Negative jurisdictional conflict between civil/administrative and maritime sections over pilotage service contract validity and damages.

Decizia nr. 590/2015

Asupra conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 11 noiembrie 2013, reclamanţii Asociaţia A. şi B. SRL au formulat cerere în contradictoriu cu pârâţii C. SA Constanţa, D. în calitate de funcţionar public şi SC E. SRL solicitând instanţei să interpreteze art. 11 pct. 2 lit. b) din Cap. VI din contractul-cadru de prestări servicii de pilotaj nave maritime din 14 august 2013 încheiat cu C. SA şi SC E. SRL, anularea acestui contract, obligarea C. SA să comunice actele atacate, obligarea funcţionarului public la plata către B. SRL a sumei de 160.000 euro reprezentând pagubă materială, obligarea funcţionarului public în solidar cu C. la plata către Asociaţia A. a sumei de 150.000 euro reprezentând pagubă materială.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1, art. 2 alin. (1) lit. s), art. 7, art. 8, şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

La data de 29 aprilie 2014, pârâtul SC E. SRL a formulat întâmpinare în care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale.

Analizând actele şi lucrările dosarului în soluţionarea excepţiei de necompetenţă materială, tribunalul a reţinut următoarele:

Tribunalul a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă în principal constatarea nulităţii contractului-cadru de prestări servicii de pilotaj nave maritime din 14 august 2013 încheiat între C. SA şi SC E. SRL în baza căruia se prestează activitate de pilotaj nave maritime.

Potrivit art. 36 din Legea nr. 304/2004 tribunalele sunt instanţe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, şi au, de regulă, sediul în municipiul reşedinţă de judeţ. în cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părţilor, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, societăţi, registrul comerţului, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime şi fluviale. De asemenea art. 421 prevede că în cauzele maritime şi fluviale, circumscripţiile tribunalelor Constanţa şi Galaţi sunt următoarele: Tribunalul Constanţa: judeţele Constanţa şi Tulcea, marea teritorială, Dunărea până la mila marină 64 inclusiv;

Pentru aceste considerente, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 5103 din 1 septembrie 2014 a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat soluţionarea cauzei privind pe reclamantele Asociaţia A. şi SC B. SRL în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia maritim fluvială.

Verificându-şi competenţa cu prioritate în condiţiile art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, prin Sentinţa civilă nr. 3608 din 23 decembrie 2014 a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa; a declinat, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantele Asociaţia A. şi SC B. SRL; a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea acestuia; a dispus înaintarea pricinii către Înalta Curte de Casaţie.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

Având în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (1) - (2), art. 6, art. 2 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 4 alin. (1) şi ale art. 47 din O.G. nr. 22/1999 reiese cu evidenţă că pârâta C. SA desfăşoară şi atribuie, prin delegare de competenţă, servicii de siguranţă; contractul de pilotaj are natura juridică a unui act administrativ cu caracter individual emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, obiectul său referindu-se la servicii publice de siguranţă.

Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stipulează că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Cum autoritatea publică portuară este înfiinţată pe plan local, competenţa materială şi funcţională aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

Trebuie remarcat faptul că acţiunea de faţă este promovată de două subiecte de drept cu sediul social în Bucureşti, respectiv Constanţa, astfel încât sunt competente teritorial secţiile de contencios administrativ ale Tribunalului Bucureşti sau Tribunalului Constanţa.

Cum ambele reclamante şi-au exercitat dreptul de opţiune în sensul învestirii Tribunalului Bucureşti cu acţiunea în contencios administrativ, această instanţă rămâne legal sesizată cu întreaga acţiune.

Situaţia sesizării instanţei cu mai multe capete de cerere este reglementată explicit prin art. 99 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. ori în pricina de faţă, este neîndoielnic faptul că cererile se sprijină pe o cauză comună, înţeleasă în sensul de situaţie de fapt pe care se întemeiază pretenţia formulată, calificată juridic de către autoritatea judiciară; ca urmare, strânsa legătură între cauze, ca cerinţă minimă a textului, presupune că faptele pe care se întemeiază cererile sunt - în parte sau în tot - comune, astfel încât soluţionarea unitară a dosarului, sub aspect probatoriu, al problemelor de fapt şi de drept deduse judecăţii să se impună de la sine.

Din acest punct de vedere, se observă că desfiinţarea Contractului de prestaţii servicii de pilotaj din 14 august 2013, a celorlalte acte juridice subsecvente şi obligarea cocontractanţilor la despăgubiri se întemeiază pe pretinsa nerespectare a unor dispoziţii legale imperative, legate de calitatea piloţilor maritimi, de angajaţi exclusivi ai societăţii pârâte SC E. SRL.

