2011, transmisă Gărzii Financiare - Comisariatul General, care - la rândul ei - a transmis-o către Garda Financiară - Secţia Teleorman, a fost efectuată o nouă verificare de către comisarii Gărzii Financiară - Secţia Teleorman la cabinetul avocatului D., aspectele constatate fiind consemnate în „nota de constatare" întocmită la data de 15 septembrie 2011.

La dosar au fost depuse şi „notele unilaterale" întocmite de comisarii C. şi B. la datele de 27 iunie 2011 şi 25 august 2011 în care au fost consemnate activităţile legate de încercările repetate pentru contactarea avocatului D. (acesta comunicând telefonic că nu se află pe teritoriul României).

În final, urmare a celor constatate, şi a explicaţiilor date de avocatul D. (astfel cum rezultă din „nota de constatare" din 15 septembrie 2011 întocmită de comisarii B. şi C.), la dala de 16 septembrie 201 1, sub semnătura comisarului şef secţie A., au fost întocmite două „sesizări penale" care au fost trimise Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria. Cele două sesizări scrise ale organelor de urmărire penală au un conţinut amplu, detaliat, preeizându-se inclusiv faptul că avocatul D., sub diferite motive (apreciate de contribuabil ca obiective), a tergiversat verificările efectuate, în final apreciindu-se ca posibilă săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 din Legea nr. 241/2005 de către contribuabilul av. D.

În consecinţă, având în vedere cele două sesizări scrise trimise organelor judiciare de urmărire penală (Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria) nu se poale concluziona, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpaţii - în condiţiile concret arătate - nu şi-ar fi exercitat obligaţiile de serviciu, ultima adresă a Direcției Naționale Anticorupție, din data de 18 septembrie 2012, fiind ulterioară datei sesizării organelor judiciare de anchetă.

Din examinarea conţinutului celor două sesizări penale rezultă că, pe lângă infracţiunea prev. de art. 3 din Legea nr. 241/2005, reieşeau indicii temeinice care, de altfel, confirmau indiciile pentru alte fapte aliate deja în curs de cercetare într-un alt dosar, în care era cercetat, printre alţi inculpaţi, şi inculpatul D., inclusiv indicii ale posibilei săvârşiri a infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 (1) Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 5 ani si interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale: a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile: b) omisiunea. în tot sau în parte, a evidenţierii, in actele contabile ori in alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate".

Se constată că solicitările şi dispoziţiile transmise Secţiei Teleorman a Gărzii Financiare, tle direct, fie prin intermediul Comisariatului General al Gărzii Financiare, aveau indicativul nr. 472/P/2010. acesta fiind dosarul aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, dosar în care, pe lângă alţi inculpaţi, era cercetat şi inculpatul avocat D. Această cauză a fost finalizată prin trimiterea în judecată (rechizitoriul nr. 472/P/2010 din 4 martie 3013 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie) şi condamnarea inculpaţilor conform sentinţei penale nr. 4/F din 15 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a, definitivă prin Decizia penală nr. 433/A din 25 noiembrie 2015 a secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Dosar nr. x/2/2013).

În sfârşit - cu referire la aprecierea modului în care cei trei comisari ai Gărzii Financiară - Secţia Teleorman şi-au exercitat atribuţiile de serviciu, din perspectiva acuzaţiei aduse acestora - se reţine conţinutul adresei Direcției Naționale Anticorupție din data de 20 iunie 2011 prin care s-a solicitat „.să dispuneţi efectuarea ele constatări la - cabinet avocat D. .cu privire la existenţa unor contracte de consxdtan\ă/asistenţă juridică cu numitul X.X., realitatea plăţilor efectuate în baza contractelor respective. înregistrarea în evidenţele contabile şi plata taxelor aferente". Ulterior, prin adresa Direcției Naționale Anticorupție din 29 august 2011, s-a solicitat să ne comunicaţi rezultatul controlului efectuat la cabinetul avocatului D., şi să ne transmiteţi. în original atât documentele referitoare la controlul amintit, cât şi pe cele pe care le deţineţi in legătură cu alte constatări efectuate la acelaşi cabinet de avocatură".

