Contestație în anulare inadmisibilă pentru rediscutarea fondului: limitarea căii de atac extraordinare la greșeli materiale și neregularități de citare

Decizia nr. 609/2015

Prin Decizia nr. 3904 din 10 octombrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a respins ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva Deciziei civile nr. 627 din 22 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, reţinându-se în considerente că, hotărârea atacată de recurentul A. a dobândit caracter irevocabil odată cu soluţionarea recursului şi, prin urmare nu mai putea fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, care a fost soluţionată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin Decizia nr. 3855 din 8 noiembrie 2013, în sensul anulării ca netimbrată a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 3904 din 10 octombrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/221/2010.

Această decizie a făcut obiectul contestaţiei în anulare, soluţionată prin Decizia nr. 1847 din 22 mai 2014 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin care a fost anulată ca netimbrată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 3855 din 8 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare, care a fost soluţionată prin Decizia nr. 3403 din 4 noiembrie 2014 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/1/2014, în sensul admiterii contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1847 din 22 mai 2014, pe care a anulat-o, fixând termen pentru judecarea contestaţiei în anulare la data de 24 februarie 2015, reţinându-se că, din eroare instanţa nu a observat dovada achitării taxei judiciare de timbru şi a procedat la soluţionarea cauzei.

În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul A. nu a indicat motivele de drept pe care se întemeiază cererea formulată, susţinând în esenţă că, instanţele de judecată pe rolul cărora a avut dosare în legătură cu contestaţia la executare prin care a contestat formele de executare silită pornite de B. privind nerestituirea împrumutului acordat prin contractul de credit din 28 noiembrie 2007 nu au avut în vedere Sentinţa nr. 5361 din 29 septembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. x/221/2010* de către Judecătoria Deva, prin care s-a admis în parte contestaţia la executare, fiind anulată adresa de înfiinţare a popirii şi actele de executare subsecvente.

Intimata B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare.

Contestaţia în anulare este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:

În condiţiile art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare pentru motivele arătate la pct. 1 şi 2, precum nerespectarea condiţiilor legale referitoare la citarea părţilor pentru ziua când s-a judecat pricina şi încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

În acest sens, pentru a fi incidente dispoziţiile mai sus-evocate, respectiv neîndeplinirea procedurii "de chemare a părţii", pentru ziua când s-a judecat pricina, "potrivit cu cerinţele legii" este necesar ca orice neregularitate procedurală privitoare la citarea părţii, pentru ziua când s-a judecat cauza în fond, să poată constitui temei pentru exercitarea contestaţiei în anulare, iar în ceea ce priveşte situaţia când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă este necesar a fi nesocotite regulile de competenţă absolută.

Fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive, iar nu de cenzură judiciară, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond, a unor motive care au fost soluţionate de instanţă.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., acestea prevăd într-adevăr, în prima teză că hotărârile instanţei de recurs pot fi atacate cu recurs atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.

Având în vedere caracterul de excepţie al textului evocat, analiza privind existenţa unei "greşeli materiale" presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie avute în vedere numai acele greşeli materiale care au caracter procedural şi care au dus în mod necesar la pronunţarea unei soluţii eronate.

Este de observat că o astfel de eroare trebuie să fie în legătură cu aspectele formale ale judecăţii pentru verificarea căreia să nu fie necesară reexaminarea fondului cauzei sau o reapreciere a probelor.

Faţă de aceste precizări prealabile, din motivele dezvoltate de contestator, rezultă că s-au formulat critici pe alte chestiuni decât cele procedurale, tinzând în realitate la o reformare a soluţiei, printr-o rediscutare a probelor.

Contestaţia în anulare fiind o cale de atac extraordinară de retractare a fost creată de lege doar pentru remedierea unor greşeli materiale şi nu pentru reformarea unor greşeli de fond, iar în aceste condiţii, aceasta nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural.

Astfel, motivele invocate de către contestator, potrivit cărora, instanţele nu au avut în vedere Sentinţa nr. 5361 din 29 septembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. x/221/2010 de către Judecătoria Deva, prin care a fost admisă în parte contestaţia la executare şi anulată adresa de înfiinţare a popirii, precum şi actele de executare subsecvente, se constată că nu sunt incidente în cauză, astfel încât va respinge această cale de atac de retractare.

În acest context, motivele invocate privind considerentele deciziei a cărei anulare se solicită, se constată că nu sunt specifice contestaţiei în anulare, prevăzută de dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte urmând a respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 3855 din 8 noiembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2015.

Procesat de GGC - CL