Failure to credit prior service time in resulting imprisonment sentence upon consolidation of concurrent offenses
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the prisoner’s objection to execution, ordering the deduction of the imprisonment period served from October 4, 2013, to May 7, 2015, from the resulting sentence, and annulling the previous execution warrant to issue a new one, with the state bearing the judicial costs. The dispute arose from the appellant’s claim that the appellate court’s decision, which upheld a resulting penalty of five years’ imprisonment through the absorption of multiple convictions, failed to credit the time already served under a prior final judgment for concurrent offenses, leaving the remaining duration of the sentence unclear. The court relied on the provision governing objections to execution for clarifications or impediments under Article 598(1)(c) of the Code of Criminal Procedure, and applied Article 36(3) of the 1969 Penal Code (corresponding to Article 40(3) of the new Penal Code), which mandates that any portion of a penalty already executed for concurrent offenses must be deducted from the newly determined resulting sentence.
Legislator headnote
AI generatedart. 290 C. pen, art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen, art. 36 alin. (1) C. pen, art. 33 lit. a) C. pen, art. 34 lit. b) C. pen; Failure to credit prior service time in resulting imprisonment sentence upon consolidation of concurrent offenses: The dispute arose from the appellant’s claim that the appellate court’s decision, which upheld a resulting penalty of five years’ imprisonment through the absorption of multiple convictions, failed to credit the time already served under a prior final judgment for concurrent offenses, leaving the remaining duration of the sentence unclear. The court relied on the provision governing objections to execution for clarifications or impediments under Article 598(1)(c) of the Code of Criminal Procedure, and applied Article 36(3) of the 1969 Penal Code (corresponding to Article 40(3) of the new Penal Code), which mandates that any portion of a penalty already executed for concurrent offenses must be deducted from the newly determined resulting sentence.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedServes as the procedural basis for admitting the objection to execution due to a clarification regarding the enforcement of the judgment.
Directs the court to deduct the period already served from the resulting penalty and annul the previous execution warrant to issue a new one.
Establishes that the judicial costs occasioned by the resolution of the objection to execution remain in the charge of the state.
Full text
Decizia nr. 1018/2015
Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 163/A din 07 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/57/2011, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba lulia împotriva sentinţei penale nr. 201 din 11 decembrie 2013 şi a încheierii de şedinţă din data de 18 decembrie 2013, pronunţate de Curtea de Apel Alba luli, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/57/2011.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată şi în totalitate încheierea din 18 decembrie 2013 şi, rejudecând în fond, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969) şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe durata maximă -după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatului A., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 290 C. pen. (1969) raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen. (1969), art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 lit. b) C. pen. (1969) şi art. 35 alin. (2) C. pen. (1969), a fost contopită pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele de 3 ani închisoare şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe durata maximă de 10 ani, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 253 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969), pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de 3 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969), pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 2531 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi de 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969) şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe durata maximă, după executarea pedepsei principale.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B., C., D., A. şi E. şi de părţile responsabile civilmente SC F. SRL Deva şi Asociaţia Misionar Umanitară G. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Au fost obligaţi inculpaţii B., C., D., A. şi E. şi părţile responsabile civilmente SC F. SRL Deva şi Asociaţia Misionar Umanitară G. la plata cheltuielilor de judecată către intimata parte civilă Municipiul Hunedoara prin Consiliul Local al Municipiului Hunedoara, în cuantum de câte 707 RON.
Au fost obligate părţile responsabile civilmente SC F. SRL Deva şi Asociaţia Misionar Umanitară G. la plata sumei de câte 600 RON, cheltuieli de judecată către stat.
Au fost obligaţi inculpaţii B., C., D., A. şi E. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de câte 900 RON, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii, la data de 26 iunie 2015, condamnatul A. a formulat contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., arătând, în esenţă, că instanţa de apel nu a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 04 octombrie 2013 la 07 mai 2015, operaţiune obligatorie în conformitate cu dispoziţiile art. 36 alin. (3) C. pen. (1969) raportat la art. 87 alin. (1) C. pen. (1969).
Examinând contestaţia la executare formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva executării unei hotărâri penale se poate face contestaţie când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, care, în conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., trebuie depusă la instanţa care a pronunţat respectiva hotărâre.
Din cererea formulată reiese că, în cauză, nelămurirea ivită cu ocazia punerii în executare a hotărârii (sentinţa penală nr. 201 din 11 decembrie 2013) se datorează omisiunii instanţei de apel de a deduce perioada executată în baza sentinţei penale nr. 117 din 03 octombrie 2012 a Curţii de Apel Alba lulia, rămasă definitivă prin decizia nr. 3002 din 03 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Verificând actele dosarului se constată că, urmare a condamnării numitului A., prin sentinţa penală nr. 117 din 03 octombrie 2012 a Curţii de Apel Alba lulia, rămasă definitivă prin decizia nr. 3002 din 03 octombrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 139 din 04 octombrie 2013, executarea pedepsei arătate începând cu această dată.