Prin urmare, se va reţine că toate capetele de cerere principale se întemeiază pe aceeaşi cauză juridică - frauda la lege, fiind de competenţa Tribunalului Bucureşti.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă astfel ivit, conform art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili în favoarea Tribunalului Constanţa, competenţa de soluţionare a cererii.

În speţă se constată că reclamantele Asociaţia A. şi B. SRL au învestit instanţa de judecată cu o cerere care vizează mai multe capete de cerere şi anume: interpretarea art. 11 pct. 2 lit. b) din Cap. VI - Clauze speciale din Contractul-cadru de prestări servicii de pilotaj nave maritime aprobat conform Hotărârii Consiliului de Administraţie nr. 14 din 16 iulie 2012 al C. SA Constanţa şi respectiv interpretarea art. 11 pct. 2 lit. b) din contractul din 14 august 2013, constatarea nulităţii contractului de prestaţii servicii de pilotaj nave maritime sus-menţionat, obligarea C. SA Constanţa să comunice actele atacate împreună cu documentaţia care a stat la baza emiterii acestora, precum şi toate lucrările efectuate, ca fiind necesare soluţionării cauzei, constatarea validităţii actelor juridice încheiate în baza actelor nelegale mai sus indicate, precum şi a efectelor juridice produse de acestea, obligarea pârâţilor funcţionari publici la plata către B. SRL a sumei de 160.000 euro, reprezentând repararea pagubei cauzate şi obligarea pârâţilor funcţionari publici în solidar la plata sumei de 150.000 euro reprezentând pagubă materială.

Prin formularea de precizări scrise, reclamantele au menţionat capetele principale ale cererii de chemare în judecată, fiind cele prezentate la punctele doi şi patru din acţiune.

În vederea stabilirii competenţei materiale de soluţionare a prezentei cauze, cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să soluţioneze pricina, au reţinut, dintr-un punct de vedere, că prezintă relevanţă obiectul cererii de chemare în judecată, care priveşte un contract care se supune legislaţiei specială instituită de dreptul maritim, iar dintr-un alt punct de vedere, că acest contract în discuţie, care constituie cauza juridică comună a tuturor capetelor de cerere, priveşte un act administrativ, care se supune Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Este de observat că toate capetele de cerere vizează desfiinţarea contractului de prestaţii servicii de pilotaj nave maritime din 14 august 2013, a celorlalte acte juridice subsecvente şi obligarea contractanţilor la despăgubiri, acesta reprezentând izvorul pretenţiilor reclamantelor.

Anterior intrării în vigoare a Noului C. civ., C. com. definea în art. 3 pct. 15 şi 16 raporturile juridice ce formează obiectul dreptului comercial, referindu-se la operaţiuni privitoare la navigaţie, precum construcţia de nave, vânzarea şi revânzarea de nave pentru navigaţia interioară şi exterioară şi tot ce serveşte la echiparea, armarea şi aprovizionarea unei nave, dar şi la expediţiile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime şi toate contractele privitoare la comerţul pe mare şi navigaţie.

În prezent, autonomia dreptului maritim este consacrată şi de prevederile în vigoare din Dreptul comercial, Cartea a II-a "Despre comerţul maritim şi despre navigaţie".

De asemenea, specificitatea acestui domeniu este dată şi de alte reglementări specifice aplicabile dreptului maritim şi pe căile de navigaţie interioare cum este O.G. nr. 42/2007 privind transportul maritim şi pe căile navigabile interioare.

Revenind la speţa dedusă judecăţii, în raport de precizarea efectuată de către reclamante, potrivit căreia obiectul acţiunii, îl reprezintă, în principal, constatarea nulităţii contractului-cadru de prestări servicii de pilotaj nave maritime, se constată că situaţia premisă a prezentei acţiuni vizează un contract privind serviciul de siguranţă de pilotaj, care se supune unor norme specifice aplicabile în materie maritimă, care prevalează ca norme speciale celor ale dreptului civil substanţial.

Argumentele Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, prin care a acordat eficienţă unor dispoziţii legale referitoare la domeniul contenciosului administrativ, în considerarea cauzei juridice comune a tuturor capetelor de cerere şi anume frauda la lege, nu subzistă, în raport de obiectul principal al acţiunii şi de izvorul comun al obligaţiilor care constă în contractul privind serviciul de siguranţă de pilotaj, în raport de care norma specială a ramurii de drept maritim prevalează celorlalte norme generale.

Nici dispoziţiile art. 99 C. proc. civ. nu sunt de natură să înlăture considerentele anterior arătate, întrucât pentru determinarea competenţei relevant este să se stabilească dacă există o legătură strânsă între pretenţiile care formează obiectul capetelor de cerere principale, ceea ce în speţa de faţă s-a demonstrat.

În raport de aceste considerente, cu luarea în considerare a dispoziţiilor art. 36 alin. (3) şi art. 421 din Legea nr. 304/2004, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2015.

Procesat de GGC - CL