Jurisdiction for enforcement objections determined by principal debtor's domicile post-amendment of Civil Procedure Code Article 650

Decizia nr. 591/2015

Asupra conflictului negativ de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti, la data de 14 ianuarie 2014, contestatoarea A. a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa în contradictoriu cu intimata B., prin mandatar SC C. SRL, să dispună anularea ori încetarea executării silite pornită în Dosarul de executare silită nr. x/2013 al Biroului Asociat al Executorilor Judecătoreşti D., E., F., precum şi anularea tuturor actelor de executare silită efectuate, respectiv adresa de înfiinţare a popririi din 2 decembrie 2013 pentru suma de 7.523,35 lei. În cazul admiterii contestaţiei la executare, contestatoarea a solicitat instanţei să dispună întoarcerea executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.

În drept, contestaţia la executare a fost întemeiată pe prevederile art. 711, art. 194 şi următoarele C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 7523 din 1 septembrie 2014, Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Piteşti a arătat următoarele:

Potrivit prevederilor art. 650 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe. Potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992, republicată, decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare este definitivă şi obligatorie.

Judecătoria Piteşti a arătat că, faţă de conţinutul Deciziei nr. 348/2014 a Curţii Constituţionale şi prevederilor art. 31 din Legea nr. 47/1992, dispoziţiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. sunt suspendate de drept de la data publicării (16 iulie 2014), iar după expirarea termenului de 45 de zile de la publicare încetează efectele, astfel că, verificându-şi din oficiu competenţa, potrivit art. 131 C. proc. civ., instanţa a constatat că acestea nu mai sunt aplicabile.

A mai arătat Judecătoria Piteşti că nu se pot reţine prevederile art. 25 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că nu a intervenit o modificare legală de competenţă pe parcursul soluţionării cauzei, care să conducă la păstrarea competenţei instanţei, ci textul ce instituia norma de competenţă a fost declarat neconstituţional. Totodată, nu se poate considera că, aplicând decizia Curţii Constituţionale, i se atribuie acesteia efect retroactiv, din moment ce la primul termen de judecată când instanţa şi-a verificat competenţa potrivit art. 131 C. proc. civ., aceasta nu este competentă să soluţioneze cauza.

Judecătoria Piteşti a reţinut aplicabilitatea prevederilor de drept comun, respectiv a art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Cum domiciliul debitoarei A. se află în circumscripţia Judecătoriei Iaşi, Judecătoria Piteşti a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea acestei instanţe.

Judecătoria Iaşi a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale, pe care a analizat-o cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi a reţinut:

La data sesizării Judecătoriei Piteşti (8 ianuarie 2014, conform datei poştei) erau în vigoare dispoziţiile art. 650 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ.

Ulterior, între momentul sesizării Judecătoriei Piteşti şi primul termen de judecată (1 septembrie 2014), Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 prin care a constatat că dispoziţiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. sunt neconstituţionale.

Aşadar, prevederile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. nu mai produc efecte de la data publicării în M. Of. a Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014, mai exact de la 16 iulie 2014 (ulterior sesizării Judecătoriei Piteşti).

Mai mult, Judecătoria Piteşti este instanţa în a cărei circumscripţie se află Biroul Asociat al Executorilor Judecătoreşti D., E., F. pe rolul căruia se află Dosarul de executare silită nr. 740/2013 şi instanţa care a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite din şedinţa din camera de consiliu din 13 august 2013 dată în Dosarul nr. 15267/280/2013.

Astfel cum s-a reţinut mai sus, instanţa de executare este cea care soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite cât şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, inclusiv contestaţiile la executare.

În prezenta cauză, instanţa a apreciat că Decizia Curţii Constituţionale nr. 348 din 17 iunie 2014 nu are niciun efect asupra executării silite din Dosarul de executare nr. 740/2013 al Biroului Asociat al Executorilor Judecătoreşti D., E., F., întrucât produce efecte numai pentru viitor, nu şi cu privire la executările silite în curs de desfăşurare.

Mai mult, potrivit art. 24 şi art. 25 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi. Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început.

În opinia acestei instanţe, deciziei de declarare a neconstituţionalităţii unei legi sau ordonanţe nu i se poate atribui o forţă juridică superioară legii organice.

De asemenea, instanţa a constatat că Judecătoria Piteşti a avut în vedere prevederile art. 107 C. proc. civ., reţinând că domiciliul debitoarei A. se află în Iaşi. Instanţa a constatat că, şi în această situaţie competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Piteşti întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali. Domiciliul debitorului principal, numitul G. se află în municipiul Piteşti, astfel cum rezultă din verificările efectuate de către Judecătoria Iaşi în baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date.

Pentru aceste considerente, Judecătoria Iaşi, secţia civilă prin Sentinţa nr. 14702 din 5 decembrie 2014 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare în favoarea Judecătoriei Piteşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Piteşti şi Judecătoria Iaşi; a suspendat judecarea cauzei având ca obiect contestaţie la executare şi părţi pe contestatoarea A. şi intimata B., prin mandatar SC C. SRL până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă; a trimis prezenta cauză Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Analizând conflictul negativ de competenţă în condiţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în cadrul căreia s-a ivit acest incident procedural, în favoarea Judecătoriei Piteşti, potrivit celor ce succed.

Obiectul cauzei de faţă este reprezentat de contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti, la data de 14 ianuarie 2014, prin care contestatoarea A. a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa în contradictoriu cu intimata B., prin mandatar SC C. SRL, să dispună anularea ori încetarea executării silite pornite în Dosarul de executare silită nr. x/2013 al Biroului Asociat al Executorilor Judecătoreşti D., E., F., precum şi anularea tuturor actelor de executare silită efectuate, respectiv adresa de înfiinţare a popririi din 2 decembrie 2013 pentru suma de 7.523,35 lei. În cazul admiterii contestaţiei la executare, contestatoarea a solicitat instanţei să dispună întoarcerea executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.

Potrivit art. I pct. 21 din Legea nr. 138/2014, cu referire la modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispoziţiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. au fost modificate în sensul că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune astfel.

În speţă s-a solicitat încuviinţarea executării silite prin titlul executor reprezentat de contractul de credit din 21 mai 2002 în care debitor este H. cu domiciliul în Piteşti, judeţul Argeş şi garant A., cu domiciliul în Judeţul Iaşi.

Înalta Curte constată că la data sesizării organului de executare, sediul debitorului principal era în localitatea Piteşti, judeţul Argeş, iar instanţa care a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite a fost Judecătoria Piteşti.

Dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt de natură a înlătura competenţa teritorială a Judecătoriei Piteşti, întrucât cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

În raport de aceste considerente, făcând o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 138/2014, întrucât la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului principal se afla în localitatea Piteşti, competenţa de soluţionare a cauzei revine judecătoriei în circumscripţia căreia se află domiciliul debitorului principal, respectiv Judecătoria Piteşti.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei Piteşti competenţa de soluţionare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2015.

Procesat de GGC - CL