Ulterior, prin sentinţa penală nr. 201 din 11 decembrie 2013, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de şedinţă din data de 18 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/57/2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 163/A din 07 mai 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a dispus condamnarea contestatorului A. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, în baza acestei hotărâri fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 232 din 08 mai 2015.
Astfel, prin sentinţa menţionată, printre altele, a fost condamnat inculpatul A. la 3 ani închisoare şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe durata maximă de 10 ani, în condiţiile art. 65 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 2531 C. pen. (1969) - după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 2531 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a II-a şi lit.
b) C. pen. (1969), în condiţiile art. 65 alin. (2) C. pen. (1969) - după executarea pedepsei principale, pentm săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 17 lit.
c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 290 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969). S-a constatat că faptele care fac obiectul cauzei sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a II-a şi lit.
b) C. pen. (1969) prin sentinţa penală nr. 117 din 03 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia în Dosarul nr. x/57/2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3002 din 03 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Au fost descontopite pedepsele aplicate inculpatului prin sentinţa penală menţionată în elementele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, respectiv 3 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a II-a şi lit.
b) C. pen. (1969) pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 253' C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. În baza art. 36 alin. (1) C. pen. (1969), art. 33 lit. a), art. 34 lit.
b) C. pen. (1969) şi art. 35 alin. (2) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele principale şi complementare aplicate inculpatului prin sentinţa sus-menţionată şi cele aplicate în prezenta cauză în pedepsele cele mai grele, urmând ca în final inculpatul A. să execute pedeapsa de 5 închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a II-a şi lit.
b) C. pen. (1969), şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe durata maximă, după executarea pedepsei principale, fără aplicarea vreunui spor. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a II-a şi lit.
b) C. pen. (1969), în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. (1969).
Totodată, a fost anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 139 din 04 octombrie 2013 emis de Curtea de Apel Alba lulia pe numele inculpatului, s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei, la rămânerea definitivă a sentinţei, şi s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată începând cu data de 04 octombrie 2013 şi până la data de 11 decembrie 2013, data pronunţării sentinţei din prezenta cauză.
Ulterior intrării în vigoare a noului Cod penal, prin sentinţa penală nr. 78 din 27 martie 2014 (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1693 din 16 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), Curtea de Apel Alba lulia a admis sesizarea formulată de condamnatul A. cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, reducând, în baza art. 6 alin. (6) teza I C. pen., pedeapsa complementară de 10 ani aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 117/2012 pronunţată de aceeaşi instanţă (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3002 din 03 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/57/2011), la 5 ani, în raport de dispoziţiile art. 66 alin. (1) C. pen., anulând mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 139 din 04 octombrie 2013 şi dispunând emiterea unui nou mandat, respectiv nr. 80 din 19 mai 2014 a cărui executare a început tot de la 04 octombrie 2013.
Pe de altă parte, analizând decizia penală nr. 163/A din 07 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/57/2011, prin care a rămas definitivă sentinţa penală nr. 201 din 11 decembrie 2013, se constată că, deşi la momentul pronunţării A. se afla încarcerat ca urmare a condamnării pentru fapte concurente, în dispozitivul acesteia s-a omis a se deduce durata pedepsei deja executate în baza sentinţei penale nr. 117/2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, respectiv perioada de la 04 octombrie 2013 la 07 mai 2015, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 36 alin. (3) C. pen. (1969), lege apreciată mai favorabilă în cauză [având corespondent în art. 40 alin. (3) C. pen.], în conformitate cu care, în cazul infracţiunilor concurente, dacă infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa stabilită prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate. Or, în lipsa deducerii corespunzătoare a pedepsei executate anterior, nu este lămurită durata sancţiunii rămase de executat.
În consecinţă, constatând incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 599 C. proc. pen. raportat la art. 36 alin. (3) C. pen. (1969) [art. 40 alin. (3) C. pen.], va admite contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 163/A din 07 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/57/2011.
Va deduce din pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului A. perioada executată de la 04 octombrie 2013 la 07 mai 2015, va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinţei penale nr. 201 din 11 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, definitivă prin decizia penală nr. 163/A din 07 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, şi va dispune emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei hotărâri.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei la executare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A., în sumă de 35 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 163/A din 07 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/57/2011.
Deduce din pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului A. perioada executată de la 04 octombrie 2013 la 07 mai 2015.
Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinţei penale nr. 201 din 11 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, definitivă prin decizia penală nr. 163/A din 07 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, şi dispune emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei hotărâri.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei la executare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A., în sumă de 35 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iulie 2015.