Extraordinary appeal inadmissible and unfounded as defendant lacked standing to challenge plaintiff's representation defect

Decizia nr. 611/2015

Asupra contestaţia în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20 noiembrie 2012 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamata SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata sumei de 380.000 euro echivalentul în lei la data introducerii acţiunii în valoare de 1.723.262 lei, reprezentând contravaloare beneficiu pentru investiţiile realizate pe terenul proprietatea acestuia, investiţii realizate potrivit art. 18 din contractul încheiat între părţi.

Prin Sentinţa nr. 94 din 15 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă excepţia insuficientei timbrări, fiind anulată ca netimbrată cererea formulată de reclamanta SC A. SRL.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta SC A. SRL a declarat apel, iar prin Decizia nr. 107 din 21 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis şi, în consecinţă, a fost anulată hotărârea atacată şi trimisă cauza la aceeaşi instanţă de fond pentru rejudecare, reţinându-se din examinarea procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de citare că apelanta-reclamanta nu a fost citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru.

Pârâtul B. a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 3748 din 26 noiembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul B. împotriva Deciziei nr. 107 din 21 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a constatat că nu se confirmă motivul de nelegalitate instituit de pct. 9 ale art. 304 C. proc. civ. invocat de recurentul B., întrucât în mod corect instanţa de apel a apreciat că data de la care începe să curgă termenul de apel este data de ia care s-a afişat actul - 20 iunie 2013, iar nu data la care s-a refuzat primirea, respectiv 10 iunie 2013 şi prin urmare, a fost respinsă excepţia tardivităţii apelului invocată de pârât.

A mai reţinut instanţa de recurs, în condiţiile în care Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, nu a pus în vedere reclamantei să depună până la primul termen de judecată stabilit taxa de timbru în cuantumul datorat, că soluţia de anulare ca netimbrată a cererii de chemare în judecată este excesivă, fiind în afara voinţei urmărită de legiuitor la edictarea Legii nr. 146/1997.

Împotriva acestei decizii, contestatorul B. a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 27 ianuarie 2015.

În motivarea cererii întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei în anulare astfel cum a fost formulată, anularea Deciziei nr. 3748 din 26 noiembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/105/2012* şi în consecinţă, rejudecarea recursului declarat de B. împotriva Deciziei nr. 107 din 21 noiembrie 2013 pronunţată în Dosarul nr. x/105/2012* de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În acest context, contestatorul apreciază că cererea formulată este admisibilă şi solicită ca Înalta Curte să constate că, la termenul de judecată din 26 noiembrie 2014, data judecării recursului, intimata SC A. SRL nu a fost citată prin reprezentantul legal al acesteia, respectiv lichidatorul judiciar C., iar aprecierea instanţei că lipsa de procedură a fost acoperită prin prezenţa avocatului este vădit superficială şi nelegală, deoarece avocatul acesteia fusese angajat anterior de o persoană, care la data judecării recursului nu mai deţinea calitatea de lichidator judiciar al intimatei SC A. SRL.

Prin întâmpinarea depusă de intimata SC A. SRL la data de 20 februarie 2015 s-a invocat, în principal excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, apreciindu-se că cea de-a doua condiţie de admisibilitate a căii extraordinare de atac nu este îndeplinită, întrucât la termenul de judecată din recurs, apărătorul recurentului-pârât a invocat în faţa instanţei "lipsa de procedură cu intimata-reclamantă care nu mai este reprezentată de acelaşi lichidator".

În subsidiar, intimata SC A. SRL a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului, în promovarea contestaţiei în anulare, apreciind că în practica judiciară s-a reţinut faptul că, pe calea contestaţiei în anulare "numai partea nelegal citată poate cere anularea actului, nu şi celelalte părţi din proces sau instanţa din oficiu", astfel că, de nelegala citare se poate plânge numai persoana care, din această cauză nu a fost prezentă în instanţă şi nu a avut cum să-şi formuleze apărările", iar prin urmare, singura persoană care ar fi putut formula prezenta cale extraordinară de atac, motivând nelegala citare a A. este chiar intimata, reprezentată legal prin lichidatorul judiciar C., iar nu contestatorul. Pe fondul contestaţiei în anulare s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Cu privire la excepţiile invocate, Înalta Curte constatată că acestea sunt apărări ce ţin de modul de soluţionare a contestaţiei în anulare, urmând a fi avute în vedere cu ocazia analizării acesteia.