Secţia Teleorman din cadrul Gărzii Financiare, a transmis ulterior adreselor Direcției Naționale Anticorupție, documente cu referire la demersurile Jacute la sediul cabinetului avocatului D. (nota unilaterală din 27 iunie 2011, nota unilaterală din 25 august 2011, nota de constatare din 15 septembrie 2011, adresa clin 06 iulie 2011, etc). De asemenea, urmare a adresei Direcției Naționale Anticorupție din 29 august 2011, aceeaşi instituţie a transmis Direcției Naționale Anticorupție adresa din data de 19 septembrie 2011 prin care a încunoştinţat organul de urmărire penală că la data de 16 septembrie 2011 a fost (acută sesizare penală scrisă cu privire la Cabinet avocat D. (anexând respectiva sesizare penală).

Este adevărat că, prin adresa Direcției Naționale Anticorupție din data de 18 septembrie 2012, s-a solicitat evaluarea prejudiciului cu privire la operaţiunile desfăşurate prin conturile bancare ale Cabinet Avocat D. - P.F.A. D. "însă, aşa cum s-a precizat anterior, încă din data de 16 septembrie 2011, sub semnătura comisarului şef secţie A., au fost întocmite şi transmise două „sesizări penale’’ către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria, conţinutul acestora (precum şi documentele anexate) relevând indicii temeinice ale posibilei săvârşiri de către avocatul D. a unor fapte prevăzute de Legea pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. G.F. - Secţia Teleorman a răspuns (adresa din 09 octombrie 2012) şi acestei ultime adrese a Direcției Naționale Anticorupție (din data de 18 septembrie 2012) precizând activităţile efectuate şi rezultatele acestora, menţionând .şi că a sesizat, la data de 16 septembrie 201 I, în scris, Parchetul de pe lângă Înalta Cu ne de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie cu privire la faptele numitului D.

Totodată, se constată din conţinutul P.V. din dala de 28 februarie 2012, emis de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Teleorman, câ această instituţie de specialitate a statului aînceput în data de 22 februarie 2012-28 februarie 2012 inspecţie fiscalei generala la Cabinetul Individual de Avocatură D. conform avizului de inspecţie fiscală din 30 ianuarie 2012 . pentru perioada 2006-2012. "Conform aceluiaşi document oficial.au rezultat următoarele aspecte:

Pentru perioada 2006-2012. Cabinetul individual de avocatură D. nu a întocmit evidenţa contabilă.După începerea inspecţiei fiscale generale, domnul avocat Areciaș Liviu a depus contestaţie în conformitate cu .propune suspendarea inspecţiei fiscale generale începând cu dala de 29 februarie 2012".

Ca urmare a adresei Direcției Naționale Anticorupție nr. 472/P/2010 din 18 septembrie 2012, Garda financiară - Secţia Teleorman, sub semnătura comisarului şef secţie A., a transmis către Direcției Naționale Anticorupție, aşa cum s-a arătat anterior, răspunsul - din 09 octombrie 2012 - în care s-au făcut mai multe precizări, inclusiv s-a menţionat că inspecţia fiscală generală declanşată în luna februarie 2012 este suspendată, efectuându-se numeroase demersuri şi investigaţii fiscale necesare stabilirii cu exactitate a obligaţiilor fiscale datorate de Cabinetul de Avocat D..

Nu are relevanţă, sub aspectul infracţiunii pentru care inculpaţii - comisari ai Gărzii Financiare - au fost trimişi în judecată, împrejurarea că în sesizarea penală întocmită la data de 16 septembrie 2011 se făcea referire doar la fapta incriminată de art. 3 din Legea nr. 241/2005, conţinutul sesizării şi înscrisurile ataşate relevând esenţa infracţională a faptelor presupus a fi fost săvârşite de avocatul D. l.iviu: refuzul inculpatului de a întocmi şi ţine evidenţa contabilă conform legii refuzul de conduce evidenţa contabilă potrivi/ legii, nedepunerea declaraţiilor fiscale obligatorii, neplata către organele fiscale a taxelor şi impozitelor, toate acestea pe durata mai multor ani, pentru întreg acest comportament invocând o sentinţă civilă a Judecătoriei Alexandria.

De asemenea, tot din perspectiva tipicităţii infracţiunii de abuz în serviciu, se constată că prejudiciul cauzat statului (prin neplata taxelor şi impozitelor) a fost cauzal exclusiv de inculpatul Andreiaş L.iviu. iar nu de către inculpaţii A. şi B., prejudiciul fiind cauzat prin laptele incriminate de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, fapte săvârşite de inculpatul av. D., în calitatea sa de persoană care a realizat venituri din profesii liberale (contribuabil).

