Shareholder exclusion claim dismissed for limited liability inapplicability and company dissolution upheld due to irreconcilable associate conflicts.

Decizia nr. 598/2015

Prin acţiunea înregistrată la 12 iunie 2009, în Dosarul nr. x/83/2009 al Tribunalului Satu Mare, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii B. şi SC C. SRL, solicitând excluderea pârâtului de rândul 1 din societatea comercială pârâtă în temeiul art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, arătând în motivare că pârâtul desfăşoară activităţi de concurenţă neloială prin SC D. SRL.

La 17 martie 2010 reclamantul şi-a precizat temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, în sensul solicitării excluderii conform art. 222 alin. (1) lit. c)şi art. 82 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Prin cererea înregistrată în Dosarul nr. x/83/2013 al Tribunalului Satu Mare, la data de 11 februarie 2013 reclamantul B. a solicitat dizolvarea SC C. SRL pe motivul existenţei unor neînţelegeri grave între asociaţi, ireconciliabile, care fac imposibilă continuarea societăţii.

Prin Încheierea civilă nr. 119 din 6 iunie 2013 pronunţată în Dosarul nr. x/83/2013 al Tribunalului Satu Mare s-a admis excepţia conexităţii şi în consecinţă, cele două acţiuni au fost reunite dispunându-se soluţionarea deodată, în Dosarul nr. x/83/2009 al Tribunalului Satu Mare.

Prin Sentinţa civilă nr. 251 din 18 decembrie 2013 a Tribunalului Satu Mare s-a respins ca neîntemeiată acţiunea având ca obiect excluderea din SC C. SRL a pârâtului B. şi redistribuirea părţilor sociale şi s-a admis acţiunea conexată, dispunându-se conform art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, dizolvarea societăţii, cu obligarea reclamantului A. la plata sumei de 4500 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinţei, prima instanţă a examinat, cu prioritate, aspectele care ţin de exerciţiul acţiunii, respectiv elementele acesteia, astfel cum sunt reglementate prin art. 222 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990.

Conform acestor dispoziţii s-a reţinut că ele instituie ca situaţie premisă pentru excludere, calitatea de asociat cu răspundere nelimitată a persoanei al cărui comportament poate fi considerat ca amestec fără drept în administrare ori care contravine dispoziţiilor art. 80 şi art. 82 din lege.

Or, în speţă, SC C. SRL din care se solicită excluderea este o societate cu răspundere limitată, iar asociatul pârât B. este un asociat cu răspundere limitată, aşa încât s-a concluzionat că ipoteza prescrisă de art. 222 alin. (1) lit. c) nu îi este aplicabilă.

În ceea ce priveşte acţiunea conexată, având ca obiect dizolvarea societăţii, tribunalul a reţinut că, din probatoriul administrat rezultă existenţa unor motive temeinice care să justifice adoptarea acestei măsuri.

Astfel, între asociaţii SC C. SRL există grave neînţelegeri, care durează de o perioadă de timp îndelungată şi care fac imposibilă continuarea asocierii, dispărând intenţia lor de a colabora în desfăşurarea activităţii comerciale.

Prima instanţă a înlăturat apărările reclamantului şi a reţinut că, acordul unuia dintre asociaţi pentru asigurarea continuităţii societăţii nu poate genera o excepţie de la aplicarea dispoziţiilor art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.

Apelul declarat de reclamantul A. şi pârâta SC C. SRL împotriva sentinţei a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 216/C/2014-A din 6 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Oradea.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că prima instanţă s-a pronunţat în mod corect pe cererea de excludere aşa cum a fost ea modificată potrivit art. 132 C. proc. civ., la data 17 martie 2010, în baza art. 222 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990.

S-a reţinut că, deşi această modificare de acţiune a survenit după prima zi de înfăţişare, pârâţii nu s-au opus, formulând concluzii pe fond.

În acelaşi timp, reprezentantul reclamantului a susţinut acţiunea pe temeiul de drept invocat iniţial, respectiv art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, doar prin concluziile pe fond, iar conform art. 129 alin. (6) C. proc. civ. şi a principiului disponibilităţii, instanţa se pronunţă numai asupra obiectului dedus judecăţii.

Asupra obiectului cererii deduse judecăţii şi nu a încălcat nici dispoziţiile art. 3 C. civ.

În ceea ce priveşte critica conform căreia tot probatoriul administrat a corespuns intenţiei de a supune acţiunea cazului de excludere prevăzut de litera d) al art. 222, aceasta va fi înlăturată cu motivarea că, sub aspectul regimului probator, acesta se raportează la capacitatea instanţei de a cenzura probaţiunea în funcţie de teza probatorie, fără a putea modifica temeiul acţiunii.

Pe de altă parte, nu poate fi trecut cu vederea faptul că, încă prin cererea de chemare în judecată, în motivarea în fapt a acesteia, nemulţumirea reclamantului faţă de pârâtul a cărui excludere a solicitat-o se referă la activităţi concurenţiale desfăşurate de acesta prin intermediul SC D. SRL, în detrimentul SC C. SRL, fiind indicată ca şi temei de drept şi Legea nr. 11/1991.

Art. 222 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 31/1990 vizează excluderea asociatului care contravine dispoziţiilor art. 82 şi care se referă tot la obligaţia de neconcurenţă a asociaţilor.

În ceea ce priveşte soluţia din acţiunea conexată, prin care s-a dispus dizolvarea SC C. SRL în baza art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 recurenţii nu au formulat critici concrete care să vizeze aspecte de nelegalitate a soluţiei pronunţate în cauză, ci s-au rezumat la a afirma că acesta măsură poate fi dispusă doar în situaţii excepţionale, că, în speţă, neînţelegerile dintre asociaţi nu justifică dizolvarea, invocând împrejurarea că s-a probat intenţia reclamantului de a continua activitatea societăţii, ignorându-se faptul că, în această fază procesuală nu se poate proceda la o reanalizare şi interpretare a probatoriului administrat.

În baza considerentelor expuse, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. şi pârâta SC C. SRL Satu Mare împotriva Deciziei nr. 216/C/2014-A din 6 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Oradea.

Potrivit art. 274 C. proc. civ., fiind părţi căzute în pretenţii, recurenţii vor fi obligaţi să-i achite intimatului B. suma de 4.500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial, potrivit chitanţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. şi pârâta SC C. SRL Satu Mare împotriva Deciziei nr. 216/C/2014-A din 6 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurenţii A. şi SC C. SRL Satu Mare să-i achite intimatului B. suma de 4500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 24 februarie 2015.

Procesat de GGC - CL