Astfel, referitor la excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare invocată de intimata SC A. SRL se apreciază că nu poate fi primită, în raport de dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că pentru a fi admisibilă contestaţia în anulare întemeiată pe aceste prevederi legale, este necesară îndeplinirea anumitor condiţii, printre care, obiectul căii extraordinare de atac să îl constituie o hotărâre irevocabilă, iar această condiţie a fost îndeplinită, chiar dacă se susţine că cea de-a doua condiţie de admisibilitate a căii extraordinare de atac nu a fost îndeplinită, în sensul că motivele contestaţiei în anulare să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului, în promovarea contestaţiei în anulare se constată de asemenea că nu are suport legal, întrucât pentru a fi parte în proces, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, printre acestea numărându-se şi cea cunoscută sub denumirea de calitate procesuală, care presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat, calitate procesuală activă, precum şi între persoana pârâtului şi cel care este subiect pasiv al raportului juridic dedus judecăţii, calitate procesuală pasivă, între părţile din proces existând raporturi civile decurgând din contractul încheiat de acestea la data de 24 aprilie 2008. Totodată, reţinându-se că în calea extraordinară de atac a recursului, contestatorul a avut calitatea de recurent, iar nu de intimat.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi a temeiului de drept invocat, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare pentru considerentele ce urmează:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere însăşi instanţei care a pronunţat hotărârea atacată în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o noua judecată. C. proc. civ. reglementează două categorii de contestaţii în anulare, contestaţia în anulare de drept comun, art. 317 invocat în speţă şi contestaţia în anulare specială art. 318.

Contestatorul B. şi-a întemeiat în drept calea extraordinară de atac, pe dispoziţiile art. art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora: "hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii", numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

Din analiza dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. rezultă că:

Pentru a fi admisibilă contestaţia în anulare întemeiată pe aceste prevederi legale este necesar a fi îndeplinite o serie de condiţii cumulative, respectiv: obiectul căii extraordinare de atac să îl constituie o hotărâre irevocabilă, partea care exercită calea de atac să nu fi putut invoca motivul contestaţiei în anulare pe calea apelului sau recursului.

Or, în cauză, se poate observa că nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate evocate.

Astfel, verificând actele dosarului de recurs, se constată că pentru termenul de judecată din data de 26 noiembrie 2014 nu se poate reţine susţinerea contestatorului, potrivit căreia, deşi apărătorul său a invocat nelegala citare a intimatei-reclamante SC A. SRL prin lichidator D., instanţa, în mod greşit a apreciat că procedura de citare cu această parte este acoperită prin prezenţa apărătorului acesteia.

În acest sens se reţine că, între SCA E. şi SC A. SRL, prin lichidator judiciar D., în calitate de reprezentant legal al societăţii, a fost încheiat contractul de asistenţă juridică din 7 octombrie 2014, prin care avocaţii din cadrul SCA E. au fost mandataţi să reprezinte SC A. SRL, în legătură cu Dosarul nr. x/105/2012* aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având ca obiect acţiunea în daune contractuale formulată în contradictoriu cu B..

Astfel, mandatul conferit avocaţilor din cadrul SCA E. în legătură cu Dosarul nr. x/105/2012* nu a fost revocat de către noul lichidator judiciar C. care a fost numit de către judecătorul sindic la data de 8 octombrie 2014, respectiv la o zi de la momentul conferirii mandatului de către vechiul lichidator judiciar.

Tot în acelaşi context, se reţine că, ulterior semnării contractului de asistenţă, noul lichidator judiciar C. a confirmat mandatul oferit SCA E. atât pentru reprezentarea SC A. SRL în cadrul Dosarului nr. x/105/2012*, cât şi pentru reprezentare în cadrul dosarului ce face obiectul prezentei cauze.

Faţă de această situaţie, motivul contestaţiei în anulare susţinut de către contestatorul B., referitor la faptul că intimata SC A. SRL nu a fost citată prin reprezentantul legal al acesteia, respectiv lichidatorul judiciar C. se apreciază că poate fi invocat doar de partea presupus vătămată, iar nu de partea adversă.

De asemenea, se constată că acest aspect a fost reţinut şi de instanţa de recurs, fiind consemnat în practicaua deciziei atacate, care a respins motivat de aceleaşi considerente excepţia nelegalei citări a intimatei-reclamante, ceea ce constituie un argument în plus pentru respingerea prezentei contestaţii în anulare, motivul invocat fiind ridicat şi în faţa instanţei de recurs.

În consecinţă, dezlegarea dată recursului prin decizia a cărei anulare se solicită, nu este rezultatul încălcării normelor de procedură în materia citării, iar prezenta contestaţie în anulare este nefondată din perspectiva dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 320 C. proc. civ. va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul B. împotriva Deciziei nr. 3748 din 26 noiembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2015.

Procesat de GGC - CL