De altfel, cu referire la prejudiciu, în actul de sesizare a instanţei se menţionează că .Modul defectuos prin care a fost efectuat controlul activităţii avocat uf ui D. i-a permis acestuia ca, în perioada 2006 -2012. Să realizeze încasări urmare a activităţii de avocat in cadrul Baroului Teleorman, fără a achita impozite şi taxe la bugetul de stat. cauzând un prejudiciu in cuantum de 7.573.767 lei. "(pag. 24); de asemenea, s-a menţionat, la secţiunea „în drept", că faptele inculpaţilor comisari ai Gărzii Financiare - Secţia Teleorman, fapte care în opinia acuzării realizează conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu, constau în „.îndeplinirea defectuoasă a atrihu(iunilor de serviciu, nu au realizat un control efectiv al activităţii economice a entităţii fiscale D. - avocat PFA, deşi acest lucru fusese solicitat in mod repetat de către Direcţia Naţională Anticorupţie. în condiţiile legii de organizare a Gărzii Financiare, permiţând entităţii controlate să cauzeze un prejudiciu de 7.573.767 lei bugetului de stat." (pag. 45-46).

Chiar dacă transcrierile convorbirilor (telefonice şi ambientale) pol fi de natură să sugereze un comportament inadecvat pentru un funcţionar public -inculpaţii A. şi B. fiind comisari ai Gărzii financiare, instituţie care avea ca obiect verificarea activităţii contribuabilului avocat D. - acesta nu atrage răspunderea juridică de drept penal, întrucât nu realizează elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, în sensul prev. de art. 248 C. pen. ant.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte a admis apelurile declarate, a desfiinţat în parte sentinţa atacată (în limitele arătate anterior) şi a dispus în sensul celor menţionate în dispozitivul deciziei.

Cu privire la plata cheltuielilor judiciare în apel, respectiv, la judecarea cauzei în primă instanţă, au fost avute în vedere disp. art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte ele Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii D., A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 132 din 17 august 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală.

Desfiinţează în parte sentinţa apelată şi rejudecând:

I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. ant., aplicată inculpatului D., în pedepsele componente pe care Ie repune în individualitatea lor.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. achită pe inculpatul D. pentru infracţiunea prev. de art. 3 din Legea nr. 241/2005.

Reduce de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului D. pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic.art. 5 C. pen. şi menţine pedeapsa complementară aplicată inculpatului, respectiv 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. ant. urmând ca inculpatul D. să execute pedeapsa de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. ant., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen. anterior aplică inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. ant.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta cauză durata arestului preventiv din perioada 13 noiembrie 2014 la 23 aprilie 2016.

Constată că inculpatul D., începând cu data de 27 noiembrie 2015, se află" în executarea pedepsei rezultante de 6 ani închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 4/F din 15 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 433/A din 25 noiembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2/2013.

II. În temeiul art. 3% alin. (1) şi (5) C. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. achită pe inculpaţii A. şi B. pentru infracţiunea prev. de art. 248 rap la art. 2481 C. pen. ant. cu aplic. art. 5 C. pen.

III. Înlătură obligarea în solidar a inculpaţilor A. şi B., alături de inculpatul D., la plata sumei de 7.573.767 Iei, prejudiciu cauzat bugetului de stat, precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii de la data când obligaţia a devenit scadentă şi până la data executării integrale a plăţii.

Înlătură măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţele procurorului din datele de 26 aprilie 2013 şi 27 mai 2013 asupra bunurilor şi conturilor inculpaţilor A. şi B.

IV. Înlătură din sentinţa atacată dispoziţiile de obligare a inculpaţilor A. şi B. la plata sumelor reprezentând cheltuieli judiciare către stat pentru faza urmăririi penale şi judecata în primă instanţă.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A. la judecarea cauzei în primă instanţă, în sumă de 600 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul D., la judecarea cauzei în primă instanţă. în sumă de 150 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

V. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul D.. în cuantum de 360 lei, respectiv, onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii A., B. şi C., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 80 lei, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 3 mai 2016.